c



   c


 c 
 c 


c



Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 616. 89 ʹ 008.454

Deliv Inga

PARTICULARITĂŢILE CLINICO-EVOLUTIVE ŞI DE

TRATAMENT ALE DEPRESIEI NON-PSIHOTICE LA

PERSOANELE ANXIOASE

14.00.18 ʹ Psihiatrie

Autoreferat

al tezei de doctor în medicină

Chişinău 2007Teză a fost elaborată la Catedra Psihiatrie şi Narcologie, Facultatea de Perfecţionare a

Medicilor a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie ͣNicoae Testemiţanu͟

Conducător ştiinţific REVENCO Mircea

dr. hab. med., prof. universitar

Referenţi oficiali: NACU Anatol

dr. hab. med., conf. universitar

USMF ͣNicolae Testemiţanu͟

CARP Lucia

dr. med., şef. secţie psihiatrie,

MSP Spitalul Clinic de Psihiatrie MS RM

Susţinerea va avea loc la 21 noiembrie 2007, ora 13.00

în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH-54.14.00.18-02 din cadrul Universităţii

de Stat de Medicină şi Farmacie ͣNicolae Testemiţanu͟ din RM (MD-2004, Chişinău,

bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 165).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la biblioteca USMF ͣNicolae

Testemiţanu͟ (MD-2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 165) şi pe site-ul

www.cnaa.acad.md

Autoreferatul a fost expediat la 15 octombrie 2007

Secretar ştiinţific

al Consiliului ştiinţific specializat

dr. hab. med.,

profesor universitar GAVRILIUC Mihai

Conducător ştiinţific

dr. hab. med.,

profesor universitar REVENCO Mircea

Autor DELIV Inga ACTUALITATEA TEMEI INVESTIGATE ŞI GRADUL DE STUDIERE

A ACESTEIA

Pe parcursul ultimilor decenii se constată o creşterea morbidităţii tulburărilor afective, în

special din contul celor depresive şi anxioase. Depresia reprezintă o categorie nosologică

importantă, datorită complexităţii simptomatologice şi frecvenţei impunătoare în structura

morbidităţii generale şi celei psihiatrice. Provenienţa depresiei constituie subiectul a numeroase

cercetări, fie în domeniul biologiei, fie in campul social psiho-dinamic la nivelul structurilor
psihorelaţionale [Revenco M.G., 2000; Grecu Gh., Gaboş Grecu I., Gaboş Grecu M. 2000; 2004; Bîşca

M, Chiriţa R, Chiriţa V. 2005].

Actualmente, depresia este sindromul psihopatologic cel mai frecvent intalnit in practica

psihiatrică. Datele de statistică subliniind că, cel puţin unul din cinci oameni pe parcursul vieţii face

un episod depresiv care necesită intervenţia psihiatrului. Anual, sunt diagnosticate primar

aproximativ 1% de depresii, riscul imbolnăvirii pe parcursul vieţii alcătuind circa 20% [Revenco M.
G., Railean S., Coşciug I. V., 2001; ˁ̸̛̥̱̣̖̏ ʤ. ʥ. 2001]. Conform datelor OMS, 18ʹ25% femei

şi 7-12% bărbaţi cel puţin o dată în viaţă au suportat un episod depresiv. În 70% cazuri depresiile

recidivează, iar în cca. 15% se finalizează cu suicid [Udriştoiu T., Marinescu D., 2006]. Anual, la

nivel mondial sunt comise cca. 1 milion de sinucideri, 70% din ele fiind secundare depresiei.

O altă problemă majoră ţine de faptul că, 35-50% dintre depresivi nu solicită asistenţă

medicală. În 60-80% cazuri aceşti bolnavi nu nimeresc în vizorul psihiatrului administrând

tratament indicat de medicii generalişti [Cotârlea R., Pătrăşcoiu G., Pătrăşcoiu O. 2005;]. De altfel,

Okasha Ahmed-Depression-AMEA Regional Neuroscience Conference-Cairo-2001, afirmă că, doar

? dintre pacien ţii cu depresie majoră recunosc a fi depresivi şi, doar ? dintre to ţi depresivii primesc

o terapie adecvată, iar ¼ dintre aceştea, urmează doze optimale de antidepresive, pe durate

adecvate. Depresia unipolară majoră ocupă astăzi unul din primele locuri printre cele mai frecvente

cauze de disabilitate, situandu-se înaintea tuberculozei şi accidentelor rutiere. Azi costurile

economice ale depresiei sunt similare ca magnetudine cu costurile asistenţei cancerului, SIDA şi

bolilor coronariene. Multiplele studii consacrate tulburărilor de sănătate mintală [Gheorghe M. D.,

1998; Cohen S. 2001; Akiskal H.S. 2002; Enătescu V.R., 2005; Grecu Gh., 2005] constată prezenţa

depresiei in structura diferitor maladii psihice şi somatice, influenţând evoluţia, pronosticul şi

strategiile terapeutice.

Actualmente, o atenţie deosebită este acordată stărilor afective mixte - depresiv-anxioase [Cartaş

N., Boişteanu P., 2005; Dehelean L., 2005]. Conform datelor de literatură, simptomatica depresivă

şi cea anxioasă coexistă la 83 ʹ 96% bolnavi [Angst J. 1993; Sartorius N., Ustun T. B., Lecrubier

Y., 1996; Priboi R.N., 2005; Sav M., Vintilă M., Dindelegan C. 2005]. Van Praag (1998),

menţionează fenomenul, comorbidităţii drept una dintre cele mai dificile probleme în sensul evaluării
şi tratamentului depresiei. Unii autori relatează că, în cca. 45-65% cazuri, tulburările de

personalitate semnificativ complică pronosticul evolutiv şi terapeutic al depresiei [Akiskal H.S.,

Hirschfeld R.M.A., Yerevanian B.L. 1983; Angst J., Clayton P. 1986; Akiskal H.S. 2002]. Depresia

influienţează semnificativ atât calitatea vieţii, cât şi posibilităţile adaptative ale pacientului [Gaboş

Grecu I., Gaboş Grecu M., 2004; Boişeanu P. Grigorescu A., 2005;].

Dacă la începutul secolului XX tulburarea depresivă era diagnosticată la 0,2% populaţie,

atunci la mijlocul anilor ͛50 acest indice a crescut până la 4,3%, în anii 60 ʹ până la 11,2-14%

pentru ca în anii ͛90 să atingă cifra de 15-20%. Numărul bolnavilor depresivi ce au primit tratament

staţionar a crescut de la 8% în 1914 la 34% în 1996 [Rendon M., 1996; ʿ̡̨̖̯̬̌̏ ʥ., ˉ̡̨̼̦̐̌̏ ʥ.

ʪ., 1996; ˀ̨̯̹̯̖̜̦ ʦ. ʧ., 1996; WHO 2000].

Conform datelor OMS (2000), aceste maladii alcătuiesc aproximativ 40% din numărul total

de tulburări psihice, situându-se ca frecvenţă pe locul patru, iar către anul 2020 se presupune că

depresia se va deplasa pe locul doi în structura morbidităţii umane. Vărsta medie de debut a

primului epizod depresiv este de 25 ani. Ţinând cont de incidenţa înaltă şi coexistenţa frecventă a

anxietăţii şi depresiei în structura psihopatologică actuală a tulburărilor afective, de creşterea

continuă a numărului de bolnavi depresivi, de lipsa cercetărilor, care ar reflecta interdependenţa

depresie-anxietate, studierea particularităţilor manifestării clinice şi evoluţiei simptomelor depresive

la persoanele anxioase se impune drept una dintre direcţiile prioritare de cercetare în psihiatria

modernă.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE TEZEI

Scopul:

Studierea particularităţilor clinico-evolutive ale depresiei non-psihotice la persoanele anxioase

şi elaborarea stategiilor de tratament ale acesteia.

Obiectivele:

1. Evidenţierea factorilor, care favorizează declanşarea depresiei non-psihotice la persoanele

anxioase;

2. Identificarea structurii manifestărilor clinice ale depresiei non-psihotice la persoanele cu

nivel crescut de anxietate, predominant trăsătură;

3. Studierea particularităţilor tabloului clinic al depresiei non-psihotice la persoanele cu nivel

crescut de anxietate, predominant stare;

4. Estimarea caracteristicilor clnice ale depresiei non-psihotice în caz de asociere a anxietăţiitrăsătură

cu anxietatea-stare;

5. Elucidarea particularităţilor de evoluţie ale depresiei non-psihotice la persoanele anxioase; 6.

Elaborarea strategiilor de tratament în funcţie de structura psihopatologică şi evoluţia
sindromului depresiv la persoanele cu nivel crescut de anxietate;

NOUTATEA ŞTIINŢIFICĂ A REZULTATELOR OBŢINUTE

Pentru prima dată, pe un eşantion uniform în aspect de vârstă, sex şi simptome psihopatologice (124

bolnavi de sex femenin cu vârsta cuprinsă între 18 şi 45 ani, cu anxietate-trăsătură, anxietate-stare şi

asocierea acestora, starea psihică a cărora a corespuns depresiei, conform chestionarul Hamilton

M.), s-au studiat particularităţile clinico-evolutive ale depresiei non-psihotice la persoanele

anxioase. Au fost evidenţiaţi factorii care favorizează declanşarea depresiei non-psihotice la

persoanele anxioase. În rezultatul analizei prospective şi retrospective a indicilor clinicopsihologici,

psiho- fiziologici şi statistici a fost elucidată structura sindromului depresiv la

persoanele cu nivel crescut de anxietate. Au fost evidenţiate particularităţile de evoluţie ale

depresiei non-psihotice la persoanele anxioase, precum şi parametrii calităţii vieţii acestei categorii

de pacienţi. S-au elaborat strategii de tratament diferenţiat, în funcţie de particularităţile

clinicoevolutive ale depresiei non-psihotice la persoanele cu nivel crescut de anxietate.

