FAPTELE (ACTELE) DE COMERT

Reglementarea faptelor de comert

Actul normativ de baza este Codul Comercial care, spre deosebire de Codul Com. Italian
(1882) si Codul Com. Francez (1807), reglementeaza faptele de comert si nu actele de comert
=> legiuitorul nostru a dorit sa supuna legile comerciale nu numai raporturilor rezultate din
actele juridice (contractele) ci si raporturilor izvorate din fapte juridice - licite si ilicite -
savarsite de comercianti. Ele sunt reglementate in art. 3 unde sunt prezentate 20 de fapte de
comert care se refera la vanzari, cumparari, contracte, intreprinderi etc. Enumerarea acestor
fapte de comert au caracter enuntiativ.
In art. 4 Cod Comercial este prevazut ca-n afara de faptele de comert, reglementate de art.
3, celelalte contracte sau obligatiuni ale unui comerciant sunt fapte de comert daca nu sunt de
natura civila sau daca contrariul nu rezulta din actul resp.
Faptele de comert sunt acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se
realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari, ori prestarea de servicii sau o
interpunere in circulatia marfurilor in scopul obtinerii de profit.

Clasificarea faptelor de comert

A. Fapte de comert obiective (art. 3)

B. Fapte de comert subiective (art. 4)
C. Fapte de comert unilaterale/mixte (art. 56)

A. Fapte de com. obiective - acte juridice (operatiuni) prevazute in art. 3 Cod Com. Aceste
fapte de comert sunt obiective deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorita naturii
lor si pt. motive de ordine publica.
Clasificarea faptelor de comert obiective:
1. operatiuni de interpunere in schimb/circulatie - pg. 32
2. intreprinderile - pg. 35
3. actele juridice si opratiunile conexe (accesorii) - pg. 40

B. Faptele de com. subiective - pg 42

C. Faptele de com. unilaterale/mixte - pg. 43 - nu sunt aplicabile dispozitiile legilor
comerciale persoanei care nu este comerciant.

COMERCIANTII

Notiunea de comerciant

Un comerciant este cel care stabileste subiectele raporturilor comerciale, acestia putand
fi atat comercianti cat si necomercianti.
Art. 7 din Codul Com. stabileste ca savarsirea faptelor de comert de catre comercianti
trebuie sa aiba un caracter profesional.

1/16
 Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita
si societatile comerciale => comerciantul poate fi definit ca orice persona fizica/juridica care
desfasoara activitati comerciale, adica savarseste fapte de comert cu caracter profesional.

Categorii de comercianti

1) comerciantii pers. fizice

2) societatile comerciale

1) Comerciantii pers. fizice (OUG. 44/2008)

a) persona fizica autorizata (PFA)
b) intreprinderea individuala
c) intreprinderea familiala
Potrivit acestei reglementari, orice persona fizica cetatean roman sau al UE sau al spatiului
economic european poate desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei. De asemenea,
PF pot desf. act. ec. in toate domeniile pe care legea nu le inerzice in mod expres pt. libera
initiativa.
a) PFA poate desfasura act. ec. individual si independent, folosind, in principal, forta de
munca si aptitudinile sale profesionale astfel ca ea nu poate angaja cu contract individual terte
persoane pt. desf. act. pt care a fost autorizata - isi constituie un patrimoniu de afectatiune.
b) Intreprinderea individuala - pers. care organizeaza o intreprindere economica.
Intreprinderea economica este o activitate economica desf. in mod organizat, sistematic si
permanent, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace
logistice si informatie pe riscul intreprinzatorului in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Aceasta intr. individuala nu dobandeste personalitate juridica. In calitatea pe care o are,
intreprinzatorul poate angaja persoane persoane cu contract individual de munca.
c) Intreprinderea familiala - se constituie din doi sau mai multi membri ai unei familii. Prin
familie se intelege sotul, sotia, copiii acestora (min. 16 ani), rudele si afinii pana la gradul IV
inclusiv. Aceasta nu dobandeste personalitate juridica.
Persoanele fizice trebuie sa indeplineasca cerintele de varsta si onorabilitate.

2) Societati comerciale (Legea 31/1990; Legea 15/1990)

- SC
- Regiile autonome
- Organizatiile cooperatiste (Legea 1/2005) - activitate de producere si desfacere a marfii
si prestari de servicii.
- Micii comercianti traficanti ambulanti.

Calitatea de comerciant

Dobandirea calitatii de comerciant-cf. art. 7 Cod Com., pt. ca o persoana fizica sa

dobandeasca calitatea de comerciant trebuie sa indeplineasca cumulativ 3 conditii:
1) sa savarseasca fapte de comert obiective
2) savarsirea faptelor de comert ca profesiune
3) savarsirea faptelor de comert in nume propriu
1) acele fapte prevazute de art. 3 Cod Com. prin savarsirea carora pers. fizica dobandeste
calitatea de comerciant. O pers. fizica care savarseste fapte de comert unilaterale sau mixte nu
devine comerciant. Aceste acte si fapte de comert trebuie sa fie savarsite efectiv.

