Serghei Prokofiev

Petrică şi Lupul

i
A ceasta este povestea lui
Petrică şi lupul. Fiecare
personaj din poveste va fi
înfăţişat de un instrument din orchestră.
De exemplu, păsărica va fi interpretată de
flaut. Cam aşa. Iată şi răţuşca, interpretată
de oboi. Pisica - de clarinet. Fagotul îi va
ţine locul bunicului. Lupul va fi interpretat
de cornul francez. Iar Petrică de coarde.
Împuşcăturile vînătorilor vor fi redate de
timpane. V-aţi aşezat confortabil? Atunci
voi începe.
Într-o dimineaţă devreme, Petrică
deschise portiţa şi ieşi în lunca cea verde.
Pe creanga unui copac şedea o păsărică,
prietena lui Petrică.
- E atîta linişte! E atîta linişte! ciripi
veselă păsărica. Da. E atîta linişte Chiar
atunci apăru o răţuşcă, mergînd legănat.
Era bucuroasă că Petrică nu a închis
poarta, astfel, incit se gîndi să înoate în
iazul cel adînc din luncă. Văzînd-o pe
răţuşcă, păsărica zbură pînă jos, pe iarbă,
se aşeză lîngă aceasta şi o întrebă:
- Ce fel de pasăre eşti tu, dacă nu poţi
să zbori?
Atunci răţuşca îi răspunse:
- Ce fel de pasăre eşti tu, dacă nu
poţi să înoţi? Şi se scufundă în iaz. Se tot
certară, raţa înotînd în iaz, pasărea ţopăind
pe marginea sa.
Deodată ceva îi atrase atenţia lui
Petrică. Era o pisică ce se furişa prin iarbă.
Ea se gîndi «Păsărica e ocupată cu certatul.
Pur şi simplu o voi înhăţa». Cu atenţie, se
apropie pe furiş cu lăbuţele-i catifelate.
- Ai grijă! strigă Petrică, iar păsărica
zbură imediat în copac. Între timp răţuşca
măcăia supărată din mijlocul iazului înspre
pisică.
Pisica se învîrti în jurul copacului şi
se gîndi: «Oare merită să mă urc pînă sus?
Pînă voi ajunge acolo păsărica va fi zburat
deja»
Chiar atunci bunicul ieşi afară. Era
supărat căci Petrică plecase în luncă. «E
un loc periculos! Dacă apare un lup din
pădure, atunci ce vei face?» Dar lui Petrică
puţin îi păsă de vorbele bunicului. Băieţii
ca Petrică nu se tem de lupi. Însă bunicul
îl luă de mînă pe Petrică, încuie portiţa şi
îl duse în casă.
Nici nu plecase bine Petrică al nostru,
că un lup mare şi cenuşiu apăru din pădure.
Într-o clipită pisica se urcă în copac.
Răţuşca măcăia îngrijorată şi ieşi afară din
iaz. Dar oricît de mult ar fi încercat să fugă,
nu putea să-i scape lupului. El se apropie
de ea din ce în ce mai mult, ajungînd-
o din urmă... iar atunci o înfulecă dintr-o
înghiţitură .
Aşadar, astfel stăteau lucrurile: pisica
stătea pe o creangă, păsărica pe cealaltă nu
prea aproape de pisică. Iar lupul se plimba
în jurul copacului, privindu-le cu lăcomie.
Între timp Petrică, fără nici o frică,
stătea în spatele portiţei încuiate, uitîndu-
se la ceea ce se întîmpla. Fugi pînă acasă,
luă o funie straşnică şi se urcă pe înaltul
zid de piatră. Una din crengile copacului
în jurul căruia se plimba lupul ieşea în
afara zidului. Prinzîndu-se de creangă,
Petrică urcă astfel cu grijă în copac. El îi
spuse păsăricii: «Coboară la lup şi zboară
în jurul capului său, numai să ai grijă să nu
te prindă!»
Păsărica aproape că atinse capul
lupului cu aripioarele sale, în timp ce lupul
se repezea să o înhaţe. Cu cît îl sîcîia mai
mult păsărica pe lup, cu atît mai mult era
el dornic să o prindă. Dar păsărica era
isteaţă, lupul nu avea ce face.
Între timp, Petrică făcuse un arcan,
lăsîndu-l jos... mai jos... şi mai jos...
prinzînd astfel lupul de coadă şi trăgîndu-
l cu putere. Petrică nu ar fi prins lupul, cum ar fi fost?».
Simţindu-se prins, lupul începu să sară Deasupra lor zbura vesela păsărică: «Vezi,
înnebunit încercînd să scape. Dar Petrică ce grozavi suntem eu şi cu Petrică? Uite ce
legă celălalt capăt al funiei de copac. Cu am prins!»
cît sărea lupul mai tare, cu atît funia se Iar dacă am asculta cu atenţie, am
strîngea mai tare în jurul cozii sale. putea chiar auzi răţuşca măcăind în burta
Chiar atunci vînătorii ieşeau din lupului, căci lupul, în graba sa, o înghiţise
pădure, luînd urma lupului, trăgînd cu de vie!
puşca din mers. Dar Petrică, stînd în copac,
spuse: «Nu trageţi! Păsărica şi cu mine am
prins lupul! Ajutaţi-ne acum să-l ducem
la grădina zoologică.»
Doar imaginaţi-vă... Imaginaţi-
vă procesiunea triumfantă. Petrică în
capul ei. După el, vînătorii ducînd lupul.
Bunicul şi pisica încheiau procesiunea.
Bunicul clătină mîhnit din cap: «Şi dacă
mixul
ide cultura
cultura pentru toate simţurile