POLITICI REGIONALE ÎN ROMANIA

1. Istoricul regiunilor în României

Prima încercare de creare a unui cadru pentru dezvoltarea regionala dateaza din 1872, când
legea prin care se înfiintau judetele permitea posibilitatea cooperarii interjudetene pentru
probleme de interes comun dar temporar, cum era cazul proiectelor comune de dezvoltare.
Începând cu 1925, judetele se puteau asocia permanent în Consilii de Conducere pentru a realiza
activitati comune. Rolul Consiliilor de Conducere a fost preluat de Asociatiile Generale ale
Judetelor constituite la nivelul Regiunilor Administrative, având personalitate juridica si resurse
financiare proprii, în încercarea de a îmbunatati mecanismele de implementare a politicii la nivel
local, prin deconcentrare si descentralizare. Aceasta schimbare nu a ramas fara consecinte.
Pentru a contrabalansa deconcentrarea crescuta a puterii la nivel local, a fost necesar sa se creeze
structuri descentralizate ale ministerelor la nivel regional. Totusi, repartizarea neclara a
responsabilitatilor între cele doua nivele de guvernare a dus la ineficienta si suprapunerea
atributiilor.
Pentru a rezolva aceasta situatie, în 1938 a avut loc o reforma constitutionala prin care s-au creat
10 Ţinuturi, alcatuite din organisme alese la nivel local si din reprezentanti numiti de Guvern,
sub coordonarea unei persoane numite de Guvern, toate ajustari ale sistemului institutional având
ca scop favorizarea unei abordari integrate a dezvoltarii regionale. Razboiul însa a stopat practic
implementarea acestei reforme.
Imediat dupa razboi, socialismul a relansat politica de dezvoltare regionala prin crearea a 28 de
regiuni administrative, cu atributii clare în domeniul dezvoltarii economice. Totusi, prin
regruparea aleatorie a celor 58 de judete în 28 (prin unirea a cîte 2 judete), reforma nu a reusit sa
impuna regiuni de o marime adecvata, care sa permita un management eficient al resurselor si
realizarea economiilor de scala. De aceea, numarul regiunilor a fost redus la 18 în 1952 si la 16
în 1956. Crearea regiunilor a fost însotita si de crearea raioanelor administrative, în concordanta
cu traditia sovietica, pentru asigurarea serviciilor publice la nivel local. În aceasta perioada
numarul raioanelor varia între 120 si 180, adica mai mult decât dublul numarului de judete
dinainte de razboi.
Cadrul institutional al dezvoltarii regionale s-a schimbat brusc în 1968, când regiunile au fost
desfiintate, disparând odata cu ele responsabilitatea nivelului regional în dezvoltarea economica,
fiind reînfiintate judetele ca piloni ai institutiilor guvernamentale locale. De atunci cadrul
institutional la nivel local nu s-a schimbat semnificativ, iar numarul judetelor a crescut usor de la
39 la 41, la care se adauga numicipiul Bucuresti. Aceasta structura ramâne în continuare baza
organizarii administrativ-teritoriale, dupa cum a fost definita de Guvernul României în 2002.
În 1998, în cadrul unui proiect PHARE, au fost create în România Regiuni de Dezvoltare.
În baza Legii 151/1998, la sfârsitul anului 1998, s-au constituit prin asocierea liber consimtita a
judetelor si a Municipiului Bucuresti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzatoare nivelului statistic
NUTS II. Stabilite în urma unui proces de asociere voluntara care a necesitat în medie 400 de
decizii ale consiliilor locale din fiecare regiune de dezvoltare, ele nu au statut de unitati
administrative si nu au personalitate juridica, dar reprezinta unitati teritoriale suficient de mari
pentru a constitui o buna baza pentru elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare
regionale, permitând utilizarea eficienta a resurselor financiare si umane. Totusi, neavând statut

1
administrativ, aceste regiuni nu sunt comparabile cu unitatile administrative care au autoritate
decizionala.
Actele normative cu privire la împartirea teritoriala a Româmiei definesc structura teritoriala în
vigoare, asimilabila NUTS.
Extinderea Uniunii europene reprezintă în acelaşi timp, pentru Europa o oportunitate istorică,
iar pentru politica de coeziune o sfidare. Odată cu aderarea celor zece noi state membre în 2004,
pe de o parte, disparităţile în materie de dezvoltare s-au dublat. Pe de altă parte, celelalte state
care trebuie să adere la Uniunea europeană în 2007 dispun de un nivel de dezvoltare inferior
noilor state membre mai puţin prospere. Politica regională europeană, care a reuşit în eforturile
sale menite să reducă disparităţile, n-a făcut decât să-şi mărească importanţa. Dispunând de mai
mult de o treime din bugetul total al Uniunii, această politică concretizează solidaritatea
europeană în benefi ciul coeziunii economice şi sociale, precum şi a valorizării atuurilor
competitive ale Europei, determinante în vederea creşterii economice şi a ocupării forţei de
muncă. Această politică nu este o simplă politică
de redistribuire a resurselor, ci are ca scop înainte de toate, crearea unor noi resurse.
Descentralizată pe scară largă, politica regională se sprijină pe iniţiativa şi responsabilitatea
tuturor actorilor care participă la dezvoltarea regională, adăugând astfel acţiunii acestora
coeficientul de partajare a experienţelor şi a obiectivelor între europeni. Politica de coeziune
europeană se aplică
statelor care se pregătesc să adere la Uniune şi cărora le sunt acordate nu mai puţin de 4 397
milioane de euro pentru perioada cuprinsă între 2004 şi 2006. Având ca scop aderarea la Uniune
în 2007, România benefi ciează pentru perioada 2004-2006 de o asistenţă fi nanciară europeană
de aproape 3 078 milioane de euro. Prezenta fi şă informativă oferă o vedere de ansamblu a unei
largi game de
acţiuni desfăşurate în acest cadru. In privinţa viitorului, scopul este de a întări în continuare
solidaritatea europeană datorită resurselor consolidate şi a folosirii acestora cât mai efi cient
posibil, în serviciul ansamblului cetăţenilor şi teritoriilor Uniunii, acordând prioritate celor mai
defavorizaţi şi modulând asistenţa fi nanciară în funcţie de situaţiile întâlnite.

2. Asistenţa fi nanciară europeană acordată Romaniei (2004-2006)

2.1 Instrumente structurale de pre-aderare

Adoptată cu ocazia Consiliului european de la Copenhaga din decembrie 2002, foaia de parcurs
de aderare la UE pentru România, prevede creşterea anuală a asistenţei fi naciare pentru pre
aderare cu respectiv 20%, 30% şi 40% pentru 2004, 2005 şi 2006. Pe parcursul acestei perioade,
România va benefi cia de o asistenţă fi nanciară europeană de 3 078 milioane de euro. Această
asistenţă fi nanciară este alocată cu ajutorul a trei instrumente: PHARE (cuprinde jumătate din
asistenţă), ISPA (o treime din asistenţă) şi SAPARD (o şesime din asistenţă). Punerea în practică
a acestor instrumente se înscrie în Programul Naţional de Adoptare a acquis-ului comunitar şi în
Parteneriatul de aderare pentru România.

PHARE
Creat în 1989 pentru Polonia şi Ungaria, programul PHARE (“Pologne, Hongrie, Aide ・la
Restructuration Economique”) a fost în scurt timp aplicat tuturor statelor candidate din Europa
centrală şi de est, printre care se află şi România. Începând cu anul 2000, activităţile programului
PHARE se concentrează pe două priorităţi:

2
✟ asistenţa acordată administraţiilor publice din statele candidate în vederea dotării cu
capacităţile necesare în vederea punerii în practică a acquis-ului comunitar şi a organelor de
reglementare şi monitorizare, facilitândule acestora familiarizarea cu obiectivele şi procedurile
comunitare;
✟ adaptarea industriei şi infrastructurilor de bază la normele comunitare prin mobilizarea
investiţiilor necesare. Aceste eforturi vizează înainte de toate domenii cum ar fi mediul
înconjurător, transporturile, industria, calitatea produselor, condiţiile pe piaţa forţei de muncă,
etc., unde normele comunitare sunt din ce în ce mai stricte. Alocarea fodurilor PHARE acordate
României se ridică la 1 539 milioane de euro pentru perioada 2004-2006.
PHARE este cel mai vechi din cele trei instrumente financiare si are cea mai mare alocare
financiara, fiind si cel mai divers, incluzând asistenta tehnica pentru constructie institutionala si
schimburi în cele mai diverse domenii, proiecte transfrontaliere, dar si componenta "Coeziune
Economica si Sociala", care anticipeaza Programele Sectoriale Operationale (POS) si pe cel
Regional (POR) care încep sa fie implementate din anul 2007.
Începând cu ianuarie 1990, România a intrat în circuitul asistentei acordate de tarile membre, ca
urmare a schimbarilor politice radicale care au avut loc la sfârsitul anului 1989.
Acordul cadru între Comisia Europeana si Guvernul României, ca beneficiar, semnat la 12
martie 1991, stabileste cadrul legal, administrativ si tehnic pentru implementarea unor masuri în
domeniul cooperarii tehnice, financiare si al altor forme de cooperare.
Uniunea Europeana a alocat României prin programul Phare aproximativ 1,7 miliarde Euro,
perioada 1991-2001. Coeficientul de absorbtie a asistentei nerambursabile calculat pentru
perioada 1991 – 1998 a fost de 98,5% pozitionând România în primele trei state asociate cu cel
mai mare coeficient de absorbtie.
Perioada 1990 – 1997 denumita si „finantare la cerere” a fost caracterizata printr-o abordare
„directa”, în sensul ca proiectele erau stabilite în general de catre guvern, aprobate si ulterior
finantate de Comisia Europeana. Valoarea alocarii de asistenta financiara nerambursabila prin
programul PHARE a fost de 778 mil. Euro, la care se adauga sumele alocate pentru programele
comunitare, cooperare transfrontaliera si alte programe dedicate unor sectoare aparte (programe
orizontale si multi-beneficiar), rezultând un buget total de peste 812 mil. Euro.
Perioada 1998 – 2003, denumita si „finantare pentru aderare”, se bazeaza pe programe clar
stabilite de catre autoritatile române si Comisia Europeana, repsectiv Parteneriatul pentru
Aderare, Programul National de aderare a României la UE, care acopera domeniile în care se
preia legislatia europeana, precum si modul în care se vor dezvolta institutiile la nivel central sau
local, pentru a functiona la nivelul celor din statele membre.
Începând cu anul 1998, în urma prezentarii de catre Comisia Europeana a Strategiei Întarite de
Preaderare, în baza careia a devenit posibila acordarea unui sprijin din partea UE mai bine
focalizat, asistenta financiara nerambursabila comunitara are drept obiectiv general sprijinirea
României în procesul de pregatire pentru aderare. Astfel, sprijinul PHARE în România este
alocat în proportie de 70% pentru investitii si de 30% pentru constructie institutionala. Prin
“constructie institutionala” se întelege procesul de sprijinire a tarilor candidate pentru a-si
dezvolta structurile, strategiile, resursele umane si managementul necesare dobândirii capacitatii
de a pune în aplicare o legislatie armonizata cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene.
Programul Phare furnizeaza sprijin pentru îndeplinirea cerintelor primului criteriu de la
Copenhaga, anume stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept,
respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor.
Programe de asistenta nerambursabila PHARE acordata României de catre UE în perioada
1997 – 2003