SEMNIFICAŢIA TEORETICĂ ŞI VALOAREA APLICATIVĂ A LUCRĂRII

Analiza multilaterală a condiţiilor, care favorizează declanşarea/menţinerea depresiei nonpsihotice la

persoanele anxioase a permis evidenţierea celor mai importanţi factori de risc în acest

sens. Rezultatele obţinute au fost utilizate pentru diagnosticarea pozitivă şi diferenţiată a depresiei

non-psihotice la persoanele anxioase, identificarea structurii manifestărilor clinice ale depresiei

non-psihotice la persoanele cu anxietate-trăsătură, evidenţierea manifestărilor clinice ale depresiei

non-psihotice la persoanele cu anxietate-stare, evaluarea particularităţilor clinice ale depresiei

nonpsihotice în caz de asociere a anxietăţii-trăsătură cu anxietatea-stare. S-a estimat evoluţia

manifestărilor psihopatologice şi somato-vegetative ale depresiei non-psihotice la persoanele

anxioase. S-au elaborat strategiile de tratament complex ale depresiei non-psihotice la persoanele

anxioase, ţinând cont de structura şi evoluţia sindromului depresiv. Diagnosticarea precoce a

depresiei non-psihotice la persoanele anxioase, datorită evidenţierii factorilor, care favorizează

declanşarea/menţinerea depresiei şi elucidării particularităţilor clinico-evolutive ale acesteaia,

permite aplicarea unui tratament mai adecvat şi eficace, care a fost implimentat în practica clinică a

Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic de Psihiatrie, Costujeni, Dispensarului

Psihoneurologic Republican, în activitatea practică a medicilor psihiatri şi narcologi din Instituţia
Medico-Sanitară Publică Spitalul de Psihiatrie Bălţi; în activitatea practică a medicilor secţiilor de

cardiologie, terapie, gastroenterologie, neurologie ale Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul

Clinic Municipal Bălţi. APROBAREA REZULTATELOR

Materialele tezei au fost prezentate şi discutate la Conferinţele ştiinţifice anuale ale USMF

ͣNicolae Testemiţanu͟ (2005, 2006); la 9th Congress for Bridging Eastern and Western Psychiatry,

Iaşi, România, 9-12 Junie 2006; la Congresul ͣTherapy and Management in Psychiatry͟, Craiova,

Romania, september 28th ʹ 1st 2006; la conferinţa ştiinţifico-practică cu participare internaţională

«ʦ̨̬̭̯̦̌̌́̚ ̵̨̨̨̛̛̦̖̜̬̪̭̣̐́ ̛ ̵̨̛̛̛̦̖̜̬̪̭̯̬̌́», ʶ̛̖̏, 19 ̴̖̬̣̏̌́ 2007 ̐; la Seminarul

Republican al Asociaţiei Psihiatrilor şi Narcologilor din Republica Moldova, Chişinău, 05 aprilie

2007; la Şedinţa Societăţii Psihiatrilor din Republica Moldova, Chişinău, 25 mai 2007; la

Simpozionul Naţional de Psihiatrie cu participare internaţională ͣActualităţi şi perspective în

cunoaşterea şi tratamentul tulburărilor de dispoziţie de tip depresiv͟, Târgu-Mureş, România, 7-10

iunie 2007. Pe baza tezei au fost publicate 10 lucrări ştiinţifice, inclusiv 9 articole, dintre care 8 în

reviste aprobate de CSA. Teza a fost realizată în Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic

de Psihiatrie, Costujeni, în incinta Catedrei Psihiatrie şi Narcologie Facultatea de Perfecţionare a

Medicilor a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie ͣNicolae Testemiţanu͟.

Teza a fost discutată şi recomandată pentru susţinere la Şedinţa Catedrei Psihiatrie şi

Narcologie FPM a USMF ͣNicolae Testemiţanu͟ din 16.05.07 PV Nr. 16 şi la şedinţa Comisiei

Republicane Ştiinţifico-Metodice de Profil ͣPsihiatrie͟ a Ministerului Sănătăţii al Republicii

Moldova din 31.05.2007.

CONŢINUTUL LUCRĂRII

CAPITOLUL 1. REVISTA LITERATURII

Acest capitol include sumarul literaturii privind viziunile moderne asupra conceptelor de depresie,

anxietate şi personalitate anxioasă. Sunt elucidate noţiunile de depresie psihotică şi depresie

nevrotică [Beck A.T., 1970; Karl Leonhard 1972, 1989; Gheorghe M. D., 1997; American

Psychiatric Association., 1998; ˃̨̛̦̐̌̏ ʤ. ˁ., 1999; ˁ̸̛̥̱̣̖̏ ʤ. ʥ., 2000, 2001; Kaplan G.,

Sadok B., 2001; WHO 2001; ʶ̨̨̬̦̖̯̏ ʻ.ʤ., 2001; ʧ̨̜̔̌ ʻ. ʧ., ʮ̨̦̔̌̏̌ ʻ. ʿ., ʻ̪̬̌ee̡̨̦ ʽ.
ʶ., ʪ̨̨̡̥̬̭̍̏̽̌ ʦ. ʦ., 2002; Cornuţiu G., 2003; Dehelean L., 2005; Revenco M. G. 2006, 2007].

In capitol sunt expuşi factorii de risc în sensul declanşării/menţinerii depresiei la persoanele

anxioase. Majoritatea autorilor evidenţiază în acest sens 3 categorii de factori: a) somatogeni; b)

endogeni; c) psihogeni [Cornuţiu G., 2003, Draguţa N., Parachiv M., 2005]. Dar, pentru ca o

persoană anxioasă să se formeze, este nevoie de o îmbinare variabilă între o predispoziţie ereditară,

experienţe educative şi, de cele mai multe ori, evenimente traumatizante [Hâţu I., Ropota S.,

Mihalache I., 2005].

O atenţie deosebită este acordată aspectelor clinico-evolutive ale depresiei non-psihotice la

persoanele anxioase. Conform opiniilor mai multor savanţi, examenul clinic al unui depresiv, de
regulă, denotă următoarele simptome generale: pierderea sau scăderea accentuată a interesului, a

plăcerii de a munci şi trăi; tristeţe, emoţie negativă, autoacuzare, culpabilitate, deznădejde, lipsa

speranţei, nelinişte, descurajare, gol în suflet. Simtomele asociate sunt: oboseală, lipsa de energie,

manifestate în special matinal; tulburările de somn; pierderea încrederii în sine, sentimentul

nonvalorii, inutilităţii; anorexie, apetit redus, scădere ponderală; instabilitate şi capacitate slabă de

concentrare; tulburări de dinamică sexuală, scăderea libidoului, anxietate şi nervozitate; idei

morbide, idei fixe, idei suicidare [ICD ʹ 10., 1998; Kaplan G., Sadok B., 2001].

În cadrul depresiei pot apare şi simptome somatice, care sunt diverse şi nespecifice. Pentru a

stabili diagnosticul de episid depresiv major, simptomele trebuie să persiste cea mai mare parte a

zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puţin 2 săptămâni consecutive. Episodul trebuie să fie

acompaniat de detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte

domenii importante de funcţionare. [ICD ʹ 10., 1998]. Teoretic, conceptul de tulburări ale

spectrului depresiv este explicat prin prisma criteriului de ͣcomorbiditate͟ şi este demonstrat prin

cercetări biochimice, genetice, precum şi prin efectul terapeutic pozitiv al remediilor

timoanaleptice. Prin comorbiditate se subînţelege apariţia simptomelor unitipice, cu evoluţie

stereotipă în cadrul diferitor clase diagnostice convenţionale, anume clase şi nu sindroame.

Existenţa acestor simptome de ͣnucleu͟, de exemplu, ͣdepresia͟ şi ͣanxietatea͟, poate fi explicată

prin predispoziţia lor reciprocă sau printr-o dihotomie artificială a unui sindrom complex [Angst J.,

1990; Hecht H., 1990; Chignon J. M., 1992; S. McElroy 1994; Rouillon F., ʦ̨̨̖̯̬̬̐̌̔̏̌ ʽ. ʿ.,
1998; ˁ̨̡̨̛̖̦̦̍̏ ʦ. ˁ., 2001]. Depresia, în general, se caracterizează printr-o perioadă

prodromală marcată de simptome depresive minore sau anxietate şi de o finalitate progresivă,

graduală a episodului. Principalii factori susceptibili de a creşte durata unui episod depresiv sau care

să îi confere o evoluţie cronică sunt: vârsta, caracterul repetitiv, severitatea simptomelor şi

comorbiditatea cu unele condiţii psihiatrice sau nonpsihiatrice. Prezenţa unora dintre aceşti factori

este apreciată ca fiind predispozantă pentru apariţia recurenţei (de exemplu, comorbiditatea cu o
altă

condiţie psihiatrică sau organică cronică) [ˌ̯̖̬̦̖̬̍̐ ˑ. ˔., ˀ̵̨̛̣̦̌ ʺ. ʸ., 1970; Hamilton M.,

1989; Goodwin F.K., 1990]. Durata episodului depresiv major este variabilă. Un episod netratat

durează, de regulă, 6 luni sau mai mult, indiferent de etatea la debut. În majoritatea cazurilor, există

o remisiune completă a simptomelor, iar activitatea revine la nivelul premorbid. La 5-10% dintre

bolnavi, criteriile complete pentru un episod depresiv major continuă să fie satisfăcute timp de 2 sau

mai mulţi ani (în care caz poate fi menţionat specificantul ͣcronic͟) [Kaplan G., Sadok B. 2001].

Aproximativ 50%-60% dintre indivizii cu tulburare depresivă majoră, episod unic, se pot aştepta să

aibă un al doilea episod. Indivizii care au avut două episoade au o şansă de 70% de a avea un al

treilea episod, iar indivizii care au avut trei episoade au o şansă de 90% de a avea un al patrulea
episod [Grecu Gh., Grecu Gaboş M., Gaboş Grecu I., 2005; Hriban C., Covrig C., 2005]. In

capitolul Reviul literaturii, s-au prezentat strategiile terapeutice ale depresiei non-psihotice la

persoanele anxioase cu evidenţierea principalelor clase de remedii antidepresive [ʺ̨̨̨̭̣̏ ˁ. ʻ.

1995; Gheorghe M.D. 1998; ˔̸̡̛̦̌ ˇ. ʪ̙., ʪ̛̭̾̏ ʪ. ʺ., ʤ̜̔ ˇ. ʪ̙., 1999; Chales H. C.,

Lazeyras F., Krishnan K. R., 2002].

CAPITOLUL 2. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE

În studiu au fost incluşi 124 bolnavi, de sex femenin cu depresie non-psihotică. Vârsta

bolnavilor a fost cuprinsă între 18 şi 45 ani, vârsta medie constituind 31,16 ± 0,74 ani. Diagnosticul

clinic a fost stabilit in baza criteriilor ICD-10. Toţi pacienţii incluşi în studiu au urmat tratament

antidepresiv asociat cu psihoterapie [ʪ̶̨̨̡̛̥̬̜̌ ʦ. ʤ., 2003]. În unele cazuri pacienţii au

beneficiat de antidepresive inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină, în altele li s-au administrat

antidepresive triciclice.
Examenul clinic a inclus acuzele, anamnesticul bolii şi al vieţii, datele obiective, care

intruneau criteriile pentru sindrom anxios-depresiv non-psihotic, manifestat în cadrul tulburărilor

dispoiţiei afective (F30-F39); nevrotice, corelate cu stresul şi somatoforme (F40 ʹ F48), conform

ICD-10. Criteriile de excludere din studiu au fost: depresia de nivel psihotic; sexul masculin; varsta

sub 18 ani şi peste 46 ani; persoanele cu nivele crescute de anxietate stare şi anxietate trăsătură,
care

corespundeau criteriilor pentru tulburare de personalitate (F60) - tip anankast, anxios-evitant sau

dependent; prezenţa simptomelor neurologice şi somatice grave, care ar fi putut cauza depresia (de

exemplu, depresie post-ictus ş.a.); maladiile somatice în acutizare; depresiile din perioada sarcinii,

postpartum sau menopauzei; depresia în cadrul schizofreniei sau depresia postschizofrenă (F20.4);

tulburările delirante şi schizotipale asociate cu simptome afective tip anxios şi/sau depresiv (F21);

tulburările schizoafective tip depresiv (F25.1) sau mixt (F25.2); tulburările mintale şi

comportamentale datorate utilizării de substanţe psihoactive (F10-19).

