G.
BACOVIA
(4septembrie
Cu G. Bacovia ne aflam in fa\a unui
paradox: pe de 0 parte, el este cel mai original
poet roman, in sensul cii sensibilitatea lui
extrema nu poate fi imparta~ita ~i, cu atat mai
pu~n, luata ca model; pe de alta, el este sin-
gurulnostru poet in care simbolismul se rega-
se~te pletlar, de la recuzitii la retorica afectiva.
Acest paradox a determinat un diagnostic
comradictoriu, atat in imerbelic, cand pu~ni
au vazut in Bacovia un mare poet, cat ~i dupa
al Doilea Razboi, cand, recuperat energic de
critica, a fost situat in to ate campurile poetice
ale secolului: simbolist ~i antisimbolist, post-
romantic ~i avangardist, modernist ~i postmo-
dernist, eminescian ~i macedonskian, pasti~or
allui Baudelaire, dar ~i allui Traian Demet:rescu,
poet pur ca Barbu ~i proletar ca Mille, senti-
mental ~i antisentimental, muzical ~i afon,
natural ca igrasia zidurilor umede ~i cabo tin ca
1881-22mai 1957)
Botta, nebun ~i simulant, genial ~i idiot. Nu lipsqte
nicio etiched. PentrU nehotararea ~i in fond nepu-
tin\a criticii in a fixa statutul unui mare poet exista
un precedent celebru ~i poate potrivit: Sainte-
Beuve a caracterizat Les Fleurs du Mal drept "un
petit pavilion que Ie poete s'est construit it
I'extremite du Kamtchatka litteraire", adaugand:
,,]'appelle cela la Folie Baudelaire". Nebunia
Bacovia este unicii in critica romaneascii.
Astazi, cand cultul poetului pare definitiv sta-
bilit, se petrece intr-un fel contrariul a ceea ce se
petrecea in interbelic: pana ~i defectele poeziei
devin calita~. Rezerva, una majora, pe care 0
nurrea G. Calinescu in Iston'e, a lasat locul unei
desavar~ite encomiastici. A~a se face, de exemplu,
____cii exegeze din cele mai subtile se intemeiaza pe
to ate textele bacoviene, fara discriminare, de~i,
lucm pe care nimeni nu mai indrazne~te sa-I spuna,
avem de-a face cu 0 poezie pe cat de extraor-
dinara, pe atat de inegala. Patru din cele cinci
plachete pe care poetulle-a tiparit sunt, cu cateva
excepVi, slabe. Versuri sau strofe geniale sunt
napadite de buruieni care amenin\a sa Ie sufoce.
Descoperim in Bacovia nu doar sunete bine
cunoscute din poeVi anteriori, cum ar fi Eminescu
ori Macedonski, ~i chiar Alecsandri, Bolintineanu
~i Co~buc, dar autopasti~e chinuite. Gre~elile de
limba abunda ~i nu pot fi luate totdeauna drept
licen\e poetice. In culegerea din 1946, poezia se
dezlaneaza ~i devine stenograficii. Este adesea citata
aceea intitulatii De aria, ca arta poeticii tarzie, dar
poate ~i pentru cii e singura cu adevarat citabiJa:
"Cafeneaua
Cu visatori damna~.
Trecut-au ani,
Simbolism,
Curent decadent
Bro~uri,
Bijuterii rare.
Paradoxe
 Bizarul,
Seri,
Nopti,
Efuzii de parfume
~i nuante.
Ora~ul dominant."
Din pacate, stenogramele acestea n-au nimic
din concretetea poeziei cu obiecte a unui William
Carlos Wiliams, fund deseori abstract-retorice
~i chiar lipsite de sens. Un critic contemporan
~i-a intemeiat teza despre Bacovia ca pre-
cursor al postmodernilor pe Stante burgheze.
Pentru LB. Lefter, Bacovia ar fi devenit in
anii '80 ai secolului x"'X un al doilea "model al
tranzitiei", dupa acela al lui Blaga (~i, in mai
mica masura, Barbu) din anii '60. In viziunea
lui Lefter, poezia lui Bacovia reprezinta 0
"neutralizare a constantelor poeziei moder-
niste" ("idealitateagoala" evolueaza catre absenta
oricarui criteriu etic capabil sa distinga "inaltul"
de "jos", "estetica uratului", ditre absenta cri-
teriului estetic in stare a deosebi "frumosul"
de "urat" ~.a.m.d.). Acest lucru nu s-ar fi
produs de la inceput. Plumb e doar 0 "ultima
consecinta" a simbolismului modernist. Abia
Stante burgheze "inaugureaza un nou limbaj": in
locul poeziei de metafore, simboluri, elabo-
rata discursiv, am avea una de "notare" a
realului, in forma stenografica. Bacovia ar
oferi in felul acesta modelul tranzitiei spre
postmodernismul de la fmele secolului trecut.
