CROMOZOMII

Structurile celulare care contin ADN si cele care intervin in realizarea functiilor sale (ribozomii si
centriolii) alcatuiesc Aparatul genetic.

Nucleul este elementul principal al aparatului genetic.

In nucleu fiecare molecula de ADN se asociaza cu proteine histonice, nonhistonice si mici

cantitati de ARN, formand un complex nucleo-proteic denumit CROMATINA.

 Interactiunile dintre ADN si proteine au un rol structural in organizarea supramoleculara a

ADN si un rol functional in mecanismele care regleaza expresia si replicarea genelor.

 Cromozomii sunt elemente dinamice si constante ale celulei cu functii genetice esentiale.

 Exceptand procariotele care au un singur cromozom circular, la eucariote numarul

cromozomilor este caracteristic fiecarei specii:

OM - 46

MAIMUTA - 42

CIMPANZEU - 48

BOVINE - 60

CAINE - 78

PISICA - 38

CAL - 64

SOARECE - 40

DROSOPHILA- 8

 Numarul cromozomilor in celula nu respecta gradul de evolutie biologica si complexitatea

structural functionala a speciei.

 Ca urmare, numarul cromozomilor nu este un criteriu taxonomic de stabilire a pozitiei

filogenetice, a gradului evolutiei biologice.

 In lumea vie sunt specii inferioare ca evolutie filogenetica dar cu un numar mare de
cromozomi ( exemplu crapul are 104 cromozomi pe cand

 ADN reprezinta cel mai important constituent al cromozomilor eucariotici, in el gasindu-se

programul genetic al speciei respective.
 Informatia genetica e codificata in macromolecula de ADN, un polimer linear care contine
milioane de nucleotide. Un milion de nucleotide inseamna un segment de ADN cu o lungime
de 3,4X10 la puterea 5 nm, adica 0,034cm.

 In cromozomii eucariotelor, ADN-ul reprezinta 13-16 %, ARN-ul 12-13 % iar proteinel

HISTONELE

 Sunt proteine bazice cu o mare afinitate pt ADN prezente la toate eucariotele.

 Genele care codifica histonele au o structura particulara ( fara introni ) si se afla localizate pe
cromozomii 1,6,12 . Se exprima in faza S a ciclului celular, sincron cu replicarea ADN.

 La eucariote se deosebesc 5 tipuri de histone: H1, H2A, H2B, H3, H4. Cu exceptia H1, celelalte
tipuri (in special H3,H4) au o structura stabila, bine conservata in evolutie.

-H1 - bogata in lizina

-H2A - bogata in leucina

-H2B - bogata in serina

-H3 - bogata in arginina si cisteina

-H4 - bogata in arginina

 Au rol structural in compactarea ADN-ului in nucleu, intrand in alcatuirea nucleozomilor,

particula fundamentala din structura fibrelor de cromatina.

 Au rol functional fiind implicate in reglarea expresiei genelor (transcriptie).

 Acetilarea histonelor determina activarea unor gene, metilarea lor produce represie genica iar
fosforilarea lui H1 provoaca condensarea fibrilelor de cromatina interfazica in cromozomi si
declanseaza mitoza.

 Experimental s-a demonstrat ca histonele stabilizeaza dublul helix si inhiba sinteza ARN.

NON HISTONELE

 Sunt proteine acide si neutre, heterogene si putin abundente ( exceptie face grupul
proteinelor HMG- “ high mobility group”).
 Majoritatea au rol functional intervenind specific in reglarea activitatii genelor ( ex. HMG
participa se pare la reglarea replicarii ADN).

 Unele au rol structural formand matricea cromozomilor.

 Moleculele de ADN si histonele sufera spiralizari succesive alcatuind un sistem ierarhizat de

fibre de cromatina.

 La inceputul diviziunii, fibrele de cromatina se spiralizeaza si se condenseaza suplimentar

formand cromozomii. La sfarsitul diviziunii, acestia se despiralizeaza si persista in interfaza sub
forma filamentelor de cromatina.

 Deci, cromatina si cromozomii sunt doua modalitati diferite de organizare morfofunctionala a

materialului genetic in interfaza si diviziune