Factorii de risc în sensul declanşării/menţinerii stării depresive la persoanele cu anxietate, au

fost estimaţi utilizând un chestionar special, elaborat în colaborare cu Dr. hab., profesorul

universitar M. Revenco, care includea 46 itemi.

Pentru obiectivizarea şi cuantificarea criteriilor de includere în studiu s-au utilizat: Testul Ch.

Spielberger ʹ constatarea prezenţei şi estimarea nivelului anxietăţii stare (situativă) sau/şi trăsătură

cracterială; Testul M. Hamilton cu 21 itemi ʹ confirmarea depresiei şi evaluarea cantitativă a

acesteia; Testul MMPI ʹ evaluarea profilului personalităţii şi excluderea pacienţilor cu tulburări de

personalitate (F60) şi cu manifestări psihopatologice de nivel psihotic; Chestionarul SF-36 -

aprecierea calităţii vieţii. Indicele dinamicii eficacităţii somnului ʹ confiramarea cantitativă a

dissomniilor; Indicele vegetativ Kerdo ʹ pentru a obiectiviza tulburările vegetative.În funcţie de

prezenţa şi nivelul anxietăţii, confirmat cantitativ prin testul Ch. Spiellberger,

pacienţii au fost divizaţi în III grupe: grupa I-a - 31 paciente depresive (25%) cu predominarea

anxietăţii trăsătură, grupa a II-a - 30 bolnave (24,2%) cu predominarea anxietăţii stare şi grupa a III

ʹ 34 bolnave (27,4%) cu nivel crescut de anxietate stare şi trăsătură (> 30 puncte). Lotul martor lau
constituit 29 bolnave depresive (23,4%), la care nivelul anxietăţii nu depăşea limita fiziologică

(< 30 puncte).
Rezultatele investigaţiilor clinice, psihometrice şi vegetative au fost amplasate în tabele

speciale, care conţineau factori declanşatori, predispozanţi, sindroame clinice, diagnostice clinice,

indici cantitativi ai anxietăţii, depresiei, tulburărilor vegetative, calităţii somnului, calităţii vieţii;

coeficienţi de corelare, coeficienţi ai eficienţei tratamentului administrat. Materialul acumulat a fost

prelucrat logic şi statistic, conform unui program special (Statistica for Windows). Pentru toţi

parametrii cantitativi studiaţi au fost calculate mediile aritmetice (M), erorile mediei (m) şi

deviaţiile medii pătrate (ʍ). Au fost evaluaţi coeficienţii de corelare (rxy) a frecvenţei factorului de

risc cu severitatea stării morbide, pentru a-i evidenţia pe cei mai importanţi în sensul

declanşării/menţinerii stărilor de depresie la persoanele cu anxietate. Calculând coeficienţii de

eficienţă (re) după trei valori (iniţială, finală şi limita fiziologică a indicilor studiaţi) a fost posibilă

analiza comparativă a eficacităţii diferitor strategii terapeutice, utilizate în practica psihiatrică

uzuală pentru tratamentul depresiei la persoanele cu anxietate. Veridicitatea diferenţei mediilor

aritmetice (P) s-a comparat utilizand criteriul Student (t).

CAPITOLUL 3. FACTORII DE RISC ÎN SENSUL DECLANŞĂRII/MENŢINERII

DEPRESIEI NON-PSIHOTICE LA PERSOANELE ANXIOASE

Intervievarea pacienţilor din lotul martor a constatat că, 21 dintre ei (72,4%) locuiau în

mediul urban şi doar 8 (27,6%) în mediul rural, 12 paciente (41,4%) au relatat despre trimiterea la

psihiatru de către medicii de alte specializări, preponderent medici de familie; 6 (20,7%) au fost

convinse de către rude, 3 paciente (10,3%) au fost internate pe motive de urgenţă (tentative

suicidare) şi, doar 8 bolnave (27,6%) au decis personal să solicite asistenţă medicală specializată.

Dintre pacientele lotului martor, către momentul solicitării asistenţei psihiatrice, 12 (41,4%) erau

şomere, 10 (34,5%) ʹ angajate in serviciu, 7 (24,1%) ʹ făceau studii şi, doar 4 bolnave (13,8%) au

menţionat deţinearea unui statut profesional şi social înalt. Varsta medie a acestor bolnavi era de

32,28 ± 1,47 ani, adică erau persoane tinere, apte de muncă. S-a stabilit că, persoanele celibatare (11

paciente ʹ 38,0%), solitare, divorţate (9 ʹ 31,0%) şi văduvele (5 ʹ 17,2%) au fost considerabil mai

multe vis-a-vis de persoanele cu mariaj reuşit (4 paciente ʹ 13,8%).Capacităţile adaptative reduse la

stres şi la diverse relaţii interpersonale perturbate, corelau

direct proporţional cu declanşarea şi severitatea depresiei. Astfel, 22 paciente (75,9%) au notat

incapacitatea de a se adapta la stres şi doar 7 (24,1%) au menţionat o adaptivitate satisfăcătoare.

Dintre bolnavele investigate, 8 (27,6%) au relatat despre relaţii intrafamiliale calme,

binevoitoare; 6 paciente (20,7%) au specificat că, relaţiile în cadrul familiei sunt calme, dar reci,

lipsite de empatie; 5 (17,2%) menţionau prezenţa unor conflicte interpersonale episodice şi 10

(34,5%) semnalau menţinerea conflictelor cotidiene, care le făcea să resimtă o stare de disstres

continuu.

Privitor la istoricul familial de depresie ca factor de risc în declanşarea depresiei nonpsihotice, în

grupul de control, 7 paciente (24,1%) au menţionat prezenţa stărilor depresive la rudele

de prima linie şi 22 (75,9%) au negat stările depresive la rudele apropiate. Prezenţa istoricului

familial de suicid ʹ a fost specificată de către 3 paciente (10,3%).

Dintre factorii declanşatori subiectivi (conştientizaţi de către paciente, drept importanţi, pentru

dezvoltarea şi menţinerea stării afective actuale), 8 bolnave (27,6%) i-au menţionat pe cei
socioeconomici, 2 (6,9%) au evidenţiat factorii individual-psihologici, şi 19 paciente (65,5%) nu au
putut

identifica cu certitudine cauza stării morbide actuale. În lotul martor, 9 (31,0%) au fost cu episod

primar, 10 (34,5%) cu episod repetat şi 10 (34,5%) cu mai mult de 3 episoade depresive pe

parcursul vieţii.

In grupul I de studiu, vârsta medie de debut a depresiei a fost de 25,77 ± 1,07 ani. În referinţă

cu mediul de trai s-a depistat că, 18 paciente (58,1 %) locueau în mediul urban şi 13 (41,9%), în

mediul rural; 9 bolnave (29,0%) au fost trimise la psihiatru de medicii de alte specializări, 14

(45,2%) au fost convinse de către rude sau persoane apropiate şi, doar 8 (25,8%) au decis singure să

solicite asistenţă psihiatrică.

Evaluand nivelul de studii, s-a constat că, ponderea cea mai mare a revenit persoanelor cu

studii medii specializate - 15 (48,4%), după care au urmat bolnavele cu studii medii incomplete - 9

(29,0%) şi în final, pacientele cu studii superioare - 7 (22,6%). Date similare au fost depistate şi în

raport cu statutul socio-profesional: 12 bolnave (38,7%) îşi făceau studiile, 11 (35,5%) erau şomere

şi doar 8 (25,8%) erau incadrate în câmpul muncii. Studiind depresia persoanelor cu nivel crescut

de anxietate trăsătură în raport cu statutul marital, s-a constatat că, 16 paciente (51,6%) erau

celibatare, 8 (25,8%) divorţate sau solitare şi, doar 7 bolnave (22,6%), căsătorite.
Mai mult de jumătate din pacientele grupului I, 20 (64,5%) au relatat despre stări depresive la

rudele de prima linie. Dintre factorii subiectiv consideraţi importanţi, în sensul

declanşării/menţinerii stării afective actuale, pacienţii mai frecvent i-au menţionat pe cei
socioeconomici ʹ 8 paciente (25,8%). Majoritatea bolnavilor cu nivel crescut de anxietate,
predominant trăsătură, 20 (64,5%) considerau că, starea morbidă actuală s-a dezvoltat nemotivat.
Investigaţiile

privind prezenţa/absenţa ideaţiei autolitice au constatat: 3 paciente (9,7%) expuneu ganduri

suicidare, celelalte 28 (90,3%) negau prezenţa acestora. O singură bolnavă (3,2%) a comis anterior

tentative de suicid, iar 7 paciente (22,6%) au relatat despre cazuri de suicid la rudele apropiate.

Ţinând cont de evoluţia maladiei curente s-a depistat in 3 cazuri (9,7%) episod depesiv primar

în 2 (6,4%), episod repetat, 26 pacienţi (83,9%) fiind cu 3 şi mai multe episoade depresive pe

parcursul vieţii. În aspect de coping, 6 bolnave (19,4%) au relatat despre prezenţa unei adaptivităţi

satisfăcătoare la stres şi relaţii interpersonale perturbate, 25 (80,6%) menţionând incapacitatea de a

se adapta la situaţiile psihotraumatizante. Dintre pacienţii investigaţi, 11 (35,5%) au relatat despre

interrelaţii calme, binevoitoare cu membrii familiei, prietenii, alte persoane din anturaj; 5 (16,1%)

întreţineau relaţii calme, dar reci, lipsite de empatie, 8 (25,8%) au comunicat despre prezenţa

conflictelor interpersonale episodice şi 7 (22,6%) semnalau conflicte cotidiene, care-i făcea să

resimtă o stare de disstres continuu.

