Problema relatiei Sinelui cu Celalalt (inaugurata explicit de Husserl prin dubletul solipsism-

intersubiectivitate), aduce cu sine alte cateva concepte problema: intimitatea , familiaritatea

erosul si distanta. Lucrarea de fata isi propune sa-l abordeze pe cel din urma, fara a le ignora
pe celelalte si asta nu ca rezultat al unei cerinte “scolastice” ci , cum vom vedea, ca urmare a
unor necesitati metodologice. Tinem totusi sa precizam ca nu ne vom putea asuma aici o
tematizare cu pretentii (intemeiate sau nu) exhaustive a subiectului propus, din motive intime
acestuia. t3g6gk
Cand vorbim despre distanta in genere, aducem in discutie, inevitabil spatialitatea. In
contextul invocat mai sus, distanta, tine de o spatialitate aparte, una care trimite intr-un plan
secund cazul particular al spatiului-loc, cel mai frecvent problematizat de filosofie. Nu este
deci vorba de spatiul fizic (sau, mai exact de spatiul fizicii) ci de un spatiu al constiintei prin
excelenta, un spatiu al afectivitatii, spatiul interstitial dintre ego si alter-ego.
Departe de a fi liminara, tema Aproapelui si a relatiei Sinelui cu acesta (de sorginte crestina)
se impune chiar si in postmodernitate, nu ca o problema preeminent etica (cum sustine
Levinas) ci ca una onto-logica.
Pentru a intra frontal in subiectul pe care ni l-am propus vom incepe cu un citat din Alain
Finkielkraut, unul dintre apropiatii lui Levinas, citat care are, in opinia noastra o relevanta
apreciabila, tocmai de aceea il vom considera ca un veritabil punct de pornire:”Celalalt iti
vine dinafara, se instaleaza in tine si iti ramane strain”1 Acel “dinafara” trimite inevitabil la
exterioritate, o exterioritate care, iata, chiar si in momentul in care se interiorizeaza, ramane
straina, pastreaza o distanta fata de ego chiar in interiorul constiintei acestuia.Altfel spus, nu
putem si nu vom putea niciodata sa avem o cunoastere deplina a Aproapelui intrucat
constiinta acestuia nu va fi niciodata un moment al constiintei noastre. Iata-ne aruncati in haul
solipsismului. Tocmai de aceea ni se pare oportun aici sa amintim felul in care Husserl incepe
abordarea problemei intersubiectivitatii ca si “rezolvare” a solipsismului in cea de-a cincea
meditatie cartesiana: “ghidul” meu transcendental este celalalt ca obiect al experientei mele,
celalalt asa cum mi se da el in mod nemijlocit si apoi in urma aprofundarii continutului ontic-
noematic”2 Acest continut ontic-noematic este corpul celuilalt (si eventual chipul, exclusiv ca
si forma si relief). Corpul este doar entitatea fizica , neinsufletita fata de care eu insumi ca si
trup (deja insufletit) pastrez o permanenta distanta (iarasi pur fizica) chiar si atunci cand
angajez un contact. . Urmarindu-l pe Husserl observam ca intrucat cunoasterea noastra nu se
poate angaja intr-un domeniu ontologic, ci doar ontic, avem nevoie de cel putin doua ocurente
ontice (una naturala si una artificiala) pentru a sesiza ontologicul care face posibila legatura
celor doua. Exista un fel de trans-gresiune a sensului, survenita tocmai prin cuplarea -; die
Paarung -; celor doua pro-gresiuni ale sale: “acestei asocieri ii este esentiala o transgresiune
intentionala, ce apare din punct de vedere genetic (si anume, in mod esential) de indata ce
elementele care se cupleaza sunt date constiintei ca simultane si distincte. Mai precis,
descoperim ca ele se <<cheama>> reciproc intr-o maniera vie si ca se <<acopera>> ase
identificai reciproc in ceea ce priveste sensul lor obiectiv. Aceasta <<acoperire>>
aidentificarei poate fi totala sau partiala; ea poseda intotdeauna propria ei garantie, avand
drept caz-limita <<identitatea>>. Opera ei consta in transpunerea sensului intre elementele
cuplate, adica in aperceptia unui conform sensului celuilalt, in masura in care
<<momentele>> sensului realizate in cazul experientei nu anuleaza aceasta transpunere in