2/16
 2) sa aiba caracter de profesiune cand aceasta constituie o ocupatie, o indeletnicire cu
caracter permanent pe care o exercita o anumita persoana. Profesiunea consta in exercitarea
actelor in asa mod incat sa formeze o ocupatiune perseverenta, sa fie un exercitiu asa de des si
consecutiv incat sa constituie o conditie speciala de existenta si de viata sociala.
3) persoana respectiva o face independent si pe riscul sau

Delimitarea calitatii de comerciant de alte profesiuni

1) comerciantii de meseriasi
2) comerciantii de agricultori
3) comerciantii de profesiuni liberale

Dobandirea calitatii de comerciant de catre soc. com.

Soc. com. are o unica finalitate, ea constituindu-se in scopul de a desfasura o activitate

comerciala, ea fiind comerciala numai daca obiectul ei, prevazut obligatoriu in actul
constitutiv consta in savarsirea unor sau mai multor fapte de comert obiective.

Calitatea de comerciant a altor pers. juridice

1. Statul si unitatile administrativ teritoriale

2. Regiile autonome - dobandesc calitatea de comerciant din momentul infiintarii, sau dupa
caz, prin hotarare de guvern sau prin decizia organului administrativ-teritorial.
3. Grupul de interes economic nu dobandeste calitatea de comerciant de la data inreg. in
Reg. Com. ci dobandeste calitatea de comerciant in fct. de faptele de comert savarsite, grupul
se poate constitui din min. 2 si max. 20 de membri si nu poate avea mai mult de 500 angajati.
4. Asociatiile si fundatiile - scopul infiintarii acestora este desfasurarea de activitati
dezinteresate. Ele nu au calitatea de comerciant, dar, in prevederile ordonantei guv. 26/2000
se prevede ca acestea pot savarsi anumite fapte de comert.

Dovada calitatii de comerciant

Calitatea de comerciant se probeaza numai prin dovezi din care sa rezulte ca persoana
fizica a desfasurat unul sau mai multe acte de comert.
Calitatea de comerciant a unei soc. com. se poate proba prin dovedirea constituirii societatii
in conditiile prevazute de lege.

Incetarea calitatii de comerciant

In cazul persoanelor fizice - in momentul incetarii exercitarii faptelor de comert

In cazul soc. com. - aceasta pierde calitatea de comerciant in momentul in care nu mai are
personalitate juridica, si nu odata cu incetarea activitatii. Se poate realiza prin dizolvarea soc.
si prin lichidare.

Conditiile exercitarii act. com.

3/16
 Un comerciant dobandeste capacitatea de a fi comerciant, daca are capacitate de exercitiu
deplina (18 ani impliniti)

Incapacitatile persoanelor fizice de a fi comerciant

- minorul (sub 14 ani si cei cu capacitate restransa-16 ani)

- persoana pusa sub interdictie - nu dobandeste calitatea de comerciant
- pers. pusa sub curatela - din cauza batranetii, a unei probleme psihice sau boli nu-si poate
administra bunurile.

CURS 4 30.10.2009

Incompatibilitatile (pg.52)
Decaderi (pg.53)
Interdictii (pg. 54) - legale
- conventionale (prin contract)

Obligatiile profesionale ale comerciantilor: desf. unor. act. comerciale impune

comerciantilor anumite conditii in vederea asigurarii unui cadru juridic corespunzator. Legea
instituie aceste obligatii in vederea apararii intereselor publice, a creditului comercial,
protejarii intereselor tertilor.
Obligatii:
1. publicitatea prin Registrul Comertului
2. organizarea si tinerea contabilitatii
3. desfasurarea comertului in limitele unei concurente loiale.

1. Legea 26/1990 privind Reg. Com. - se instituie ca toti comerciantii sa se inregistreze in

Reg. Com. si totodata sa ceara inscrierea in acelasi registru a unor mentiuni privind actele si
faptele prevazute de lege.
Reg. Com. = document public in care se trec toti comerciantii; inreg. in Reg. Com. se face
pe baza unei cereri.
Persoane obligate sa efectueze inregistrarea in Reg. Com:
- comerciantii si pers. fizice si juridice prevazute in mod expres de lege.
Comerciant = pers. fizice / juridice care efectueaza acte si fapte de comert.
Inreg. in Reg. Com. - inmatricularea pers. fizice, intreprinderilor familiale si a pers. juridice
prevazute de lege si a oricaror alte operatiuni.
Inmatricularea pers. juridice: se inmatriculeaza in Reg. Com. in baza unei cereri tip care se
adreseaza Oficiului Reg. Com. in a carui raza teritoriala se afla sediul pers. juridice
respective.
Inmatricularea si autorizarea persoanelor fizice: acestea au obligatia ca inainte de inceperea
act. ec. sa solicite inreg. in Reg. Com. si autorizarea functionarii. Pt. a desf. o act. ec., pers.
fizice trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute de art. 8/2008 din OUG (varsta,
onorabilitate, sediu profesional). Inmatricularea pers. fizice - comerciant se face in baza
rezolutiei motivate a directorului oficiului Reg. Com. de pe langa tribunal care va dispune
inreg. in Reg. Com. si autorizarea.

2. Legea 82/1991 obliga comerciantii de a tine anumite Registre Contabile in care sa

consemneze operatiunile cu caracter patrimonial.
Registre: inventar (bunuri); jurnal (act. zilnice); Cartea Mare

4/16
Sit. financiare anuale: bilant, cont de profit si pierdere; situatia modificarilor capitalului
propriu; politici contabile si note explicative. Registrele financiare se pastreaza timp de 10 ani
in arhiva, iar celelalte 50 de ani.