Defectul acestei ipoteze este tocmai de a se
bizui pe cateva dintre cele mai putin izbutite
poeme ale lui Bacovia. Lefter admite el insu~i
cu jumatate de gud ca tot ce este memorabil
in Bacovia se afla in Plumb. Feti~izarea unui
tip de evolutie ~i a unei formule poetice este
de vina pentru negarea evidentei ca, mare
poet, Bacovia nu este decat la debutul sau.
Istoria poeziei cunoa~te ~i alte exemple de
acest fel. In cazullui Bacovia exista 0 cauza in
plus pentru declinul poeziei: intensitatea lirid
din Plumb nu putea fi tinuta multa vreme la
acela~inivel. Concentratelor de lirism vizionar
nu le era dat sa fie repetate. Nidieri ca in Plumb
nu va mai fi poezia bacoviana atat de esential
lirica in atingerea intensitatii emotionale doar
prin repetitii simpliste, fad inutile dezvoltari
tematice, trezind banuiala unei spontaneitati
absolute, a unei stangacii asemanatoare cu aceea
a marilor naivi din pictud. Complet lipsita de
intentii de persuasiune, adid de retorica, aceasta
poezie frizeaza prozaismul eel mai pur, in con-
trast cu estetismul simbolist. In plus, este 0
poezie aproape pud, nonreferentiala, al drui
ultim strat perceptibil este 0 emotionalitate visce-
rala, bolborositoare, confuza, aproape ca 0 "jelanie
a fiziologiei", cum va spune Vladimir Streinu in,
probabil, cea mai exacta definite a liriciibacoviene.
Viziunile bacoviene nu sunt sufletqti, ci instinc-
tuale, freamat al materiei care se dezagrega,
putreze~te, nicidecum al unei con~tiinte morale
oricat de tulburi. Bacovia este singurul poet
roman care a coborat in infernul tdirilor lipsite
de lumina calauzitoare a spiritului. Nu se poate
vorbi de tragism, flindd asta ar presupune 0
minima con~tiinta lucida. Este 0 foiala subumana
~i subcon~tienta, fad expresie sau exprimata atat
de naiv inch, dad suferinta poetului te infio-
reaza, arta lui te induio~eaza ca aceea a unui Van
Gogh al cuvintelor ~i sonurilor nearticulate.
Ceea ce se observa destul de u~or la Bacovia
este aspectul "decadent" al unei sensibilitati, la
origine, eminesciene. Eminescu parand, suflete~te,
sanatos ~ivital, Bacovia pare nevrotic. Cel dintai
traie~te intr-un paradis ruinat, dar capabil de
regenerare fabuloasa, primar, plin de energie,
urie~esc ~i natural, eel de al doilea locuie~te intr-un
infern in care totul moare oribil ~i inexorabil.
Sadcacios, dar deloc sordid, intr-o neoranduiala
care e a naturii insqi, este interiorul eminescian.
Odaia lui Bacovia e rece ca un cavou, ferecata,
adevarata inchisoare ("Case de fier in case de
zid,! ~i portile grele se-nchid") in care "n-ar sta
nici 0 iubita". In fine, instinctul este la Eminescu
legat de viata, iubire ~i dorin~a, iar la Bacovia de
moarte, putreziciune ~iinertie ("Sunt cativa morti
in ora~,iubito,! ~i-ncet, cadavrele se descompun").
Avem de-a face cu cea dintii poezie romaneasd
bolnava mortal. Patologicul baudelairian,anuntat
la noi de Macedonski ~i de emulii sm, abia in
Bacovia i~i realizeaza intregul potential. Poetul
se vaita, delireaza, vede peste tot semne fune-
bre, cavouri, cadavre ~ii~iinvoca iubita in cele
mai oribile contexte ~i stari de spirit. Din
cercul strimt al simtirii bacoviene nu exista
scapare. E un labirint de senzatii ~i impresii.
Motivele simboliste (ploaia, parfumurile, culo-
rile etc.) sunt aruncate intr-o perspectiva abisala
care taie respiratia:
"De-atatea nopti aud plouand,
Aud materia plangand ... "
Apa nu roade doar locuin~ele lacustre ~i
lemnul pilonilor de sprijin, ci insqi temeliile
universului:
"Un gol istoric se intinde,
Pe-acelea~i vremuri ma gasesc ...
