Hiperinflaţia în Zimbabwe

Hiperinflaţia în Zimbabwe a început la scurt timp după distrugerea capacităţii de

producţie în războiul civil Zimbabwe şi confiscarea terenurilor agricole deţinute de cei albi.
Capacitatea de producţie a hranei a scăzut cu 45%, producţia fabricată cu 29% în 2005, 26% în
2006 şi 28% în 2007. Cifrele din noiembrie 2008 au estimat rata anuală a inflaţiei din Zimbabwe
la 89.7 * 1021%. Până în decembrie 2008, inflaţia anuală a fost estimată la 6,5 * 10108%. În aprilie
2009, Zimbabwe a renunţat la tipărirea dolarului zimbabwean, iar rand-ul sud-african, dolarul
american şi lira sterlină au devenit monedele standard de schimb. Începând cu anul 2011 moneda
nu a fost reintrodusă încă.

Contextul istoric

La 18 aprilie 1980, când noua republică suverană şi independentă a Zimbabwe s-a născut
din fosta colonie britanică a Rhodesiei dolarul Rhodesian a fost înlocuit de dolarul zimbabwean
la valoare nominală.
Dolarul zimbabwean a fost cândva în valoare de aproximativ 1,59 dolari americani. Încă
de la introducerea reformelor agrare la începutul anilor ‘90, hiperinflaţia şi prăbuşirea economiei
din Zimbabwe au devalorizat sever dolarul Zimbabwe. Critici ai preşedintelui Robert Mugabe
dau vina pe politicile sale de reformă agrară axate pe luarea de teren de la fermierii albi şi
redistribuirea acestuia negrilor; ei susţin că principalul motiv pentru care producţia de hrană a
fost diminuată este că noii proprietari nu dispun de cunoştinţe sau mijloace de producţie agricolă.
Cu toate acestea, guvernul ZANU-PF(Frontul Patriotic al Uniunii Naţionale Africane) şi
susţinătorii săi afirmă că această prăbuşire economică este un rezultat al sancţiunilor
internaţionale care vizează câţiva miniştri şi companii loiale guvernului, cum ar fi ZDERA
(Zimbabwe Democracy and Economic Recovery Act) de către SUA, UE şi Australia, pe care le
numesc ilegale şi pretind ca sunt direct dăunătoare pentru economie. UE şi SUA au contracarat
această acuzaţie prin a sublinia că sancţiunile sunt concentrate pe un grup mic de aproximativ 200
de locuitori din Zimbabwe aliat cu regimul Mugabe şi implică numai sechestrări si refuzarea
vizelor, şi nu sancţiuni generale comerciale aşa cum afirmă guvernul Zanu-PF că sunt.
O altă presupusă cauză a hiperinflaţiei a fost aceea că oficialii guvernamentali, apropiaţi
ai Mugabe, se foloseau în mod coruptibil de capacitatea guvernului de a tipări bani şi apoi îi
revindeau pe dolari americani, ca o modalitate de a se îmbogăţi. S-a presupus că şeful băncii
centrale, Gideon Gono, a făcut acest lucru pentru a seta minele de diamante din Marange, de care
a fost preocupat.

Începutul secolului XXI

La începutul secolului XXI Zimbabwe a început să experimenteze hiperinflaţia. Inflaţia a

atins 624 la sută la începutul anului 2004, revenind apoi la cifre de trei ori mai mici.

2006

Pe 16 februarie 2006, guvernatorul Băncii de Rezerve din Zimbabwe, Dr. Gideon Gono, a
anunţat că guvernul a tipărit bancnota de 21 trilioane de dolari zimbabweni, în scopul de a
cumpăra valută străină pentru a achita datoriile către Fondul Monetar Internaţional.
 La începutul lunii mai 2006, guvernul din Zimbabwe a început să tipărească bani din nou
pentru a produce aproximativ 60 de trilioane de dolari zimbabweni. Moneda suplimentară a fost
necesară pentru a finanţa creşterea recentă de 300% a salariilor pentru soldaţi şi poliţişti şi 200%
pentru alţi funcţionari civili. Moneda nu a fost votată pentru exerciţiul financiar în curs, iar
guvernul nu a spus de unde ar putea proveni aceasta.
În august 2006, guvernul din Zimbabwe a emis noua monedă şi a cerut cetăţenilor să
înlocuiască bancnotele vechi; noua bancnotă (emisă de banca centrală din Zimbabwe) a avut trei
zerouri tăiate. Majoritatea analiştilor financiari au rămas sceptici şi a spus că noii bani nu ar putea
asigura suport de la inflaţia record.