constiinta <<celuilalt>>”3 “In cazul care ne intereseaza in mod particular al asocierii si al
aperceptiei lui alter ego de catre ego , cuplarea se realizeaza pentru prima oara atunci cand
“celalalt intra in campul meu de perceptie. In calitate de eu psiho-fizic primordial, eu sunt
permanent un element distinct in interiorul campului meu primordial de perceptie, indiferent
daca imi acord sau nu vreo atentie, sau daca sunt sau nu activ. In particular, corpul meu
organic este mereu prezent in mod distict sensibilitatii mele, fiind inzestrat insa in plus intr-o
originaritate primordiala si cu sensul specific de trup. Daca in interiorul sferei mele
primordiale apare in mod distinct un corp care “este asemanator” corpului meu adica este
astfel constituit incat trebuie sa realizeze cu acesta o cuplare intentionala, atunci este evident
ca el trebuie sa preia curand sensul de trup de la trupul meu prin intermediul unui transfer de
sens.”2 Observam deci ca sensul Celuilalt este instituit de Sine, si tine deci exclusiv de
constiinta. Distanta care persista in pofida “efortului” meu, intre mine si Celalalt este una
imposibil de anulat deoarece (sau tocmai pentru ca) este o distanta in interioritate. Facand aici
o scurta incursiune in domeniul cotidianitatii postmoderne observam paradoxul internetului,
acela ca prin intermediul sau (ca si exterioritate -; ne referim aici, evident la monitor ca si
interfata a utilizatorului ) distantele sunt anulate lasand astfel liber accesul in constiinta a
Celuilalt (utilizator) dar numai si numai in calitatea sa de Anonim (sau ca identitate ocultata
sub pseudonim). In experienta naturala nu ne este insa permis “luxul” anonimatului. Celalalt
este particularizat si strict determinat (chiar daca nu plenar) si tocmai de aceea pastreaza
permanent distanta fata de mine. Cuplarea este aici directa, fara interfata care, jucand rolul de
filtru retine si anuleaza distanta. Celalalt este o prezenta autentica si , tocmai de aceea“in
cazul perceptiei alteritatii, trebuie sa acordam si aici atentie faptului ca ea nu poate aprezenta
decat pentru ca prezinta in acelasi timp, aprezentarea neputand avea loc in acest caz decat in
acea comunitate de functiune cu prezentarea. Aceasta implica insa faptul ca ceea ce ea
prezinta trebuie sa apartina de la bun inceput unitatii aceluiasi obiect care este aprezent. Cu
alte cuvinte: situatia nu se prezinta -; si nici nu s-ar putea prezenta -; ca si cum corpul sferei
mele primordiale care imi indica pe celalalt eu (si, odata cu aceasta, cealalta sfera primordiala
in intregul ei, sau pe celalalt ego concret) ar putea aprezenta prin urmare existenta si
coexistenta sa, fara ca acest corp primordial sa capete sensul de trup ce apartine celuilalt ego,
asadar sensul de trup strain si, mai intai, sensul de corp organic strain, conform tipului intregii
operatiuni de asociere si aperceptie” . Transpare din acest text si fundamentala deosebire
dintre corp si trup, cea la care, cum am relevat mai sus, se poate reduce problema experientei
alteritatii. Insistam asupra faptului ca Celalalt poate fi perceput in calitatea sa de corp (ca
simpla prezenta fizica), dar sensul sau de trup nu ni se poate revela decat in aperceptie, prin
intermediul unei aprezentari. Pentru ca “orice obiect al naturii pe care-l experimentez sau pe
care-l pot experimenta in profunzime primeste un strat aprezentativ (desi in nici un caz unul
susceptibil de a fi perceput in mod explicit) care formeaza o unitate de identitate sintetica
impreuna cu stratul care imi este dat in originalitatea sa primordiala, constituind astfel acelasi
obiect natural, dat in modurile posibile ale celuilalt” .
Pentru a evidentia aportul indispensabil al aperceptiei, Husserl insusi subliniaza ca “in
interiorul sferei mele primordiale, un corp asemanator propriului meu corp organic este
aperceput de asemenea ca un trup” doar prin intermediul a ceea ce el denumeste perceptie
analogizanta.