3
PHARE 1997 – alocare 100 mil. Euro, dirijate cu prioritate catre domeniile: învatamânt, cultura
statistica, agricultura, sistemul judiciar, administratia publica, dezvoltarea regionala, IMM-uri,
sanatate, impozitare.
PHARE 1998 – alocare 158 mil. Euro, distribuite astfel: PHARE national 117 mil. Euro, Pre-ins
Facility 16 mil. Euro, Large Scale Infrastructure Facility 25 mil. Euro.
Domeniile pentru care s-au acordat aceste sume: întarirea democratiei si a protectiei drepturilor
omului, reforma administratiei publice, sistemul vamal, finante, securizarea frontierelor,
agricultura, protectia mediului, coeziunea economica si sociala.
PHARE 1999 - programul RICOP prevede acordarea de asistenta financiara nerambursabila de
100 mil. Euro în vederea atenuarii efectelor sociale ale restructurarii si se afla în strânsa legatura
cu implementarea acordurilor negociate cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International.
Programul PHARE National 1999, partea a doua, în valoare de 55,2 mil. Euro, are ca obiective:
întarirea dmocratiei, statului de drept si a drepturilor omului prin acordare de asistenta în
domeniul juridic si îmbunatatirea performantelor în privinta serviciilor de protectie a copilului,
pregatirea pentru integrarea pe piata interna unica a UE. Large Scale Infrastructure Facility
finanteaza proiecte în domeniul protectiei mediului si energiei, în valoare de 14,3 mil. Euro.
Facilitatea de recuperare (Pre-ins) 1999 prevede o finantare în valoare de 21 mil. Euro pentru
proiecte în domeniul transporturilor, energiei si luptei împotriva coruptiei. Programul de
Cooperare Transfrontaliera 1999, aplicat în zonele de frontiera cu Bulgaria si Ungaria, are un
buget de aproximativ 10 mil. Euro (5 mil. Euro pentru fiecare frontiera) si este axat pe
urmatoarele domenii: transporturi, energie, protectia mediului si dezvoltare regionala.
PHARE 2000 – anvelopa financiara de 255,8 mil. Euro, alocata pe urmatoarele componente:
PHARE National 215,2 mil. Euro (Criterii politice: 13 mil. Euro; Criterii economice: 40,9 mil.
Euro; Îndeplinirea obligatiilor ce decurg din preluarea acquis-ului comunitar: 73,1 mil. Euro;
Coeziune economica si sociala: 88 mil. euro);
Cooperare Transfrontaliera 13 mil. Euro (România – Ungaria si România - Bulgaria);
Programe Comunitare 27,6 mil. Euro.
În conformitate cu cerintele Comisiei Europene, în iulie 2000 a început procesul de monitorizare
si evaluare a programelor Phare. Monitorizarea implementarii programelor Phare se realizeaza
prin Subcomitetele Sectoriale de Monitorizare si prin Comitetul Mixt de Monitorizare, al caror
mandat a fost precizat de catre Comisia Europeana.
PHARE 2001 – alocare de 286,69 mil. Euro. PHARE National 241 mil. Euro (orientate astfel:
criterii politice, criterii economice, îndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-
ului comunitar, coeziune economica si sociala). Programe Comunitare 20 mil. Euro. Programe
de Cooperare Transfrontaliera 13 mil euro.
Din bugetul PHARE 2002, România a beneficiat de o alocare totala de 279 mil. Euro, distribuita
astfel: 265,5 mil. Euro pentru Programul PHARE National (criterii politice, criterii economice,
îndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, întarirea capacitatii
administrative, coeziune economica si sociala), 13 mil. Euro pentru programele de cooperare
transfrontaliera cu Ungaria si Bulgaria si 0,5 mil. Euro pentru Programul PHARE Orizontal
pentru Securitate Nucleara.
Având în vedere prioritatile Parteneriatului de Aderare legate de consolidarea capacitatii
judiciare si administrative, începând cu anul 2002, sunt elaborate planuri de actiune în cadrul
procesului de negociere dintre Comisia Europeana si fiecare stat candidat. Acestea identifica
etapele necesare atingerii unui nivel corespunzator a capacitatii judiciare si administrative
pâna la momentul aderarii si stabilesc masuri clare pentru realizarea acestui obiectiv.
Fondurile alocate României din bugetul Comunitatii pentru anul 2003 însumeaza 284,5 mil.
Euro, din care: 265,5 mil. Euro pentru Programul PHARE National (criterii politice, criterii

4
economice, îndeplinirea obligatiilor ce decurg din transpunerea acquis-ului comunitar, întarirea
capacitatii administrative, coeziune economica si sociala), 11 mil. Euro destinate celor doua
programe de cooperare transfrontaliera cu Ungaria si Bulgaria, 6,65 mil. Euro pentru Initiativa
pentru Frontiera Externa, 2,885 mil. Euro pentru Programul PHARE Orizontal pentru Securitate
Nucleara.
Pentru perioada 2004 – 2006, alocarea fondurilor PHARE are un caracter strategic pronuntat,
avându-se în vedere sectoarele cheie pentru finalizare pregatirilor de aderare. Pe baza
prioritatilor identificate în Roadmap, s-au elaborat strategii sectoriale si un program multi-anual
2004 – 2006, care a definit cadrul de finantare a unor proiecte specifice care sunt aprobate anual.
Pentru a avea o abordare strategica, Comisia Europeana promoveaza fise de proiect sectoriale
sau sub-sectoriale în defavoarea actiunilor punctuale, în acest fel asigurându-se sinergia,
coerenta, coordonarea si secventialitatea actiunilor propuse. Principalele criterii de selectie
vizeaza claritatea în stabilirea obiectivelor, facilitatea implementarii, monitorizarii si evaluarii.
Domeniile prioritare care beneficiaza de finantare PHARE pe baza programarii multianuale
vizeaza: minoritatile, reforma administratiei publice, finantele publice, agricultura, protectia
mediului, coeziune economica si sociala, managementul frontierelor si justitia.
Concomitent cu aceasta schimbare de abordare, Uniunea Europeana a aprobat si o crestere
semnificativa a bugetului PHARE destinat României, care însumeaza pentru perioada 2004 –
2006 aproximativ 1,4 mld. euro.
Prin Programul PHARE National 2004, România a primit 405,3 mil. Euro, repartizate în cadrul a
6 subprograme. Phare Cooperare Transfrontaliera este constituit din urmatoarele 5 componente:
România – Ungaria (5 mil. euro), România – Bulgaria (8 mil. euro), România Moldova (5 mil.
euro), România – Ucraina (6 mil. euro), România – Serbia si Muntenegru (4 mil. euro).
Programul PHARE Orizontal pentru Securitate Nucleara finanteaza proiecte în valoare de 2 mil.
Euro.
Prin Programul PHARE - componenta National, Comisia Europeana a aprobat României suma
de 396,9 mil. Euro.
Informatii suplimentare referitoare la implementarea Programului PHARE în România sunt
prezentate în anexa VI. 2.
Managementului Programului PHARE în România
Programarea
Procesul de programare a fondurilor PHARE s-a derulat anual între Comisia Europeana prin
Directia Generala pentru Extindere si Guvernul României, prin Ministerul Economiei si
Finantelor care îndeplineste atributiile Coordonatorului National al Asistentei.
Programarea are la baza mai multe documente strategice: Parteneriatul pentru Aderare (PA),
Programul National pentru Adoptarea Acquis-ului Comunitar (PNAA), Planul National de
Dezvoltare (PND) si Foaia de Parcurs pentru România si Bulgaria (vezi anexa VI. 1).
Pe baza acestor documente, au loc consultari între Comisie si Guvernul României pentru
stabilirea listei de proiecte care vor fi finantate din bugetul alocat fiecarui an. Dupa ce partile
ajung la un acord, Comisia Europeana elaboreaza Propunerea Financiara, cuprinzând lista
proiectelor si detalii despre acestea. Propunerea este supusa aprobarii Comitetului de
Management al Programului PHARE, format din reprezentanti ai statelor membre ai Uniunii.
Dupa obtinerea opiniei favorabile din partea Comitetului, Comisia Europeana emite Decizia de
Finantare si se semneaza un Memorandum de Finantare (MF) între Comisie si Guvernul
României, acesta reprezentând baza legala pentru aplicarea programului. Din momentul semnarii
MF, poate sa înceapa elaborarea programelor. Concomitent, are loc elaborarea fiselor de proiect,
documente în care este detaliat modul de punere în aplicare a proiectelor.
Implementarea

5
Programele de pre-aderare au fost gestionate în sistem descentralizat ex-ante: Decentralised
Implementation System (DIS) si a Ghidului pentru Phare, ISPA si SAPARD (PRAG - Practical
Guide for Phare, ISPA & SAPARD).
În esenta, sistemul implica transferul responsabilitatii administrarii programului (licitatii,
contractari si plati) autoritatilor din România, dar sub supravegherea Comisiei Europene, prin
Delegatia sa din Bucuresti. Desi autoritatile românesti sunt responsabile pentru procesele de
licitatie si contractare, Comisia Europeana verifica utilizarea corecta a fondurilor.
În vederea pregatirii pentru absorbtia Fondurilor Structurale (care sunt gestionate descentralizat,)
si pentru a facilita implementarea proiectelor dupa aderare, statele cu statut de stat candidat
pentru aderarea la UE trebuie sa adopte Sistemul Extins de Implementare Descentralizata
(EDIS).
Conditiile de trecere la EDIS si Foaia de Parcurs EDIS sunt trimise statelor candidate de catre
Comisia Europeana, stabilind în acest fel etapele procedurale care conduc la Decizia Comisiei cu
privire la adoptarea sistemului EDIS. Pentru a sprijini adoptarea EDIS, Comisia pune la
dispozitia statelor candidate, resurse financiare suplimentare.
Structuri cheie:
Administrarea programului PHARE în cadrul Comisiei Europene: Unitatea România din cadrul
Directoratului A al Directiei Generale Extindere (Unitatea PHARE), Oficiul de Cooperare
EuropeAid din cadrul Comisiei Europene si Delegatia Comisiei Europene în România.
Unitatea România asigura coordonarea exercitiului de programare, prezideaza Comitetul Mixt de
Monitorizare PHARE si este consultata asupra aspectelor importante privind punerea în aplicare
a programelor.
Oficiul de Cooperare EuropeAid are responsabilitatea generala de punere în aplicare a
ansamblului instrumentelor de ajutor extern ale Comisiei Europene, finantate din bugetul Uniunii
Europene. De asemenea, acest oficiu are rolul de a publica toate documentele legate de punerea
în aplicare a programelor, asigurând astfel transparenta[29] procesului de licitatie. EuropeAid a
coordonat si procesul de elaborare a Ghidului Practic (PRAG) si de revizuire a acestuia.
Delegatia Comisiei Europene este responsabila cu monitorizarea modului în care programele
sunt aplicate. Monitorizarea este de doua tipuri: tehnica (întâlniri lunare cu institutiile
beneficiare, participarea ca observatori în comitetele de coordonare, vizite pe teren, participarea
la diferite activitati din cadrul proiectelor, participarea la comitetele de monitorizare a
programelor) si financiara (controlul preventiv ex-ante al tuturor operatiunilor financiare:
licitatii, contracte, plati).
Administrarea programului PHARE în cadrul Guvernului României: Fondul National (FN),
Autoritatile de Implementare, Agentiile de Implementare (Autoritatile de contractare)
Fondul National administreaza fondurile comunitare alocate României. Înfiintat în cadrul
Ministerului Economiei si Finantelor, sub coordonarea Responsabilului National cu Autorizarea
Finantarii, FN are rolul de a contribui la cresterea transparentei utilizarii fondurilor si de evita
dispersarea fondurilor.
Autoritatile de Implementare (ministere/agentii guvernamentale) conduse de un Responsabil de
program (Senior Programme Officer), raspund de partea tehnica a aplicarii programului, inclusiv
monitorizarea implementarii proiectelor si planificarea asistentei.
Agentiile de implementare sunt responsabile cu organizarea licitatiilor, încheierea contractelor si
executarea platilor pentru fiecare proiect. Pentru cea mai mare parte a proiectelor, agentia de
implementare este Oficiul[30] de Plati si Contractare PHARE, care este responsabil cu:
- Apectele procedurale si administrative privind bugetul proiectelor
- Organizarea si supervizarea licitatiilor
- Încheierea si administrarea contractelor

