Monopolul

In anumite situatii, cerintele tehnologice ale unui proces productiv determina descresterea in continuare a costurilor
medii, inclusiv cand productia este foarte mare. In acest caz, cu cat mai mare este intreprinderea, cu atat mai mici
vor fi costurile si va putea vinde mai ieftin. Intreprinderile cele mai mici, mentinand costurile comparativ inalte si
neputand concura, se vor vedea obligate sa se inchida si in final va ramane o singura companie pentru a satisface
cererea totala. Aceasta situatie se numeste monopol natural.

In cadrul monopolului legal, puterea coercitiva a statului se ocupa de impiedicarea concurentei altor intreprinderi.
Este cazul achizitionarii de catre intreprindere a patentului sau fransizei pentru prestarea unui serviciu public. De
asemenea poate fi considerat monopol legal, cel care se produce cand o companie este proprietara, sau controleaza
legal, intregii productii unei resurse naturale sau materii prime esentiale pentru procesul productiv.

Pe pietele cu libera concurenta, productia fiecarei intreprinderi este

atat de mica in comparatie cu totalul industriei, incat cresterile sau
descresterile productiei sale nu afecteaza pretul. Monopolistul, din
contra, trebuie sa aprovizioneze cu produsul sáu toata piata astfel
ca va trebui sa ia in considerare forma functionarii cererii.
Crescand cererea produsa va provoca o reducere a preturilor, care
va fi mai mare sau mai mica in functie de elasticitatea cererii. In
libera concurenta, intreprinderea considera preturile constante si
egale cu veniturile sale medii, in cadrul monopolului veniturile
medii descresc o data cu cresterea cantitatii produse. Astfel, curba
veniturilor medii, Im, coincide cu curba cererii pe piata, D.

Fiecare unitate produsa in plus de monopolist va provoca o

diminuare a pretului tuturor unitatilor care se vand. De aceea
venitul marginal, I', este descrescator, intotdeauna inferior venitului mediu, inclusiv poate ajunge sa fie negativ.

In cazul liberei concurente, echilibrul pietei se atinge

in punctul in care costul marginal coincide cu venitul
mediu, adica cu pretul. In cadrul monopolului punctul
de echilibru se gaseste acolo unde sunt egale costul
marginal si venitul marginal. Nu se va produce in plus
nici o unitate, daca se cere un cost superior cresterii
venitului, dar nici daca se cauta maximizarea
beneficiilor nu se va produce vreo unitate mai putin.
Cum curba venitului marginal se afla sub cea a
venitului mediu (cea a cererii), aceasta producere a
echilibrului va fi inferioara a ceea ce se va fi dobandit
prin libera concurenta si va fi vanduta la un pret
superior.

De aceea, monopolul provoaca o pierdere de eficienta

globala pentru sistem, pentru ca producand mai putin
si vanzand mai scump se distorsioneaza toate pietele
ramase. Dar poate exista de asemeni si o alta pierdere
a eficientei, cand intreprinderea monopolista trebuie
sa atribuie resurse pentru a-si mentine pozitia,
descuraja pe potentialii concurenti, dobandi fransiza
legala, mitui vreun functionar.
Monopolistul va putea creste mai mult beneficiile sale extraordinare prin intermediul discriminarii preturilor. O
poate face in doua feluri.

Segmentarea pietei consta in a cere diferite preturi consumatorilor in functie de pozitia lor geografica si sociala.
Pentru a o putea duce la capat trebuie garantata imposibilitatea pietelor secundare, adica consumatorul care
cumpara produsul la un pret redus nu va putea sa-l revanda in alta regiune sau altor consumatori.

Fixarea de preturi multiple consta in fixarea de preturi mari pentru primele unitati achizitionate si preturi
inferioare, cand cantitatea ceruta este mai mare. Daca pretul mediu al unui apel telefonic este mai mic, cu cat mai
mare este numarul de apeluri pe care il facem, pentru ca compania Telefonica practica fixarea de preturi multiple.
Daca pretul apelurilor este mai mic pentru pensionari sau la ore nocturne, cand apelurile sunt de tip familial, acest
lucru se intampla pentru ca se practica segmentarea pietei. Ambele practici pot sa fie realizate doar de intreprinderi
monopoliste si, chiar daca par sa fie bune si generoase cu consumatorii lor, au ca scop final cresterea beneficiilor.

