REVISTA SCOLii NR.

147, BUCURESTI
„petrache poenaru”

“PRIMII PASI IMPREUNA”

Revista Sc. Nr.147

Martie 2011
SUMAR:

MARTISOR-BRAU ALB-ROSU (Expozitie);

PATA DE CULOARE-desene;

CREAŢII LITERARE-iz de poveste si poezii;

DRAGOBETELE-afise;

LILIACUL VAMPIR- articol;

ISTORIE-Noi devenim oameni pentru ca utilizam trecutul-Cele doua regine;

GEOGRAFIE-China;
-Relieful Romaniei-clasa a IV-a A

ATELIER-Cununa pentru al nostru camin;

ORA DE DIRIGENŢIE:Liceul pe care am sa-l urmez.

PAGINA DE MUZICǍ: E primavara, iarasi primavara-versuri;

DANS:Tangoul-istoria unui dans pasional;

COLECTIVUL DE REDACŢIE;
MARTISOR-BRAU ALB-ROSU
Expozitie
(materialele au fos realizate de clasele I-IV)
Semnificatia lunii martie

Martie este a treia lună a anului în calendarul Gregorian şi una dintre cele şapte luni
gregoriene cuMartie estedea31
o durată treia lună a anului în calendarul Gregorian şi una dintre cele şapte luni
de zile.
gregoriene cuNumele
o durată de martie
lunii 31 de zile.
(latină: Martius) vine de la zeul Marte, zeul războiului din mitologia
romană şi era considerată o lună (latină:
Numele lunii martie favorabilăMartius) vine
începerii de la zeulSub
războiului. Marte, zeul războiului
împăratul Romulus din mitologia
al Romei, anul
romană şi era considerată o lună favorabilă începerii războiului. Sub împăratul Romulus
începea cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iuliu Cezar a introdus Calendarul iulian iar anul începea al Romei, anul la
1începea cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iuliu Cezar a introdus Calendarul iulian iar anul începea la
ianuarie.
1 ianuarie.Grecii numeau luna martie Elaphebolion. În România, luna martie, popular, se numeşte
Mărţişor. În Grecii
lunanumeau luna martie
martie începe aratulElaphebolion.
şi semănatul, În România,
se curăţa lunaşimartie,
livezile popular,
grădinile, se scotsestupii
numeşte
de la
iernat şi se "reteaza" fagurii de miere. Martie începe cu aceeaşi zi a săptămânii ca şi Februarie cude
Mărţişor. În luna martie începe aratul şi semănatul, se curăţa livezile şi grădinile, se scot stupii la iernat
excepţia
şi se "reteaza" fagurii de miere. Martie începe cu aceeaşi zi a săptămânii ca şi Februarie
anilor bisecţi şi ca Noiembrie în fiecare an. Pe 21 martie este echinocţiul de primăvară, când ziua estecu excepţia anilor
egală
bisecţi
cu şi ca Noiembrie în fiecare an. Pe 21 martie este echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu
noaptea.
noaptea. I.L.Caragiale spunea despre luna martie: „ Se zice că preasfinţii părinţi de la sinod vor posti tot
postul, dacaI.L.Caragiale
nu vor mânca spunea
dulce”despre luna martie: „ Se zice că preasfinţii părinţi de la sinod vor posti tot
vor mânca dulce”

CLASA a II-A

Clasa i

Clasa a iv –a
 DRAGOBETELE
-afise-

Activitate realizata de elevii claselor a VIII-a

Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!

Cand se serbeaza Dragobetele?

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau
faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna
februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua
iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar
oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei,
un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care,
ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor
aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca
iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca
mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".

Ce traditii sunt de Dragobete?

 Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot
anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in
fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in
cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca
vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele
adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu
si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai
imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori
religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi
doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca
Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil
Cupidon romanesc.
 PATA DE CULOARE

Desenele au fost realizate de elevii clasei a IV-a A

 CREAŢII LITERARE
Iz de poveste si poezii
Darul Mamei Natura

Intr-o zi, in timp ce Mama Natura isi vedea de treburi in gradina, a auzit voci
nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele si Ploaia, care se certau care este cel mai
important pe lume.
"Eu sint cel mai important" striga Soarele. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
"Nu este adevarat, eu sint cel mai important!" striga Ploaia. "Fara mine, nimic nu ar
creste!"
Glasurile li se auzeau din ce in ce mai tare si din ce in ce mai rastite, fiecare fiind
sigur ca el este cel mai important.
La un moment dat, Mama Natura s-a saturat sa-i vada certindu-se si s-a gindit sa le
dea o lectie. A trimis Soarele pe o parte a lumii si Ploaia pe cealalta.
Curind a fost pace si liniste din nou, iar Mama Natura s-a intors la treaba ei. La
inceput Soarele si Ploaia s-au suparat ca au fost despartiti, dar au decis ca aceasta este
sansa prin care fiecare poate demonstra ca este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele stralucea pe o fata a globului, in timp ce pe cealalta Ploaia
continua sa cada. Dupa o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea Ploii totul era
inundat.
Cind si-au dat seama de greseala facuta, Soarelui si Ploii li s-a facut rusine. S-au dus
inapoi la Mama Natura si si-au cerut scuze."Stim acum ca nici unul nu este mai important
decit celalalt", au spus. "Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amindoi
pentru cresterea plantelor si animalelor."
Mama Natura era fericita ca Soarele si Ploaia si-au invatat lectia. Pentru a sarbatori
s-a gindit sa ofere lumii un dar special.
De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: rosu, portocaliu,
galben, verde, albastru, indigo si violet. "Lumea are nevoie de voi amindoi, copiii mei,
Soarele si Ploaia", a spus ea. "De cite ori veti vizita lumea, in acelasi timp, acest arc de cerc
va apare pe cer. Cind lumea va vedea curcubeul, va stii ca voi sinteti fericiti sa lucrati
impreuna."
 Primavara

de Vasile Alecsandri

A trecut iarna geroasa,

Campul iata-l inverzit,
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a venit.

Dintr-o creanga -n alta zboara

Sturzul galben aurit,
Salutare ,primavara,
Timp frumos,bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara

Pe copacul inflorit,
Salutare,primavara,
Timp frumos,bine-ai venit!

O, mama...

Mihai Eminescu

O, mama, dulce mama, din negura de vremi

Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;

Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim,

Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu...
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.
Inv. Lazar Ionica
 LILIACUL VAMPIR
Articol

Liliecii vampiri sunt lilieci care se hrănesc cu sânge. Există trei specii de
lilieci care se hrănesc exclusiv cu sânge: Desmodus rotundus, Diphylla
ecaudata şi Diaemus youngi. Toate trăiesc pe continentele americane, în Mexic,
Brazilia, Chile şi Argentina.

Schelet de lilac vampir, cu incisivi şi canini specifici

Stomacul si dentiţia sunt adaptate acestui mod de a se hrăni; incisivii şi

caninii le permit să facă o gaură mică în pielea victimei, prin care să poată
suge sângele.

Anvergura aripilor este de 20 de centimetri iar corpul său nu este mai

mare decât degetul mare al unui om. Se hrănesc cu sângele pe care îl iau de la
păsări, vite, cai sau porci. Dacă nu se hrăneşte regulat, la maxim 2-3 zile,
trupul liliacului - vampir moare, el degradându-se rapid. Deşi nu poate zbura,
liliacul - vampir se deplasează cu o viteză uimitoare la nivelul solului, 2,2 metri
pe secundă.

Gheorghe Adriana-clasa a IV– a A

 ATELIER
Cununa pentru al nostru camin

Clasa a III-a B

Inv. Carmen Iancu

 ORA DE DIRIGENŢIE
-Liceul pe care am sa-l urmez-
Un liceu este o școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor
generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau
diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii.