Grupul II al studiului a inclus 30 paciente depresive cu nivel crescut de anxietate,

predominant stare, vârsta medie a cărora a fost, mai mare, comparativ cu lotul martor şi celelalte

grupe, constituind 36,2 ± 1,16 ani. Dintre acestea, 22 (73,3%) paciente locueau în mediul urban şi 8

(26,7%) în mediul rural. Mai mulţi pacienţi ai acestui grup 21 (70%), au solicitat asistenţă

psihiatrică la recomandarea medicilor de alt profil (46,7%) sau a persoanelor apropiate (23,3%); 9

bolnave (30,0%) au decis personal să consulte psihiatrul.

Ponderea bolnavilor cu studii superioare in grupul II a fost mai mare, comparativ cu lotul

martor şi grupul I de studiu, constituind 63,3% (19 paciente); 9 dintre paciente (30,0%) deţineau

diplome de studii medii speciale şi doar 2 (6,7%) aveau studii medii incomplete, fenomen, reflectat

şi în statutul socio-profesional ʹ 7 (23,33%) erau şomere, 4 (13,33%) - studente şi 19 (63,33%) au

fost încadrate în câmpul muncii, 12 dintre ele deţinând posturi cu funcţii de decizie şi nivel de
responsabilitate crescut.

In raport cu statutul marital, s-a constatat: 16 paciente (53,3%) erau celibatare, 6 (20,0%)

căsătorite, 8 (26,7%) divorţate şi văduve. Istoricul familial de depresie s-a evidenţiat la doar 7

paciente (23,3%), care menţionau prezenţa stărilor depresive la rudele de prima linie, cele 23

restante (76,7%) au negat prezenţa depresiei la rudele apropiate. Dintre factori estimaţi subiectiv de

către pacienţi ca importanţi, în declanşarea/menţinerea stării afective actuale, in 21 (70,0%) cazuri

au fost menţionaţi cei socio-economici, in 5 cazuri (16,7%) cei individual-psihologici şi doar 4

dintre bolnavele acestui grup (13,3%) considerau starea actuală nemotivată.

Numărul de episoade morbide la pacienţii depresivi cu nivel crescut de anxietate, predominant

situativă a demonstrat cea mai joasă medie - 1,6 ± 0,11. Concomitent, s-a depistat că, 15
pacienţi(50,0%) au fost cu episod depresiv primar, 7 (23,3%) cu episod repetat şi 8 (26,7%) cu 3 sau
mai

multe episoade depresive pe parcursul vieţii. Prezenţa relaţiilor interpersonale calme, binevoitoare

cu membrii familiei, prietenii şi alte persoane din anturaj a fost menţionată doar de 9 bolnave

(30,0%); relaţiilor calme, dar reci, lipsite de empatie de 12 (40,0%), 6 paciente (20,0%) au relatat

despre prezenţa conflictelor interpersonale episodice şi 3 bolnave (10,0%) ʹ despre conflicte

cotidiene, care au condus la disstres continuu.

Capacităţi adaptative satisfăcătoare la stres şi relaţii interpersonale perturbate au fost semnalate

doar

de 4 paciente (13,3%), 26 (86,7%) considerandu-se inapte de a face faţă stresului.

Grupul III de studiu, a fost constituit din 34 persoane (27,4%) cu varsta medie de 30,68 ±

1,47 ani. Dintre acestea, 19 paciente (55,9%) locueau in mediul urban şi 15 (44,1%) în mediul rural;

17 paciente (50,0%) au solicitat asistenţă psihiatrică la recomandarea medicilor de alte specializăr i

(medici de familie, endocrinologi, terapeuţi, neuropatologi), 9 (26,5%) au fost convinse de către

rude, persoane apropiate şi 8 bolnave (23,5%) s-au adresat din proprie iniţiativă.

Au predominat persoanele cu studii superioare 22 cazuri (64,7%), urmate de cele cu studii

medii speciale - 5 (14,7%), studii medii 4 (11,8%) şi studii medii incomplete - 3 (8,8%). Analizand

statutul social şi profesional al pacientelor s-a depistat: 15 bolnave (44,1%) erau şomere, 7 (20,6%)

studente şi 12 (35,3%) încadrate în câmpul muncii, iar 4 paciente (11,8%) deţineau posturi cu
funcţii de decizie şi nivel crescut de responsabilitate.

Statutul marital al pacientelor din grupul III de studiu a fost diferit. Astfel, 11 paciente

(32,4%) erau celibatare, 18 (52,9%) căsătorite, 5 (14,7%) divorţate. Istoricul familial de depresie a

evidenţiat că, 10 paciente (29,4%) menţionau prezenţa stărilor depresive la rudele de prima linie şi

24 (70,6%) o negau. Cu episod depresiv primar au fost 4 bolnave (11,8%), cu episod repetat 6

(17,6%) şi cu 3 sau mai multe episoade depresive pe parcursul vieţii,24 (70,6%), media fiind 2,97 ±

0,20. Despre relaţii interpersonale calme, binevoitoare cu membrii familiei, prietenii şi alte persoane

din anturaj au relatat 7 (20,6%) bolnave; relaţii calme, dar reci, lipsite de empatie aveau 13 (38,2%);

5 paciente (14,7%) menţionau prezenţa conflictelor interpersonale episodice şi 9 bolnave (26,5%)

au comunicat despre conflicte cotidiene şi disstres continuu. Privind capacităţile adaptative s-a

depistat că, ele au fost satisfăcătoare doar la 8 paciente (23,5%), celelalte 26 (76,5%) subliniau

incapacitatea de a se adapta la stres şi relaţii interpersonale perturbate.

CAPITOLUL 4. MANIFESTĂRI CLINICO - EVOLUTIVE ALE DEPRSIEI NONPSIHOTICE LA PERSOANELE

ANXIOASE

Toţi pacienţii incluşi în studiu, au fost examinaţi clinic şi clinico-psihologic in momentul

solicitării asistenţei medicale, după 2ʹ3; 8ʹ12 şi 24 săptămâni de tratament. Indicii cantitativi ai
depresiei conform HDRS, au demonstrat că, la bolnavii din lotul martor

au predominat depresiile de severitate uşoară - 15 pacienţi (51,7%) şi moderată - 14 pacienţi

(48,3%). La ei, depresia a evoluat insidios pe fondal de simptome preponderent somato-vegetative.

Sub acţiunea tratamentului complex (farmacologic şi psihoterapeutic) simptomele afective s-au

redus rapid în intensitate, tinzând spre limita normei fiziologice către săptămâna a 24-a de terapie.

Tulburările de somn, au fost prezente la 23 pacienţi (79,3%). A predominat insomnia

ͣtardivă͟, manifestată treziri matinale cu 2-3 ore mai devreme de timpul obişnuit.

Reducerea semnificativă a timpului real de manifestare a activităţii sau reducerea

productivităţii muncii a fost puţin specifică pacienţilor lotului de control.

Analiza rezultatelor obţinute a demonstrat că, calitatea vieţii (QL) la pacienţii din lotul martor

a crescut, ameliorandu-se către săptămâna 24ʹa de tratament, manifestând diferenţe statistic

semnificative (P<0,001), comparativ cu valorile iniţiale, atât în aspect de sănătate fizică, cât şi
mintală. Din cei 29 pacienţi incluşi în grupul de control, doar 6 (20,7%) au relatat activ acuze

preponderent afective. La pacienţii din grupul martor, valoarea IVK a fost pozitivă, ceea ce

demonsta predominarea tonusului sistemului nervos simpatic.

Pacienţilor din prima grupă de studiu le era caracteristic de a fi mai anxioşi, comparativ cu

alte persoane din ambianţă. Ei au fost predispuşi spre a percepe ca ameninţătoare un larg diapazon

de situaţii, reacţionând la ele printr-o stare de alarmă, mai frecvent nemotivată.

Evoluţia anxietăţii trăsătură la pacienţii depresivi a fost lentă, insidioasă, demonstrând

necesitatea de a aloca un tratament complex şi de durată, fenomen confirmat de dinamica acesteia

către săptămâna a 24-a de tratament. Anxietatea persistentă, care probabil menţinea şi starea

depresivă la această categorie de bolnavi, manifesta diferenţe statistic semnificative (P<0,001),

comparativ cu grupul de control. Remisiunile în acest grup au fost parţiale şi manifestau doar

atenuarea trăsăturilor accentuate de caracter, dar nu şi dispariţia lor totală.

Debutul depresiei a fost insidios, frecvent nemotivat. Ţinând cont de indicii HDRS, care

cuantificau severitatea depresiei, s-a constatat că, la bolnavii cu nivel crescut de anxietate trăsătură,

au predominat depresiile moderate (38,7%) şi severe (61,3%), comparativ cu lotul martor, la care au

predominat depresiile uşoare (51,7%), diferenţele fiind statistic semnificative (P<0,001). Evoluţia a

fost ͣlongitudinală͟, frecvent fără recuperare interepisodică completă şi cu un răspuns la tratament

mult mai redus, comparativ cu depresia pe fondal de anxietate in limitele normei fiziologice,

constatandu-se diferenţe statistic semnificative (P<0,001).

Prezenţa devierilor nictemirale ale simptomelor a fost menţionată de 26 paciente (83,9%),

dintre care - 17 (65,4%) le resimţeau mai intens în orele matinale şi 9 (34,6%) ʹ în a doua jumătate a
zilei. Toţi pacienţii sufereau de tulburări hipnice. Au predominat insomnia ͣmedie͟, în 13 (41,9%)

şi, insomnia ͣtardivă͟, în 12 (38,7%) cazuri.

La majoritatea pacienţilor, în funcţie de severitatea depresiei, s-au redus performanţele

profesionale, de la dificultăţi în îndeplinirea activităţilor uzuale cotidiene, până la invalidare

profesională. Iniţial, nivelul calităţii vieţii (QL), atât sănătatea fizică cât şi sănătatea mintală a fost

statistic diferit (P<0,001) în grupul depresivilor cu nivel crescut de anxietate trăsătură, comparativ

cu pacienţii grupului de control, fenomen care, probabil, poate fi explicat prin gradul de severitate
diferit al depresiei. Ulterior, după 24 săptămâni de tratament, sănătatea fizică s-a ameliorat in

aceiaşi măsură ca şi în grupul de control, fără a manifesta diferenţe statistic semnificative (P>0,05).

Sănătatea mintală, însă s-a ameliorat mai puţin la pacienţii depresivi cu anxietate trăsătură (P<0,01).

La majoritatea pacienţilor din grupa a IIʹa, starea morbidă s-a dezvoltat ca consecinţă a unui

eveniment stresant excepţional (decesul sau boală gravă a unei persoane apropiate, viol, accident,

furt, şantaj, etc.) sau ca rezultat al modificării semnificative a statutului social (divorţ, concediere,

plecarea la muncă peste hotare, etc.).

Debutul trăsăturilor de tip îngrijorare extremă, nelinişte, neâncredere, nesiguranţă,

comportament evitant, izolare socială, indecizie, nu era specific unei anumite vârste, ci mai degrabă,

era caracteristic perioadei posttraumă.