3. Sunt instituite prin 2 legi:

- legea 21/1996 - concurenta
- legea 11/1191 - combaterea concurentei
Concurenta = confruntare intre operatori economici pt. castigarea si conservarea clientelei in
scopul rentabilizarii profitului.
Tipuri de concurenta: - loiala
- neloiala ilicita, prin: - confuzie (adidas-adibas)
- denigrare (afirmatii false)
- acapararea ilicita a clientelei

CURS 5 06.11.2009

FONDUL DE COMERT (pg. 73)

1. Notiunea de fond de comert

Desfasurarea unei act. com. impune existenta si folosirea unor instrumente adecvate
necesare. Acestea pot fi in functie de obiectul comertului, bunuri precum: cladiri, inst. etc.
Definirea fondului de comert este data de Legea nr. 298/2001, in care este precizata,
constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si incorporale
(marci, embleme, brevete inventie, vad comercial) utilizate de un comerciant in scopul
atragerii clientelei pt. obtinerea unui profit.
Fondul de comert are urmatoarele caracteristici:
- este un bun unitar: el poate face obiectul unei vanzari sau locatiuni sau poate constitui
obiectul unei garantii reale mobiliare.
- este un bun mobil: este supus regimului juridic al bunurilor mobile, deci, in consecinta,
in caz de executare silita asupra fondului de comert se urmeaza regulile prevazute de Codul de
Procedura Civila pt. bunurile mobile.
- este un bun mobil incorporal: acestui bun nu-i este aplicabila prescriptia instantanee
(cimatografe, teatru - nu se pune sechestru pe castigurile obtinute).

2. Elementele fondului de comert (pg. 81)

Oricare ar fi obiectul de act., fondul de comert cuprinde 2 cat. de bunuri:

A. Elemente incorporale
B. Elemente corporale

A. El incorporale: sunt cuprinse drepturile care privesc firma, emblema, clientela si vadul
comercial, drepturile de prop. industriala si dr. de autor
1. Firma: element de identificarea a comerciantului in campul act. com. Ea consta in
numele sau denumirea sub care com. este inregistrat in Reg. Com. sub care isi desf. act. si sub
care semneaza. In scopul protejarii tertilor, trebuiesc mentionate la Reg. Com. denumirea
exacta a comeerciantului. Prin inmatricularea comerciantului si inreg. firmei, comerciantul
dobandeste dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei. In Legea 26/1990 privind Reg. com.

5/16
este prevazut ca o firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele care functioneaza, iar daca
produce confuzie cu alte firme, Reg. Com. refuza inmatricularea acelei firme. In desfasurarea
comertului, firma devine un element de atragere a clientelei, ea dobandind o valoare
economica. Firma poate fi instrainata numai impreuna cu fondul de comert. Folosirea unei
firme care produce confuzie cu o firma folosita legitim de alt comerciant constituie obiectul
unei infractiuni de concurenta neloiala.
2. Emblema - el. de identificare suplimentara in act. com. Repr. semnul sau denumirea
care deosebeste un comerciant de alt comerciant care desfasoara acelasi fel de activitate.
Continutul emblemei poate fi un semn sau o denumire. Semnul poate fi o figura grafica avand
ca obiect o fig. geometrica, un utilaj, un animal etc. Denumirea poate fi fantezista sau un
nume propriu. Pt a fi recunoscuta si ocrotita de lege, emblema trebuie sa aiba caracter de
noutate. Potrivit legii, emblema va putea fi folosita de comercianti pe panouri de reclama, pe
facturi. Emblema poate fi instrainata si separat de fondul de comert. Daca intrebuintarea unei
embleme este de natura sa produca confuzie cu emblema folosita legitim de alt comerciant,
fapta este considerata infractiune de concurenta neloiala.
3. Clientela si vadul comercial - clientela are un rol important pt. act. com, ea det prin
numar, calitate si frecventa sit economica a comerciantului si este considerata principalul
element al fondului de comert. Clientela este definita ca totalitatea pers. fizice/juridice care
apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant. Vadul comercial este definit ca o aptitudine a
fondului de comert de a atrage publicul. Aceasta importanta a fondului de comert este
rezultatul unor factori multipli, cum ar fi: locul unde se afla amplasat localul, calitatea
marfurilor si a serviciilor, preturile practicate. Clientela si vadul com nu pot fi transmise
separat, ci numai in cadrul fondului de comert.
4. Drepturile de proprietate industriala - obiectele dreptului de prop. ind. se impart in 2
categ: - cea a creatilor noi: inventiile, desenele si modelel industriale
- cea a semnelor noi: marcile si indicatiile geografice.
Drepturile asupra inventiei sunt recunoscute si aparate prin brevetul de inventie care este
eliberat de Oficiul de Stat pt Inventii si Marci, iar protectia opereaza timp de 20 ani. Marcile
sunt acele semne distinctive folosite de ag. ec. pt. a deosebi produsele, lucrarile si serviciile
lor de cele identice sau similare ale altor ag. ec. Marca este protejata timp de 10 ani.
5. Drepturile de autor - reglementate de Legea 8/1996. Fondul de comert poate cuprinde
si anumite drepturi de autor rezultate din creatia stiintifica, literara sau artistica. Titularul
fondului de comert, in calitate de dobanditor al drepturilor patrimoniale de autor are dreptul
de reproducere si difuzare, de reprezentare sau folosire in alt mod a operei si, in consecinta,
dreptul la foloasele obtinute.