6
- Executarea platilor
- Raportarea financiara legata de achizitionarea de servicii, bunuri si lucrari în cadrul
programelor PHARE.
OPCP executa managementul financiar si administrativ al proiectelor, respectând regulile,
reglementarile si procedurile de achizitii descrise în Manualul Sistemului de Implementare
Descentralizata si PRAG.
Pentru programele de coeziune economica si sociala (cu exceptia proiectelor de twinning),
Agentia de Implementare este Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintei, care are în
acest domeniu aceleasi functii ca si OPCP.
Actori cheie: Coordonatorul National al Asistentei, Responsabilul National cu Autorizarea
Finantarii, Comitetul Mixt de Monitorizare
Coordonatorul National al Asistentei este responsabil cu asigurarea unei legaturi strânse între
procesul de aderare si utilizarea fondurilor PHARE. Acesta raspunde de programarea fondurilor
PHARE, de la pregatire pâna la semnarea Memorandumurilor de finantare anuale, în colaborare
cu Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii PHARE, ministerele beneficire si în
consultare cu Comisia Europeana.
Responsabilului National cu Autorizarea Finantarii coordoneaza Fondul National si are
responsabilitatea de a administra din punct de vedere financiar fondurile PHARE. El îi numeste,
în consultare cu Coordonatorul National al Asistentei, pe Responsabilii cu Autorizarea
Programului, care conduc fiecare agentie de implementare. Responsabilul cu Autorizarea
Programului are sarcina de a administra financiar programul care este implementat de catre
Agentiile de Implementare.
Comitetul Mixt de Monitorizare este format din Coordonatorul National al Asistentei,
Responsabilul National cu Autorizarea Finantarii si reprezentanti ai Comisiei Europene. Acest
comitet se întâlneste o data pe an si analizeaza stadiul implementarii programelor, în sensul
îndeplinirii conditiilor aderarii si recomanda schimbari de prioritati sau realocare de fonduri
PHARE pentru a asigura îndeplinirea acestor conditii. Activitatea comitetului este sprijinita de
sub-comitete sectoriale de montorizare, care monitorizeaza în detaliu progresele înregistrate de
proiectele din sectorul respectiv. Aceste sub-comitete se organizeaza semestrial si raporteaza
problemele cu caracter orizontal identificate în implementarea programelor.
Gestionarea
Implementarea programelor Phare îmbraca doua aspecte:
- implementarea tehnica, ce se realizeaza la nivelul institutiilor centrale ale administratiei
(ministere, agentii) care sunt desemnate prin Memorandumurile de Finantare ca Autoritati de
Implementare, prin intermediul Unitatilor de Implementare a Proiectelor, ale caror atributii sunt
stabilite prin HG nr.869/2002.
- implementarea financiara, care se realizeaza prin intermediul Agentiilor de Implementare
Memorandumurile de Finantare Phare prevad o perioada de implementare a proiectelor de trei
ani: în primii doi ani fondurile alocate trebuie contractate, în caz de necontractare fondurile
putând fi pierdute, iar cel de-al treilea an este destinat efectuarii platilor, sumele contractate dar
neplatite în interiorul perioadei prevazute de Memorandumul de Finantare putând fi de asemenea
pierdute.

Concomitent cu montorizarea programelor, pe parcursul derularii proiectelor, se desfasoara

evaluarea intermediara, pe baza rapoartelor de monitorizare semestriale întocmite de autoritatile
de implementare, a analizei semestriale a programelor si proiectelor ce se desfasoara în cadrul
reuniunilor sub-comitetelor sectoriale de monitorizare si a discutiilor cu institutiile implicate în

7
implementarea programelor/proiectelor PHARE. Concluziile si recomandarile rezultate în urma
acestei evaluari au ca scop îmbunatatirea modului în care se pun în aplicare proiectele respective.
Facilitatea de Tranzitie
În conformitate cu Tratatul de Aderare a Bulgariei si României la Uniunea Europeana, încheiat
în data de 31 Martie 2005, în primul an de la aderare, Uniunea Europeana continua asistenta
financiara acordata celor doua noi state membre prin programul „Facilitatea de Tranzitie”
(Articolul 31, Partea a patra - Dispozitii Temporare, Titlul III - Dispozitii Financiare). Acest
Program va sprijini implementarea activitatilor de constructie institutionala pe aceleasi principii
valabile pentru Programul Phare. Suma destinata României si Bulgariei este de 82 MEuro. Din
acest total se estimeaza ca României îi va fi alocata suma de aproximativ 52.1 MEuro.
Pentru a asigura continuitatea, stabilitatea si simplitatea procesului de programare si
implementare, Programul Facilitatea de Tranzitie se constituie ca o continuare a Programului
Phare ca sprijin financiar nerambursabil acordat României în eforturile sale de finalizare a
masurilor necesare aderarii. Astfel, structurile si procedurile stabilite pentru pregatirea si
implementarea programelor Phare vor fi aceleasi si pentru programarea, respectiv implementarea
Programului Facilitatea de Tranzitie.
Responsabilitatea generala pentru ghidarea si supervizarea întregului proces de programare, de la
identificarea nevoilor (în cadrul procesului de monitorizare) si pâna la Decizia finala de
aprobare, apartine Comisiei Europene.
Facilitatea de tranzitie sprijina dezvoltarea si întarirea capacitatii administrative si judiciare a
României în vederea punerii în aplicare si asigurarii respectarii legislatiei comunitare si pentru a
promova schimbul de bune practici cu statele membre. Aceasta asistenta trebuie sa finanteze
proiecte de constructie institutionala si un numar limitat de mici investitii asociate celor dintâi.
Beneficiarii proiectelor vor fi institutiile administratiei publice centrale din România care au
responsabilitati în procesul de integrare europeana. De asemenea, ONG-urile pot beneficia de
asistenta în masura în care acestea îndeplinesc un rol în procesul de implementare a acquis-ului
sau în cazul în care activitatile propuse se adreseaza unei problematici legate de îndeplinirea
criteriilor politice stabilite la Copenhaga.
Prin urmare, Facilitatea de tranzitie este orientata catre finantarea aspectelor de dezvoltare
institutionala considerate ca fiind absolut necesare pentru implementarea acquis-ului, asa cum
sunt ele identificate si prezentate în raportul de monitorizare al Comisiei Europene. De aceea,
principalul document care sta la baza prioritizarii interventiilor ce pot fi incluse în Programul
Facilitatea de tranzitie este Raportul Comprehensiv de Monitorizare elaborat si publicat de
Comisia Europeana. În plus, trebuiesc avute în vedere si recomandarile provenite din alte
rapoarte de monitorizare ale Comisiei Europene sau supervizate de aceasta cum ar fi: rapoarte de
peer review, rapoarte de evaluare, rapoarte finale ale proiectelor twinning, cu conditia ca acestea
sa fie în concordanta cu principiile generale mai sus enuntate.
Se estimeaza ca Acordul de Finantare pentru Facilitatea de tranzitie va fi semnat în luna
Septembrie 2007, perioada de implementare fiind de 3 ani (2 ani pentru contractare plus un an
pentru implementare).
Din total bugetului s-a propus alocarea a 2.5 MEuro pentru Anvelopa nealocata pentru
dezvoltare institutionala, din care se va putea finanta pregatirea de proiecte pentru Fondurile
Structurale si de Coeziune, cu conditia ca aceasta nevoie sa fie identificata în documentele
oficiale ale Comisiei Europene.

ISPA
ISPA (“Instrument Structurel de Pr顴dh駸ion”) sprijină investiţiile de mare amploare în
domeniul infrastructurilor de transport şi de mediu. România va primi 1 026 milioane de euro în

8
cadrul ISPA pentru perioada 2004-2006. În sectorul transporturilor, se acordă prioritate
îmbunătăţirii reţelelor rutiere, feroviare şi fl uviale, dar şi modernizării reţelelor trans-europene
care traversează teritoriul României. În materie de mediu, Romania întâlneşte probleme grave
în ceea ce priveşte poluarea aerului, apei şi a solului, sectoare care necesită investiţii publice şi
private extrem de importante. ISPA contribuie în acest sens concentrându-se în special pe fi
nanţarea sistemelor de tratare a apelor uzate şi de gestionare a deşeurilor.
Programul ISPA reprezinta pentru România un important sprijin financiar în vederea reabilitarii
si modernizarii infrastructurilor de mediu si transport dar, totodata, un instrument fundamental de
îndeplinire a criteriilor de aderare si de dezvoltare a unor politici convergente si coerente cu
politicile comunitare în cele doua domenii, ca etapa preliminara a integrarii în structurile si
procedurile Uniunii Europene în aceste domenii.
Tabelul 45: Alocare indicativa anuala ISPA pentru România
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Total

239 mil. 246 mil. 255 mil. 261 mil. 315 mil. 348 mil. 347 mil. ~ 2,2 mld.
euro euro euro euro euro euro euro euro

Sursa: Brosura ISPA – fonduri europene pentru infrastructura din România, Ministerul
Finantelor Publice, 2005
Proiectele promovate sunt în deplina concordanta cu obiectivele specifice asumate în cadrul
documentelor strategice ale României (Parteneriatul pentru Aderare, Programul National de
Aderare la Uniunea Europeana, Programul National de Dezvoltare).
În perioada 2000 – 2006, România beneficiaza prin Programul ISPA, de finantare
nerambursabila de aproximativ 240 milioane euro anual, situându-se pe locul al doilea între
statele eligibile din punctul de vedere al alocarii bugetare (dupa Polonia).
În conformitatea cu decizia Consiliului European de la Copenhaga, care a avut loc în luna
decembrie 2002, din mai 2004, o data cu aderarea la Uniunea Europeana a primului val de state
candidate, finantarea anuala pentru România creste pâna în 2006 cu 20%, 30% si, respectiv, 40%
pe an.
Dupa aderarea la Uniunea Europeana, asistenta financiara prin ISPA este înlocuita în mod
automat de Fondul de Coeziune si întregul sprijin financiar creste substantial, responsabilitatea
autoritatilor române fiind pregatirea si consolidarea structurilor administrative si de coordonare
adecvate, în vederea cresterii capacitatii de absorbtie a fondurilor.
2. Strategii ISPA
În România, programarea ISPA a demarat prin elaborarea, în anul 2000, a celor doua documente
strategice:
- Strategia nationala ISPA în domeniul mediului si
- Strategia nationala ISPA în domeniul transporturilor.
Astfel, sectoarele pentru care se acorda finantare ISPA în România sunt:
- În domeniul mediului: tratarea apelor uzate, gestionarea deseurilor urbane, protectia
calitatii aerului
- În domeniul transportului: integrarea în retelele de transport europene si reabilitarea,
modernizarea si dezvoltarea structurilor existente.
Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si Ministerul Transporturilor sunt responsabile de
elaborarea Strategiilor Nationale ISPA în domeniul mediului, respectiv în domeniul
transporturilor, stabilind, în functie de anumite criterii de natura tehnica, financiara, sociala,

9
precum si criterii legate de atingerea standardelor europene în cele doua domenii, proiectele
prioritare avute în vedere pentru a fi realizate cu asistenta financiara din partea Uniunii
Europene.
3. Beneficiarii proiectelor ISPA
Proiectele ISPA sunt pregatite de catre Beneficiari. Beneficiarii programului ISPA pot fi:
- Pentru infrastructura de mediu: autoritatile locale si centrale (ministerul de resort,
consiliile judetene, primariile), regiile autonome
- Pentru infrastructura de transporturi: ministerul de resort, companiile nationale care sunt
capabile sa dezvolte proiecte de infrastructura de amploare, precum Compania Nationala de
Autostrazi si Drumuri Nationale si Compania Nationala de Cai Ferate.
4. Etapele necesare obtinerii finantarii prin ISPA
Pentru a obtine fonduri ISPA trebuie parcurse urmatoarele etape:
- beneficiarii vor depune cererile de finantare pentru evaluare la ministerele de resort
(Ministerul Transporturilor si Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile);
- ministerele de resort verifica proiectele si concordanta lor cu strategiile elaborate si
completeaza cererea de finantare ISPA;
- proiectele eligibile vor fi trimise prin Ministerul Economiei si Finantelor (unitate de
coordonare centrala a Guvernului României care reprezinta principalul punct de legatura cu
Comisia Europeana) la Comisia Europeana
- cererile de finantare sunt examinate de catre serviciile Comisiei Europene si, atunci când
este necesar, sunt discutate cu tara care a solicitat finantare. Comisia depune proiectele care
îndeplinesc conditiile pentru a fi acceptate, Comitetului de Management ISPA, compus din
reprezentanti ai tarilor membre ale Uniunii Europene;
- dupa primirea opiniei favorabile din partea Comitetului de Management, Comisia
Europeana adopta proiectele si trimite Memorandumul de Finantare tarii beneficiare pentru
semnare.
5. Finantare
Principalele surse de cofinantare pentru proiectele ISPA sunt:
- bugetul statului, în special pentru proiectele ISPA în domeniul transporturilor;
- bugetele autoritatilor locale sau a beneficiarilor finali;
- donatori bilaterali;
- institutii financiare internationale (BEI/BERD).
6. Structuri administrative ISPA în România
Principalele institutii implicate în procesul de programare, monitorizare si implementare a
programului ISPA în România, definite prin Memorandumul de Întelegere încheiat între
Guvernul României si Comisia Europeana, precum si fluxul informational si atributiile acestora
sunt:
Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile – avizeaza aplicatia din punctul de vedere al
criteriilor de mediu si al solutiilor de investitii propuse pentru remedierea problemelor existente;
Ministerul Transporturilor - elaboreaza aplicatia;
Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (Directia Generala
a Finantelor Publice Externe, Directia Reglementarea Achizitiilor Publice si Prioritizarea
Investitiilor Publice si Directia Generala Fondul National de Pre-aderare) avizeaza aplicatia din
punctul de vedere al capacitatii de co-finantare a beneficiarului si al regulilor de achizitie
publica.
Coordonatorul National ISPA – asigura o analiza finala a aplicatiei, în special din perspectiva
îndeplinirii conditiilor cerute de Uniunea Europeana (compatibilitatea cu strategia nationala si
directivele europene, existenta unei analize financiare solide, asigurarea co-finantarii, etc.).