Evoluţia anxietăţii stare a fost alternantă, reducandu-se după şedinţele de psihoterapie şi

majorandu-se în momentele de reamintire a evenimentului stresant. Concomitent, la orice etapă de

monitorizare, au fost constatate diferenţe statistic semnificative (P<0,001), ale dinamicii anxietăţii

situative, comparativ cu grupul de control. Nivelul anxietăţii stare revenea la limitele normei, către

săptămâna a 24-a de tratament atunci, când situaţia stresantă se soluţiona, iar dacă evenimentele

traumatizante persistau, indicii anxietăţii se menţineau la nivel crescut timp îndelungat. Pe fondal de

tratament complex şi de durată, au fost constatate remisiuni complete în structura cărora anxietatea

nu mai era prezentă.

Depresia, la fel ca şi anxietatea, mai frecvent a fost declanşată de pierderi importante, de

dificultăţi relaţionale sau financiare, de schimbări nefavorabile ale statutului socio-familial sau/şi

profesional. Debutul depresiei la această categorie de pacienţi, a fost brusc. Conform scalei

Hamilton M. au predominat depresiile severe la 17 (56,6%) şi moderate, la 12 pacienţi (40%),

manifestând diferenţe statistic semnificative (P<0,001), comparativ cu lotului martor. Depresia a

manifestat evoluţie clinică pozitivă. Către sâptămâna a 24-a de tratament nu au fost constatate

careva diferenţe statistic semnificative (P>0,05), privind nivelul depresiei la această categorie de

pacienţi, comparativ cu lotul martor. Recuperarea pacienţilor depresivi din grupul II al studiului a fost
mai frecvent completă, demonstrând sensibilitate înaltă la terapie. Recăderile au fost în cazul

acţiunii repeatate a stresurilor similare.

Disfuncţiile somato-vegetative au acompaniat depresia. Evaluarea cantitativă a simptomelor

somato-vegetative în etapa iniţială a studiului, nu a constatat diferenţe statistic semnificative

(P>0,05) la pacienţii depresivi cu nivel crescut de anxietate, predominant situativă, comparativ cu

lotul martor. Starea somato-vegetativă se ameliora concomitent cu reducerea intensităţii

simptomelor anxios-depresive.

Tulburările hipnice au fost prezente la 27 pacienţi (90%). În special, predomina insomnia

ͣprecoce͟. În funcţie de severitatea depresiei, a fost perturbată atât activitatea habituală, cât şi cea

profesională. Pacienţii relatau despre senzaţii de fatigabilitate şi epuizare; reducerea timpului real de

manifestare a activităţii sau diminuarea productivităţii muncii. Nivelul calităţii vieţii (QL), atât

sănătatea fizică, cât şi sănătatea mintală, iniţial a manifestat diferenţe statistic semnificative

(P<0,001), comparativ cu lotul martor. Ulterior, după 24 săptămâni de tratament, acest indice s-a

ameliorat, dar acuzele la nelinişte, frică de a se încadra în serviciu, de a nu face faţă exigenţelor, mai

persistau. Majoritatea bolnavilor relatau despre necesitatea unei perioade de recuperare pentru a

reveni la ritmul obişnuit de activitate, fenomen confirmat şi de diferenţa statistic semnificativă a

nivelului sănătăţii fizice (P<0,05) şi celei mintale (P<0,01), comparativ cu lotul martor, constatată la

monitorizarea finală. In grupa a III ʹ a, stările de depresie, au fost cauzate de suprapunerea

stresului psihoemoţional, pe capacităţile adaptative reduse ale organismului, datorate

particularităţilor anxioase de caracter.

Anxietatea la acest grup de bolnavi s-a redus liniar în timp, fără a manifesta fluctuaţii bruşte,

dar necesitând tratament complex (psihofarmacologic şi psihoterapeutic) de durată, comparativ cu

pacienţii depresivi din lotul martor. Astfel, s-a constatat, că indicii anxietăţii către săptămâna a 24-a

de tratament s-au redus, dar nu au revenit la limita fiziologică, manifestând diferenţe statistic

semnificative (P<0,001), în raport cu grupul de control. Analizând retrospectiv starea afectivă a

pacienţilor din grupa a III-a, au fost constatate remisiuni durabile in acele cazuri, cand ei, nu mai

erau supuşi ulterior situaţiilor psihotraumatizante. E de menţionat, însă că, la majoritatea bolnavilor,

totuşi, simptomele afective spre finele studiului corespundeau criteriilor pentru remisiune parţială.

Tabloul clinic al stărilor morbide la depresivii cu nivel crescut de anxietate trăsătură şi stare a
fost polimorf atat in sensul acuzelor cognitiv-afective, cât şi în aspectul manifestărilor
somatovegetative. Un număr impunător de paciente 26 (76,5%), a relatat despre prezenţa devierilor

nictemerale ale stării de sănătate, în special, menţionând intensitatea mai mare a acestora spre seară

17 (50,0%). Conform HDRS, au predominat depresiile de nivel sever 21 pacienţi (61,8%) şi moderat 13

pacienţi (38,2%), astfel, constatându-se diferenţe statistic semnificative (P<0,001), comparativ cu

grupul de control. Indicii cantitativi ai depresiei au manifestat evoluţie clinică pozitivă, pe fondal

de tratament complex dar, către sâptămâna a 24-a de tratament ei nu au revenit la limita fiziologică,

demonstrând necesitatea de a continua tratamentul, comparativ cu lotul martor (P<0,05). Recăderi

la această categorie de pacienţi au fost constatate atunci, când ei repetat erau supuşi unor

evenimente stresante de viaţă, similare celor, care au declanşat episodul depresiv anterior.

Recidivele au debutat preponderent cu creşterea nivelului anxietăţii stare sau/şi trăsătură.

Indicele vegetativ Kerdo la pacienţii depresivi cu nivel crescut de anxietate stare şi trăsătură,

nu a manifestat diferenţe statistic semnificative (P>0,05), comparativ cu lotul de control.

Prezenţa tulburărilor hipnice a fost semnalată de 32 paciente (94,1%). Au fost prezente diverse

tipuri de dissomnie, mai frecvente fiind dificultăţile de adormire din cauza gândurilor intruzive.

IDES a manifestat o evoluţie clinică pozitivă şi, către finalul studiului a crescut de la 0,61 ± 0,03

până la 0,9 ± 0,02, (P <0,001). Activitatea profesională şi capacitatea de munctă a pacienţilor

depresivi cu nivel crescut de anxietate stare şi trăsătură a fost diminuată. Calitatea vieţii (nivelul

sănătăţii fizice şi celei mintale), la pacienţii din grupul III de studiu a fost diferită (P<0,001), de cea

constatată la lotul martor.

CAPITOLUL 5. STRATEGII DE TRATAMENT ÎN FUNCŢIE DE STRUCTURA,

EVOLUŢIA ŞI SEVERITATEA SINDROMULUI DEPRESIV LA PERSOANELE

ANXIOASE

Analiza particularităţilor de tratament ale depresiei non-psihotice s-a efectuat prin compararea

răspunsului terapeutic la Inhibitorii Selectivi ai Recaptării de Serotonină ʹ 64 pacienţi, cu cel al

antidepresivelor triciclice ʹ 60 bolnavi, în funcţie de nivelul şi tipul de anxietate predominant.

Schema de tratament a depresiilor non-psihotice la persoanele incluse in studiu a cuprins

următoarele obiective de bază: cuparea cât mai rapidă a simptomelor depresive acute în scopul
reducerii suferinţelor bolnavului şi prevenirii suicidul; înlăturarea definitivă a simptomelor
anxiosdepresive cu stabilizarea stării pacientului şi obţinerea remisiunii; recuperarea nivelului
psihologic,

social şi profesional precedent stării morbide; preîntâmpinarea şi/sau reducerea riscului de

dezvolatre a recăderii sau a unui nou episod. Toţi pacienţii din studiul prezent au urmat tratament

antidepresiv asociat cu psihoterapie integrativă (psihodinamică, cognitiv-comportamentală,

eriksoniană, desensitizarea şi neutralizarea informaţiei psihotraumatizante prin motilitate oculară).

In formularea planului terapeutic s-a ţinut cont de următoarele considerente: a) structura clinică a

depresiei, inclusiv severitatea simptomelor afective şi somato-vegetative; b) acţiunea terapeutică a

remediilor antidepresive; c) răspunsul favorabil la un anumit antidepresiv în antecedente; d)

tolerabilitatea efectelor secundare; e) efectele secundare anticipate; f) preferinţa pacientului pentru

un anumit remediu antidepresiv sau metodă psihoterapeutică; g) costul medicamentului; h)

disponibilitatea reţelelor de suport bio-psiho-social; i) prezenţa stresorilor psihosociali

semnificativi; j) conflictele intrapsihice; k) dificultăţile determinate de contactele interpersonale; l)

prezenţa ideaţiei autolitice sau a heteroagresiunii, intenţiilor sau planurilor în acest sens; m)

prezenţa unei comorbidităţi sau a unei condiţii medicale generale; n) prezanţa/absenţa de modalităţi

terapeutice alternative. Monitorizarea pacienţilor s-a efectuat iniţial (în momentul solicitării

asistenţei medicale specializate), după 2 - 3; 8 - 12 şi 24 săptămâni de tratament. Toţi pacienţii

examinaţi au beneficiat de tratament psihoterapeutic. Rezultatele obţinute au demonstrat

tolerabilitatea şi eficienţa net superioară (P<0,01; P<0,001) a SSRI, comparativ cu ADT. Un alt

moment important, evidenţiat investigaţiile efectuate este rezistenţa terapeutică a depresiei

comorbide nivelului crescut de anxietate (P<0,01; P<0,001), comparativ cu grupul martor (depresia

evolua pe fondal de anxietate in limitele normei fiziologice).

CAPITOLUL 6. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Investigaţiile efectuate au demonstrat că, la bolnavii din lotul martor atat depresia de

intensitate uşoară, cât şi cea medie corela pozitiv cu aşa factori ca: vârsta înre 18 şi 40 ani, şomajul

(rxy=+0,75); studiile superioare, neancadrarea in familie (rxy=+0,81); conflictele interpersonale

frecvente (rxy=+0,87); prezenţa episoadelor depresive anterioare(rxy=+0,93). Ţinând cont de

coeficienţii de corelare se poate presupune că atunci, când nivelul anxietăţii nu depăşeşte limita
fiziologică, mai frecvent se vor dezvolta stări depresive non-psihotice de severitate uşoară sau

medie. Categoria de risc în acest sens fiind: persoanele cu vârsta de până la 40 ani, cu relaţii

interpersonale perturbate, care locuiesc in mediul urban, nu sunt incadrate in familii (sunt celibatare

sau divorţate), deţin diplome de studii superioare, dar nu au serviciu, situaţia socio-economică a

cărora este nefavorabilă.

