Relatii economice internationale

Referat

Conspiratii economice, teorii si

criza economica

Realizat de:
Onofrei Bogdan-Daniel
anul 2,specializarea IE,
Facultatea de Mecanica, Suceava
 O noua criza financiara va lovi eurozona in 2011, iar SUA se pregatesc de
marea criza, estimeaza un raport al Centrului de Analize Economice si în Afaceri
(CEBR) din Marea Britanie.
Spania si Italia au de refinantat datorii totale de 400 miliarde euro în
urmatoarele sase luni, iar înca 400 miliarde trebuie sa se împrumute bancile, dar
datoriile totale sunt de ordinul miilor de miliarde, relateaza presa.
Înainte de o noua criza în SUA sau de “marea criza” asteptata pentru momentul în
care ritmul de crestere a economiei chineze va scadea, o noua criza financiara va lovi
chiar în interiorul Eurozonei. În urmatoarele sase luni, nevoile de refinantare ale celor
mai greu îndatorate state euro ar putea atrage haosul pe pietele financiare.Datoriile
guvernelor si ale agentilor economici (mai ales banci) sunt atât de mari, încât va fi
nevoie de noi emisiuni de obligatiuni, care vor atinge un volum impresionant,
avertizeaza un raport al Centrului de Analize Economice si în Afaceri (CEBR) din
Marea Britanie. “O noua criza în Eurozona” este principala previziune a CEBR pentru
2011, relateaza cotidianul The Daily Telegraph.
In primele luni ale acestui an, bancile europene au de refinantat datorii totale
de 400 miliarde euro. Alte 400 miliarde euro trebuie sa gaseasca Spania si Italia
pentru a-si plati rate scadente. Înca 100 miliarde care trebuie refinantate de guvernele
unor state euro ridica datoria guvernamentala scadenta la 500 miliarde euro. “Avem în
fata ceva care are potentialul de a deveni o a doua criza financiara. Totusi, de data
aceasta va fi mult mai rau decât prima oara”, considera Celestine Amore, fondator al
IlliquidiX, firma specializata în tranzactiile cu datorii a caror solvabilitate este greu de
stabilit. Amore crede ca deja se vad semne precum cele care au anticipat crah-ul
bursier de pe Wall Street, din septembrie 2008.
Înca din vara lui 2007, mari fonduri financiare si alti investitori pe burse au
început sa vânda din active, atunci când mai puteau obtine preturi bune, anticipând
vremea în care valoarea a ceea ce scoteau la vânzare atunci avea sa scada. Pentru ca,
în câteva luni, va fi un surplus de obligatiuni pe piata si nu vor fi destui cumparatori,
managerii prevazatori încep deja sa scape de aceste active. Prin “strategii timpurii
pentru vremuri care vor deveni urâte”, un bancher citat de The Daily Telegraph arata
ca institutiile financiare înteleg deja ca trebuie sa scape cât mai repede de obligatiuni.
Prin urmare, “cred ca vom vedea pe toata lumea grabindu-se sa vânda actiuni foarte
devreme în ianuarie, pentru ca nimeni nu vrea sa rateze orice finantare ar fi
disponibila”, estimeaza sursa citata.
Stiind ca acesta "criza mondiala" face parte din "Planul Illuminati" de
control mondial, sa citim si ceea ce urmeaza:
Scopul urmarit este accelerarea globalizarii prin introducerea unui nou sistem
economic
Comisia Trilaterala este un grup elitist international fondat în 1973 în scopul
accelerarii instaurarii Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneste pe conducatorii
celor mai puternice corporatii industriale si comerciale din lume, precum si ai celor
mai bogate banci, inclusiv Banca Mondiala si Fondul Monetar International, alaturi de
personalitati din mediul stiintific universitar, sindicate, presa, drept etc. Toti membrii
sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei
mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcatuit de SUA,
Europa Occidentala si Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreaga ramura „Asia-
Pacific”.
Prin comparatie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare
mondiala fondat în 1954) si Consiliul pentru Relatii Externe (Council of Foreign
Relations, organizatie semi-secreta fondata în 1921 având numai membri cetateni
SUA), Comisia Trilaterala este – cel putin în aparenta – transparenta privind
activitatile, membrii si ideile propagate. Aceasta transparenta declarata este totusi
contrazisa chiar de secretul pastrat privind discutiile purtate la conferintele anuale ale
Comisiei. Scopurile urmarite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt
evident subscrise globalizarii accelerate. Obiectivul final este controlul complet al
economiei si politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.
„Ideologul” acestei grupari, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea
Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era”
publicata în 1971 (Între doua epoci: Era tehnocratiei):
“Statul national, ca unitate fundamentala de organizare a societatii umane, a încetat sa
mai fie principala forta creatoare în societate. Bancile internationale si corporatiile
multinationale actioneaza, programeaza si planifica viitorul societatii în termeni care
sunt mult mai avansati decât conceptele politice ale statelor nationale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de
David Rockefeller, presedintele Bancii Chase Manhattan, membru al societatii secrete
Illuminati si al “Aristocratiei Negre” planetare, extrem de activ în directia globalizarii.
Cei doi au facut echipa pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale si, dupa cum se
spune, “restul e istorie” – desi nu apare în manualele clasice de istorie.
Comisia Trilaterala si Consiliul pentru Relatii Externe au acelasi finantator –
David Rockefeller Fondatorul si finantatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David
Rockefeller, iar „ideologul” gruparii este fostul consilier prezidential american
Zbigniew Brzezinski , care a fost si primul presedinte al Comisiei. Ambii fac parte din
gruparea oculta malefica a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptati
numai pe baza de invitatie, dintre conducatorii marilor firme, corporatii industriale,
antreprenori, magnati media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost
declarat initial un simplu “forum de discutii” (think-tank în limba engleza), ca si alte
grupari elitiste de acest gen, dar influenta sa este vizibila, ca si puterea sa decizionala,
pe scena economica si politica mondiala. Initial s-a afirmat ca scopul dezbaterilor era
gasirea unor solutii pentru salvarea democratiei într-o societate framântata din cauza
razboiului din Vietnam, a miscarilor studentesti si a conflictelor sindicale.
Membrii Comisiei nu au reusit niciodata sa dea un raspuns satisfacator privind
relatia acesteia cu Consiliul pentru Relatii Externe (CRE, CFR în limba engleza).
Membrii CRE sunt cei care pun în practica strategiile elaborate de Comisia
Trilaterala, cel putin la nivelul politicii si economiei americane.
Comisia Trilaterala afirma ca nu are nici influenta, nici implicare politica, mai
ales ca reuneste adepti ai diferitelor partide si curente politice din diferite tari. În mod
ostentativ se afirma ca nu se admite participarea politicienilor activi. Însa chiar de la
constituire Comisia Trilaterala a urmarit preluarea controlului la nivel prezidential în
SUA.
Presedintii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale
Fostul presedinte american Jimmy Carter a fost invitat sa faca parte din grup cu un an
înainte de a fi ales presedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat în acest sens.
Este binecunoscut faptul ca, în ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de
om simplu si sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidentiala a fost
finantata de Comisia Trilaterala. Acest presedinte a carui deviza era „nu o sa va mint
niciodata!” a intrat în cursa prezidentiala la sugestia Comisiei Trilaterale si a fost
chiar de la început o marioneta a acestor forte oculte. Prin sustinerea financiara,
mediatica si politica de care a beneficiat în acest mod, a devenit posibil ca un obscur
guvernator din Georgia sa ajunga presedintele SUA în 1977.
Ascensiunea lui Jimmy Carter a însemnat preluarea puterii de catre Comisia
Trilaterala în SUA: nu mai putin de 18 oficiali cheie ai administratiei Carter erau
membrii ai acesteia (acest numar este cu atât mai impresionant având în vedere ca
initial erau în total numai 54 de membri americani). Dintre presedintii SUA care au
urmat, toti sunt membri ai Comisiei sau au legaturi declarate cu aceasta, cu exceptia
lui Ronald Reagan – însa chiar si în timpul mandatului sau, vicepresedinte era un
membru al Trilateralei, George Bush (ulterior presedinte SUA). Bill Clinton este un
alt membru al Comisiei care a fost presedinte SUA.
Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterala
Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar
de asocierea principalilor conducatori de corporatii în domeniul industrial, ci de
orchestrarea precisa a unei colaborari între economie, politica, mediul academic si
presa. Obiectivele intermediare urmarite în procesul globalizarii sunt stabilite de
marile corporatii. Oamenii de stiinta din mediul academic (profesori universitari în
special) sunt cei care ofera studii si asa-zise lucrari stiintifice pentru a justifica aceste
obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezinta publicului aceste idei si
eventual introduc legi noi care sa permita îndeplinirea acestor obiective, iar mass-
media face propaganda în acest sens pentru a obtine consensul popular si sustinerea
(sau macar acceptarea) publica a masurilor cerute de liderii corporatiilor.
În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implica înainte de toate controlul asupra
presedintiei si guvernului. În prezent, printre membrii marcanti din SUA se numara:
George Bush senior, fost presedinte SUA, tatal actualului presedinte,Dick Cheney,
vicepresedintele SUA implicat în scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se refera la
faptul ca SUA a vândut tehnologie nucleara Iraqului si Iranului),Henry Kissinger,
consilier pe probleme de securitate nationala si secretar de stat în administratia Nixon,
secretar de stat în administratia Ford, implicat în razboiul din Vietnam,Madeleine
Albright, fost secretar de stat în administratia Clinton,Zbigniew Brzezinski, consilier
pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jimmy Carter,Alan Greenspan,
directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controleaza economia
SUA printr-un lant de banci importante,Paul Wolfowitz – fostul presedinte al Bancii
Mondiale,Robert S. McNamara – fost presedinte al Bancii Mondiale, fost secretar al
apararii SUA, fost presedinte al Ford Motor,George Soros, fondatorul si detinatorul
Fundatiei internationale Open Society
“Maturizarea” procesului de globalizare
Analiza comparativa a componentei Comisiei Trilaterale – în prezent si la
origine – reflecta schimbarea etapei si prioritatilor, sau altfel spus “maturizarea”
procesului de globalizare. Mai ales la început era foarte necesar aportul “ideologic” si
legal, de aceea au fost cooptati multi membrii din mediul universitar si avocati. În
prezent, remarcam cooptarea semnificativa ca membri invitati a unor personalitatii din
domeniul mass-media: nu doar proprietarii corporatiilor media (aceiasi cu magnatii
economici), dar si editorialisti, formatori de opinie, si într-adevar eforturile
propagandistice în sensul acceptarii globalizarii s-au accentuat. Remarcam de
asemenea atragerea unor nume importante din Serviciile Secrete. Preponderenta,
evidenta si în 1973, dar si acum, revine reprezentantilor cartelurilor bancare:
presedinti ai Bancii Mondiale, directorii Fondului Monetar International, chairmani ai
Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente banci (si aceasta fara a socoti
si bancile comerciale sau de investitii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o
asemenea masura într-o grupare globalista nu este întâmplatoare, deoarece banii
reprezinta principalul instrument al globalizarii. Prin membrii sai, Comisia Trilaterala
controleaza resursele financiare ale întregii planete, în fiecare tara.
Desigur, directorii executivi ai marilor corporatii sunt inclusi în Comisie. Mentionam
printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments,
AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.
În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentueaza alarmant
este condus si controlat de un grup restrâns de francmasoni care râvnesc la dominarea
globala a umanitatii si a planetei. Nu toti acestia se regasesc printre membrii Comisiei
Trilaterale, preferând sa se mentina în umbra. Ceea ce îi motiveaza este foamea de
bani si putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societatii fac ca aproape
marea majoritatea a oamenilor, în mod inconstient, sa le slujeasca interesele. Daca
oamenii ar deveni constienti, fiind înainte de toate informati, de amploarea
manipularii si înselaciunii, ar putea sa se opuna globalizarii, înainte de a fi prea târziu.