10
Misiunile de evaluare organizate de Comisia Europeana împreuna cu IFI - procesul de
evaluare a proiectelor propuse reprezinta o etapa esentiala în cadrul exercitiului de programare;
în timpul misiunilor de evaluare beneficiarul final si autoritatile implicate trebuie sa convinga
Comisia Europeana cu privire la utilitatea si eligibilitatea proiectului pentru finantare prin ISPA.
De asemenea, misiunile de evaluare au un rol fundamental în determinarea contributiei prin
programul ISPA.
Comisia Europeana:
- Elaboreaza proiectul de Memorandum de Finantare pe care îl supune aprobarii Comitetului
de Gestiune ISPA;
- Transmite Memorandumul de Finantare aprobat si semnat de Comisarul pentru politici
regionale Coordonatorului National ISPA.
Coordonatorul National ISPA îndeplineste formalitatile privind semnarea Memorandumului de
finantare, traducerea si publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României.
Autoritati de Implementare:
- Ministerul Transporturilor;
- Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile
Agentii de Implementare: pentru ambele sectoare, transport si mediu, au fost constituite
Agentiile de Implementare ale programului, având ca responsabilitati lansarea apelurilor pentru
licitatie, semnarea contractelor si monitorizarea proiectelor. Comisia Europeana a exercitat rolul
de control ex ante, ceea ce înseamna ca, pentru fiecare pas din procesul finantarii, Agentia de
Implementare trebuie sa primeasca ex-ante aprobarea Delegatiei Comisiei Europene.

Pentru proiectele în derulare exista patru Agentii de Implementare:

- una pentru mediu: Oficiul de Plati si Contractare Phare (OPCP); din cadrul Ministerului
Economiei si Finantelor.
- trei pentru transport: Administratia Nationala a Drumurilor (AND); Compania Nationala de
Cale Ferata (CFR); Agentia de Implementare a Proiectului de Asistenta Tehnica privind
îmbunatatirea conditiilor de navigatie pe Dunare (înfiintata în cadrul Ministerului
Transporturilor).
Fondul National condus de Responsabilul National cu Autorizarea finantarii ISPA, care trebuie
sa asigure:
- certificarea platilor efectuate în cadrul tuturor proiectelor si transmiterea cererilor de
rambursare la CE
- fluxul aferent cofinantarii ISPA
- transferul fondurilor catre Agentiile de Implementare, pentru ca acestea sa poata efectua
platile catre contractori
- mentinerea unui sistem de raportare financiara pentru fondurile ISPA
- recuperarea fondurilor neutilizate la finalizarea masurilor ISPA
- detectarea iregularitatilor si propunerea de masuri corective pentru recuperarea acestora.
La lucrarile reuniunilor Comitetului de Monitorizare participa responsabili cu Programul ISPA
din cadrul Comisiei Europene si ai Delegatiei Comisiei Europene în România, reprezentanti ai
institutiilor financiare internationale care asigura cofinantarea proiectelor (BEI si BERD),
reprezentanti ai administratiei publice centrale implicate în derularea proiectelor, precum si
beneficiarii proiectelor ISPA (primarii, consilii judetene si companii din domeniul serviciilor
publice).
Factorii importanti în pregatirea unui proiect ISPA:

11
- Personalul PIU – poate fi catalogat ca fiind cel mai important factor în
pregatirea/implementarea/finalizarea unui proiect; numarul si pregatirea profesionala a acestora
este determinant,
- Posibilitatea de a beneficia de transfer de know-how de la o companie de consultanta,
cu experienta internationala în întocmirea proiectelor, de la care membrii PIU afla cum sunt
structurate echipele de proiect, cum se fixeaza tinte si termene si apoi prin ce metode se respecta
acestea, ce se întâmpla si cum se actioneaza atunci când termenele nu sunt respectate,
- Comunicarea în cadrul echipei PIU / si în general comunicarea dintre PIU si toate
celelalte institutii care interfereaza în acest program (ministere, autoritati locale, detinatori de
utiliati, delegatia Comisiei Europene, IFI),
- Politica investitionala a companiei – o companie care actualizeaza si care detine studii
de prefezabilitate (SPF-uri), studii de fezabilitate, studii de solutii, master planuri, poate
foarte usor sa stabileasca o prioritate investitionala bazându-se pe toate aceste date; lipsa
acestor studii si programe investitionale duce la promovarea unor proiecte nerelevante pentru
activitatea regiei / companiei, de aceea si avantajele implementarii unor astfel de proiecte vor fi
minore; cu alte cuvinte alegerea unor proiecte cu adevãrat importante pentru activitatea regiei nu
va face decât sa îmbunatateasca performantele operationale si financiare si sa creasca satisfactia
clientilor si sa încurajeze multiplicarea acestui tip de decizie;
- Un asemenea proiect presupune costuri de pregatire si implementare. Acestea implica în
primul rând un cost greu de cuantificat, acela al personalului necesar pentru asemenea
proiect, apoi ar trebui luate în calcul toate costurile legate de administrarea efectiva a
proiectului: birouri, mobilier, dotãri, IT, autoturisme, cursuri de perfectionare, salarii, etc.
Planificarea anuala a resurselor necesare pentru implementarea proiectului este foarte
importanta.
În România au fost aprobate 65 de proiecte ISPA, cu o valoare eligibila totala de 2,783,864,751
euro, cu o finantarea ISPA în valoare de 2,042,808,023 euro. Dintre acestea, 36 de proiecte sunt
în domeniul mediului (993,072,176 euro finantare ISPA), 12 în domeniul transportului
(962,713,099 euro finantare ISPA) si 17 sunt proiecte de asistenta tehnica.

SAPARD
Programul SAPARD (“Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development”)
a fost lansat în 2000 în scopul de a facilita adaptarea infrastructurilor agricole şi a zonelor rurale
ale statelor candidate din Europa centrală şi de est. În România, programarea SAPARD (513
milioane de euro pentru perioada 2004-2006) are ca principal scop îmbunătăţirea competitivităţii
sectorului agro-alimentar şi a infrastructurilor rurale, dezvoltarea şi diversifi carea economiei
rurale şi formarea resurselor umane.

Populaţie Nr. de locuitori/km PIB/capita Forţa de Rata

(2001, în mii) (2001) (2001, EU25=100) muncă Şomajului
ocupată (2002)
(2002, 15-64
ani)
Romania 22 408 94,0 26,8 57,6 8,4
Nord-Est 3 836 104,1 18,9 56,1 7,8
Sud-Est 2 935 82,1 23,4 54,7 10,6
Sud 3 463 100,5 22,6 57,9 9,8
Sud-Vest 2 397 82,0 23,7 61,3 6,7
Vest 2 032 63,4 29,0 57,5 7,2
Nord-Vest 2 839 83,1 23,7 57,8 7,6
Centru 2 640 77,4 25,8 55,8 8,4

12
București 2 269 1245,7 57,3 56,9 8,8

Alocarile anuale indicative ale contributiei financiare comunitare (preturi/1999), care, în cazul
României reprezinta 150,636 milioane Euro/anual, au fost stabilite prin Decizia Comisiei
nr.595/EC/1999.
La data de 31 iulie 2002, Comisia Europeana a emis Decizia care prevede conferirea
managementului Programului SAPARD autoritatilor de resort din România (Decizia
EC/638/2002).
Pentru definirea conditiilor privind managementul financiar si tehnic, regulile de gestiune si
control, precum si cadrul general administrativ pentru implementarea Programului SAPARD, a
fost semnat la Bruxelles, la data de 2 februarie 2001, Acordul Multianual de Finantare SAPARD
între Guvernul României si Comisia Comunitatii Europene (Multi-Annual Financing Agreement
– MAFA). Acest acord a fost ratificat prin Legea nr. 316/18 iunie 2001 (MO nr. 362/5 iulie
2001). MAFA reprezinta documentul oficial prin care s-a decis alocarea unei contributii
financiare nerambursabile României, în valoare de 1099 milioane Euro, angajata pe perioada
2000-2006, în vederea implementarii programului SAPARD.
În conformitate cu prevederile Legii nr.316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de
Finantare SAPARD, angajamentul financiar al Comunitatii Europene precum si perioada de
valabilitate a acestui angajament, sunt stabilite anual, în Acordurile anuale de finantare.
2. Cadrul institutional pentru implementarea programului
Agentia SAPARD
Institutia responsabila cu implementarea tehnica si financiara a programului în România este
Agentia SAPARD, institutie publica cu personalitate juridica, aflata în subordinea Ministerului
Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Agentia SAPARD are în structura o unitate
centrala, situata în municipiul Bucuresti, si opt Birouri Regionale de Implementare a
Programului SAPARD (BRIPS) (regiunile sunt definite conform normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România).
Autoritatea Competenta
Responsabilitatea pentru managementul financiar al fondurilor SAPARD revine Responsabilului
National cu Autorizarea Finantarii (National Authorising Officer – NAO), conform prevederilor
Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finantare. Fondul National din
cadrul Ministerului Finantelor Publice actioneaza în calitate de Autoritate Competenta, având
rolul de a emite, monitoriza si retrage acreditarea Agentiei SAPARD si de a numi Organismul de
Certificare.
Autoritatea de Management
Autoritatea de Management pentru Programul SAPARD este constituita în cadrul Ministerului
Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si este responsabila pentru eficienta si corectitudinea
coordonarii si raportarii asupra monitorizarii si evaluarii Programului SAPARD. Acest organism
asigura monitorizarea efectiva a derularii Programului si raporteaza Comitetului de Monitorizare
pentru Programul SAPARD, progresele înregistrate în implementarea masurilor si daca este
cazul, ale submasurilor.
Organismul de Certificare
Rolul de Organism de Certificare pentru Programul SAPARD este îndeplinit de Curtea de
Conturi a României. Principalele atributii ale acestui Organism constau în certificarea conturilor
Agentiei SAPARD, raportarea asupra sistemelor control si verificarea elementelor de
cofinantare.
Comitetul de Monitorizare