B. Elemente corporale
1. Bunuri imobile
2. Bunuri mobile corporale
1. bunuri imobile: comerciantii se folosesc de anumite bunuri imobile. Acestea pot fi
imobile prin natura lor sau imobile prin destinatie.
2. Bunurile mobile corporale: mat. prime, materialele destinate a fi prelucrate, precum si
produsele rezultate din act. comerciala.

3. Actele juridice privind fondul de comert (pg. 89)

Fondul de comert, ca un bun unitar, precum si elementele sale componente pot face
obiectul unor acte juridice ca: vanzarea-cump. fondului de comert, transmiterea ca aport la
constituirea unei soc. com., locatiunea fondului de com. si garantia reala mobiliara.

6/16
 4. Apararea fondului de comert

Obstructiile (atingerile) fondului de comert sau a unora din elemente sale, pot fi considerate
fapte de concurenta neloiala, de aceea in Legea 11/1991 este mentionat ca constituie
infractiune de conc. neloiala intrebuintarea unei firme, a unei embleme sau a unor desemnari
speciale de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. In toate
cazurile de savarsire a unor fapte de conc. neloiala, titularul fondului de comert poate obtine
pe calea actiunii in instanta incetarea sau inlaturarea actelor pagubitoare, precum si
despagubiri pt. prejudiciile aduse.

CURS 6 13.11.2009

5. Auxiliarii comerciantilor

In activitatea lor, comerciantii cooperereaza cu anumite persoane care poarta denumirea de

auxiliari.
1) auxiliarii dependenti nu au calitatea de comercianti:prepusii, comisii pt. comert,
comisii calatori/voiajori pt. comert.
2) auxiliarii independenti (autonomi) au calitatea de comercianti: mijlocitorii si ag.
com. permanenti.
Reprezentarea este un procedeu juridic prin care o persoana numita reprezentant incheie
acte juridice cu tertii in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, cu consecinta
ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului.
a) reprezentarea legala - rezulta din lege
b) reprezentarea conventionala - o persoana imputerniceste alta persoana sa incheie in
numele si pe seama acestuia acte juridice.
Conditiile reprezentarii:
- prezenta imputernicirii de reprezentare
- intentia de a reprezenta
- vointa valabila a reprezentantului
Incetarea reprezentarii - prin revocarea imputernicirii, prin renuntarea la imputernicirea
primita si prin moarte, interdicitia, insolvabilitatea si insolventa.

Prepusii comerciantilor - cf. art. 392 din Codul Com., prepus este acela care este
insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc.
Calitatea de prepus are la baza incheierea unui contract de munca => prepusul este un angajat.
Puterile prepusului: el exercita comertul cu care a fost insarcinat, putand efectua toate
operatiunile necesare desfasurarii comertului. Actul de insarcinare trebuie sa fie transcris,
afisat si publicat. Daca nu s-au facut formalitatile de publicitate, ori insarcinarea a fost tacita,
legea prezuma ca insarcinarea a fost generala.
Cu toate acestea trebuie avute in vedere anumite limite care rezulta din dispozitiile legale:
- prepusul nu poate incheia acte care sunt straine comertului (actele civile)
- prepusul nu poate incheia acte care contrazic scopului pentru care a fost numit
- prepusul nu poate sa intrebuinteze capitalul comerciantului in folosul sau
Incetarea calitatii de prepus: inceteaza prin revocarea imputernicirii, renuntarea prepusului,
moarte, interdictie, insolvabilitatea si insolventa prepusului ori a comerciantului.
Comisii pentru negoti - cf. art 404 Cod Com., comisii pt. negot sunt prepusii pt.
vanzarea in detaliu a marfurilor.

7/16
 Comisii voiajori - spre deosebire de comisii pt negoti a caror activitate se desfasoara in
locul unde se exercita comertul patronului, activitatea comisilor calatori pt. negoti se
desfasoara in afara acestui loc.
Mijlocitorii - samsari, misiti si curtieri. Mijlocirea este o activitate prin care o persoana
denumita mijlocitor urmareste sa puna fata in fata 2 persoane care doresc sa incheie o afacere
si datorita eforturilor sale le det. sa incheie contractul avut in vedere. Chiar daca partile
simuleaza intreruperea tratativelor si ulterior incheie contractul, mijlocitorul are dreptul la
remuneratie.
Agentii comerciali permanenti - legea 509/2002-> ag. com. permanent este acea pers
fizica/juridica care, in calitate de intermediar independent este imputernicit in mod statornic
sa negocieze sau sa incheie afaceri pt. o pers. fizica/juridica numita comitent. Prevederile legii
nu se aplica urmatoarelor persoane: care actioneaza ca intermediar in cadrul burselor de
valori, cei care au calitatea de agent de asig./reasig., este asociat/actionar si este imputernicit
in mod legal sa-i reprezinte pe ceilalti asociati si actionari si cei care au calitatea de
administratori judiciari, lichidatori, tutore, curator in raport cu emitentul. Agentul nu poate
negocia sau incheia, pe contul sau, fara consimtamantul expres al comitentului in regiunea
determinata prin mandat, operatiuni de comert concurente privind bunuri sau servicii similare
celor care fac obiectul contractului de agentie.