Cine sunt ei?

←
Ce ne pregatesc "Illuminati" pentru perioada imediat
urmatoare?
FMI, organizatia care va conduce finantele lumii, în viitorul guvern
francmasonic mondial ...
Fondul Monetar International (FMI) este institutia bancara pe care sunt sigur
ca multi români o urasc în momentul acesta. Pentru ca se crede ca FMI-ul este cel
care ne impune cresterea taxelor si impozitelor sau reducerea salariilor. Si nu e vorba
doar de tara noastra; acelasi mecanism financiar FMI-ul îl propune si în alte tari. Dar
cine acest FMI cu adevarat si care sunt interesele sale reale?
FMI-ul este o organizatie bancara creata în iulie 1944, initial având 45 de tari
membre, dar ajungând pâna în 2009 la 186 de state membre. Scopul sau declarat este
acela de a supraveghea sistemul financiar global, dar ofera, de asemenea, si
împrumuturi avantajoase tarilor mai sarace. Prin “avantajos” se întelege cele mai mici
dobânzi bancare de pe piata si perioada mare de returnare a împrumutului. În
schimbul acestor împrumuturi, FMI-ul cere masuri de restructurare economica si
echilibrare a balantelor de plati. Cel putin, acestea sunt obiectivele principale
anuntate. Dar ce se ascunde în spatele acestei organizatii bancare?
FMI-ul va putea emite o moneda unica mondiala?
Se îndreapta Fondul Monetar International (FMI) spre a deveni un fel de banca
nationala globala a lumii? Prin “banca nationala globala” se întelege o banca ce va
avea rolul de a emite bani, un fel de moneda mondiala unica, care sa fie adoptata în
toate statele care fac parte din FMI. Desi elitele politice si bancare au promovat
aceasta idee de multi ani, criza economico-financiara mondiala, declansata în 2008, a
creat conditiile pentru urgenta si “legitimitatea” unei asemenea masuri.
FMI devine o gigantica autoritate globala monetara, la propunerea CFR
Pe 31 ianuarie 2009, la Forumul Economic Mondial de la Davos (Elvetia),
directorul FMI, John Lipsky, a anuntat ca FMI-ul va intentiona sa dubleze cantitatea
de bani disponibila pentru a împrumuta guvernele, de la 250 de miliarde la 500 de
miliarde de dolari. De unde sa faca rost de suma de 250 de miliarde de dolari necesara
dublarii capitalului? Prin emiterea de obligatiuni, renuntându-se astfel la metoda
clasica de atragere a capitalului, adica subscriptiile de capital ale tarilor-membre.
Acest lucru, transforma FMI într-o gigantica autoritate monetara globala.
Ideea aceasta apartine lui Bernard Mallaby, director la…CFR (Council on
Foreign Relations = Consiliul pentru Relatii Externe). Aceasta organizatie, ce are doar
circa 2.000 de membri, este una fondata special pentru a se crea un guvern mondial,
visul de secole al francmasonilor.
Secretarul actual al Trezoreriei SUA (ministrul Finantelor), Timothy Geithner,
face parte din structura CFR, înca din anul 2001. Tot în acelasi an, el s-a angajat la
FMI, fiind director la Departamentul de politica a dezvoltarii. Din 2003, el a
promovat, ajungând directorul sucursalei New York al Federal Reserve (un fel de
“Banca Nationala” a SUA, cea care emite dolarii). Pe de alta parte, John Lipsky,
director al FMI, face parte si el din acelasi CFR, fiind astfel coleg cu secretarul
american al Trezoreriei. Întâmplator sau nu, Lipsky a fost si vice-presedinte la banca
JP Morgan, banca care a contribuit în 1913 la crearea lui Federal Reserve. Vedeti
astfel toata încrengatura FMI – Ministerul american de Finante – Federal Reserve –
CFR?
Pe 5 februarie 2009, într-un editorial din prestigioasa revista “The Economist”
se propune nu un capital de lucru de 500 de miliarde de dolari, asa cum a propus
Lipsky, ci 1.000 de miliarde de dolari! Si în acest sens, este citat Montek Singh
Ahluwalia, un economist din India, care spune ca dublarea rezervelor FMI este
insuficienta, si ar fi necesara cel putin triplarea sumelor. Ceea ce uita sa precizeze
revista “The Economist” e faptul ca Montek Singh Ahluwalia face parte din elita
indiana, lucrând la FMI si facând parte si din “Grupul celor 30?, un grup “elitist” de
finantisti ai lumii.
Un alt exemplu dat de “The Economist” este economistul Arvind
Subramanian, ce reprezinta tarile emergente, si care afirma ca FMI are nevoie de
fonduri de cel putin 1.000 de miliarde de dolari. Dar, Arvind Subramanian este fost
economist al FMI, si care face parte în prezent din Institutul Peterson pentru
Economie Internationala din Washington. Dar Peter Peterson a fost unul din
presedintii…CFR (ati ghicit!), iar institutul care îi poarta numele promoveaza un FMI
gigant, o Banca Mondiala giganta si o Organizatie Mondiala a Comertului Un
fost consilier prezidential american confirma faptul ca FMI-ul va prelua controlul
asupra finantelor SUA
Summit-ul G20 de la Londra (summit-ul celor mai puternice natiuni ale lumii),
ce a avut loc în aprilie 2009 a atras atentia multora, inclusiv lui Dick Morris,
consilierul prezidential al lui Bill Clinton, care, într-un interviu acordat lui Fox News,
înainte de summit (pe 30 martie 2009), vorbea despre “conspiratia FMI”. Si Dick
Morris e o persoana care în mod sigur stie ceva, nefiind doar o persoana de dinafara
sistemului care face speculatii..

Teme de gandire:

De unde a pornit criza economica? Cum sa reusit performanta ca desi dolarul este cea
mai raspandita moneda pe Glob sa fie mult , mult mai stabila ca moneda euro, singurul
oponent al monedei americane? De ce se tot vorbeste de o posibila reintoarcere a crizei dar nu
neaparat in S.U.A, oare nu e din cauza faptului ca acuma ca Europa sa prabusit economic
China este cea mai mare amenintare economica la adresa S.U.A.?