Revenind in “spatiul” cotidianitatii postmoderne vom aduce in discutie citeva exemple de
anulare a intimitatii prin insasi anularea distantei. In primul rand daca ne raportam la spatiul
bisericii ca “lacas al domnului” observam ca dimensiunea intima a raportului nostru cu un
Celalalt care de asta data este Totul, este distrusa prin difuzarea slujbelor pe posturile de
televiziune (intrerupte in mod penibil de spoturi publicitare), sau in alte situatii prin folosirea
unor tehnici de marketing de catre misionarii religiosi. In aceste cazuri distanta este , daca nu
anulata, cel putin comprimata, dar intimitatea relatiei este ocultata. Vorbim aici, fireste doar
de o distanta fizica intrucat distanta afectiva este transformata in abis. La fel se intampla si in
cazul locuintelor de secol XXI pe care arhitectura postmoderna le transforma intr-un simplu
complex de ustensile, al caror unic criteriu de apreciere este cel pragmatic.Maldiney observa
impreuna cu Heidegger ca locuintele construite astazi nu mai au o vatra ca si nucleu sau
centru al locuintei, locul care chiar daca nu este finalitatea ultima este fundamentul tuturor
finalitatilor celui care locuieste(Levinas). Locuinta este asfel a-centrica , sau (mai radical) ex-
centrica, ceea ce inseamna ca avand centrul in exterior, nu mai poate indeplini "functiunea" de
interioritate si intimitate.
Ceea ce ar trebui sa transpara din demersul nostru- ale carui limitari ni le asumam , atata timp
cat, asa cum am precizat inca din introducerea lucrarii, tema abordata aici este mult prea vasta
pentru a comporta o sinoptica cu pretentii exhaustive- este faptul ca jocurile de distante
practicate si implicate de manifestarile societatii postmoderne sunt nu numai artificiale ci,
daca ne este permisa fortarea anti-naturale, impotriva firii. Acest lucru este posibil, fara
indoiala numai prin ridicarea la rang de universal a artificiului si artificialului. Abia pornind
de la asemenea consideratii (cu valoare cel putin ontica) problema distantei fata de Celalalt
poate sa capete, cum isi doreste Levinas) dimensiuni etice.
Filosofie comparata
Lucrare de semestru
Semestrul I
Bibliografie:

Alain Finkielkraut, Intelepciunea dragostei, ed. de Vest, Timisoara, 1994

Edmund Husserl, Meditatii carteziene, ed. Humanitas, Bucuresti 1994

Analiza de imagine
Analiza de imagine se intreprinde exclusiv pe baza izvoarelor, in cazul imagolo giei istorice
fiind vorba, in mod evident, de izvoarele specifice acestei discipline. Este principalul motiv
pentru care am introdus problematica analizei de imagine in cadrul temei privind izvoarele
imagologiei istorice.
In mod normal, analiza de imagine are mai multe etape, fiecare dintre acestea fiind
indispensabila. Acestea sunt: selectarea izvoarelor, realizarea profilului de imagine si
interpretarea rezultatelor.
1. Selectarea izvoarelor
Aceasta etapa este determinanta in realizarea analizei de imagine si consta in alegerea acelor
izvoare care prezinta relevanta pentru analiza de imagine. In cadrul acestei etape trebuie sa se
aiba in vedere atat tipul izvoarelor utilizate, cat si tipul de imagine care rezulta din analizarea
lor. Pentru aceasta este esentiala critica izvorului si, in plus, identificarea gradului de
deliberare al producerii respectivei imagini.
Fiind o consecinta a procesului comunicarii sociale, imaginea poate fi investigata si in functie
de pozitia obiectului sau in actul comunicational. Din aceasta perspec tiva se opereaza cu
notiunea de imagine rezultanta.
Imaginea rezultanta poate fi descompusa in:
-; imaginea indusa, obtinuta prin analiza mesajelor transmise de obiectul investi gatiei.
Aceasta poate fi deliberata (imagine dezirabila) sau accidentala. Imaginea indusa in mod
accidental -; rezultat al unor erori de apreciere sau de comportament
-; poate fi foarte diferita de imaginea dezirabila si, in consecinta, nefavorabila actoru lui social
analizat;
-; imaginea difuzata, obtinuta prin analiza informatiilor referitoare la obiectul inves tigatiei
transmise de alte surse;
-; imaginea reflectata, obtinuta prin analiza informatiilor referitoare la modul in care a fost
receptionata imaginea indusa de catre grupul tinta al comunicarii.
Alte aspecte care trebuie avute in vedere atunci cand se selecteaza izvoarele sunt mediul de
referinta in contextul caruia se analizeaza imaginea, precum si intervalul de timp analizat.