„Lyceum” din Atena" de Rafael

Numele de liceu vine de la școala Lyceum, care era amplasată în afara zidurilor vechii
Atene, fiind asociată în special cu Aristotel. Această școală a fost un moment important în
dezvoltarea științei și filozofiei și a fost numită astfel deoarece a fost construită pe locul
unui templu al lui Apollo Lykeios care data dinainte de secolul al VI-lea î.Hr..

Aristotel a înființat această școală în anul 335 î.Hr. și, în timp ce preda se plimba prin
curtea școlii înconjurat de discipoli, astfel că școala a primit numele de peripatetică.
Aristotel a fost mentorul acestei școli până în anul 322 î.Hr.. A fost urmat de Theofrast,
principalul său discipol. Alți profesori importanți de aici au fost Strato din Lampsacus (288
- cca. 269 î.Hr.) și, în epoca romană, Alexandru din Aphrodisias (cca. 200).

Școala a fost distrusă de generalul roman Lucius Cornelius Sulla în anul 86 î.Hr., dar
ulterior a fost reconstruită. Nu se știe exact data la care și-a încetat funcționarea.
Complexul școlar a fost redescoperit în 1996 cu ocazia săpăturilor pentru Muzeul de Artă
Modernă din Atena.

Finalizarea studiilor ciclului superior al liceelor se face prin examenul de bacalaureat.

În România unele licee au în denumire termenul colegiu.

Clasa a VIII-a : pasul cel mare catre liceu. Numeroase cursuri de pregatire, accentul pe
aplicare si recapitulare, decizii importante pentru viitor, emotii si foarte multa oboseala.
Este foarte importanta atentia asupra temelor de acasa.
Educatia pentru cariera trebuie sa fie prezenta pe tot parcursul traseului educational
al elevilor (ciclul primar ; ciclu gimnazial ; liceu / scoala profesionala ; universitate si
educatia pe tot parcursul vietii). Pe de-o parte fiecare materie inclusa in curriculum scolar
trebuie sa introduca concepte legate de cariera si sa prezinte aplicatiile temelor abordate
in context profesional. Pe de alta parte este nevoie de asistarea elevilor in luarea deciziilor
legate de cariera. Liceul este locul privilegiat in care asistarea carierei prin diverse
mijloace se poate realiza cu rezultate optime, avand in vedere interesul crescut al elevilor
pentru acest subiect si nevoia de adecvare a expectantelor lor la contextul ocupational
existent. Mai mult, liceul este momentul in care elevii detin maturitatea psihologica
necesara unui demers de auto-constientizare. SUCCESUL ESTE UN DRUM SI NU O
DESTINATIE!
Prof.consilier Corina Ogararu
 PAGINA DE MUZICǍ
E primavara, iarasi primavara

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă

De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos
E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele – afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi…

Se simte iarăşi mirosul câmpiei

Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii

În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţ
 ISTORIE
Noi devenim oameni pentru ca utilizam trecutul

CELE DOUA REGINE

Istoria de numai 66 de ani a regalităţii în România a fost jalonată de prezenta a numai

trei regine. Primele două foarte admirate şi celebre, fiecare în vremea sa; cea de-a treia, mult
mai putin cunoscută, dar nu mai puţin interesantă. Chiar despre primele două, ştim adesea
amănunte pitoreşti, dar cunoaştem prea putine despre contribuţia lor la evenimentele capitale
care au determinat istoria Europei şi soarta României.

Elisabeta I

Prinţesa germană Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied avea 26 de ani când a
venit în România, în 1869, pentru a i se alătura, ca soţie, lui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen, principele domnitor, şi el de obârşie germană, care conducea şara din 1866.
Când, în 1881, Carol I a fost proclamat rege, Elisabeta a devenit cea dintâi regină a României.

