Câte ore munceşte un prof?

4 ore pe zi, nu? Dacă nu cumva chiar mai puţin. Da’ tupeu’ pe ei cât casa! Să vă
povestesc, că ştiu.
Ziua de muncă a profului nu începe cu juma’ de oră pauză de cafea şi ţigară cu
colegii. Profu’, dacă vrea să-nceapă cu pauza de cafea, tre’ să vină mai devreme la serviciu,
pe timpul lui. (Voi cafeaua de la 9 v-o beţi pe timpul vostru sau pe timpul&banii patronului,
capitalistul dracului?) Dar şi dacă vine, vine degeaba, colegii sunt la ore, aşa că mai bine-şi
bea cafeaua acasă. În plus, când ai ore de la şapte jumate, nu-ţi arde de socializări la
cafeluţa de la ora 7; îţi iei doza maximă de cofeină acasă, la 6:30.
Cele 4-5 ore de muncă ale profului nu continuă cu cititul de mailuri personale,
bloguri, saituri de ştiri şi ziare. (Nu vă stuchiţi în sân a piei, drace!, şi nu mă luaţi cu Doamne feri,
că văd bine zilele şi orele de trafic maxim pe blog.)
De asemenea, cele 4-5 ore de muncă ale profului nu conţin twitter, facebook şi mess.
Nici articole şi comentarii pe blogu’ personal. Nici fâţâieli prin birouri. Nici filmuleţe pe
youtube. Nici căutare de destinaţii, hoteluri, zboruri pentru vacanţa ce va să vie vină. Nici
ebanking personal. Şi nici bilete la concert cumpărate online.
Nu. Profu’ intră la oră. Unde concentrarea e maximă. Nu poţi să caşti gura pe pereţi şi
să te gândeşti la ce-ai făcut azi-noapte cu iubi. Şi nici la ce mai faci de mâncare. Nici să-ţi
faci liste de cumpărături pentru grătaru’ din week-end. Că scapi clasa din mână. Şi nu-ţi
doreşti să scapi din mână 36 de ciurde de hormoni tropăitori de 13-14 ani.
Profu’, când intră la oră, munceşte. Într-un ritm pe care eu, de 8 ani încoace, nu l-am
regăsit la nici un "privat". Prima mea impresie de la primul job "privat" a fost "ok, şi noi când
începem să muncim?" Totul se petrecea cu o lentoare care m-a uimit. Între timp m-am
obişnuit şi am înţeles că ceea ce mie-mi părea lentoare e ritmul obişnuit de lucru mai peste
tot. Şi că mulţi sunt plătiţi pentru 8 ore de muncă pe zi, pentru chestii pe care le-ar putea
face în 4 sau în 6 ore.
Profu’, în alea 50 de minute, consumă energie cât pentru cel puţin o oră jumate de
muncă de birou. Tuturor celor cărora li se pare că profii muncesc puţin (4 ore pe zi, auzi tu!)
le doresc din inimă să ajungă să ţină piept timp de 4 ore ciurdelor de hormoni de care
ziceam mai sus. (Vi se pare că ordasla personală, în vârstă de 15 ani, e greu de strunit?
Încercaţi cu 36 din aceeaşi categorie.) Şi să predea indiferent ce, materia pe care o ştiu ei
cel mai bine, 4 ore una după alta. Şi să-mi zică dup-aia în câte ore şi-au revenit. Le mai
doresc, de asemenea, să aibă parte măcar de o zi cu – vai, numai atât? – 5 ore de predat, cu
două ferestre. Vii la 7:30, ai o oră, apoi stai o oră, că aşa a ieşit oraru’, apoi predai două ore,
apoi mai stai o oră, mai predai o oră. Şi p-ormă să-mi zică la ce oră au adormit în seara aia.
Şi cum e chestia asta cu cele 4-5 ore de muncă pe zi.
Profu’, după ce pleacă de la şcoală, face planificări, subiecte de lucrări/teze,
corectează teze, îşi gândeşte orele, deschide manualu’ şi culegerea ca să se gândească ce
anume lucrează mâine cu copiii. Că ăia de la 9A au doar 2 ore săptămână, iar ăia de la 9D
au 4, şi, deşi manualul e acelaşi, nu poţi să faci aceleaşi chestii.
Pe de altă parte, domnilor profesori, replica "muncim 40 de ore pe săptămână" e o
obrăznicie, fix la fel ca cea a prezidentului.
Ştim foarte bine – şi eu, şi voi – că nu munciţi 40 de ore pe săptămână pentru şcoală.
În primul rând pentru că you’re not supposed to. După cum ziceam, o oră de predat echivalează
cu cel puţin o oră jumate de activitate obişnuită de birou, iar cine-a inventat norma didactică
de 18 ore s-a gândit şi la asta. De asemenea, ştim foarte bine – şi eu, şi voi – că trebuie să
faci meditaţii ca să supravieţuieşti. Ştim foarte bine – şi eu, şi voi – că idealul e de măcar 2
ore de meditaţii pe zi, ca s-ajungeţi la salariul mediu al unuia dintre cei care, dându-se pe
net de la birou, pe bani, v-acuză că munciţi prea puţin. Dacă vreunul dintre voi, domnilor
profesori, îmi spune cu mâna pe inimă că după 4 ore la şcoală şi 2 de meditaţie el mai
munceşte încă 4 ore pentru şcoală, îi dau un premiu. De asemenea, ştim foarte bine – şi eu, şi
voi – că atunci când trăieşti numai din salariul de 800-1.000 de lei, fără meditaţii, ţi-e atât de
lehamite, încât abia găseşti energie să-ţi pregăteşti şi să-ţi faci orele din normă. Darămite să
munceşti încă 4 ore acasă, constant, în fiecare zi, pentru şcoală!
 Iar replici dintr-astea, domnilor profesori, nu doar că nu vă cresc ratingul în rândul
rumânilor office-corporate, cititori de bloguri cu salariu, ba dimpotrivă.
Încheiere ex abrupto, c-am ostenit. Şi, având în vedere că mi-am pus în cap ambele
părţi, şi cum n-am chef să ostenesc încă şi mai tare, comentariile-s oprite. Şi orice
comentariu pe temă postat în altă parte va fi şters, oricât de deştept ar fi. Căci, după cum
ştim noi deja, am un stil dictatorial şi discreţionar, având pretenţia absurdă să fiu cea mai
deşteptă de pe blogul personal. Ceea ce, e evident, nu-s.