~i simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se pdbu~esc."
Nu e u~or de aflat un sens acestor apoca-
liptice viziuni. In banalitatea cea mai crasa a
ora~ului provincial simti deodata mi~candu-se
viermele unor spaime care par sa-~i croiasca
drum spre prezent din vaile ancestrale ale tre-
cutului f1in~eiumane:
"Ninge grozav pe camp la abator
~i sange cald se scurge pe canal;
Plina-i zapada de sange animal-
~i ninge mereu pe un trist patinor.
E albul aprins de sange-nchegat,
~i corbii se plimba prin sange ... ~isug;
Dar ceasu-i tarziu ... in zari corbii fug, -
Pe camp, la abator, s-a innoptat.
Ninge mereu ii zarea-nnoptad ...
~i-acum cand geamuri triste se-aprind
Spre abator vin lupii licarind.
- Iubito, sunt eu la u~a inghe~ata... "
Niciodata n-au fost spuse lucruri atat de
teribile intr-o manied mai directa ~i mai simpla,
aproape infantila. 0 capodoped este Decembre,
tot a~a de elementad ca mijloace, unde frica de
iarna ~i de ger a lui Alecsandri ghemuit la gura
sobei se transforma in cea mai apriga teroare in
fa~a exceselor unui anotimp din care nu este
scapare decat in lectura unor pove~ti de la poluri:
"Te uita cum ninge decembre,
Spre geamuri, iubito, privqte -
Mai spune s-aduca jaratec
~i focul s-aud cum trosnqte.
~i mana fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
A~ vrea sa le-nva~ simfonia.
Mai spune s-aduca ~i ceaiul,
~i vino ~i tu mai aproape, -
Cite~te-mi ceva de la poluri,
~i ninga ... zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
~i toate din casa mi-s sfinte, -
Te uita cum ninge decembre ...
Nu ride ... cite~te-nainte.
E ziua ~i ce intuneric ...
Mai spune s-aduca ~ilampa -
Te uita, zapada-i cat gardul,
~i-a prins promoroaca ~i clampa.
Eu nu ma mai due azi acasa ...
Potop e-napoi ~i-nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu ride ... citqte-nainte."
Aceea~i ninsoare care acoped ca un lin~oliu
lumea, in timp ce iubita cand la clavir un mar~
funebru, 0 regasim in Nevroza. Poetul trece lesne
de la un regim excesiv la altul: in Cuptor, canicula
ucide oarneni ~idescompune cadavre. 1. Negoi~escu
scrie: "Dintr-un metal atit de oribil n-au scos
poezie prea mulp seducatori ai Muzelor. Pe
langa acest Cuptor, de 0 deznadejde totala, S tarvul
lui Baudelaire, suculent ~i viermanos, pas-
treaza infinite resurse estetice, nu epuizeaza
otrava, ca aridul poem bacovian". Stangaciile
creeaza cele mai bizare efecte: "Sant capva
morp in ora~, iubito,/ Chiar pentru asta am
venit sa-p spun". Al doilea vers e voit discor-
dant, ca sunetul unei coarde care plesne~te in
plin concert. Bacovia recurgea la un procedeu
absolut neobi~nuit in epoca. $i ca ~i cum n-ar
fi destul, poetul incheie a~ain grddind:
"Pe cand, discordant ~iinfiorator,
Scaqfue toamna din crengi ostenite."
o serenada lugubra este Nocturnd, parodie
in definitiv a speciei cu pricina: umbra poetului
"sta in noroi ca un trist bagaj" sub ninsoarea
"zoioasa" in dreptul unui geam dincolo de care
"intr-un pahar/ 0 roza galbena se uita-n jos." De
la 0 vreme acest amestec nevrotic de boala ~i
moarte devine greu de suportat. Poetul e un
monocord care introduce la noi poezia pe 0
singura voce, litanie nesfar~ita ~i tot mai neinte-
leasa. Ascultandu-i marturisirile, pupne de altfel,
prilejuite de interviuri, ne dam seama ca nimic nu
e pe deplin con~tient in arta lui literara. De altfel,
e clar ca ~i-a pus geniul naiv in poezie - ~i doar
intr-o parte a ei -, restul fund iremediabil fara
valoare, ca ~i poemele in proza, romanul Cantec
tariju sau publicistica rarefiata ~i intimplatoare.
Ayea in schimb oarece talent la desen: pana nu
demult ~tiute doar apropiatilor, unele dintre
autoportretele din tinerete sunt absolut remar-
cabile psihologic ~iartistic.