SOCIETATILE COMERCIALE

Legea 31/1990 modificata prin Legea 441/2006 si OUG 82/2007 si OUG 52/2008; Legea
58/1998-privind soc. bancare si Legea 32/2008-privind soc de asigurare.

1. Notiunea, elemente specifice si clasificarea soc. com.

In art. 1941 din Cod Civil este prevazut ca societatea este un contract prin care doua sau
mai multe persoane se invoiesc sa puna anumite lucrurile in comun cu scopul de a imparti
foloasele ce ar putea deriva.
Caracteristicile contractului de societate:
- caracterul plurilateral
- este cu titlu oneros
- este consensual - se incheie prin simplul acord de vointa

Societatea comerciala este o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de

societate, care beneficiaza de personalitate juridica si in care asociatii se inteleg sa puna in
comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert in scopul realizarii si impartirii
beneficiilor.

Elementele specifice contractului de societate:

- aportul asociatilor
- intentia asociatilor de a exercita in comun o activitate comerciala
- realizarea si impartirea beneficiilor rezultate
Prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un
anumit bun cu o valoare patrimoniala. Aportul poate fi:
- in numerar: are ca obiect o suma de bani; este obligatoriu la constituirea oricarui tip de
SC; nu este purtator de dobanzi

8/16
 - in natura: are ca obiect bunuri imobile, bunuri mobile corporale sau bunuri mobile
incorporale (creante, fond de comert). Daca bunul respectiv piere inainte de inregistrarea soc.
la Reg. Com., riscul este suportat de catre asociat, care va fi obligat sa aduca un alt bun sau
aport in numerar.
- in munca sau in industrie: consta in munca sau in activitatea pe care asociatul promite
sa o efectueze avand in vedere competenta si calificarea sa. Acest aport este permis numai
asociatilor din soc. in nume colectiv si a celor din societatea in comandita. Acesta nu este
prins in capitalul social, deoarece nu constituie un element al gajului general al creditorilor.
Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare de capital. Toate aporturile reunite formeaza
capitalul social al societatilor => cap. soc. repr. expresia valorica a totalitaii aporturilor
asociatiilor care participa la constituirea soc., mai fiind denumit si cap. soc. nominal.

Intentia asociatilor de a colabora in desf unei act. comerciale - aceasta vointa presupune
intentia de colaborare voluntara a asociatilor de a lucra in comun si de a suporta toate riscurile
act. com. desfasurate. Colaborarea asociatilor presupune o egalitate juridica intre acestia,
nefiind niciun raport de subordonare.
Realizarea si impartirea beneficiilor - scopul soc. com. este acela de a realiza beneficii si de
a imparti aceste beneficii intre asociatii. Prin beneficii se intelege un castig evaluabil in bani.
Cota parte din beneficii care revine asociatilor poarta denumirea de dividende. Realizarea ori
nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la incheierea anului financiar. Beneficiile
trebuie sa fie reale, adica sa se fi inregistrat o suma mai mare decat capitalul social, deoarece
nu pot distribuite dividende din capitalul social. De asemenea, beneficiile sa fie utile, adica sa
fie ramase dupa intregirea capitalului social. Distribuirea de dividende, in absenta unor
beneficii reale si utile, reprezinta o fapta ilicita, iar aceste dividende platite se restituie soc. si
pot fi reclamate in termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
Ordinea de repartizare a beneficiilor:
1. reintregirea capitalului soc.
2. constituirea si consolidarea fondului de rezerva (min. 5% din cap. soc.)
3. marirea/majorarea cap. soc.
4. distribuirea dividendelor

Formele societatilor comerciale

1. Soc. in nume colectiv

2. Soc. in comandita simpla
3. Soc. pe actiuni
4. Soc. in comandita pe actiune
5. Soc. cu raspundere limitata

Clasificarea soc. comerciale

1. Dupa natura lor, intalnim:

a) soc. de persoane- se constituie dintr-un nr., mic de pers. pe baza cunoasterii si
increderii reciproce - Soc. in nume colectiv, Soc. in comandita simpla
b) societati de capitaluri - se constituie dintr-un nr mare de asociati fara sa prezinte
interes calitatile personale ale asociatilor - Soc. pe actiuni, Soc. in comandita pe actiuni

2. Dupa intinderea raspunderii asociatilor:

a) soc. in care asoc raspund nelimitat si solidar - Soc. in nume colectiv

9/16
 b) soc. in care asoc raspund limitat, numai in limita aportului adus - SA, SRL.

3. Dupa structura capitalului social si modul de impartire al acestuia

a) soc. in care cap. soc. se divide in parti sociale - SNC (soc in nume col), Soc in
comandita simpla, SRL
b) soc. in care capitalul se divide in actiuni - SA, soc. in comandita pe actiuni