13
Comitetul de Monitorizare pentru Programul SAPARD are rolul de a asigura supervizarea,
eficienta si calitatea implementarii Programului, în vederea atingerii obiectivelor specifice.
Principalele atributii ale Comitetul de Monitorizare se refera la examinarea Raportului de
evaluare intermediara, aprobarea Rapoartelor anuale de implementare si a Raportului final,
precum si la aprobarea propunerilor privind amendarea/revizuirea Programului. Comitetul de
Monitorizare are în componenta reprezentanti ai organismelor guvernamentale cu
responsabilitati în domeniu, parteneri sociali si observatori din partea Comisiei Europene.
Serviciile Tehnice Delegate
Agentia SAPARD poate delega îndeplinirea unor functii de implementare tehnica (cu exceptia
functiilor de executare a platilor si de contabilizare a angajamentelor si platii), catre institutii
specializate. Astfel, au fost încheiate protocoale de delegare cu Ministerul Transporturilor si
Directia de Dezvoltare Rurala din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, care
stabilesc cadrul juridic, administrativ si tehnic conform caruia Agentia SAPARD deleaga
Serviciilor Tehnice Delegate (STD) din cadrul MTCT si MAPDR, o serie de atributii pentru
implementarea Masurii 2.1 „Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale” si respectiv,
Masurii 1.1 „Îmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole”.
3. Activitati eligibile pentru finantare
Conform Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala al României, prin
intermediul Programului SAPARD sunt finantate în perioada 2000 – 2006 unsprezece Masuri,
structurate pe patru prioritati, astfel:
Axa 1: Îmbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole si piscicole
prelucrate:
- Îmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole (beneficiari:
asociatii si grupuri de producatori cu personalitate juridica, societati comerciale cu capital 100%
privat, în sectorul vinificatie sunt sprijinite: asociatiile, grupurile de producatori si societatile
comerciale private care proceseaza numai soiuri nobile de struguri). În cadrul acestei masuri sunt
finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa între 30.000 si 2.000.000 EURO.
- Îmbunatatirea structurilor în vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si
fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare si pentru protectia consumatorilor;
Axa 2: Îmbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura:
- Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale (beneficiari: Consiliile locale comunale,
Asocieri de tip partenerial, cu statut juridic, între consiliile locale comunale). În cadrul acestei
masuri sunt finantate proiecte a caror valoare totala eligibila este cuprinsa între 100 000 EURO si
1 000 000 EURO.
- Managementul resurselor de apa pentru agricultura;
Axa 3: Dezvoltarea economiei rurale:
- Investitii în exploatatiile agricole (beneficiari: producatorii agricoli individuali; asociatiile
agricole familiale; societati agricole private/asociatii agricole cu personalitate juridica, prevazute
în Legea nr. 36/1991; societatile comerciale agricole cu capital integral privat, constituite în baza
Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 15/1990,
cu modificarile si completarile ulterioare). În cadrul acestei masuri vor putea fi finantate proiecte
a caror valoare totala eligibila este cuprinsa între 10.000 - 500.000 EURO.
- Constituirea grupurilor de producatori;
- Metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul si sa mentina peisajul rural
(agro-mediu);
- Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple
si venituri alternative (beneficiari: agricultori si/ sau silvicultori si/sau acvacultori persoane fizice
(producatori individuali de bunuri si/sau servicii); asociatii familiale înregistrate, asociatii si

14
grupuri de producatori; societati comerciale 100 % private). În cadrul acestei masuri vor putea fi
finantate proiecte a caror valoare totala este cuprinsa între 5.000 – 200.000 EURO.
- Silvicultura;
Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:
- Îmbunatatirea pregatirii profesionale (beneficiarul acestei masuri este Ministerul
Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale). Aceasta masura se aplica în scopul pregatirii
profesionale a producatorilor agricoli, silvici, piscicoli, acvacultorilor, a angajatilor unitatilor de
procesare a produselor agricole si piscicole si a altor activitati de diversificare care-si desfasoara
activitatea în spatiul rural în diferite domenii. În cadrul acestei masuri vor putea fi finantate
proiecte a caror valoare totala minima eligibila este 50.000 Euro.
- Asistenta tehnica (În cadrul acestei masuri activitatile sunt eligibile se regasesc in cheltuieli
cu întâlnirile Comitetului de Monitorizare - inclusiv costurile expertilor), cheltuieli cu campaniile
de informare si publicitate (incluzând costurile tiparirii si distribuirii lor), cheltuieli asociate
pregatirii masurilor în cadrul Programului si cheltuieli pentru Evaluare pe termen mediu.
În cursul anului 2002 au fost acreditate trei masuri din cadrul Programului SAPARD si
anume: Masura 1.1 „Îmbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole”,
Masura 2.1 „Dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale” si Masura 4.2 „Asistenta
tehnica”.
În decembrie 2003, Comisia Europeana a emis Decizia de acreditare pentru înca trei
masuri, dupa cum urmeaza: Masura 3.1 „Investitii în exploatatiile agricole”, Masura 3.4
„Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si
venituri alternative”, Masura 4.1 „Îmbunatatirea pregatirii profesionale”.
4. Conditii de finantare
Toate proiectele de tip SAPARD sunt cofinantate cu fonduri de la Uniunea Europeana si bugetul
national al României.
Regulile de cofinantare sunt diferite pentru beneficiarii privati si respectiv cei publici:
- pentru masurile din domeniul privat: minim 50% contributia beneficiarului si 50%
contributie publica (din care 25% bugetul national si 75% contributie comunitara);
- pentru masurile din domeniul public: contributie publica 100% din care, 25% de la
bugetul national si 75% contributie comunitara. Proiectele publice sunt proiecte de infrastructura
care nu genereaza venituri substantiale, în consecinta, contributia publica fiind de 100% din
bugetul eligibil total al proiectului.
În ceea ce priveste masura de asistenta tehnica, finantarea se realizeaza prin contributie publica
100%, din care 20% de la bugetul national si 80% contributie comunitara, cu exceptia
cheltuielilor asociate vizitelor si seminariilor organizate din initiativa Comisiei, unde contributia
Comunitatii este de 100% din totalul cheltuielilor publice.
Criterii de eligibilitate
Pentru beneficiarii privati sunt stabilite urmatoarele criterii generale de eligibilitate:
- proiectele trebuie sa fie amplasate în zonele rurale si numai în cazul în care se refera la
modernizarea sau extinderea unor capacitati deja existente pot fi plasate în zone urbane;
- proiectele trebuie sa contribuie la îmbunatatirea situatiei în zonele în care sunt localizate;
- trebuie demonstrata viabilitatea economica si financiara a proiectului prin intermediul unui
studiu de fezabilitate si/sau a unui plan de afaceri; acesta din urma va fi cerut numai în situatia în
care bugetul total eligibil pentru proiectul respectiv va depasi 50.000 EURO;
- solicitantul sau angajatii acestuia, responsabili tehnici cu proiectul, trebuie sa-si
dovedeasca cu documente experienta profesionala relevanta pentru respectivul proiect;
- proiectele trebuie sa corespunda standardelor U.E. si românesti privind protectia mediului
înconjurator;

15
- beneficiarii nu trebuie sa fi înregistrat pierderi financiare sau sa aiba datorii catre bugetul
de stat sau cel al asigurarilor sociale.
Conformitatea proiectelor se realizeaza pe baza verificarii documentelor justificative anexate la
Cererea de finantare. Documentele necesare pentru depunerea si acceptarea proiectelor sunt
prezentate în Ghidul solicitantului. Pentru fiecare masura în parte sunt stabilite criterii de selectie
si criterii de eligibilitate. Evaluarea si selectia proiectelor se face pe baza acestor criterii generale
si specifice.

4.4.4 Lectii învatate din implementarea instrumentelor de pre-aderare

Rezultatele procesului de implementare a fondurilor de pre-aderare au fost atât pozitive cât si
negative, evidentiind capacitatea de programare a nivelului regional, dar si a celui national. Se
poate aprecia ca cele mai multe dintre proiectele de infrastructura mare (parcuri de afaceri /
industriale / de agrement si initiative turistice) nu au fost întotdeauna însotite de documente
justificative convingatoare (studii de piata, evaluari privind impactul asupra mediului, indicatori
de dezvoltare a zonei, etc.).
Principala dificultate în implementarea fondurilor de pre – aderare a fost capacitatea limitata de
management[36]: de a pregati si administra proiecte, de a actiona în conditii de transparenta si de
a cheltui banii conform unor reguli stricte si complexe. Dar instrumentele sunt greu de comparat
între ele ca performanta, deoarece compozitia lor difera foarte mult.
Problemele de absorbtie si impact al cheltuirii banilor difera mult în functie de natura si
dimensiunea programelor, institutiile care le administreaza sau tipurile de beneficiari.
Proiectele cele mai putine si mai mari sunt în ISPA, deci aici progresul este probabil mai usor de
masurat. Situatia financiara globala a implementarii Programului ISPA în România la începutul
anului 2006 este prezentata în tabelul 46:
Tabelul 46: Situatia ISPA în februarie 2006 pentru perioada 2000 - 2006
Total buget (UE+Ro), 2000-2006 2,880 mld euro
Total grant UE 2,160 md euro (75%)
Fonduri contractate 1 md euro (35%)
Plati[37] efectuate în proiecte 340 mil euro (12%)
Sursa: Delegatia Comisiei Europene
Aceasta imagine este consecinta faptului ca în primii ani a fost aprobat un numar mic de
proiecte, în primul rând pentru ca nu exista expertiza necesara pregatirii unor astfel de proiecte si
intervalul de timp necesar atât pentru pregatirea solicitarii de finantare, cât si pentru aprobare a
crescut. În al doilea rând, conform procedurilor, pregatirea si semnarea contractelor de lucrari
dureaza dupa aprobare, astfel încât platile efectiv realizate nu pot avansa liniar în timp, fiind
astfel normala o acumulare la finalul perioadei. Întârzierile înregistrate în primii ani au mai fost
cauzate si de alti factori: cadru legislativ instabil, dificultati în exproprierea terenurilor,
capacitate de administrare limitata la nivelul autoritatilor contractante, responsabile direct cu
implementarea (lipsa de experienta si expertiza, nereguli).
Începând cu ianuarie 2001, serviciile de specialitate din cadrul Comisiei Europene au efectuat
mai multe misiuni de audit pentru verificarea structurilor create în România pentru
implementarea Programului ISPA. În urma acestor misiuni, partea comunitara a elaborat
Rapoarte de Audit în cadrul carora au fost prezentate deficientele identificate, precum si
concluzii si recomandari pentru eliminarea acestora.
Principalele probleme - cheie identificate s-au referit la managementul financiar al programului
ISPA în România, lipsa de personal, instabilitatea, precum si lipsa de experienta si de calificare a
acestuia (nevoia stringenta de pregatire), întârzieri în procesele de licitatie, lipsa unor proceduri

16
clare privind tranzactiile financiare, lipsa unor sisteme informatice adecvate, care sa asigure o
verificare permanenta a fluxului financiar, necesitatea de a optimiza conditiile de lucru, nevoia
de a stabili un sistem contabil unic pentru toate agentiile ISPA, nevoia de a asigura securitatea
datelor.
În cazul Programului PHARE, s-au înregistrat rate înalte ale absorbtiei, de peste 95%. Cu
interventii de infrastructura locala publica si pentru afaceri, granturi pentru IMM, investitii în
resursa umana, proiecte sociale si pentru societate civila si multe altele, PHARE a permis mai
multa libertate interna de miscare.
Prin comparatie, proiectele de infrastructura mica si SAMTID – legate mai direct de nevoile
judetelor si oraselor – sunt bine concepute si argumentate; în cazul SAMTID s-au valorificat
prevederile legislative care dau posibilitatea autoritatilor locale sa contracteze împrumuturi.
Schemele de credite nerambursabile pentru IMM au avut de suferit ca urmare a întârzierilor
birocratice, cauzate de procedura complexa de evaluare a numarului mare de cereri de finantare,
în timp ce masurile din TVET au evidentiat problemele rezultate din lipsa de coordonare dintre
autoritatile locale si ministere în stabilirea modului de actiune la nivel regional.
Unul dintre principalele neajunsuri a fost relativa imposibilitate de a estima alocarile bugetare de
la un an la altul, în conditiile în care regiunile primesc ponderi diferite din fondurile alocate
diferitelor masuri. Acest aspect, împreuna cu mecanismul de finantare de la nivel national au
creat în mare masura un cadru financiar impredictibil, care împiedica planificarea activitatilor la
nivel regional.
În situatia (determinata si de actiunea unui consultant strain) în care anumite proiecte de
infrastructura nu au putut fi finantate din cauza calitatii lor scazute (2004-2005), fondurile nu s-
au pierdut, ci s-au redirijat catre sub-componente unde absorbtia nu era o problema. Totusi, în
acest caz, riscurile analizate sunt de alta natura: impactul real si eficienta sociala a cheltuirii pe
tipuri de interventii si beneficiari.
Dar acest tip de analiza se face mai greu (este dificil de separat impactul generat prin
implementarea acestor fonduri de cel determinat sau indus de alti factori), este mai sensibila din
punct de vedere politic si presupune un interval mai mare de timp decât simpla masurare a
absorbtiei.
Aceleasi concluzii sunt valabile si pentru SAPARD, caz în care interesul major din partea
beneficiarilor s-a manifestat pentru micile proiecte de infrastructura rurala (drumuri si lucrari de
apa - canal), aceasta componenta fiind supra-licitata în proportie de 200%.
În schimb, pentru celelalte masuri, directionate catre ferme si întreprinzatori privati, autoritatile
s-au confruntat cu o lipsa de raspuns din partea acestora, fie din cauza lipsei de informare sau de
fonduri de cofinantare, fie a complicatiilor administrative complexe în accesarea fondurilor sau
pur si simplu din cauza slabiciunii intrinseci a sectorului agricol privat. Inundatiile din 2005 au
reprezentat pretextul pentru ca UE sa accepte ca fondurile care se absorbeau dificil în masurile
de piata sa fie partial redirijate catre infrastructura rurala calamitata.
În plus, cererea mare pentru infrastructura rurala si relativa usurinta în derulare si absorbtie a
acestor interventii ascunde probleme pe termen lung. Orice noua investitie (drum local sau
alimentare cu apa) presupune obligatii implicite asumate de administratia locala: de întretinere
regulata, pentru a preveni deprecierea capitalului investit; de colectare a tarifelor de la utilizatori.
Orice dificultati bugetare sau de organizare, rezultând în încalcarea obligatiilor asumate timp de
cinci ani de la încheierea investitiei, poate duce la penalizari. Cum ciclul de proiecte este abia la
început, foarte putine fiind finalizate, aceste probleme se vor manifesta doar de acum înainte.
În martie, 2006 s-a finalizat actualizarea evluarii intermediare a Programului SAPARD în
România, pentru perioada 2000 – 2005, bazata pe colectarea de date detaliate de la nivelul
beneficiarilor prin anchete, chestionare si studii de caz, interviuri cu actorii implicati si