2. Profilul de imagine
Pentru schitarea profilului de imagine este necesara stabilirea unui sistem de indi catori de
imagine1.
Indicatorii de imagine
Spre deosebire de analiza continutului, analiza imaginii opereaza cu un set de elemente
constant definite, denumite indicatori de imagine. Din aceasta perspectiva, indicatorii de
imagine sunt elementele de structura ale imaginii care o definesc, o particularizeaza si, in
egala masura, permit investigarea acesteia.
Functional, indicatorii de imagine trebuie sa indeplineasca o serie de conditii pen tru a fi
operationali. Acestea sunt:
-; sa aiba relevanta pentru imaginea analizata pe termen lung;
-; sa aiba relevanta pentru mediul de referinta;
-; sa fie masurabili intr-un sistem de cuantificare binar (pozitiv/negativ);
-; sa poata fi descompusi intr-un numar variabil de subindicatori de imagine;
-; sa acopere o zona/un palier distinct al imaginii analizate.
Trebuie facuta precizarea ca viabilitatea sistemului de indicatori de imagine nu este direct
proportionala cu numarul acestora. Un sistem structurat pe un numar mai mic de indicatori
poate fi mai viabil, intr-un anumit context dat, decat unul extrem de extins. Conditia esentiala
a viabilitatii sistemului este aceea de a raspunde optim nevo ilor de definire si investigare a
imaginii sociale a organizatiei analizate. Altfel spus, sistemul de indicatori de imagine trebuie
sa corespunda proiectarii imaginii dezirabile si sa permita masurarea imaginii sociale a
organizatiei care face obiectul analizei.
Subindicatorii de imagine
Fiecare indicator de imagine trebuie descompus in subindicatori. Subindicatorii de imagine
sunt acele elemente ale imaginii care compun indicatorul de imagine si care, in ultima
instanta, permit masurarea/cuantificarea imaginii sociale.
La fel ca si indicatorii de imagine, pentru a fi operationali, subindicatorii trebuie sa
indeplineasca o serie de conditii. Acestea sunt:
-; sa fie masurabili intr-un sistem de cuantificare binar (pozitiv/negativ);
-; sa acopere o zona/un palier distinct al imaginii analizate;
-; sa se circumscrie problematicii indicatorului de imagine in structura caruia intra;
-; sa fie formulat cu claritate, astfel incat sa nu permita aparitia confuziilor de inter pretare;
-; sa se refere la o singura dimensiune, astfel incat cuantificarea sa fie suficient de nuantata
pentru a permite o interpretare corecta si coerenta a imaginii sociale a obiectului analizei.
1. Am optat pentru realizarea analizei pe un sistem de indicatori de imagine pentru ca particu
laritatile analizei de continut cu care inca se mai opereaza in interpretarile imagologice poate
induce erori semnificative de cuantificare si apreciere. In schimb, analiza datelor cunatificate
intr-un sis tem unitar de indicatori de imagine permite analiza comparata a rezultatelor/seriilor
statistice pe intervale mari de timp, precum si o cuantificare mai precisa a imaginii.
In continuarea celor aratate mai sus, trebuie precizat faptul ca subindicatorii de ima gine au un
rol esential in cuantificarea imaginii sociale, masuratorile efectuandu-se strict la acest palier.
Este principalul motiv pentru care acuratetetea cuantificarii de pinde, in primul rand, de
claritatea si viabilitatea subindicatorilor de imagine formulati.
Construirea sistemului indicatorilor de imagine
In cazul analizei de imagine specifice imagologiei istorice, sistemul de indicatori se stabileste
investigand continutul izvoarelor1. Este indicat ca pentru realizarea sis temului de indicatori
de imagine sa se consulte toate izvoarele disponibile, pentru ca sistemul sa fie complet. Dupa
identificarea indicatorilor si subindicatorilor2 de ima gine, se trece la indexarea informatiilor
continute de izvoare.
Se indexeaza referirile la subindicatorii de imagine specifici fiecarui indicator, acestia fiind
considerati pozitivi sau negativi. Dupa terminarea indexarii, acestia se numara, se insumeaza
pentru fiecare indicator de imagine in parte, si se calculeaza ponderea lor procentuala din
totalul referirilor.