Evaluând cum corelează factorii de risc studiaţi cu severitatea depresiei la persoanele cu nivel

crescut de anxietate, predominant trăsătură s-au constatat corelaţii directe mai intense ale acesteia

cu vârsta de până la 30 ani, studiile medii şi medii-specializate, şomajul, solitudinea, statutul

socioeconomic nefavorabil. Spre deosebire de lotul martor, la pacienţii din grupa I de studiu au

predominat depresiile severe şi cele de intensitate medie, care se dezvoltau adeseori pe fondalul

unor relaţii interpersonale calme, binevoitoare (rxy = +0,87), frecvent nemotivat (rxy=+0,92).

Fenomenele acestea, probabil, provin din particularităţile caracteriale, care menţin stimta de sine

redusă, senzaţiile de incapacitate proprie, culpabilitate, indispoziţie, etc. Astfel, se poate presupune

că, dintre persoanele cu anxietate, predominant trăsătură mai vulnerabile în a dezvolta depresie vor

fi subiecţii solitari în vârstă de până la 30 ani, studenţi sau şomeri, cu istoric familial de depresie (rxy
= +0,92) şi statut socio-economic defavorabil, care locuiesc in mediul rural (rxy=+0,93). Este

important să ţinem cont de faptul, că la asemenea persoane depresia se poate declanşa chiar şi în

cazul unor relaţii intrafamiliale şi interpersonale favorabile.

La bolnavii cu nivel crescut de anxietate, cei mai importanţi coeficienţi de corelare pozitivă

depresia i-a manifestat cu: vârsta între 30 şi 40 ani (rxy=+0,87); studiile medii specializate şi

superioare (rxy=+0,8); statut profesional cu nivel înalt de responsabilitate (rxy=+1,0); relaţiile

intrafamiliale lipsite de empatie (rxy=+1,0). Aşa dar, situaţiile psihotraumatizante pot creşte riscul

de depresie, în special medie sau severă, la persoanele cu vârsta între 30 şi 40 ani, celibatare cu

studii medii-specializate sau superioare, incadrate in campul muncii, in special cand activitatea

profesioanlă presupune responsabilitate crescută, situaţia socio-economică a cărora este

nefavorabilă.

Depresiile pe fondal de anxietate trăsătură şi stare corelau pozitiv cu majoritatea factorilor

studiaţi, dar totuşi, corelările cele mai intense au fost cu: vârsta de până la 40 ani, studiile
superioare(rxy=+0,94); capacitate de coping redusă (rxy=+0,7); relaţiile intrafamiliale reci, lipsite

de empatie pe fondal de conflicte cotidiene (rxy=+1,0); factorii individual-psihologici subiectivi

(rxy=+0,82); situaţia socio-economică precară (rxy=+0,76). La această categorie de pacienţi au

predominat depresiile medii şi severe, care s-au dezvoltat atat la persoanele incadrate in serviciu, cat

şi la cele şomere; la cele încadrate în famili, cât şi la cele de locuiau în solitudine; motivat, cât şi

nemotivat.

Este important să fie menţionată creşterea corelărilor directe, între episoadele repetate de

depresie şi severitatea acestora, constatate, atât la pacienţii lotului martor (rxy=+0,75), cât şi la

grupele I (rxy=+0,68) şi III de studiu (rxy=+0,82). La depresivii cu nivel crescut de anxietate,

predominant stare, însă corelări directe au fost cu primul episod morbid (rxy=+0,81), adică

următoarele episoade au fost de intensitate mai puţin pronunţată.

La persoanele cu anxietate, nivelul căreia nu depăşeşte limita fiziologică depresia debutează

lent şi evoluează ͣliniar͟ (simptomele clinice nu se modifică esenţial nici pe parcursul aceluiaşi

episod morbid, nici nictemeral), manifestandu-se preponderent sub aspectul stărilor depresive de

grad uşor. Tabloul clinic a fost exprimat predominant prin simptome somato-vegetative şi tulburări

hipnice sub aspect de insomnie ͣtardivă͟. Pentru aceşti bolnavi au fost specifice stările de

inapetenţă. Depresiile în lotul martor, de regulă, au fost responsive la tratament antidepresiv,

administrarea căruia a ameliorat considerabil starea afectivă generală către săptămâna a 8-12 a

terapiei instalandu-se remisiuni complete.

La persoanele cu nivel crescut de anxietate trăsătură, depresiile non-psihotice, mai frecvent, au

fost severe ca intensitate, manifestând oscilaţii nictemerale (predomina agravarea matinală a

simptomelor somato-vegetative şi celor afective); depresia a debutat la o vârstă, relativ tânără şi a

demonstrat cea mai înaltă frecvenţă a episoadelor morbide repetate. În tabloul clinic al depresiei au

predominat simptomele afective; insomnia ͣmedie͟. S-a constatat necesitatea administrării

tratamentului complex (psihoterapeutic şi antidepresiv) şi de durată; rezistenţa simptomelor la

terapie; creşterea mai dificilă a nivelului calităţii vieţii, în special sub aspectul sănătăţii mintale;

tendinţa la evoluţie trenantă şi cronicizare. Remisiunile la această categorie de bolnavi, mai frecvent

au fost incomlete şi instabile.

La persoanele depresive cu nivel crescut de anxietate, predominant situativă debutul stării

morbide a fost brusc. Intensitatea manifestărilor afective era determinată de evoluţia situaţiei

psihotraumatizante, aceasta adeseori fiind reflectată în tabloul clinic al maladiei. Au predominat

depresiile moderate sau severe cu agravarea stării generale şi afective în a doua jumătate a zilei. In

tabloul clinic au fost frecvente insomniile ͣprecoce͟, agitaţia psihomotorie. Depresia manifesta

evoluţie fluctuantă pe parcursul aceluiaşi episod, starea clinică modificându-se de la o zi la alta.

Ameliorarea stării generale, inclusiv afective, corela direct cu soluţionarea situaţiei

psihotraumatizante sau cu îndepărtarea în timp de momentul stresogen. Concomitent, s-a constatat

o

responsivitate mai mare a simptomelor la tratamentul psihoterapeutic sau cel complex. Remsiunile

au fost mai frecvent complete, iar recăderile erau cauzate de stres.

La pacienţii depresivi cu nivel crescut de anxietate trăsătură manifestată în egală măsură cu

cea situativă, depresia a debutat acut, după situaţii stresogene nesemnificative. Simptomele

depresive s-au redus în timp mai lent, comparativ cu pacienţii la care predomina anxietatea stare. La

aceşti pacienţi se constata agravarea stării generale şi afective în a doua jumătate a zilei,

predominau insomniile ͣprecoce͟ sau/şi ͣmedii͟, dificil se ameliora calitatea vieţii. Depresia a

manifestat evoluţie trenantă, tendinţe de cronicizare. Frecvenţa episodelor depresive, tendinţele de

recurenţă au fost mai puţin semnificative, comparativ cu bolnavii la care predomina anxietatea

trăsătură. Pentru toţi pacienţii incluşi în studiu, au fost caracteristice tulburări vegetative, tip

simpaticotonie.

În rezultatul evaluării diferitor strategii terapeutice, s-a determinat, că coeficienţii eficacităţii

tratamentului cu SSRI sunt net superiori (P<0,001) celor constataţi către finalul investigaţiilor la

bolnavii care administrau ADT. Se poate de evidenţiat eficienţa mai rapidă a ADT în cazul asocierii

depresiei non-psihotice cu nivel crescut de anxietate situativă. Un alt moment important în aspectul

terapiei stărilor de depresie la persoanele cu nivel crescut de anxietate, ţine de necesitatea alocării

unui tratament complex (farmacologic şi psihoterapeutic) şi de durată. Anxietatea, în special

trăsătură facilitează declanşărea depresiei şi creşte rezistenţa acesteia la terapie. CONCLUZII

1. Ca factori de risc major în declanşarea şi menţinerea depresiei, la persoanele cu nivel crescut de

anxietate trăsătură de caracter sau stare emoţională s-au evidenţiat: predispoziţia ereditară

pentru depresie, vârsta între 30 şi 40 ani, studiile superioare sau medii-specializate, solitudinea,

deţinerea posturilor cu nivel crescut de responsabilitate, şomajul, capacitatea de coping redusă,

statutul socio-economic nefavorabil;

2. În cazul prezenţei nivelului crescut de anxietate trăsătură, depresia debutează lent la o vârstă

relativ tânără. Severitatea şi frecvenţa acesteia corelează clinic pozitiv cu intensitatea anxietăţii,

evoluează fără ascensiuni şi diminuări bruşte, iar în tabloul clinic predomină simptomele

afective, care manifestă tendinţe spre cronicizare şi intermisii parţiale;

3. Depresia pe fondal de anxietate situativă debutează brusc, în tabloul clinic sunt prezente

simptome somato-vegetative şi afective, asociate frecvent cu ideaţie autolitică şi agitaţie

psihomotorie; manifestă evoluţie fluctuantă, determinată de situaţia stresogenă;

4. Depresiile non-psihotice la persoanele cu nivel crescut de anxietate trăsătură şi stare, de obicei

debutează acut, sunt severe ca intensitate, clinic se manifestă polimorf şi prezintă tendinţe de

recurenţă mai puţin semnificative, comparativ cu pacienţii la care predomină anxietatea

trăsătură;

5. Depresiile care evoluează pe fondal de anxietate în limitele normei fiziologice şi cele asociate

cu anxietate situativă sunt mai responsive la tratament complex (antidepresiv şi psihoterapeutic),

comparativ cu cele comorbide anxietăţii trăsătură;

6. Simptomele somato-vegetative sub aspectul sipmpaticotoniei, precum şi tulburările hipnice au

fost fenomene caracteristice tututuror pacienţilor investigaţi, manifestând particularităţi, în

funcţie de tipul anxietăţii. La depresivii cu nivel crescut de anxietate trăsătură predomină

insomnia ͣmedie͟ şi ͣtardivă͟; la cei cu anxietate situativă, insomnia ͣprecoce͟, iar când

ambele tipuri de anxietate se asociază ʹ insomnia ͣprecoce͟ sau/şi ͣmedie͟;

7. Calitatea vieţii pacienţilor sub aspectul sănătăţii mintale este semnificativ mai redusă şi se

ameliorează considerabil mai dificil la persoanele depresive cu nivel crescut de anxietate,

predominant trăsătură;

8. Tratamentul depresiei non-psihotice la persoanele anxioase necesită a fi complex (farmacologic

şi psihoterapeutic) şi de durată, remedii de elecţie, fiind antidepresivele cu acţiune anxiolitică; la

pacienţii cu nivel crescut de anxietate stare sau stare şi trăsătură, terapia necesită a fi iniţiată cu

antidepresive triciclice, ulterior continuată cu inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină; la

bolnavii cu nivel înalt de anxietate, predominant trăsătură sunt recomandaţi inhibitorii selectivi

ai recaptării de serotonină.RECOMANDĂRI PRACTICE

1. Nivelul crescut de anxietate este indicaţie pentru a recomanda pacienţilor sesiuni de psihoterapie

asociate cu inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină, în scopul prevenirii instalării unui episod

depresiv.