Vorbind mai multe limbi, clasice şi moderne, instruită şi înzestrată cu un anume

talent literar, regina a pătruns în lumea literelor româneşti sub numele de Carmen Sylva, a
scris şi publicat poezii, romane, povestiri, în engleză, franceză, germană, şi a sprijinit
scriitori, muzicieni şi artisti plastici români. In timpul Razboiului de Independenta, a înfiinţat
spitale, a organizat îngrijirea ostaşilor răniţi, a procurat medicamente, a avut grijă de familiile
sărace – pe scurt, s-a implicat, cu sârg, în numeroase acte caritabile şi a încurajat doamnele de
neam mare să facă la fel. A rămas astfel cunoscută de către posteritate mai degraba în
aceste ipostaze – mama a răniţilor, protectoare a artelor şi literată, însă contribuţia ei
istorică la dezvoltarea Romaniei a fost cu mult mai vastă.

Dintr-o ţară aflată la porţile Orientului, aproape necunoscută Occidentului Europei,

România a devenit, în vremea domniei lui Carol I şi a Elisabetei, un stat – în sfârşit –
european, din punct de vedere cultural şi politic. Nu stiu în ce măsură ne mai putem da seama
azi cât de mare a fost efortul necesar pentru a obţine un asemenea rezultat; e insă cu adevarat
mişcătoare strădania celor doi suverani de a-şi face cunoscută şi respectată ţara de adopţie.
 Carol I s-a concentrat, cum era firesc în acele vremuri, asupra politicii, însă efortul
Elisabetei I de a ajuta la dezvoltarea ţării a fost la fel de mare ca şi acela al regelui; un
efort inteligent, constant şi neobosit, pe care regina, cu înţelepciune, a ştiut să-l plaseze acolo
unde se potrivea. Nu s-a amestecat în politică; in schimb, înţelegând foarte bine că o ţară se
face cunoscută şi preţuită tot atât prin cultura ei, cât şi prin rolul ei politic, a fost o entuziastă
protectoare a artelor şi a promovat intens, cum am spune azi, literatura natională, artele
frumoase şi meşteşugurile româneşti.

Unii au socotit că viziunea ei asupra ţăranului român, a portului popular, a

artizanatului, a frumuseţii ţării, era una romantică; şi totuşi, cu acest romantism, ea a reuşit
să atragă atenţia lumii occidentale asupra României, a culturii ei, a valorilor ei, cu mai
multă eficienţă decât mulţi alţii, înzestraţi cu viziuni pragmatice. A organizat la Sinaia un
atelier de artizanat şi a sprijinit participarea României, cu aceste produse ale artei populare, la
expoziţiile universale din 1867, din 1889 şi 1900, iar în 1912 a organizat la Berlin o mare
expoziţie intitulată Femeia în artă şi meşteşuguri. A cerut – şi obţinut – ca trenul de lux
Orient Express să oprească şi la Sinaia, astfel încât mai mulţi călători străini să poată vedea
cu ochii lor că frumuseţile naturale ale României, lăudate în publicaţii de peste hotare, sunt cu
adevărat vrednice de admiraţie. Cu alte cuvinte, a ştiut să se folosească în modul cel mai
eficient de înalta ei poziţie pentru a aduce beneficii imaginii României.

Maria

Pentru Marie Alexandra Victoria, din casa de Saxa Coburg si Gotha, nepoata
reginei Victoria a Marii Britanii, părea o aventură aprope nebunească mariajul cu regele
Ferdinand al României, care domnea peste ceea ce regala bunică a Mariei caracterizase drept
o ţară „foarte instabilă şi având o populaţie destul de coruptă.” Căsătoria a avut loc în 1892,
iar soţia regelui Ferdinand a rămas cunoscută ca una dintre acele femei fascinante care
luminează o epocă.