In cazul in care pentru realizarea analizei de imagine se dispune de mai multe izvoare -; cazul
ideal -;, referirile la un subindicator de imagine se puncteaza generic, o singura data pentru un
document. Daca analiza se face pe un singur document, atunci referirile se iau ca atare3, fiind
punctate nominal.
Tipologia profilelor de imagine
Profilul de imagine este expresia grafica a valorii calculate a indicatorilor si subin dicatorilor
de imagine. In functie de formulele utilizate pentru calcularea acestor valori, pot fi identificate
mai multe categorii si tipuri de profile de imagine. Datorita speci ficului analizei de imagine
in domeniul imagologiei istorice, sistemul de referinta al calculelor este numarul total de
referiri, operandu-se, in consecinta, cu profile de ima gine primare4. Astfel, profilele de
imagine pot fi dihotomice, cumulative, binare sau structurale. La acestea se adauga profilele
de lucru sau intermediare.
Profilele de imagine dihotomice sunt profilele de imagine care evidentiaza valo rile pozitive si
negative calculate pentru indicatorii si subindicatorii de imagine.
Aceasta categorie de profile de imagine este foarte explicita si este indispensabila ana lizei de
imagine. Practic, profilele dihotomice permit interpretarea imaginii, precum
1. In cazul analizei de imagine referitoare la actualitate, care presupune si o dimensiune actio
nala -; procedeul este utilizat de structurile specializate in gestionarea imaginii, deci interesate
de impunerea unei anumite imagini -; sistemul de indicatori se stabileste pornindu-se de la
imaginea dezirabila. Dupa proiectatrea acesteia, se analizeaza imaginea indusa/difuzata de
izvoare, se stabi leste profilul de imagine, se identifica deficitul de imagine si se stabilesc
masurile pentru reme dierea acestuia.
2. Subindicatorii de imagine sunt elementele care construiesc un indicator de imagine.
3. Ratiunea unui asemenea procedeu rezida in faptul ca daca se analizeaza un singur
document, atunci imaginea indusa/difuzata de acesta actioneaza unitar asupra destinatarului.
Daca este vorba de mai multe documente, actiunea acestora este mai complexa, pe o durata
mai mare, ceea ce se retine fiind ideile continute, fara a mai avea relevanta de cate ori acestea
apar in text.
4. Tipologia profilelor de imagine cu care se opereaza pentru interpretarea imaginii sociale a
organizatiilor sau a liderilor a fost prezentata cu alta ocazie (I. Chiciudean, B.-A. Halic,
Analiza imaginii organizatiilor, Bucuresti, Editura Comunicare.ro, 2003). si evidentierea unor
vulnerabilitati imagologice. Profilul de imagine dihotomic se con struieste prin calcularea
ponderii valorilor pozitive/negative din totalul de referiri pentru fiecare indicator/subindicator
de imagine. Modul de construire a profilului pri mar de imagine este identic, indiferent de
numarul si tipul izvoarelor utilizate.
Profilele de imagine cumulative sunt acele profile de imagine care cumuleaza pon derile totale
ale referirilor la indicatorii/subindicatorii de imagine. Profilele cumula tive se construiesc prin
calcularea ponderii sumei referirilor totale (pozitive si negative) din totalul de referiri, pentru
fiecare indicator/subindicator de imagine. Profilul intere sului se calculeaza identic fie ca este
vorba de utilizarea unui singur izvor, fie ca este vorba de mai multe.
Profilele de imagine binare vizeaza evidentierea ponderii pozitive/negative pe fiecare
indicator/subindicator de imagine in scopul de a stabili caracterul acestuia, precum si a
identifica o serie de vulnerabilitati imagologice. Acest tip de profile se construieste prin
calcularea ponderii referirilor pozitive/negative din totalul referi rilor la fiecare
indicator/subindicator de imagine.
Profilele de imagine structurale vizeaza evidentierea ponderii subindicatorilor de imagine in
articularea fiecarui indicator de imagine. In aceasta categorie intra profilele de imagine
structurale dihotomice primare, profilele de imagine structurale dihotomice ponderate,
profilele de imagine cumulative primare si profilele de imagine cumula tive ponderate.
Profilele de imagine structurale dihotomice se construiesc prin calcularea pon derii valorilor
pozitive/negative din totalul de referiri la indicatorul de imagine respec tiv pentru fiecare
indicator/subindicator de imagine.
Profilele de imagine structurale cumulative se construiesc prin raportarea ponderii referirilor
totale la fiecare subindicator de imagine la numarul de referiri la indicatorul de imagine pe
care il articuleaza.