Dar exista vreun monopol pur? Toate produsele au un substituent mai mult sau mai putin bun. Daca vreo
intreprindere ajunge sa monopolizeze piata graului, ar continua sa sufere concurenta producatorilor de secara, de
orz, etc. Daca am afirmat ca nu exista nici o piata cu libera concurenta, trebuie spus in acelasi timp ca nu exista
nici un monopol pur. In realitate este mai corect sa vorbim de puterea monopolului pentru a ne referi la gradul mai
mare sau mai mic in care o intreprindere poate influenta pretul produsului sau. Puterea monopolului depinde de
diferenta care exista intre pretul produsului si costul marginal. Cand pretul si costul marginal sunt egale, piata se
afla in situatia de libera concurenta si puterea monopolului este zero. Puterea monopolului este maxima cand costul
marginal este zero: in acel moment intreprinderea fixeaza un pret pozitiv pentru un bun, care daca ar fi existat
libera concurenta ar fi fost gratuit. Alt factor care influenteaza puterea monopolului este elasticitatea cererii: la o
elasticitate mai mica o putere mai mare. In cazul monopolizarii unui bun a carui cerere este total rigida,
intreprinderea ar putea fixa orice pret. Existenta bunurilor substitutibile face cererea mai elastica si diminueaza
puterea monopolului.

Intreprinderile pot astfel sa-si mareasca puterea de monopol diminuand substituibilitatea produsului sáu ori, cu alte
cuvinte, diferientiindu-l de cele ale concurentei. Diferentierea produsului se realizeaza prin intermediul unor mici
modificari ale desenului, completari, ambalaj, finantarea si mai ales prin intermediul tehnicilor publicitare.
Rezultatul este un tip de piata care se numeste Competenta Monopolista.

Sa vedem efectele sale prin intermediul unui exemplu real. Compania General Motors detine monopolul
automobilelor Opel. Produsul sau trebuie sa concureze cu alte automobile, care la randul lor sunt sub monopolul
altor companii. In 1988 o abila publicitate a creat o imagine de marca, astfel ca multi spanioli considerau masinile
Opel mai bune decat altele din aceeasi gama. Cererea era atat de mare incat compania a putut aplica discriminarea
preturilor in tara noastra in comparatie cu restul Europei. Concret, modelul Kadett se vindea in Franta in 1,2
milioane de pesetas in timp ce in Spania costa 1,8 milioane. In ciuda acestui pret Opel Kadett a fost masina cea mai
vanduta din Spania in acel an.

Pierderea eficientei sociale provocata de monopolii a impulsionat Statele Unite, in secolul trecut, sa stabileasca
reglementari comerciale pentru represiunea practicilor restrictive ale liberei concurente. Acest tip de norma nu
inceteaza sa creasca incorporand inclusiv tratatele internationale de integrare economica de tipul CEE. Totusi,
practica guvernelor pare sa contrazica spiritul acestei norme. Unele monopolii ofera de asemenea si o serie de
avantaje, propaga anumite efecte sociale benefice, motiv pentru care sunt acceptate si li se face reclama, sunt
protejate de guverne.

Protectia legala a monopolului patentelor industriale este o forma de a stimula cercetarile si procesul tehnologic.
Guvernul poate fi interesat sa controleze unele produse, arme, de exemplu, ceea ce este mai usor daca este supus
monopolului legal. In alte situatii, interesul este doar fiscal, in anumite tipuri de loterie concesionarul monopolist
activeaza ca un colector de impozite. In unele industrii, costurile medii sunt descrescatoare, dar s-ar putea mentine
fragmentarea pietei prin costurile de integrare; in acest caz poate avea loc o interventie in favoarea fuziunii
intreprinderilor. Nu trebuie uitat nici ca ceea ce din punctul de vedere local pare sa fie o piata monopolista, este in
realitate de o concurenta foarte inalta la nivel international.
Statul, inainte de a interzice existenta monopoliilor, va incerca sa intervina prin intermediul reglementarilor care ii
promoveaza efectele sale benefice si impiedica prejudiciile. S-ar putea in unele cazuri, in schimbul unei concesii,
obliga producerea unei mai mari cantitati, cu anumite caracteristici determinate de calitate sau impunand un plafon
limita al preturilor. In alte situatii, va fi de ajuns stabilirea unui tribut special pentru beneficiile extraordinare
generate de activitatea monopolista, pentru ca sa se raspandeasca prin intermediul statului in toata societatea.