17
personalul Agentiei SAPARD si Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Desi lista
recomandarilor propuse nu ia în considerare faptul ca acestea sunt imposibil de realizat si
implementat pâna la momentul finalizarii acestui program în România, totusi concluziile acestei
evaluari pot fi relevante pentru procesul de programare a documentelor strategice aferente
perioadei 2007 – 2013.
Astfel, concluzia generala, la nivelul programului re refera la o eficacitate financiara si tehnica
scazuta, care se reflecta pe fiecare masura în parte, desi programul este relevant si coerent
comparativ cu alte mijloace de interventie nationala si la nivelul UE, deoarece a condus la
crearea de locuri de munca, la o competitivitate mai ridicata si protectia mediului (contributia
programului pe termen lung). Totusi, în multe cazuri nivelul scazut de eficacitate al programului
este cauzat de obiective nerealiste si nu de nivelul scazut de activitate.
Pe perioada desfasurarii acestui program, beneficiarilor li s-a permis contractarea a maxim 2
proiecte (în cadrul perioadei programului), pentru a se asigura o larga diseminare a fondurilor si
a se evita monopolizarea fondurilor de catre un anumit segment al beneficiarilor.
Absorbtia scazuta a fondurilor este generata si de problemele privind cofinantarea privata, de
ezitarile beneficiarilor de a utiliza serviciile bancilor sau de ezitarile bancilor de a acorda
îmrpumuturi beneficiarilor. Dificultatile potentialilor beneficiari de a avea acces la credite de la
banci sunt în strânsa legatura cu datoriile mari ale acestora si cu lipsa unor active pentru
garantare.
De asemenea, una dintre problemele frecvente mentionate de cei mai multi beneficiari este
timpul relativ lung necesar pentru procesarea cererilor de catre autoritatile de implementare, cu
respectarea formalitatilor cerute în regulament. Ca urmare s-a recomandat introducerea unei
proceduri de evaluare rapida pe riscul beneficiarului. De asemenea, este necesara si cresterea
cunostintelor si competentelor personalului BRIPS, în special în ceea ce priveste deschiderea si
dialogul cu beneficiarii. Dublarea numarului personalului din Agentia SAPARD în vara anului
2005 a reprezentat o provocare, avînd în vedere faptul ca personalul nou a participat la
programul de instruire deja realizat si ca, teoretic, se afla la acelasi nivel profesional ca si
angajatii mai vechi. Totusi, unii beneficiari au raportat ca personalul nou nu a oferit o
consultanta adecvata , prezentând unele lacune în ceea ce priveste procedurile relevante.
Probleme de sistem
- În general proiectele individuale, sau sub-masurile dintr-un program, sunt dezvoltate
separat ca scopuri în sine, nu ca parte a unei strategii mai largi de crestere economica. Când la
acelasi nivel se implementeaza doua linii de finantare cu potentiale sinergii, acestea de regula se
pierd pentru ca programele nu se coreleaza între ele ca mecanism si prioritati. Scopul investitiei
trebuie sa urmareasca evitarea cheltuirii fara efect a fondurilor.
- Alocarile financiare rigide pot împiedica realocarea eficienta a resurselor, co-finantarea
flexibila sau parteneriatele public-privat;
- De multe ori selectia preliminara a propunerilor de proiecte de catre partea româna pe
criterii de calitate nu este pertinenta si obiectiva, din cauza capacitatii tehnice insuficiente. Ca
urmare, nu de putine ori au fost transmise spre aprobare la Bruxelles propuneri de proiecte care
nu îndeplineau criteriile de calitate, prelungind astfel intervalul de timp necesar aprobarii.
- Managementul de proiect angajat si pro-activ, orientat catre rezolvarea problemelor
imprevizibile care apar inevitabil, administrarea eficienta a fondurilor, sau managementul pe
obiective înca reprezinta capitole deficitare pentru actorii direct implicati în implementarea
acestor proiecte.
- Pentru proiecte care cuprind componente de investitii, estimarile de calcul privind costurile
de întretinere si operare sunt înca diferite de dimensiunea lor reala. Astfel, utilitatea investitiilor
tinde sa fie supra-estimata iar costurile presupuse de acestea în timp subestimate, ceea ce duce la

18
o cerere exagerata pentru asemenea interventii. Exista un deficit de resursa umana calificata,
rulaj mare de personal si salarii relativ mici în institutiile publice care implementeaza direct sau
supervizeaza proiecte europene.
Principala realizare rezultata în urma implementarii programelor PHARE, ISPA si SAPARD se
refera la faptul ca s-a creat un sistem, un mecanism si o cultura a modului de gestionare a
fondurile europene si a fondurilor publice, în general. A început un proces de schimbare a
atitudinii administratiei centrale si locale, dar si a beneficiarilor – ceea ce reprezinta un efect de
valoare adaugata ce nu poate fi cuantificat.

3. Iniţiativele comunitare

Alte programe sunt puse în practică în România cu ajutorul Fondurilor structurale europene în
cadrul Iniţiativei comunitare INTERREG III:
� Programul de cooperare trans-naţională INTERREG IIIB “CADSES” (zona Centru,
Adriatica, Dunărea şi sud-estul Europei). CADSES vizează sprijinirea: acţiuni în favoarea
amenajării teritoriale şi acţiuni care favorizează coeziunea economică şi socială; punerea în
practică a unor sisteme de transport efi ciente şi durabile şi accesul la societatea informaţională;
valorizarea patrimoniului natural şi cultural; protejarea mediului, gestionarea resurselor naturale,
precum şi prevenirea riscurilor. Un buget total de 237 milioane de euro, dintre care 128,7
milioane de euro din FEDER, este alocat pentru ansamblul acestui program.

Gestionarea integrată a deşeurilorilor in Ramnicu Valcea

Cost total eligibil: 14 673 100 EUR
Contribuţia UE: 11 004 825 EUR
“În zona centru-sud a României, Râmnicu Valcea (120 000 locuitori) nu dispune încă de un
sistem global de tratare a deşeurilor. Aceste deşeuri sunt aruncate într-o simplă groapă sub cerul
liber, la aproape 12 kilometri de centrul oraşului şi aproape de râul Olt. Cel puţin 20% din
lucuitorii oraşului nu benefi ciează de un serviciu de ridicare a gunoaielor menajere. În
consecinţă, primăria a lansat în 1997 Programul de gestionare integrată a deşeurilor, cu ajutorul
GTZ, agenţia germană pentru cooperare. În cadrul acestui program, în noiembrie 2001, Uniunea
europeană a acordat fonduri ISPA în scopul de a continua îmbunătăţirea procesului de ridicare a
gunoaielor, închiderea depozitului actual, construirea unei groape de gunoi ecologice şi a unei
platforme de compost modernă.”
Tratarea apelor uzate la Craiova
Cost total: 70 378 000 EUR
Contribuţia UE: 52 783 500 EUR
“Craiova (320 000 locuitori), unul dinte cele mai mari oraşe ale României, nu dispune în ziua de
astăzi de o staţie de epurare. Reţeaua de canalizare este de asemeni neterminată. Apele uzate sunt
vărsate direct într-un canal care traversează Craiova sau într-un iaz situat într-o zonă de recreere,
care la rândul lor, se varsă în râul Jiu, afl uent al Dunării. Proiectul comportă trei componente:
reabilitarea şi modernizarea staţiei de epurare; mărirea reţelei de canalizare; asistenţă tehnică şi
întărirea aparatului administrativ.”

4.Fondurile structurale in Europa

Asistenţă fi nanciară pentru pre-aderare Romania

(2004-2006, in milioane de euro, preţuri 2004
PHARE ISPA SAPARD Total

19
1 539 1 026 513 3 078

Fondurile structurale sunt reprezentate de Fondul european pentru dezvoltare regională (FEDER)
destinat dezvoltării infrastructurilor şi ÎMM-urilor, Fondul social european (FSE) destinat
formării profesionale şi ocupării forţei de muncă, Fondul european de orientare şi garantare
agricolă (FEOGA Orientare) destinat dezvoltării rurale şi Instrumentul fi nanciar de orientare a
politicii pescuitului (IFOP) destinat modernizării acestui sector. Fondul de coeziune sprijină
printre altele proiecte de mediu şi transport în statele mai puţin prospere.
Fondurile structurale se concentrează pe două obiective teritoriale, Obiectivul 1 (regiuni rămase
în urmă în materie de dezvoltare) şi Obiectivul 2 (reconversiunea zonelor industriale, urbane,
rurale sau dependente de pescuit), şi un obiectiv tematic, Obiectivul 3 (sisteme de formare
profesională, de asistenţă în căutarea unui loc de muncă în toată UE, în afara Obiectivului 1).
La toate acestea, se adaugă Iniţiativele comunitare – INTERREG III (cooperare trans-frontalieră,
trans-naţională şi inter-regională), URBAN II (revitalizarea zonelor urbane), LEADER+
(dezvoltarea durabilă a zonelor rurale), EQUAL (egalitatea pe piaţa forţei de muncă) – dar şi
Măsurile inovatoare (care au un caracter experimental). Dotarea din Fondurilor structurale pentru
perioada 2000-2006 este de 195 miliarde de euro, la care se adaugă alte 15 miliarde de euro
destinate noilor state membre pentru perioada 2004-2006. În ceea ce priveşte Fondul de
coeziune, dotarea este de 25,6 miliarde de euro pentru Europa celor 25.
Programele sunt elaborate şi fi nanţate în comun de către Comisia europeană şi autorităţile
naţionale şi regionale şi sunt puse în practică de acestea din urmă.
Pentru perioada 2007-2013, Comisia propune regruparea programelor în jurul a trei 3
componente, prevăzând alocarea unui buget total de 336 miliarde de euro. Componenta
“Convergenţă” va sprijini dezvoltarea regiunilor defavorizate, în special cele situate în noile state
membre. Componenta “Competitivitate” va anticipa schimbările structurale în ansamblul
celorlalte regiuni. Aceasta va cuprinde o componentă regională, pentru care fi ecare stat membru
va alege regiunile benefi ciare, şi o componentă naţională bazată pe strategia europeană pentru
ocuparea forţei de muncă. În sfârşit, componenta “Cooperare” are ca scop întărirea integrării
teritoriale a Uniunii europene, inspirându-se din experienţa Iniţiativei INTERREG.

4.1 Programul Operaţional 'Asistenţă Tehnică'

Programul dezvoltat în cadrul obiectivului 'Convergenţă', cofinanţat de Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR)

La data de 11 iulie, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional pentru România pentru
perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), denumit
„Programul Operaţional pentru Asistenţă Tehnică”. Bugetul total al programului este de
aproximativ 213 milioane de euro şi asistenţa comunitară se ridică la 170 milioane de euro
(aproximativ 0,86 % din totalul fondurilor UE investite în România în cadrul politicii de
coeziune 2007-2013).
1. Obiectivul investiţiei UE
Obiectivul Programului Operaţional pentru Asistenţă Tehnică (PO AT) la nivel naţional constă în
asigurarea sprijinului pentru coordonarea şi implementarea fondurilor regionale în România,
garantarea unui sistem fiabil de management şi de monitorizare şi asigurarea unei transmiteri
coordonate de mesaje generale referitoare la instrumentele structurale. Toate aceste obiective se
reflectă în absorbţia globală şi folosirea eficientă a intervenţiilor instrumentelor structurale.