2007

În februarie 2007, banca centrală din Zimbabwe a declarat inflaţie "ilegală", interzicând
orice creştere a preţurilor la anumite produse între 1 martie şi 30 iunie 2007. Oficialii i-au arestat
pe directorii unor companii din Zimbabwe pentru creşterea preţurilor la produsele lor. Astfel de
măsuri încercate frecvent în timpul altor episoade ale hiperinflaţiei, întotdeauna au eşuat.
În martie 2007, inflaţia a ajuns la un nou record de 1.730%, iar în luna iunie guvernul a
lansat o cifră de 7.638%. Estimările pentru inflaţia anuală a variat de la 3.000% (conform FMI) la
8.000%. În realitate, inflaţia a crescut în acea lună la 11,000%, de la o estimare anterioară de
9.000%. Ambasadorul Statelor Unite, Christopher Dell a prezis că va ajunge la 1.5 milioane la
sută până în decembrie 2007, situaţie în care FMI a estimat o rată de "doar" 115.000 la sută
pentru luna respectivă şi 150.000% pentru luna ianuarie 2008. Guvernul a pus în circulaţie apoi o
bancnotă de 200.000 dolari zimbabweni şi informează cu privire la lipsa extremă de alimente de
bază, combustibil şi materiale medicale în exces. Guvernul a instituit o blocare de şase luni a
salariilor la 1 septembrie 2007.

2008

Banca de Rezerve a Zimbabwe a emis o bancnotă 10 milioane dolari zimbabweni în

ianuarie 2008, echivalentul a aproximativ 4 dolari americani. Inflaţia din Zimbabwe crescut la un
nivel record de 26.470,8 la sută, în timp ce economia s-a micşorat cu 6%, a spus banca centrală.
În aprilie 2008, Banca de Rezerve a Zimbabwe a emis o bancnotă 50 de milioane ZWD, care
valora aproximativ 1,20 dolari americani. În luna mai 2008, Banca de Rezerve a Zimbabwe a
emis bancnote sau, mai degrabă "cecuri la purtător", în valoare de 100 de milioane, respectiv 250
milioane ZWD. Între timp, inflaţia a crescut la o valoare estimată de 165.000%, cu unele rapoarte
neconfirmate indicând o cifră de până la 400.000%. Zece zile mai târziu au fost emise noi
bancnote cu o valoare de 500 de milioane ZWD (echivalentul a aproximativ 2 USD).
Ambasadorul SUA la Harare a subliniat că inflaţia ar putea urca pana la 1,5 milioane la sută până
la sfârşitul anului 2008.
Până la începutul lunii iulie 2008, cifrele oficiale au indicat o rată a inflaţiei de 355.000 la
sută şi cu unele estimări independente de până la 8.5 milioane la sută. Pe 4 iulie 2008, la ora 17, o
sticla de bere costa 100 miliarde de dolari zimbabweni, iar o oră mai târziu, preţul a urcat până la
150 miliarde dolari; ziarul Times din Los Angeles a mai spus pe 15 iulie 2008 că tipografiile
ramaneau fără hârtie pentru a imprima bani şi s-a temut că din cauza preocupărilor legate de
drepturile omului, Germania ar reduce aprovizionarea cu hârtie şi licenţă de software pentru
crearea de modele chiar şi pentru denominările mari ale monedei. Pe 16 iulie, rata oficială a
inflaţiei a fost raportată de către banca centrală din Zimbabwe ca fiind 2,2 milioane la sută.
 Pe data de 19 iulie 2008, Banca de Rezerve a Zimbabwe a anunţat planurile de
introducere a bancnotei de 1 bilioane ZWD.
Pe 30 iulie 2008, Guvernatorul RBZ, Gideon Gono a anunţat că dolarul Zimbabwe va fi
redenominat prin tăierea a 10 zerouri, cu efect de la 1 august 2008. 10 bilioane ZWD va deveni 1
dolar, după redenominare.
Pe 19 august 2008, cifrele oficiale au anunţat pentru iunie o inflaţie estimată la peste
11.250.000 la sută.
Statisticile oficiale raportate în luna octombrie au poziţionat inflaţia anuală din Zimbabwe
în iulie 2008 la 231 milioane la sută. Rata anuală de creştere a preţurilor a fost de 11,2 milioane
în luna iunie. Biroul Central de Statistică a declarat că a câştigat, prin urmare, 219,8 milioane
puncte procentuale.
Pe 17 noiembrie 2008, Profesorul Steve Hanke H. de la Universitatea Johns Hopkins a
emis un document care estima că ratele anuale şi lunare ale inflaţiei au fost 89.7 * 10 21 la sută şi
79.6 miliarde la sută, respectiv, din 14 noiembrie 2008. Acesta a plasat hiperinflaţia din
Zimbabwe ca a doua cea mai rea hiperinflaţie din istoria lumii. Potrivit calculelor lui Prof.
Hanke, preţurile au crescut de aproximativ 64 de ori între 7 noiembrie şi 14 noiembrie.
Pe 6 decembrie 2008, Banca de Rezerve a Zimbabwe a anunţat planurile de a pune în
circulaţie bancnota de 200 milioane ZWD, la doar câteva zile după introducerea bancnotei de 100
milioane ZWD. Chiar şi cu circulaţia ambelor bancnote în mijlocul hiperinflaţiei înrădăcinate,
Banca de Rezerve a Zimbabwe a lăsat pe loc capace privind retragerile zilnice de numerar la
500.000 de dolari ZWD, echivalentul a aproximativ 25 de cenţi americani.