2. Persoanele care prezintă acuze somato-vegetative multiple sau/şi tulburări hipnice, pentru o

perioadă de cel puţin 2 săptămâni, necesită evaluarea scorului Hamilton, pentru

confirmarea/excluderea stării de depresie.

3. Datorită faptului că, strategiile terapeutice în tulburările anxios-depresive sunt determinate de

tipul de anxietate dominant (trăsătură sau stare), toţi pacienţii cu depresie non-psihotică necesită a fi

exploraţi după chestionarul Spielberger.

4. Pacienţilor depresivi cu nivel crescut de anxietate stare sunt recomandate antidepresive cu efect

anxiolitic şi psihoterapie orientată spre desenzitizarea informaţiei stresogene, iar celor cu nivel

crescut de anxietate trăsătură sau/şi stare, inhibitori selectivi ai recaptării de serotoninină în asociere

cu psihoterapie, care creşte imaginea pozitivă de sine.

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI

1.Unele aspecte clinice ale comorbidităţii tulburărilor anxioase cu tulburările depresive //

Materialele Congresului Naţional de Psihiatrie cu participare Internaţională., ͣActualităţi în

Psihiatrie͟, Chişinău, 2004, p. 362-364 (coautori A. A. Pleşco, V. Galemba, I. Coşciug)

2.Depresia non-psihotică la persoanele anxioase // Anale ştiinţifice, ediţia VI. Vol. III B, Probleme

actuale în medicina internă, Chişinău 2005, p. 172-176

3.Unele aspecte privind comorbiditatea depresie-anxietate // Anale ştiinţifice, ediţia VI. Vol. III B,

Probleme actuale în medicina internă, Chişinău 2005, p. 198-203

4.ʯ̸̛̦̖̦̖̌ ̨̨̯̬̖̙̦̏-̵̛̖̪̬̖̭̭̦̼̔̏ ̨̬̭̭̯̬̜̭̯̌̏ ̏ ̛̛̛̬̯̌̏̚ ̡̨̛̛̦̬̥̦̌̌ ̱ ̖̯̖̜̔ ̛

̨̨̡̨̪̬̭̯̔̏ // Indicaţii metodice, Chişinău, 2006, 26 p (coautori M. Revenco, I. Coşciug,

Svetlana Condratiuc)

5.Stările anxios-depresive în raport cu dependenţa de substanţe psihoactive la copii şi adolescenţi //

Indicaţii metodice, Chişinău, 2006, 27 p (coautori M. Revenco, I. Coşciug, Svetlana Condratiuc)

6.Depression in children and adolescents // 9-th Congress for Bridging Eastern and Western

Psychiatry. ͣThe Bio-Psycho-Social Approach in Psychiatry͟, Iaşi, Romania, 2006, p. 21-22

7.Clinical ʹ evolutive and therapeutic aspects of non-psychotic depression in anxious persons // 9-th

Congress for Bridging Eastern and Western Psychiatry. ͣThe Bio-Psycho-Social Approach in

Psychiatry͟, Iaşi, Romania, 2006, p. 488.Tulburările hipnice în depresiile non-psihotice la persoanele

anxioase // Anale ştiinţifice, ediţia

VI. Vol. III B, Probleme actuale în medicina internă, Chişinău 2006, P.350-355 (coautori M.

Revenco, I. Coşciug, Lilia Grecu)

9.Particularităţi clinico-evolutive, somatovegetative şi de tratament ale depresiei non-psihotice la

persoanele anxioase // Materialele Conferinţei Naţionale ͣTerapie şi Management în Psihiatrie͟,

Craiova, 2006, p. 79-82

10. Sertraline in tratamentul depresiunii nonpsihotice la persoanele cu anxietate // Curierul medical,

Nr.1 (295), Chişinău 2007, p 28-33 (coautori I. Coşciug, M. Revenco)

SUMMARY

Clinical-evaluative and therapeutic peculiarities of the non-psychotic

depression at anxious persons

There were investigated 124 of women from 18 to 45 years, suffering from a non-psychotic

depression. For 95 patients (basic group), the depression has been accompanied with an increased

level of the personal and/or reactive anxiety. 29 patients, with the anxiety level within the

physiologically acceptable limits, formed a control group. All the patients have been examined

clinically (criteria ICD-10); clinical-psychologically (Hamilton test, Spielberger scales, MMPI, SF-

36 questionnaire, Kerdo vegetative index, sleep efficiency dynamics index). By applying the

specially elaborated questionnaire and by establishing the correlation coefficients, the factors

contributing to the development of depression at the persons with an increased level of anxiety have
been studied. The coefficients of tricycles antidepressants and selective serotonin recapture

inhibitors efficiency, for this category of patients, have been studied. The particularities of the

depression clinics and course, depending on the type of anxiety, were established: for the persons

with an increased level of the personal anxiety, the depression was developing gradually, its

severity was correlating in a positive way with the anxiety level, in the clinical picture, the affective

symptomatology without any wide daily oscillations was prevailing, having tendencies to a chronic

course and incomplete remissions; the depression against the background of a reactive anxiety was

characterizing with an acute beginning, in the clinical picture, somatic-vegetative and affective

symptoms were observed, the suicidal thoughts, the psychomotor agitation was present; its

evolution was depending on the stressogenic situation dynamics, while the personal and reactive

anxiety was declaring itself to the same extent, the depressions were evolving acutely, even after

non-considerable stresses, the clinic polymorphism, the grave depressive episodes with a tendency

to the recidivism were prevailing. The vegetative dysfunctions, more often in the form of the

sympathicotonia and sleep disturbance were present at the most examined patients.The depressions
that evolve against the background of a reactive anxiety and those that have been

not associated with the anxiety are reducing faster under the influence of a complex treatment, as

compared with the depressions accompanied with a big level of the personal anxiety (P<0,001). The

patient life quality is reduced significantly and is recovering slower (P<0,001), especially from the

psychical aspect, for the depressive patients with an increased level of anxiety, in particular the

personal one. The treatment of the depression with a non-psychotic level of anxiety, for anxious

persons, must be complex (psychotherapeutic and pharmacologic) and log-term, and must include

obligatory the antidepressants with an anti-anxiety effect.

ʤʻʻʽ˃ʤˉʰ˔

ʽ̨̨̛̭̖̦̦̭̯̍ ̡̡̛̛̛̣̦, ̶̨̛̛̣̾̏̀ ̛ ̸̛̣̖̖̦́ ̵̸̨̡̨̛̛̦̖̪̭̯̖̭̜ ̛̛̖̪̬̖̭̭̔ ̱ ̵̨̯̬̖̙̦̼̏

̸̨̛̣̦̭̯̖̜

ʽ̨̨̭̣̖̦̍̔̏̌ 124 ̛̙̖̦̺̦ ̏ ̨̬̭̯̖̏̌̚ ̨̯ 18 ̨̔ 45 ̣̖̯, ̵̛̭̯̬̺̌̔̌̀ ̵̸̨̡̨̛̛̦̖̪̭̯̖̭̜

̛̖̪̬̖̭̭̖̜̔. ˄ 95 ̵̨̣̦̼̍̽ (̨̨̭̦̦̏̌́ ̬̱̪̪̐̌), ̡̨̬̥̖ ̛̛̖̪̬̖̭̭̔ ̦̣̣̭̌̍̀̔̌́ ̨̪̼̹̖̦̦̼̜̏

̨̱̬̖̦̏̽ ̸̨̨̛̣̦̭̯̦̜ ̛/̛̛̣ ̡̨̛̬̖̯̦̜̌̏ ̨̨̛̯̬̖̙̦̭̯̏. ʶ̨̨̦̯̬̣̦̱̽̀ ̬̱̪̪̱̐ ̨̛̛̭̭̯̣̌̏ 29

̵̨̣̦̼̍̽, ̨̱̬̖̦̏̽ ̨̨̛̯̬̖̙̦̭̯̏ ̵̡̨̨̯̬̼ ̦̖ ̪̬̖̼̹̣̏̌ ̴̸̨̨̡̛̛̛̛̣̖̭̐̚ ̵̨̛̪̱̭̯̥̼̔ ̨̪̬̖̖̣̔̏.

ʦ̭̖ ̶̛̪̖̦̯̼̌ ̨̛̛̭̭̣̖̣̭̔̏̌̽ ̸̡̡̛̛̛̣̦̖̭ (̡̛̛̛̬̯̖̬ ʺʶʥ-10); ̡̡̨̛̛̣̦-̵̸̨̨̡̛̛̛̪̭̣̖̭̐ (̯̖̭̯

ʧ̨̛̥̣̯̦̌̽̌ ʺ., ˁ̛̪̣̖̬̖̬̽̍̐̌ ˋ., ʺʰʸ, ̨̨̡̛̪̬̭̦ SF-36, ̛̖̖̯̯̦̼̜̏̐̌̏ ̡̛̦̖̭̔ ʶ̨̖̬̔,

̨̡̪̯̖̣̌̌̽̚ ̡̛̛̛̦̥̔̌ ̴̴̡̨̛̛̖̯̦̭̯̾̏ ̭̦̌). ʿ̛̬̥̖̦́́ ̶̨̛̭̪̖̣̦̌̽ ̨̬̬̯̦̦̼̜̌̌̍̌̚ ̨̨̡̛̪̬̭̦ ̛

̨̨̪̭̬̖̭̯̥̔̏ ̸̛̛̼̭̯̼̦̏̏̌́ ̴̴̶̡̨̨̛̛̖̦̯̾̏ ̶̡̨̛̛̬̬̖̣́, ̸̛̱̖̦̼̚ ̴̡̨̯̬̼̌ ̨̨̛̭̪̭̭̯̱̺̖̍̏̀

̛̛̬̯̌̏̀̚ ̛̛̖̪̬̖̭̭̔ ̱ ̶̛̣ ̭ ̨̪̼̹̖̦̦̼̥̏ ̨̱̬̦̖̥̏ ̨̛̯̬̖̏̐. ʰ̨̭̭̣̖̦̼̔̏̌ ̴̴̶̡̨̛̛̖̦̯̼̾

̴̴̡̨̛̛̖̯̦̭̯̾̏ ̶̸̵̡̡̛̛̛̛̯̬̣̖̭ ̨̛̦̯̖̪̬̖̭̭̦̯̌̔̌̏ ̛ ̨̨̛̛̛̦̯̬̐̍̏ ̨̨̨̬̯̦̍̌̐ ̵̯̌̏̌̌̚

̨̨̛̭̖̬̯̦̦̌ ̱ ̨̦̦̜̔̌ ̡̨̛̛̯̖̬̌̐ ̵̨̣̦̼̍̽.