2. Constituirea societatilor com.

La baza constituirii se afla vointa asociatilor care se inteleg sa puna in comun anumite
bunuri, sa desfasoare o act. com. si sa imparta beneficiile obtinute.
La baza constituirii se afla actul constitutiv (contractul de societate).
Actul constitutiv este actul fundamental pe baza caruia se constituie orice tip de societate
comerciala. Pt. a fi valabil incheiat, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond si de
forma.
Conditiile de fond ale actului de soc. sunt:
a) consimtamantul valabil al partilor
b) capacitatea de a contracta
c) un obiect determinat
d) o cauza licita
Conditiile de forma ale contractului de soc.:
a) se incheie in forma scrisa sub semnatura privata
b) se semneaza de toti asociatii
In sit. deosebite prevazute de lege, contractul de soc. se incheie in forma autentica (in
prezenta unui notar).
Actul constitutiv dobandeste data certa prin depunerea la reg. com. sau pe baza incheierii
notarului.
Contractul de soc. trebuie sa cuprinda anumite clauze. Aceste clauze care sunt prevazute de
lege trebuie in mod obligatoriu sa fie prinse in contractul de soc., altfel soc. nu va fi
inmatriculata (inreg.) in reg. com. Aceste clauze sunt:
a) clauze de identificare a partilor
b) clauze privind identificarea viitoarei soc. com.
c) clauze privind caracteristicile soc.: obiectul de activitate, durata soc. (daca este pe
durata limitata), capitalul social al soc.
d) clauze privind conducerea, administrarea si controlul gestiunii soc.
e) clauze privind drepturile si obligatiile asoc.
f) clauze privind sediile secundare ale soc.
g) clauze privind lichidarea/dizolvarea societatii.

Formalitatile necesare constituirii soc com.

In conditiile actualei reglementari, procesul constituirii soc. com implica indeplinirea a 2

pricipale formalitati:
1. intocmirea actului constitutiv
2. inmatricularea si autorizarea soc.
Nereguli constate inainte de inmatriculare: in sit. in care actul constitutiv nu cuprinde
mentiunile prevazute de lege, ori cuprinde anumite clauze prin care se incalca o dispozitiei a

10/16
legii, judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea oricarei alte persoane va respinge motivat
cererea de inmatriculare, in afara de cazul in care asociatii sau reprezentantii acestora inlatura
asemenea nereguli.
Nereguli constatate dupa inmatriculare: intalnim 2 tipuri de actiuni:
1. actiunea in regularizare - in cazul unor nereguli constate dupa inmatriculare, soc. este
obligata sa ia masuri pt. inlaturarea acestora in cel mult 8 zile de la data constatarii acestor
nereguli. Daca soc. nu se conformeaza, orice pers. interesata poate cere tribunalului sa oblige
societatea la plata unor daune. Dreptul la actiunea in regularizare se prescrie prin trecerea unui
termen de 1 an de zile de la inmatricularea soc.
2. actiunea in anulare - anumite nereguli constatate dupa inmatriculare pot duce la
desfiintarea societatii. Nulitatea unei soc. inmatriculate poate fi declarata de tribunal atunci
cand:
a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica
b) toti fondatorii au fost incapabili la data constituirii soc.
c) ob. de activitate al soc. este ilicit sau contrar ordinii publice
d) lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a soc.
e) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul, ob. de act., aporturile asoc si
capitalul societatii.
f) s-au incalcat dispozitiile legale privind cap. soc. minim care este prevazut de lege.
g) nu s-a respectat numarul minim de asociati.

3. Personalitatea juridica a soc. comerciale

Din momentul constituirii unei SC aceasta dobandeste personalitatte juridica, astfel i se

confera calitatea titulara de drepturi si obligatii.
Prin personalitate juridica aceasta trebuie sa intruneasca anumite elemente constitutive
impuse de lege:
- statut care cuprinde anumite elemente de identificare ale unui subiect de drept (firma,
sediu, rationalitate)
- vointa proprie care exprima vointa individuala a asociatilor
- capacitate juridica care permite sa dobandeasca drepturi si sa isi asume responsabilitati
- patrimoniu propriu.

Sediul - acest element este menit sa situeze societatea in spatiu. Se opteaza pt. locul in care
se gasesc organele de administrare si control, locul in care societatea isi desfasoara activitate.
Rationalitatea - fiecare societate are o rationalizare proprie, determinarea acesteia fiind
necesara in stabilirea legii aplicabile pt. constituirea, dizolvarea sau lichidarea acesteia.
Vointa proprie - vointa asociatilor manifestata in AGA. Devine o vointa colectiva care
constituie vointa societatii comerciale.
Capacitatea juridica - de folosinta: se dobandeste in ziua inscrierii in Reg. Com.
- de exercitiu: se foloseste in ziua inregistrarii in Reg. Com.;
societatea dobandeste sau are aptitudinea de a incheia acte juridice.
Patrimoniul - este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial
care apartin societatii; el cuprinde activul si pasivul societatii. Intrucat patrimoniul societatii
are ca titular societatea, asta inseamna ca are caracter autonom. Patrimoniul societatii este
distinct de cel al asociatilor.
Consecintele autonomiei: - bunurile aduse ca aport de catre asociati ies din patrimoniul
asociatilor si intra in cel al societatii.

11/16
 - bunurile aduse ca aport de catre asociati formeaza gajul general al
creditorilor.
- obligatiile societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile
tertilor fata de asociati.
Aplicarea procedurii insolventei fata de societate priveste numai patrimoniul societatii, nu ii
priveste pe asociati.

Principalele efecte ale personalitatii juridice

- dreptul societatii de a participa in nume propriu la raporturi juridice;

- raspunderea societatii pentru obligatiile sociale;
- dreptul societatii de a sta in justitie daca este reclamata.