Numeroşi contemporani au scris despre ea ca despre o fiinţă cu adevărat

remarcabilă, şi portretul care se alcatuieşte din aceste descrieri este cel al unei persoane cu
care natura fusese deasebit de generoasă. Frumoasă, avea în plus un farmec care depăşea
frumuseţea. Deşteaptă, de o inteligentă vie, pătrunzătoare, dădea dovadă atât de intuiţie, cât
şi de cunoştinţe, îmbinându-le într-o putere de judecată care stârnea admiraţia
contemporanilor.
 Una dintre cele mai fascinante trăsături ale ei era curajul, o tărie în faţa încercărilor
cum rar se poate vedea. Era, în acealşi timp, o făptură înzestrată cu un adevărat simţ al
frumosului, cu harul creaţiei, cu o fire artistică. Pentru mulţi, regiana Maria este cea care a
decorat Pelişorul, grădina şi castelul de la Balcic, colectionară de artă, pictoriţă care
migălea delicate acuarele florale, literată care scria poezii şi povestiri pentru copii, femeia
romanţioasă care, îndrăgostită de priveliştea mării văzută de pe stâncile Balcicului, a cerut ca
inima ei să fie îngropată acolo, în “castelul” iubit, clădit de ea.

Vizita reginei Maria in SUA, 1926

Era o vreme cand femeile nu se avântau – oficial – în politică; totuşi, Maria a fost
sfetnica regalului ei soţ şi multe dintre lucrurile de seamă care s-au întâmplat în vremea
aceea în România şi chiar în Europa i s-au datorat şi ei. Poate cea mai de seamă
contribuţie la destinul politic al României a fost misiunea neoficială la Paris, prin care a
sprijinit dificilele negocieri din timpul Conferinţei de Pace care a urmat Primului Război
Mondial.

Misiunea oficială a primului-ministru Brătianu nu părea să aibă mulţi sorţi de izbândă,

dar implicarea reginei Maria a readus lucrurile pe fagaşul cel bun: graţie intervenţiei ei,
neoficiale, dar atât de preţioase, pe lângă primul ministru francez Clemenceau, negocierile s-
au finalizat în chipul cel mai fericit, cu un rezultat excepţional din punct de vedere politic:
formarea României Mari.

INV. IONESCU AURELIA

 GEOGRAFIE
Relieful Romaniei
Material realizat de clasa a IV-a A (Educatie tehnologica-Geografie)

România este o ţară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la
nord de peninsula Balcanică şi la ţărmul nord-vestic al Mării Negre.Pe teritoriul ei este
situată aproape toată suprafaţa Deltei Dunării şi partea sudică şi centrală a Munţilor
Carpaţi. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest,
Ucraina la nord şi est şi Republica Moldova la est, iar ţărmul Mării Negre se găseşte la
sud-est.

Tara noastra are un relief variat, echilibrat si frumos aranjat.

Formele de relief sunt: •muntii
•dealurile
•depresiunile
•podisurile
•campiile
•luncile
Muntii Carpati au inaltime de la 800 m pana la 2544 m (Vf. Moldoveanu)
Dealurile au inaltimi intre 300m si 800m; ele sunt asezate la poalele muntilor; se numesc
“Dealuri Subcarpatice”
Podisurile sunt suprafete netede, inalte
Campiile sunt cele mai joase si netede suprafete cu inaltimi pana la 300m
 Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporţionalitate,
complementaritate şi dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief,
repartiţia aproximativ egală a principalelor unităţi de relief (35% munţi, 35% dealuri şi
podişuri şi 30% câmpii) şi gruparea reliefului.[Carpaţii Româneşti se extind ca un inel, ce
închide o mare depresiune în centrul ţării, cea a Transilvaniei. Sunt munţi cu altitudine
mijlocie, fragmentaţi, cu un etaj alpin, păşuni alpine şi întinse suprafeţe de eroziune, a căror
altitudine maximă se atinge în vârful Moldoveanu (din Munţii Făgăraş), la 2 544 de metri.
Pe teritoriul României, Munţii Carpaţi au o lungime de 910 km.