In categoria profilelor de lucru (intermediare) utilizate de imagologia istorica intra profilele
brute. Profilele brute pot fi dihotomice sau cumulative, dupa cum cer intere sele de calcul.
Acest tip de profil se construieste exclusiv pe baza valorilor absolute ale referirilor la
indicatorii/subindicatorii de imagine, rezultate din monitorizarea surselor.
Profilul de imagine brut are o utilitate exclusiv orientativa, dat fiind marja mare de eroare pe
care o induce acest mod de operare1, chiar daca forma graficului este similara cu cea a
profilului primar. Este motivul pentru care nu recomandam utilizarea sa decat pentru evaluari
succinte ale imaginii. O varianta a profilului brut de imagine exista si in cazul profilelor
cumulative de imagine, cu aceleasi neajunsuri majore.
In aceasi timp insa, valorile utilizate la construirea profilului de imagine brut (diho tomic sau
cumulativ) sunt o componenta indispensabila a realizarii profilelor de ima gine primar si
ponderat, precum si a profilului de imagine ponderat specific, fie ca este vorba de profile
dihotomice ori de profile cumulative.
Realizarea profilelor de imagine
Realizarea profilelor de imagine constituie o etapa esentiala a analizei de imagine.
Afirmatia se fundamenteaza pe faptul ca profilele de imagine sunt cele care permit
interpretarea imaginii sociale si, de aici, evidentierea vulnerabilitatilor imagologice.
Varianta optima de construire a profilului de imagine este N+1 grafice, in care N reprezinta
numarul de indicatori de imagine. Astfel, daca pentru analiza de imagine a organizatiei alese
am stabilit 4 indicatori de imagine, profilul de imagine va contine
5 grafice. Astfel, se vor construi un grafic cu profilul imaginii pe indicatori de ima gine (1) si
patru grafice cu profilele fiecarui indicator de imagine (2-5). La acestea se adauga, in cazul
profilelor de imagine dihotomice, si un grafic cu ponderea totala a referirilor pozitive si
negative (6).
3. Interpretarea profilelor de imagine
Interpretarea profilului de imagine este o activitate complexa, in care factorul uman joaca un
rol foarte important. Astfel, dincolo de realitatile incontestabile ale cifrelor, jocul combinarii
rezultatelor este un aspect tributar, in cea mai mare masura, abili tatii, subtilitatii si experientei
analistului.
In aceasta situatie, este evident ca nu se pot prescrie retete, fiecare profil de ima gine putand fi
interpretat diferit de analisti diferiti. Cu toate acestea, apreciem ca un algoritm care sa
evidentieze punctele de interes si pasii care trebuie facuti poate fi recomandat.
De asemenea, fiecare categorie si tip de profil de imagine se preteaza la o inter pretare
specifica.
Consideram ca cele mai importante aspecte in interpretarea profilului de imagine sunt
stabilirea conexiunilor specifice si identificarea vulnerabilitatilor imagologice.
Stabilirea conexiunilor specifice vizeaza identificarea corelatiilor intre valorile unor
subindicatori de imagine specifici aceluiasi indicator sau unor indicatori de imagine diferiti.
Astfel, prin stabilirea unor relatii intre ponderile diferitilor subindicatori de ima gine se obtin
caracteristicile descriptive ale imaginii sociale a obiectului/subiectului profilului de imagine
interpretat. In acest sens, trebuie avute in vedere:
-; elementele de potentare reciproca/convergenta; acestea pot fi: pozitive, negative sau mixte
(elemente cu valoare negativa care potenteaza elemente cu valoare pozitiva);
-; elementele de divergenta (elemente de imagine contradictorii, care furnizeaza o imagine
difuza).
Identificarea vulnerabilitatilor consta in sesizarea aspectelor prezentate mai jos:
-; ponderea mare a referirilor negative la un indicator/subindicator de imagine;
-; ponderea mica a referirilor la un indicator/subindicator de imagine relevant;
-; ponderea exagerata a referirilor la un indicator de imagine cu relevanta scazuta;
-; ponderea exagerata a referirilor la un subindicator de imagine cu relevanta scazuta.
In practica, vulnerabilitatile prezentate mai sus se pot intalni fie ca atare, fie com binate.
Consideram ca cea mai mare vulnerabilitate se manifesta atunci cand la un indicator relevant
de imagine referirile negative au o pondere mare (> 50,01%), iar scorul de impact al acestui
subindicator este relevant.