20
PO AT vizează să asigure faptul că implementarea instrumentelor structurale în România
respectă principiile şi normele privind parteneriatul, programarea, evaluarea, managementul,
inclusiv managementul financiar, monitorizarea şi controlul pe baza responsabilităţilor împărţite
între statele membre şi Comisie, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Regulamentul
General. De asemenea, programul va sprijini implementarea priorităţilor prevăzute de Orientările
Strategice Comunitare pentru Politica de Coeziune.

2. Impactul preconizat al investiţiei

Împreună cu celelalte programe operaţionale (PO), PO AT va contribui în mod substanţial la
îndeplinirea priorităţii tematice stabilite în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, şi anume
„Construirea unei capacităţi administrative eficiente”.
Ca instrument comun pentru toţi actorii implicaţi pe parcursul întregului proces de implementare
şi monitorizare a instrumentelor structurale, Sistemul Informatic Unic de Management (SMIS)
va fi susţinut de PO AT. Sistemul va avea nevoie, cu siguranţă, de dezvoltare şi întreţinere
ulterioară, pentru a acoperi nevoile de management şi monitorizare derivate din implementarea
instrumentelor structurale.
De asemenea, programul va permite o multiplicare la nivel naţional a aspectelor şi practicilor
specifice. Deşi sprijinul acordat procesului de pregătire a proiectelor se numără, în principal,
printre obiectivele celorlalte programe operaţionale, PO AT va completa eforturile acestora
asigurând constituirea de reţele şi schimburi de informaţii şi bune practici care vizează acest
aspect.

3. Axe prioritare
În conformitate cu obiectivul de a crea cele mai bune condiţii pentru absorbţia adecvată a
fondurilor europene şi de a fi cât mai operaţional şi clar, programul va fi structurat pe trei axe
prioritare:

Axa prioritară 1: Sprijin pentru implementarea instrumentelor structurale şi coordonarea

programelor

Obiectivul acestei axe prioritare constă în consolidarea coordonării globale a implementării

instrumentelor structurale şi în constituirea capacităţilor adecvate prin acţiuni menite să
stabilească un nivel comun de cunoaştere şi experienţă printre diferiţi actori.Pentru a asigura
implementarea eficientă a instrumentelor structurale, este necesară coordonarea tuturor acţiunilor
întreprinse în raport cu gestionarea, monitorizarea şi controlul programelor operaţionale. În timp
ce axele prioritare legate de asistenţa tehnică din cadrul celorlalte programe din România vor
oferi sprijin procesului de gestionare a programelor operaţionale respective, PO AT va oferi
standarde comune şi orientări şi va permite schimbul de experienţă şi raţionalizarea bunelor
practici.

Axa prioritară 2: Dezvoltări viitoare şi sprijin pentru funcţionarea Sistemului Informatic Unic de
Management (SMIS)

Obiectivul acestei axe prioritare este acela de a asigura o bună funcţionare şi dezvoltare
organizaţională şi funcţională a SMIS, precum şi extinderea permanentă a sistemului pentru a
permite un acces rapid la informaţii la nivelul tuturor instituţiilor implicate în procesul de
gestionare a instrumentelor structurale şi pentru a contribui la un management corect şi eficient
al programelor operaţionale.

21
Obiectivul constituirii sistemului SMIS este acela de a garanta un management corect şi eficient
al programelor europene, în conformitate cu reglementările naţionale şi europene. Acest
instrument trebuie să fie operaţional pe toată perioada de implementare a programelor, şi anume
10 ani incluzând şi timpul de închidere a programelor. Experienţa acumulată în această perioadă
va fi valorificată pentru dezvoltarea sistemului IT în următoarea perioadă de programare.

Axa prioritară 3: Diseminarea informaţiei şi promovarea instrumentelor structurale

Obiectivul acestei axe prioritare constă în asigurarea unei transmiteri coordonate a mesajelor
generale referitoare la fondurile regionale la nivel naţional şi punerea în aplicare a planului de
acţiune în domeniul comunicării elaborat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, în conformitate
cu Strategia naţională de comunicare pentru instrumentele structurale.Această a treia axă
prioritară este dedicată în mod special publicului larg, dar se adresează, de asemenea,
beneficiarilor potenţiali. Intervenţiile sale sunt complementare acţiunilor descrise în cadrul
primei axe prioritare în materie de coordonare a comunicării la nivel naţional şi de sprijin al
sesiunilor de formare organizate în acest domeniu.

4.2 Programul Operaţional 'Mediu'

Program dezvoltat în cadrul obiectivului 'Convergenţă', cofinanţat de Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC)

La data de 12 iulie, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional pentru România pentru
perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul
de Coeziune (FC), denumit „Programul Operaţional de Mediu” (POS Mediu). Bugetul total al
programului este de aproximativ 5,6 miliarde de euro şi asistenţa comunitară se ridică la 4,5
miliarde de euro (aproximativ 23% din totalul fondurilor UE investite în România în cadrul
politicii de coeziune 2007-2013).

1. Obiectivul investiţiei UE
Obiectivul global al programului îl reprezintă îmbunătăţirea nivelului de trai şi a mediului,
insistând în special pe respectarea legislaţiei europene în domeniul mediului.
Acest obiectiv ar trebui văzut în lumina adâncirii fără precedent a disparităţilor în cadrul Uniunii
extinse şi a eforturilor pe termen lung care vor fi necesare pentru ca România să reducă aceste
disparităţi. Având în vedere faptul că necesităţile unor investiţii directe în sectorul de mediu în
vederea respectării legislaţiei UE sunt extrem de mari, autorităţile române au optat pentru crearea
unui program operaţional specific axat pe infrastructura de mediu, dar care abordează şi alte
aspecte legate de mediu.

2. Impactul preconizat al investiţiei

Strategia POS Mediu pentru 2007-2013 este axată pe investiţii şi servicii colective care vizează
creşterea competitivităţii pe termen lung, crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea durabilă.
Infrastructurile şi serviciile de bază vor trebui create, modernizate şi extinse pentru a duce la o
deschidere a economiilor regionale şi locale, pentru a stabili un cadru eficient de sprijinire a
întreprinderilor şi pentru a profita de oportunităţile oferite de piaţa europeană. Constituirea unei
infrastructuri eficiente de apă şi mediu va crea potenţial pentru noi locuri de muncă (în
construcţii, servicii, IMM-uri etc.) şi va reduce, într-un fel, migraţia forţei de muncă oferind

22
populaţiei posibilităţi de dezvoltare a unor afaceri sau atrăgând alţi investitori folosind, de
asemenea, avantaje locale competitive (resurse mai ieftine, zone naturale de o mare valoare etc.).

3. Axe prioritare
Pentru a îndeplini obiectivele Programului Operaţional de Mediu, se prevede alocarea fondurilor
UE şi de stat respective în vederea punerii în aplicare a următoarelor axe prioritare:

Axa prioritară 1: Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată

Această axă prioritară abordează unul dintre principalele puncte slabe ale sistemelor de apă şi
apă uzată care reflectă accesul redus al comunităţilor la infrastructura de apă şi apă uzată (52%),
calitatea necorespunzătoare a apei potabile şi lipsa facilităţilor de canalizare şi epurare a apelor
uzate în anumite zone. De asemenea, abordează aspectul referitor la eficienţa scăzută a
serviciilor publice de apă, cauzată în principal de numărul ridicat de operatori mici, mulţi dintre
aceştia desfăşurând diferite alte activităţi (transport public, încălzire urbană, electricitate locală,
etc.) şi de slabele investiţii pe termen lung, managementul ineficient, lipsa strategiilor de
dezvoltare pe termen lung şi a planurilor de afaceri etc.

Axa prioritară 2: Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea

siturilor contaminate istoric
Această prioritate abordează aspecte de mediu critice de pe teritoriul României – poluarea apei,
solului, aerului, provocată de depozitarea neadecvată a deşeurilor. Practicile de gestionare
neadecvată a deşeurilor moştenite din trecut, utilizate şi în prezent în România, au condus la
neconformarea unui număr mare de depozite şi la depozitarea neadecvată a unor cantităţi
considerabile de deşeuri care continuă să fie produse. Cea mai frecventă metodă de eliminare a
deşeurilor rămâne depozitarea. Colectarea selectivă este făcută doar în anumite centre - pilot şi
multe din materialele reciclabile sunt pierdute prin depozitare. Doar o mică parte din acestea sunt
folosite ca materie primă secundară şi reciclate.

Axa prioritară 3: Reducerea poluării şi diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin

restructurarea şi reabilitarea sistemelor de încălzire urbană pentru atingerea ţintelor de eficienţă
energetică în localităţile identificate ca fiind cele mai afectate de poluare
Acţiunile în cadrul programului prevăd reducerea impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii
umane în aglomeraţiile urbane care au cel mai mult de suferit de pe urma poluării produse de
sistemele urbane vechi de încălzire. Intervenţiile se vor baza pe strategii locale de încălzire pe
termen mediu/lung. Scopul principal este de a promova o utilizare eficientă a surselor de energie
neregenerabile şi, acolo unde este posibil, utilizarea surselor de energie regenerabile sau a
surselor de energie mai puţin poluante pentru sistemele de încălzire urbană.
Se va acorda o atenţie deosebită activităţilor de modernizare a sistemelor de încălzire urbană,
ceea ce va conduce la reducerea semnificativă a emisiilor de SO2, NOx şi de pulberi în câteva
localităţi afectate puternic de poluare.

Axa prioritară 4: Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii

Scopul acestei axe prioritare este de a sprijini conservarea biodiversităţii şi a naturii prin
dezvoltarea unui cadru de management adecvat pentru zonele protejate, inclusiv pentru siturile
Natura 2000. Aceasta include dezvoltarea infrastructurii pentru zonele protejate, precum şi
activităţi de întreţinere, de operare şi monitorizare. Creşterea gradului de conştientizare în ceea
ce priveşte protecţia mediului şi comportamentul favorabil protecţiei naturii – ca bază pentru
dezvoltarea durabilă – este, de asemenea, un element cheie luat în considerare.

23
Se preconizează acordarea unui sprijin special pentru pregătirea şi implementarea planurilor de
management. Aceasta include secţiuni privind delimitarea în spaţiu, inventariere (caracteristici
naturale şi informaţii socio-economice), instrumente de planificare şi management, inclusiv
definirea unităţilor de mediu şi evaluarea lor, zonare propusă (rezervaţie, priorităţi pentru
conservare, utilizare restrânsă şi utilizare generală), obiective de management şi orientări. Prin
acestea din urmă se asigură legislaţia relevantă, activităţile umane compatibile cu măsurile de
conservare şi de îmbunătăţire a habitatelor.

Axa prioritară 5: Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în

zonele cele mai expuse la risc
Sprijinul pentru această axă prioritară se va concentra pe investiţiile care să furnizeze un nivel
adecvat al protecţiei împotriva inundaţiilor prin sprijinirea îmbunătăţirii stării economice, de
mediu, ecologice şi de conservare a regiunilor celor mai expuse riscului de inundaţii. Zonele ţintă
pentru intervenţie vor fi selectate în concordanţă cu strategiile relevante la nivel regional şi
naţional.
În cadrul acestei axe prioritare, se va acorda sprijin pentru protejarea şi reabilitarea litoralului
sudic al Mării Negre, având drept scop stoparea eroziunii costiere, precum şi protejarea valorii
bunurilor din zona litorală şi creşterea siguranţei locuinţelor din această zonă.

Axa prioritară 6: Asistenţă tehnică

Scopul acestei axe prioritare este de a asigura o implementare eficientă pentru POS Mediu.
Aceasta va contribui la creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor UE prin sprijinirea
identificării proiectelor, consolidarea capacităţii administrative a Autorităţii de Management şi a
organismelor intermediare, finanţarea activităţilor referitoare la monitorizarea, evaluarea şi
controlul proiectelor, dar şi prin acţiuni de publicitate şi informare pentru POS Mediu. O atenţie
specială va fi acordată sprijinirii identificării de proiecte care să asigure schimbul de informaţii
cu comunitatea europeană de cercetare în domeniul mediului şi transferul de cunoştinţe „de
ultimă generaţie”. Studiile elaborate pentru sprijinirea identificării proiectelor vor lua pe deplin
în considerare datele disponibile privitoare la inovare şi la tehnologiile care nu afectează
mediul.4.