4. Functionarea societatilor comerciale

Organele care se infiinteaza si iau nastere in momentul infiintarii SC cf. legii 31/1990:
- AGA: organul colectiv care exprima vointa actionarilor
- Administratori: organe de gestiune si executare a AGA
- Cenzorii sau auditorii interni: organul de control al activitatii respective

1. AGA - organ de deliberare si de decizie al SC. AGA este formata din totalitatea
asociatilor societatii si exprima vointa sociala.
AGA poate fi: a) ordinara
b) extraordinara
c) speciala
a) AGA ordinara - repr. acea adunare care se intruneste cel putin o data pe an si la cel
mult 5 luni de la incheierea anului financiar.
Puncte dezbatute in momentul unei AGA ordinare:
- se dispune si se aproba modificarea situatiei financiare
- se fixeaza dividendele
- alegerea administratorilor si cenzorilor, ori revocarea acestora
- sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli
- programul de activitate pe anul urmator.
Pentru validarea deciziilor este necesara prezenta a cel putin ¼ din totalul numarului de vot
al actionarilor, deciziile se iau cu majoritatea voturilor.
b) AGA ordinara - se intruneste ori de cate ori este nevoie pt. a se lua o hotarare in
probleme care reclama modificarea actelor constitutive:
- prelungirea duratei societatii
- mutarea sediului
- fuziunea cu alte societati
- dizolvarea anticipata a SC
- majorarea sau diminuarea capitalului social
- schimbarea obiectului sau a formei societatii
- infiintarea/desfiintarea unor sedii sociale
La convocarea AGA extraordinara este necesara prezenta a min ¼ din numarul actionarilor
cu drept de vot, iar hotararile se iau cu majoritate absoluta a numarului de vot.
c) AGA speciala - in cazul societatilor pe actiuni si a celor in comandita pe actiuni

Convocarea AGA:

12/16
 - administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala a asociatilor cel putin o
data pe an si de fiecare data cand este nevoie.
- principalele probleme

2. Administrarea si conducerea societatii

Vointa sociala a oricarei societati exprimata de AGA este adusa la indeplinire de catre
administrator.
La SNC adminstrarea este facuta de 1 sau mai multi administratori.
La societatea in comandita simpla si comandita pe actiuni, administrarea se face de unul
dintre asociatii comanditati.
La societatea pe actiuni exista un sistem unitar format din consiliul de administratie si
directori si un sistem dualist format din directorat si consiliu de supraveghere.
Conditii pentru numirea administratorului:
- onorabilitatea
- cetatenia - orice fel de cetatenie
- poate avea si calitate de asociat
- cumul de functii - legea prevede ca o pers. fizica poate cumula cel mult 5 mandate in
acelasi timp. Limitarea acestui cumul nu opereaza cand cel ales in consiliul de administratie
este proprietar a cel putin ¼ din actiunile societatii.
- functia de administrator inceteaza prin revocare, prin renuntarea administratorului sau
prin moartea acestuia.

Sistemele de administrare a unei SA

1. sistemul unitar - in acest sistem societatea este administrata de 1 sau mai multi
adminstratori
2. sistemul dualist
a) directoratul - conducerea SA revine in exclusivitate directoratului care indeplineste
toate actele necesare in vederea desfasurarii activitatii. Membrii directoratului sunt desemnati
de catre consiliul de supraveghere care constituie functia de presedinte.
b) consiliul de supraveghere - membrii (3-11) sunt numiti de catre AGA, prin exceptia
primilor membri care sunt numiti prin actul constitutiv. Acestia pot fi revocati oricand de
catre AGA cu un numar de 2/3 din voturi exprimate.. Acest consiliu exercita control
permanent asupra conducerii societatii, numeste si revoca membrii directoratului, raporteaza
cel putin o data pe an AGA, in situatii deosebite poate convoca AGA.

3. Cenzorii (auditorii)

CONTRACTUL INTERNAT. DE VANZARE-CUMPARARE

1. Forme ce reglementeaza contractul international de vanz.-cump.

a) conventia de la Haga din 1955 privind legea aplicabila contractului international de
marfuri
b) conventia de la Haga din 1964 privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de
bunuri mobile corporale
c) conventia de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri

13/16
 Conventiile de la Haga si Viena nu se aplica vanzarii de nave, de aeronave, de electricitate,
de petrol si gaze naturale. Legea aplicabila contractului este aleasa de catre parti. Daca partile
nu aleg legea, contractul va fi supus legii de la sediul vanzatorului.

2. Obligatiile partilor

1. Obligatiile vanzatorului

a) obligatia de dare - transferul dr. de proprietate asupra marfurilor si odata cu transmiterea

dr. de proprietate se transmit si riscurile contractului. Momentul transferului dr. de prop. este
diferit dupa cum obiectul contractului este un bun individual determinat sau sunt bunuri
determinate generic.
Executarea obligatiei de dare opereaza in momentul perfectarii acordului de vointa sau
opereaza in momentul individualizarii marfii, prin masurare, cantarire sau prin numararea ei.