Pentru a fi interpretate corect, vulnerabilitatile trebuie puse in legatura cu factorii de risc
imagologic specifici mediului de referinta.
In ceea ce priveste stabilirea caracterului imaginii, lucrurile sunt simple, nefiind necesara o
interpretare complexa a datelor. Astfel, graficul care indica ponderea referi rilor pozitive si
negative ofera toate informatiile necesare. Pentru a fi insa relevante, este necesara utilizarea
unei scale valorice, prezentata in Tabelul 10.
Caracterul imaginii Ponderi negative Ponderi pozitive
Puternic pozitiva -19,99 ÷ 0,00 80,01 ÷ 100
Preponderent pozitiva -39,99 ÷ -20,00 60,01 ÷ 80,00
Usor pozitiva
-49,99 ÷ -40,00 50,01 ÷ 60,00
Ambigua
-50,00
50,00
Usor negativa
-60,00 ÷ -50,01 40,00 ÷ 49,99
Preponderent negativa -80,00 ÷ -60,01 20,00 ÷ 39,99
Puternic negativa -100 ÷ 80,01 0,00 ÷ 19,99
Tabelul 10
Avand in vedere specificul izvoarelor utilizate, imagologia istorica opereaza strict cu
interpretarea cantitativa a datelor. Ceea ce intereseaza in primul rand este tipul de imagine
analizat.
Pornind de la aceasta dimensiune, pot fi deosebite analize ale imaginii induse, ana lize ale
imaginii difuzate sau analize ale imaginii reflectate. Toate aceste tipuri de analiza au o
structura similara, diferenta manifestandu-se exclusiv la nivelul carac terului imaginii
analizate. De o importanta majora, din aceasta perspectiva, este ana liza imaginii induse, care
se poate identifica cu analiza mesajului propriu.
4. Analiza imaginii
O analiza de imagine completa se realizeaza pe baza tuturor izvoarelor disponibile, in toate
mediile de referinta si pe intreaga durata a actiunii actorului social analizat.
Intrucat o asemenea analiza este dificil de realizat, necesitand cercetari indelungate si
aprofundate, precum si vaste cunostinte interdisciplinare, pot fi elaborate si ana lize partiale,
care au obiect de studiu numai imaginea indusa de un anumit tip de izvoare, intr-un anumit
mediu de referinta si pe o durata limitata de timp. In acest caz, elementele restrictive ale
analizei -; tip de imagine, tip de izvoare, mediu de refe rinta, interval de timp -; trebuie
evidentiate si motivate, iar rezultatele analizei privite ca fiind partiale si abordate cu prudenta.
Fara a avea tabloul complet al imaginii unui actor social, nu se pot stabili corelatiile
sincronice si diacronice, in consecinta inter pretarea profilului de imagine putand sa contina
erori.
Pentru realizarea analizei de imagine sunt necesare mai multe serii de informatii obtinute prin
cuantificarea datelor utilizate la elaborarea analizei. Principalele serii de informatii necesare
sunt:
-; evenimentele istorice in legatura cu obiectul analizei;
-; profilele de imagine primare (dihotomic si cumulativ);
-; profilele de imagine binare;
-; profilele de imagine structurale;
-; caracterul imaginii rezultate din prelucrarea profilelor de imagine;
-; informatii despre mediul de referinta.
Continutul analizei de imagine este urmatorul:
-; mentionarea izvoarelor utilizate pentru elaborarea analizei de imagine;
-; referiri la principalele evenimente istorice legate de obiectul analizei;
-; interpretarea profilelor de imagine (primare, binare si structurale);
-; concluzii si propuneri.
Interpretarea concreta a unui profil de imagine poate fi urmarita la Tema 12, unde este
analizata imaginea indusa de Mihai Viteazul in mediul habsburgic in perioada
1598-1599.
Intrebari si probleme
Se da textul de mai jos1. Construiti profilele de imagine si interpretati imaginea indusa de
Mihai Viteazul prin textul pus la dispozitie.
„…ne-am inteles de cele de trebuinta prealuminatului imparat turcesc si anume despre
aceasta: ca mi-am pus in gand sa-i bat pe unguri, in care privinta am avut ingaduinta de la
prealuminatul imparat turcesc, dar serdarii care erau cu oastea la Dunare n-au vrut sa ma lase.