2009

La sfârşitul lunii decembrie 2008 şi începutul lui ianuarie 2009, utilizarea de valută
străină ca un mijloc comun de schimb a devenit tot mai populară, în timp ce mai puţine produse şi
servicii au fost oferite în moneda locală. Printr-un efort de a ajuta companiile care suferă de lipsă
cronică de valută străină pentru a importa bunuri şi piese de schimb banca centrală din Zimbabwe
a autorizat aproximativ 1.000 de magazine pentru a comercializa bunuri în valută străină.
Pe 12 ianuarie 2009, Zimbabwe a introdus bancnota de 50.000.000.000 ZWD.
Pe data de 16 ianuarie 2009, Zimbabwe a anunţat planurile pentru emiterea iminentă de
bancnote de 10 trilioane, 20 trilioane, 50 trilioane şi 100 trilioane dolari. La momentul anuntului,
cea din urmă bancnotă a fost evaluată la circa 30 de dolari americani, dar această valoare a fost
aşteptată să se evapore rapid. În special, aceste planuri deschid o lacună în seria bancnotelor: nu
există niciuna de 200 bilioane dolari sau 1 trilion dolari. Ar fi nevoie de 100 de bancnote de 100
bilioane dolari pentru a face aceeaşi valoare ca şi bancnota de 10 bilioane dolari.
Pe 29 ianuarie, printr-un efort de a contracara inflatia din ţara sa, Patrick Chinamasa, în
calitate de ministru de finanţe, a anunţat că Zimbabwe va fi autorizată să folosească alte valute
mai stabile (de exemplu, rand-ul sud-african) pentru a face afaceri, în paralel cu dolarul
zimbabwean. Deşi doar companiilor autorizate le este permis să accepte valute străine, aceasta a
devenit o practică comună. De fapt, după confirmările locuitorilor, chiar şi vânzătorii de stradă
refuză deja să accepte dolari zimbabweni.
În februarie, guvernul din Zimbabwe a reevaluat moneda sa. Un dolar zimbabwean nou
valorează un trilion fată de precedentul. Această mişcare a redus numărul de zecimale eliminate
în perioada de hiperinflaţie la 25 (1025 = 10 septilioane la scară mică, astfel, dacă nu ar fi avut loc
reevaluări, Zimbabwe ar fi emis acum bancnote de 10 septilioane dolari).
În martie 2009, un ziar independent publicat de către jurnalişti exilaţi din Zimbabwe
cunoscut sub numele de “The Zimbabwean”, a lansat “Campania de un trilion de dolari”, un efort
de marketing în Johannesburg, Africa de Sud, pentru a protesta împotriva unei taxe de import
substanţială percepută pe bancnotă de guvernul ZANU-PF. Bancnotele din Zimbabwe ca urmare
a denonimărilor monetare enorme au fost distribuite gratuit şoferilor şi pietonilor. Bancnotele
devalorizate au fost folosite pentru a pava pereţii si panourile - toate tipărite cu sloganuri precum
"e mai ieftin să tipăreşti acest lucru pe bani" şi "lupta cu regimul care a schilodit ţara".
În cele din urmă, pe 12 aprilie, utilizarea dolarului din zimbabwean a fost întreruptă şi
toate schimburile comerciale sunt făcute în prezent în valută străină, cel mai mult incluzând
dolarul american, lira Marii Britanii, euro şi chiar rand-ul sud-african. Perioada de suspendare a
fost declarată a fi pe cel puţin un an. Acest lucru a permis desfăşurarea normlă a activităţilor
comerciale şi a condus la o uşoară revenire a economiei.