b) obligatia de facere - marfa trebuie predata la locul convenit in contract si la termenul

prevazut in contract. Daca in contract s-a stabilit locul, cumparatorul si vanzatorul sunt
obligati sa se prezinte in acel loc. Cheltuielile de predare a marfii sunt in sarcina vanzatorului
daca in contract nu s-a prevazut altfel. Daca in contract nu s-a prevazut locul predarii si marfa
se gaseste intr-un depozit, locul predarii marfii este la sediul depozitului. Daca marfa nu se
gaseste intr-un depozit si nici in contract nu s-a prevazut locul predarii, predarea se face la
sediul vanzatorului.
Termenul predarii marfii poate fi prevazut sub forma unei date fixe (vanzatorul nu poate
preda marfa inainte de termen fara acordul cumparatorului). Daca termenul are un caracter
esential, iar vanzatorul nu respecta acel termen, vanzatorul poate sa plateasca unele daune;
daca termenul este sub forma unui interval (momentul predarii marfii trebuie sa se faca in
intervalul prevazut in contract)

c) obligatia de asigurare a conformitatii marfii - presupune predarea marfii in cantitatea si

calitatea prevazute in contract. Referitor la calitate, aceasta trebuie sa raspunda la modelele
sau mostrele sau la caietele de sarcini care insotesc contractul. Daca nu s-a prevazut nimic in
contract in legatura cu calitatea, aceasta se determina de calitatea medie de pe piata
vanzatorului.
Daca vanzatorul nu respecta conditiile de calitate, cumparatorul are urmatoarele posibilitati:
- primeste marfa in calitatea predata, dar cu anumite bonificatii
- primeste marfa cu defectiunile constatate pe care le remediaza el, dar cu acordul si pe
cheltuiala vanzatorului
- restituie marfa pe cheltuiala vanzatorului.
Referitor la cantitate, vanzatorul este obligat sa respecte conditiile prevazute in contract, iar
daca acestea nu sunt respectate, cumparatorul are urmatoarele posibilitatii:
- accepta cantitatea livrata si pt. diferenta acorda un termen de gratie vanzatorului,
eventual cu perceperea unor daune.
- accepta cantitatea livrata cu o reducere de pret
- procedeaza la o cumparare de bunuri (diferenta) pe cheltuiala vanzatorului care va
suporta, eventual, si diferenta de pret.

2. Obligatiile cumparatorului

a) obligatia de preluare a marfii - in absenta unor conventii stabilite de parti, cheltuielile de

predare sunt in sarcina cumparatorului.

14/16
 Daca cumparatorul nu se prezinta sa-si preia marfa, vanzatorul are la dispozitie urmatoarele
posibilitati:
- daca dispune de un depozit propriu va tine marfa in depozit pe cheltuiala
cumparatorului
- daca nu dispune de un depozit propriu va depozit marfa in depozitul unei terte
persoane pe cheltuiala cumparatorului
- daca marfa este perisabila vanzatorul va proceda la vanzarea marfii pe cheltuiala
cumparatorului, vanzarea se va face prin licitatie, iar diferenta in minus de pret va fi suportata
de cumparator.

b) obligatia de plata a pretului - pretul trebuie determinat in contract sau sa fie determinabil.
Daca pretul este determinat, plata lui se va face in valuta convenita; daca pretul nu a fost
determinat in contract si marfa a existat la momentul incheierii contractului, pretul se
considera pretul zilei pe piata vanzatorului la momentul incheierii contractului.
Pretul zilei poate fi:
- pretul practicat de bursa de marfuri de la sediul vanzatorului, daca exista o asemenea
bursa
- in absenta unei burse pe piata vanzatorului va fi practicat pretul de la bursa
internationala de marfuri, daca exista o asemenea bursa
- daca nu exista niciun fel de bursa, pretul va fi determinat pe baza miercurialelor
existente pe piata vanzatorului.

3. Varietati ale contractului de vanzare internationala de marfuri

1. Vanzarea la bursa

Bursele sunt institutii speculative care isi desfasoara activitatea fie ca fiind organizate de
stat sau cel putin sub controlul statului.
Bursele caracterizeaza economiile de piata si sunt de 2 feluri:
a) burse de marfuri - Specific vanzarii de marfuri la bursa sunt urmatoarele:
- vanzarea se realizeaza prin intermediar, vanzatorul si cumparatorul nu se cunosc
intre ei. Intermediarul poarta denumirea de broker sau curtier. Brokerii sunt obligatii sa
respecte secretul tranzactiei, sa nu vanda in interes sau in nume propriu si sa se supuna
indicatiilor conducatorului acestora. Marfa nu este niciodata prezentata. In consecinta, bursa
in cauza are standarde proprii de calitate. Daca bursa nu are asemenea standarde nu se pot
formula pretentii cu privire la calitatea marfurilor. Legea aplicabila contractului de vanzare la
bursa este legea in vigoare la sediul bursei.
- vanzarea la licitatie. Se cunosc 2 feluri de licitatii:
- licitatii inchise - numai un numar de comercianti sunt invitati la aceste licitatii
- licitatii deschise - participa orice persoana interesata care achizitioneaza caietul de
sarcini si plateste taxa de participare.
La vanzarea prin licitatie marfa este intotdeauna prezenta si poate fi sub forma de
documentatie tehnica si mostre. Daca marfa este prezenta sub forma de mostre, aceasta
trebuie sa raspunda conditiilor de calitate pe care le prezinta mostra. Legea aplicabila vanzarii
de marfuri la licitatie este legea in vigoare la locul licitatiei.
- vanzarea de marfuri in consignatie

CURS 10 11.12.2009

b) burse de valori

15/16
16/16