Ungurii, cu marea lor vicle nie si cu minciuna lor, m-au scos ca mi-am calcat credinta si l-am
tradat pe prealuminatul imparat turcesc, domnul meu milostiv si nici acum nu s-au linistit si
unde pot se adreseaza unor oameni si ne parasc. Eu mai mult n-am mai putut rabda si m-am
ridicat cu toata puterea noastra ca sa-l slu jesc pe prealuminatul imparat turcesc, domnul meu,
precum scrie in cinstitul firman si am ajuns cu oastea noastra pana la Sibiu. Acolo am avut
lupte cu oastea ungureasca trei zile si trei nopti.
Cand a fost a patra zi a fost o lupta cum nu se poate nici scrie, nici povesti. Eu am fost in
slujba cinstitului imparat. Dar in acest timp hospodarul Moldovei, Ieremia voievod, pornind
cu toata oastea lui a ajuns aproape de granitele tarii noastre cu gand sa puna in locul nostru un
alt hospodar. El intelesese ca eu l-as fi tradat pe prealuminatul imparat si ca am fugit din tara,
asa cum tot mereu scrie la prealuminata Poarta, invinuindu-ne ca suntem hiclean
prealuminatului imparat. s…t …eu sunt un slujitor adevarat al cinstitului imparat turcesc si
ceea ce am inteles dau de stire.
Iar daca voieste prealuminatul imparat turcesc sa-mi dea aceasta tara, pentru care eu i-as jura
credinta s…t ma voi stradui din toata inima si cu credinta sa slujesc prealuminatului imparat
turcesc ca si acum cand s…t tara Ungureasca este deschisa dinspre partea noastra si am
inchinat-o prea luminatului imparat turcesc. s…t
Atunci voi sluji pe prealuminatul imparat turcesc si impotriva altor neprieteni care se
adreseaza cu viclenie prealuminatului imparat…“
Bibliografie selectiva
Bibliografie minimala
CHICIUDEAN, Ion, Gestionarea imaginii in procesul comunicarii, Bucuresti, Editura
Licorna, 2000.
DRAGAN, Ioan, Paradigme ale comunicarii de masa. Orizontul societatii mediatice, partea I,
Bucuresti, Casa de Editura si Presa „ªansa“ S.R.L., 1996.
DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucuresti, Editura Univers,
Bucu resti, 1977.
HALIC, Bogdan-Alexandru, Dinamica imaginii institutiei militare indusa de mass-media
civile in semestrul I 1998, in „Panoramic militar. Revista de informare si relatii publice“,
1998, nr.3, pp. 33-41.
IDEM, Imaginea armatei in anul 1998, in „Panoramic militar. Revista de informare si relatii
pu blice“, 1999, nr.1, pp. 18-19.
IDEM, Concluzii rezultate din analiza imaginii institutiei militare indusa de mass media civile
in trimestrul I 1999, in „Panoramic militar. Revista de informare si relatii publice“, 1999, nr.
2, pp. 18-19.
KAPFERER, Jean-Noel, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Bucuresti,
Editura
Humanitas, 1993.
KELLNER, Douglas, Cultura media, Iasi, Institutul European, 2001.
LE BON, Gustave, Opiniile si credintele, Bucuresti, Editura ªtiintifica, 1995.
Moscovici, Serge, Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Iasi, Editura Universitatii
„Al. I.
Cuza“, 1994.
IDEM, Epoca maselor. Tratat istoric asupra psihologiei maselor, Iasi, Institutul European,
2001.
Bibliografie suplimentara
CHELCEA, Septimiu, Tehnici de cercetare sociologica, Bucuresti, Editura Economica, 2001.
CULDA, Lucian, Procesualitatea sociala, Bucuresti, Editura Licorna, 1994.
***, Dictionar de sociologie, Bucuresti, Editura Babel, 1993.
HUMIERS, Patrick d’, Management de la communications de l’entreprise, Editia a 2-a, Paris,
Edi tura Eyrolles, 1994.
HUSSERL, Edmund, Meditatii carteziene, Bucuresti, Editura Humanitas, 1984.
NECULAU, Adrian, Psihologia campului social. Reprezentarile sociale, Iasi, Editura Polirom,
1997.
RADU, Ion, si altii, Introducere in psihologia contemporana, Bucuresti, Editura Sincron,
1991.
SOWELL, Thomas, A Conflict of Visions, New York, Basic Books, 1987.