La exterior Munţilor Carpaţi se află un inel de dealuri -Subcarpaţii şi Dealurile de

Vest -locurile cele mai populate,[104] datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni,
sare) şi condiţiilor favorabile culturii viţei-de-vie şi pomilor fructiferi. În est şi sud se extind
trei mari podişuri (Moldovei, Dobrogei şi Getic), dar şi Podişul Mehedinţi, în timp ce în sud
şi vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) şi Câmpia de Vest.

Delta Dunării este cea mai joasă regiune a ţării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de
mlaştini, lacuri şi stuf.[104] Ceva mai înălţate sunt grindurile fluviale şi maritime (Letea,
Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari. Este un teritoriu descris din
Antichitate de numeroşi oameni de ştiinţă ai vremurilor, printre care Herodot, Strabon,
Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului
mondial al UNESCO în 1991 ca rezervaţie naturală a biosferei.

România beneficiază de toate tipurile de unităţi acvatice: fluvii şi râuri, lacuri, ape
subterane, ape marine. Particularităţile hidrografice şi hidrologice ale României sunt
determinate, în principal, de poziţia geografică a ţării în zona climatului temperat-
continental şi de prezenţa arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele
modificări ale acestor particularităţi.

Inv. Matei Diana

 Republica Populară Chineză
Republica Populară Chineză este cel mai întins stat în Asia de Est şi cel mai populat
stat din lume.

Istoria Chinei, după cronicile antice, începe cu 3300 ani în urmă.

Studiile arheologice moderne au demonstrat existenţa unei oranduiri primitive avansate
cultural şi economic între anii 2000 şi 2500 î. e. n

Relieful Chinei este foarte variat , predominând munti foarte înalti si podişuri
intinse.Există , de asemenea , podişuri joase , depresiuni cu deşerturi si câmpii
netede.Relieful Chinei are una dintre caracteristicile importante ale reliefului Asiei: treptele
de relief principale sunt completate de alte trepte de relief - podişuri înalte (Tibet),
depresiuni interioare , podişuri cu munţi tociţi (China de Sud-Est).Specificul său deosebit de
existenţa pe mari întinderi din nordul si nord-estul ţarii a unor mari acumulari de loess;
acestea pot ajunge la grosimi de 200 m şi pot fi continue pe mari suprafeţe (Podişul de
Loess).

Climă

China este situat în Asia de Est. La est China este spălată de către mările de vest ale
Oceanului Pacific. Suprafaţa Chinei este de 9.6 milioane km ². China este cea mai mare ţară
din Asia şi a treia din lume, după Rusia şi Canada.

Lungimea totală a frontierelor terestre din China este de 22 117 km, fiind vecină cu 14
ţări. Coasta maritimă a Chinei se întinde de la granita cu Coreea de Nord, în nord, cu
Vietnam la sud şi are o lungime de 14 500 km. China este marginita de Marea Chinei de Est,
Golful Corean, Marea Galbenă şi Marea Chinei de Sud. Taiwan este separat de continent
prin strâmtoarea Taiwan.
 Cea mai mare parte a Chinei se află într-o zonă moderată, cu anotimpuri distincte.
Există diferenţe de climă care se datorează musonilor, extinderii suprafeţelor de uscat şi
diferenţelor considerabile în altitudine. În timp ce în China centrala şi de sud-est este, în
general, cald şi umed, în nord şi nord-est este relativ uscat.

În podişul Tibet-Qinghai (altitudinea medie: 4000 m), vara este scurtă, moderată şi
caldă, în timp ce iernile pot fi extrem de reci: nu prea sunt precipitaţii în timpul anului şi
diferenţele de temperatură zi/noapte sunt mari. Un climat blând, cu veri calde şi ierni
răcoroase predomină în general în podişul înalt Yunnan-Guizhou; aici nu prea sunt
precipitaţii şi îngheţurile sunt rare.