ʦ̼̣̖̦̼́̏ ̨̨̨̛̭̖̦̦̭̯̍ ̡̡̛̛̛̣̦ ̛ ̸̛̯̖̖̦́ ̛̛̖̪̬̖̭̭̔ ̏ ̨̛̛̛̭̥̭̯̌̏̚ ̨̯ ̛̯̪̌ ̨̛̯̬̖̏̐: ̱ ̶̛̣ ̭

̨̡̛̼̭̥̏ ̨̱̬̦̖̥̏ ̸̨̨̛̣̦̭̯̦̜ ̨̨̛̯̬̖̙̦̭̯̏ ̛̖̪̬̖̭̭̔́ ̛̬̣̭̌̏̏̌̌̽̚ ̨̨̪̭̯̖̪̖̦̦, ̖̘ ̯̙̖̭̯́̽

̡̨̨̛̬̬̖̣̬̣̏̌̌ ̨̨̨̛̪̣̙̯̖̣̦̽ ̭ ̨̱̬̦̖̥̏ ̨̛̯̬̖̏̐, ̏ ̸̡̡̨̛̛̣̦̖̭̜ ̡̛̬̯̦̖̌ ̨̪̬̖̣̣̍̌̔̌̌

̴̴̡̛̖̯̦̌̏̌́ ̨̡̛̛̭̥̪̯̥̯̌̌ ̖̍̚ ̸̵̛̦̯̖̣̦̼̌̽̚ ̸̵̨̭̱̯̦̼ ̡̨̛̣̖̦̜̍̌, ̨̪̬̣́̏́́ ̶̛̛̯̖̦̖̦̔ ̡

̵̸̨̡̨̛̬̦̖̭̥̱ ̸̛̯̖̖̦̀ ̛ ̨̦̖̪̣̦̼̥ ̛̛̬̖̥̭̭̥́; ̛̖̪̬̖̭̭̔́ ̦̌ ̴̨̦̖ ̡̨̛̬̖̯̦̜̌̏ ̨̛̯̬̖̏̐

̸̨̛̯̣̣̭̌̌̽ ̨̭̯̬̼̥ ̨̖̯̥̔̍̀, ̏ ̸̡̡̨̛̛̣̦̖̭̜ ̡̛̬̯̦̖̌ ̛̦̣̣̭̌̍̀̔̌̽ ̨̨̛̭̥̯̖̖̯̯̦̼̖̌̏̐̌̏ ̛

̴̴̡̛̖̯̦̼̖̌̏ ̨̛̭̥̪̯̥̼, ̨̛̛̪̬̭̱̯̭̯̣̏̏̌ ̶̛̛̭̱̣̦̼̖̔̌̽ ̛̥̼̭̣, ̵̨̨̨̨̛̪̭̥̯̬̦̖

̨̛̱̙̖̦̖̏̍̔̚; ̖̘ ̶̨̛̣̾̏̀́ ̛̭̖̣̌̏̌̚ ̨̯ ̡̛̛̛̦̥̔̌ ̨̨̭̯̬̖̭̭̖̦̦̜̐ ̶̛̛̛̭̯̱̌; ̡̨̐̔̌ ̸̨̛̣̦̭̯̦̌́

̛ ̡̛̬̖̯̦̌̏̌́ ̨̯̬̖̏̐̌ ̛̼̣̍ ̼̬̙̖̦̼̏̌ ̏ ̨̡̨̨̛̦̜̔̌̏ ̛̭̯̖̪̖̦, ̛̛̖̪̬̖̭̭̔ ̛̛̬̣̭̌̏̏̌̽̚ ̨̨̭̯̬,

̙̖̔̌ ̨̪̭̣̖ ̸̵̛̦̖̦̯̖̣̦̼̌̽̚ ̨̭̯̬̖̭̭̏, ̨̪̬̖̣̣̍̌̔̌ ̸̡̡̛̛̛̣̦̖̭̜ ̴̨̨̛̛̪̣̥̬̥̚, ̯̙̘̣̼̖́ ̭

̶̛̯̖̦̖̦̖̜̔ ̡ ̶̨̛̛̛̛̬̖̬̦̔̏̏̌̀ ̛̖̪̬̖̭̭̦̼̖̔̏ ̨̛̪̼̾̔̚. ʦ̛̖̖̯̯̦̼̖̐̌̏ ̴̶̡̛̛̛̭̱̦̔, ̸̺̖̌ ̏

̛̖̏̔ ̡̨̨̛̛̛̛̭̥̪̯̯̦̌ ̛ ̨̬̭̭̯̬̜̭̯̌̏̌ ̭̦̌ ̨̛̛̪̬̭̱̯̭̯̣̏̏̌ ̱ ̨̛̣̹̦̭̯̍̽̏̌ ̵̛̭̭̣̖̱̖̥̼̔

̵̨̣̦̼̍̽.

ʪ̛̛̖̪̬̖̭̭ ̨̡̛̪̬̯̖̺̖̌̀ ̦̌ ̴̨̦̖ ̡̨̛̬̖̯̦̜̌̏ ̨̨̛̯̬̖̙̦̭̯̏ ̛ ̯̖, ̡̨̨̯̬̼̖ ̦̖ ̶̨̨̛̛̛̭̭̬̣̭̌̏̌̽

̭ ̨̨̯̬̖̜̏̐ ̼̭̯̬̖̖̍ ̶̛̬̖̱̬̱̯̭̔̀́ ̨̪̔ ̨̛̖̜̭̯̖̥̏̔̏̚ ̡̨̡̨̨̥̪̣̖̭̦̐ ̸̛̣̖̖̦́, ̨̪ ̛̭̬̦̖̦̌̏̀ ̭

̛̛̖̪̬̖̭̭̥̔́ ̡̨̨̛̛̥̬̦̼̥̍̔ ̨̡̨̼̭̥̱̏ ̨̱̬̦̏̀ ̸̨̨̛̣̦̭̯̦̜ ̨̨̛̯̬̖̙̦̭̯̏ (P<0,001). ʶ̸̨̖̭̯̌̏

̛̛̙̦̚ ̶̨̛̪̖̦̯̌̏ ̸̨̛̦̯̖̣̦̌̽̚ ̨̛̭̦̙̖̦ ̛ ̥̖̣̖̦̦̖̖̔ (P<0,001) ̨̛̭̭̯̦̣̖̯̭̏̌̌̏̏̌́, ̨̨̨̭̖̦̦̍ ̏

̵̸̡̨̛̛̪̭̖̭̥ ̡̭̪̖̯̖̌, ̱ ̵̛̖̪̬̖̭̭̦̼̔̏ ̵̨̣̦̼̍̽ ̭ ̨̪̼̹̖̦̦̼̥̏ ̨̱̬̦̖̥̏ ̨̨̛̯̬̖̙̦̭̯̏, ̏

̸̨̛̭̯̦̭̯̌ ̸̨̨̛̣̦̭̯̦̜. ʸ̸̛̖̖̦̖ ̛̛̖̪̬̖̭̭̔ ̵̸̨̡̨̨̛̛̦̖̪̭̯̖̭̐ ̨̱̬̦̏́ ̱ ̵̨̯̬̖̙̦̼̏ ̸̨̛̣̦̭̯̖̜

̨̨̣̙̦̔ ̼̯̍̽ ̡̨̡̥̪̣̖̭̦̼̥ (̵̸̨̡̛̛̛̪̭̯̖̬̪̖̯̖̭̥̌̏ ̛ ̴̸̡̨̨̡̛̛̬̥̣̖̭̥̌̌̐) ̛ ̛̣̯̖̣̦̼̥̔̽

̨̨̯̖̣̦̍́̌̽̚ ̸̡̣̏̀̌́ ̛̦̯̖̪̬̖̭̭̦̯̼̌̔̌ ̭ ̨̨̨̛̪̬̯̯̬̖̙̦̼̥̏̏ ̛̖̜̭̯̖̥̔̏.

CUVINTE CHEIE ALE TEZEI

Cuvinte cheie: depresiei non-psihotică, anxietate trăsătură, anxietate stare, particularităţi

clinicoevolutive; strategii terapeutice, profilul personalităţii, testul Hamilton, calitatea vieţii, testul

Spielberger, testul MMPI.

Key words: non-psychotic depression, anxiety ʹ trait, situation anxiety, clinical-evolutive

peculiarities, therapeutically strategies, personality's profile, Hamilton test, quality of life,

Spielberger test, MMPI.

ʶ̸̣̖̼̖̀̏ ̨̭̣̏̌: ̵̸̨̡̛̛̦̖̪̭̯̖̭̌́ ̛̖̪̬̖̭̭̔́, ̸̨̛̣̦̭̯̦̌́ ̨̨̯̬̖̙̦̭̯̏̽, ̡̛̬̖̯̦̌̏̌́

̨̨̯̬̖̙̦̭̯̏̽, ̡̡̨̛̛̣̦-̶̨̨̛̣̦̦̼̖̾̏̀ ̨̨̨̛̭̖̦̦̭̯̍, ̸̡̛̛̯̖̬̪̖̯̖̭̖̌̏ ̛̛̭̯̬̯̖̌̐, ̸̨̛̣̦̭̯̦̼̜

̴̨̛̪̬̣̽, ̯̖̭̯ ʧ̨̛̥̣̯̦̌̽̌, ̸̡̨̖̭̯̌̏ ̛̛̙̦̚, ̯̖̭̯ ˁ̛̪̣̖̬̖̬̍̐̌, ̯̖̭̯ MMPI.

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZĂ

HDRS ʹ nivel depresie conform scalei

Hamilton

AD ʹ antidepresive

AT ʹ anxietate trăsătură

AS ʹ anxietate stare

CRH - corticotropin-releasing hormone

DA - dopamină

IDES ʹ indicele dinamicii eficacităţii

somnului

IVK ʹ indicele vegetativ Kerdo

FSC ʹ fluxul sangvin cerebral

MMPI ʹ profilul personalităţii

NA - noradrenalină

QL ʹ calitatea vieţii

QL(f) ʹ sănătate fizică

QL (m) ʹ sănătate mintală

ADT ʹ antidepresive triciclice

SSRI ʹ inhibitori selectivi ai recaptării de

serotononă

OMS ʹ Organizaţia Mondială a Sănătăţii

5 ʹ HT ʹ cinci hidroxi triptofan