Fauna

Fauna Chinei este foarte bogată si variată. Pentru ocrotirea elementelor rare de floră si
faună , pe teritoriul Chinei există peste 100 parcuri naturale. Printre animalele ocrotite , cel
mai cunoscut este ursul panda.

Populatia:

Mai mult de o cincime din totalul populaţiei Pământului trăieşte în China. China a dat
naştere celei mai vechi civilizaţii din lume şi are o istorie ce datează din urma cu 3500 de ani.
Numele chinezesc “Zhong Guo”, care desemneaza denumirea ţarii se traduce astfel:
“Zhong”-mijloc, “Guo”-ţara, numindu-se astfel "Tara de mijloc" , o referinţă la credinţa
chinezească în care se spune ca ţară era centrul geografic al Pământului şi singura civilizaţie
adevarată.

Marele Zid Chinezesc

 Marele Zid Chinezesc este o constructie militara strategica, considerata una din cele 7
noi minuni ale lumii. Acest zid – situat in nordul Chinei – a fost construit cu scopul de
aparare a granitei Imperiului Chinez contra atacurilor turcilor, mongolilor si ale altor triburi
nomade din nordul Chinei.

Descriere a Marelui Zid Chinezesc

Marele Zid Chinezesc este o constructie gigantica, considerata dupa volum ca cea mai
mare constructie de pe glob.

Marele Zid Chinezesc nu este un zid continuu – termenul “Marele Zid Chinezesc”
defineste, de fapt, o serie de mai multe fortificatii din piatra si din pamant, construite de-a
lungul a 2.000 de ani.

Marele Zid Chinezesc este numit de chinezi “Zidul lung de 10.000 de li“, unde 1 li =
575,5 m. Insa acest zid are o lungime controversata; dupa datele mai recente ar avea o
lungime de 6350 km. Grosimea zidului este de 4,5 pana la 9 metri, media fiind de 6 metri
latime. Inaltimea medie este de 8 metri.

Marele Zid Chinezesc

Turism si material de constructie

Astazi, Marele Zid Chinezesc si-a pierdut functia de altadata si a devenit una dintre
cele mai mari atractii turistice ale lumii. Cu toate acestea, sunt unii care isi construiesc
casele din pietre ale Marelui Zid.

(clasa a VII-a A)
PROF. POROHONSCHI IRINA
 Tangoul-istoria unui dans pasional

INCEPUTURI

Stim sigur ca tangoul a aparut undeva la sfarsitul secolului 19 in Argentina, probabil in

jurul anului 1880. Datele precise legate de aparitia tangoului sunt dificil de obtinut –
comunitatea de oameni in care a aparut tangoul a disparut de mult, iar despre nasterea
tangoului stim mai multe povesti decat date istorice concrete.

Buenos Aires era, la sfarsitul secolului 19, un oras care primea din Europa si din restul
lumii un sir nesfarsit de emigranti – francezi, germani, italieni, spanioli, evrei, si asa mai
departe. Putem recunoaste in tango „la contre dance” adus de francezi, valsul german, sau
chiar influente din muzica negrilor adusi ca sclavi in America de sud. Fiecare grup venea in
Argentina cu o particica din cultura proprie, inclusiv muzica si dansul. Din amestecul acestor
culturi s-a nascut in cele din urma tangoul.

Tangoul a aparut in periferiile din Buenos Aires in baruri, bordeluri etc, unde barbati
singuri isi petreceau vremea band, jucand carti, dansand sau apelau la serviciile „celei mai
vechi profesii din lume”. A dansa tango cu o femeie in acea vreme era considerat obscen –
imbratisarea este prea intima, picioarele se ating si se intrepatrund… Asa incat daca barbatii
doreau sa incerce un pas nou sau sa invete sa danseze, singura posibilitate era sa danseze cu
un alt barbat. Dansatorii de tango repetau intre ei astfel incat sa atraga admiratia doamnelor.
Experimentand si dansand unii cu altii, acesti dansatori, multi anonimi, au creat dansul tango.

Muzica de tango era cantata pe instrumente portabile: chitara, vioara, etc.In acea
perioada tango-ul nu era considerat un dans acceptabil in societate pentru ca, avand in vedere
unde aparuse tangoul, oamenii il considerau imoral.

Tangoul era condamnat de politicieni si moralisti si va mai dura destul de multa vreme
pana cand sa ajunga „fiul iubit al Buenos Aires-ului”.
TANGOUL IN EUROPA

Argentina s-a dezvoltat enorm intre sfarsitul secolului 19 si 1930. Intregul oras a fost
reconstruit. Casele mici si strazile inguste construite de colonistii spanioli au fost inlocuite de
bulevarde largi si parcuri spectaculoase dupa modelul francez.

Argentina era la acel moment una dintre primele 10 cele mai bogate tari ale lunii, iar
cei mai bogati argentinieni mergeau in Europa cel putin o data pe an. Petrecerile lor fastuoase
din Paris si Londra, unde de obicei aveau vile luxoase, au dat nastere expresiei „bogat ca un
argentinian”. Tangoul, adus in Europa la astfel de petreceri, a devenit brusc moda europeana.

Toata lumea a inceput sa dea petreceri cu orchestre de tango din Argentina. Moda
femeilor s-a schimbat pentru a se adapta tangoului. Rochiile infoiate au facut loc altora mai
usoare si mai stranse pe trup.

Tangoul s-a raspandit ca focul si a cuprins Parisul, Londra, Roma, Berlinul si peste
ocean New Yorkul. Si abia apoi s-a intors in Buenos Aires – insa cu alt statut.

INAPOI IN BUENOS AIRES – EPOCA DE AUR A TANGOULUI

Intors la Buenos Aires si acceptat acum in societate, tangoul a intrat acum in ceea ce se
numeste de obicei varsta de aur a tangoului.

Cantaretul Carlos Gardel, vocea de aur a tangoului, este in parte responsabil de

transformarea tangoului intr-o muzica „respectabila”, iubita si admirata. Carlos Gardel a fost
vedeta tangoului – un star idolatrizat si ascultat peste tot in lume. Carlos Gardel inaugureaza
varsta de aur a tangoului, iar moartea sa tragica pare sa incheie aceasta perioada.

TANGO NUEVO

Tangoul modern este dominat de compozitorul Ástor Piazzolla care in timpul anilor
50 era luat peste picior de traditionalistii tangoului pentru incercarile lui de a face din tango o
forma de muzica pop. Piazzolla insa se impune ca unul dintre cei mai complecsi compozitori
de tango – despre muzica sa, adesea nedansabila, se spune ca este sunetul vietii din Buenos
Aires intr-o forma care amesteca jazzul, tangoul si muzica clasica contemporana. Tangoul
modern amesteca muzica electronica cu tango si este adesea descris ca „tango fusion”.
COLECTIVUL DE REDACŢIE:

Profesori:
Dna.prof. Crudu Carmen (director)
Dna.prof. Ghergu Elena ( director adj.)
Dna.Iancu Carmen (invatator)
Dna. Dumitriu Madalina (invatator)
Dna.Matei Diana (invatator)
Dna. Ionescu Aurelia (invatator)
Dna. Lazar Ionica (invatator)
Dna.Stanca Mihaela (invatator)
Dna.prof.Porohonschi Irina (profesor geografie)
Dl. prof. Mircea Borcea (profesor Ed. plastica)
Dna.prof. Ogararu Corina (consilier)

ELEVII:
CLASA I A,B
CLASA A II-A, C
CLASA A IV-A A, B,D
CLASA A V-A A
CLASA A VII-A A, B
CLASA A VIII- A C

Tehnoredactor:Matei Diana