4.3 Programul Operaţional 'Transport'

Program dezvoltat în cadrul obiectivului 'Convergenţă' cofinanţat de Fondul European

de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC)

La data de 12 iulie, Comisia Europeană a aprobat programul operaţional pentru România pentru
perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul
de Coeziune (FC), denumit 'Programul Operaţional - Transport' (POS-T). Bugetul total al
programului este de aproximativ 5,7 miliarde de euro, iar sprijinul financiar acordat de
Comunitate se ridică la 4,56 miliarde de euro (aproximativ 23% din totalul fondurilor europene
investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013).

1. Obiectivul investiţiei UE

Obiectivul principal în sectorul transporturilor este acela de a oferi o infrastructură dezvoltată în

mod adecvat, modernă şi durabilă, întreţinută în mod corespunzător, care să faciliteze o circulaţie
sigură şi eficientă a persoanelor şi a bunurilor la nivel naţional şi european şi care să contribuie

24
în mod pozitiv şi semnificativ la dezvoltarea economică a României.România are nevoie de
legături cu celelalte state europene. De asemenea, costurile ridicate din domeniul transporturilor
se datorează lipsei unei infrastructuri corespunzătoare şi/sau unei infrastructuri în stare precară
pe teritoriul României. Acest program urmăreşte reducerea perioadelor de călătorie şi astfel a
costurilor pentru a ajunge în zone izolate ale României, precum şi asigurarea unor legături
adecvate cu restul Europei prin intermediul principalelor axe ale reţelelor transeuropene (TEN-
T).

2. Impactul preconizat al investiţiei

La nivel global, strategia de ansamblu din domeniul transporturilor este pusă în practică prin
intermediul unor obiective generale şi a unor obiective specifice. Obiectivele generale se referă
la transpunerea în legislaţia românească a legislaţiei europene din domeniul transporturilor,
precum şi la asistenţa tehnică destinată gestionării şi punerii în aplicare a sistemelor, iar
obiectivele specifice se referă la investiţia efectivă în infrastructura de transport (în special
proiectele TEN-T prioritare).
Aceste obiective se vor realiza într-o manieră compatibilă cu dezvoltarea durabilă şi care ţine
cont de problema schimbărilor climatice. Dezvoltarea reţelei româneşti TEN-T va avea un
impact pozitiv asupra mediului prin reducerea emisiilor de CO2 generate de mijloacele de
transport. Aceasta se va realiza în special în cazul infrastructurii rutiere, având în vedere faptul
că sporirea capacităţii acesteia va conduce la degajarea circulaţiei şi la reducerea timpului de
călătorie, contribuind în acest fel la reducerea emisiilor de CO2. De asemenea, programul
favorizează tipurile de transport care sunt cel mai puţin dăunătoare pentru mediu, cum ar fi
transportul feroviar, transportul intermodal şi transportul fluvial intern, şi doreşte să menţină,
chiar să îmbunătăţească, cota de piaţă pe care o deţin aceste tipuri de transport în prezent. Se va
acorda atenţie surselor regenerabile de energie pentru a putea reduce impactul consumului de
energie asupra mediului.

3. Axe prioritare
Pentru a atinge obiectivele POS-T, se propune alocarea în domeniul transporturilor a fondurilor
UE şi a fondurilor de stat corespunzătoare pentru punerea în aplicare a următoarelor axe
prioritare:

Axa prioritarã 1: Modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T în scopul realizării unui
sistem durabil de transport şi integrării acestuia în reţelele de transport ale UE
Această axă prioritară urmăreşte sporirea coeziunii teritoriale dintre România şi statele membre
ale UE prin reducerea semnificativă a timpului de călătorie, îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii
transportului către principalele destinaţii, pe plan intern, cât şi la nivel european, atât pentru
călători, cât şi pentru mărfuri, alături de axele prioritare TEN-T nr. 7, 18 şi 22.
Acest obiectiv va fi atins prin extinderea şi modernizarea autostrăzilor şi căilor ferate, precum şi
a infrastructurii transportului naval, în scopul creşterii calităţii, eficienţei şi vitezei serviciilor de
transport, door-to-door, şi sporirii volumelor de mărfuri şi a traficului de călători din estul către
vestul României.

Axa prioritarã 2: Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în afara axelor

prioritare TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem naţional durabil de transport
Această axă prioritară vizează modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport rutier,
feroviar, naval şi aerian din cadrul reţelei naţionale în afara axelor prioritare TEN-T şi
promovează un echilibru adecvat între tipurile de transport. Obiectivul acesteia este creşterea

25
traficului de călători şi de mărfuri, caracterizat de un nivel mai ridicat de siguranţă, o mai mare
viteză şi calitate a serviciilor, inclusiv interoperabilitatea feroviară, în contextul obiectivului
politicii de coeziune de dezvoltare a legăturilor secundare dintre reţele.

Axa prioritarã 3: Modernizarea sectorului de transport în scopul asigurării unei protecţii sporite a
mediului, a sănătăţii umane şi îmbunătăţirii siguranţei pasagerilor
Această axă prioritară urmăreşte punerea în aplicare a principiilor dezvoltării durabile în sectorul
transporturilor din România, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Cardiff
din 1998 şi Strategia europeană pentru dezvoltare durabilă (Gothenburg, 2001). Aceasta va
încuraja sporirea nivelului de siguranţă, minimalizarea efectelor adverse asupra mediului,
precum şi transportul intermodal şi combinat.

Axa prioritarã 4: Asistenţă tehnică

Punerea în aplicare în mod adecvat a instrumentelor structurale necesită sprijin instituţional şi
consolidarea capacităţii administrative în decursul următorilor ani. Acest sprijin va consta în
angajarea de personal suplimentar şi formarea acestuia atât cu privire la sarcinile administrative,
cât şi la aspectele tehnice ale gestionării proiectelor din domeniul transporturilor pentru
Ministerul Transporturilor şi pentru celelalte instituţii beneficiare. Se va promova, de asemenea,
înţelegerea şi aprecierea rolului şi obiectivului contribuţiei UE la dezvoltarea infrastructurii de
transport din România.

4.4 Programul Operaţional Regional

Program dezvoltat în cadrul obiectivului 'Convergenţă', cofinanţat de Fondul European

de Dezvoltare Regională (FEDR)

La data de 12 iulie, Comisia Europeană a aprobat programul operaţional pentru România pentru
perioada 2007-2013 cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), denumit
„Programul Operaţional Regional” (POR). Bugetul total al programului este de aproximativ 4,38
miliarde de euro, iar sprijinul financiar acordat de Comunitate se ridică la 3,7 miliarde de euro
(aproximativ 19% din totalul fondurilor europene investite.

1. Obiectivul investiţiei UE
Obiectivul general constă în sprijinirea dezvoltării economice, sociale, echilibrate teritorial şi
durabile a regiunilor din România, ţinând seama de nevoile şi resursele specifice ale acestora şi
punând accentul pe polii urbani de creştere, pe îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a
infrastructurii de bază. Regiunile României, în special cele mai puţin dezvoltate, ar putea deveni
zone mai atractive în ceea ce priveşte locuirea, interesul turistic, investiţiile şi piaţa forţei de
muncă.
Acest obiectiv va fi atins prin alocarea diferenţiată a fondurilor pentru fiecare regiune, în funcţie
de nivelul de dezvoltare a acestora şi în strânsă coordonare cu acţiunile puse în aplicare în cadrul
altor programe operaţionale.
Această strategie va acorda prioritate regiunilor mai puţin dezvoltate şi, în acelaşi timp, se va
acorda o atenţie specială sprijinirii polilor urbani de creştere, care pot contribui la dezvoltarea
policentrică a României.

26
2. Impactul preconizat al investiţiei
Obiectivul strategic al programului cuprinde:
• Crearea a 15 000 de noi locuri de muncă până la sfârşitul anului 2015.
• Reducerea disparităţilor dintre regiuni cu privire la PIB pe cap de locuitor în perioada
2007-2015.
Se preconizează că punerea în aplicare a acestui program va crea condiţii mai bune pentru
dezvoltarea economică şi socială echilibrată teritorial a tuturor regiunilor din România şi a
polilor urbani de creştere care sprijină dezvoltarea.
POR va susţine promovarea acţiunilor menite să îmbunătăţească standardele de siguranţă, să
reducă efectele adverse asupra mediului, să diminueze schimbările climatice, să protejeze
infrastructurile de transport în caz de dezastre naturale, precum şi să elimine tronsoanele rutiere
cu risc ridicat (puncte negre). Cu toate că anumite acţiuni specifice, cum ar fi îmbunătăţirea
infrastructurii rutiere, tind în mod inevitabil să conducă la creşterea emisiilor de gaze cu efect de
seră, alte intervenţii, de exemplu îmbunătăţirea transportului în comun, modernizarea instalaţiilor
de producţie, eliminarea blocajelor în materie de transport, pot contribui la reducerea acestor
emisii. Efectul global al programului va fi reducerea consumului de energie şi a emisiilor de gaze
care provoacă schimbări climatice, prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile.

3. Axe prioritare
Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării se va realiza printr-o abordare integrată, bazată
pe asocierea investiţiilor publice în infrastructura locală, a politicilor active de stimulare a
activităţilor economice şi a sprijinului acordat pentru valorificarea resurselor locale, prin
intermediul următoarelor axe prioritare:

Axa prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a polilor urbani de creştere

Această axă prioritară are ca obiectiv creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă în
oraşe prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătăţirea serviciilor, inclusiv a serviciilor
sociale, precum şi prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a mediului de afaceri şi a
antreprenoriatului.a
Pentru a contribui la dezvoltarea ţării în mod echilibrat teritorial şi pentru a evita sporirea
disparităţilor interne, investiţiile vor fi concentrate în oraşele care funcţionează ca poli urbani de
creştere regionali şi/sau locali, care extind dezvoltarea către zonele înconjurătoare, acordându-se
prioritate polilor de creştere situaţi în regiuni şi judeţe cu un nivel mai scăzut de dezvoltare în
ceea ce priveşte PIB-ul şi rata şomajului.

Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale

Obiectivul acestei axe este sporirea accesibilităţii regiunilor şi a mobilităţii populaţiei, bunurilor
şi serviciilor, pentru a favoriza dezvoltarea economică durabilă.
Axa prioritară 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
Această axă vizează crearea premiselor pentru îmbunătăţirea accesului populaţiei la serviciile
esenţiale, contribuind la realizarea obiectivului european de coeziune economică şi socială prin
îmbunătăţirea infrastructurii în domeniul sănătăţii, educaţiei, serviciilor sociale şi siguranţei
publice în situaţii de urgenţă.
Axa prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
Această axă prioritară are ca scop înfiinţarea şi extinderea structurilor regionale şi locale de
sprijinire a mediului de afaceri, reabilitarea zonelor industriale şi susţinerea iniţiativelor
antreprenoriale la nivel regional şi local, în vederea facilitării creării de locuri de muncă şi a
creşterii economice durabile.

27
Axa prioritară 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
Această axă prioritară vizează în mod special valorificarea durabilă şi promovarea patrimoniului
cultural şi a resurselor naturale cu potenţial turistic, precum şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor
de cazare şi a infrastructurii de turism, în scopul creşterii atractivităţii regiunilor, dezvoltării
economiilor locale şi creării de noi locuri de muncă.

Axa prioritară 6: Asistenţă tehnică

Obiectivul acestei axe prioritare este sprijinirea punerii în practică transparente şi eficiente a
programului.

4.5 Program Operaţional 'Creşterea competitivităţii economice'

Program dezvoltat în cadrul obiectivului 'Convergenţă', cofinanţat de Fondul European

de Dezvoltare Regională (FEDR)

La 12 iulie, Comisia Europeană a aprobat Programul Operaţional pentru România finanţat de

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru perioada 2007-2013, denumit
Program Operaţional „Creşterea competitivităţii economice”. Bugetul total al programului este
de aproximativ 3 miliarde de euro iar asistenţa comunitară se ridică la 2,5 miliarde de euro
(aproximativ 12,7% din totalul fondurilor UE investite în România în cadrul politicii de coeziune
2007-2013).

1. Obiectivul investiţiei UE
Obiectivul general îl constituie creşterea productivităţii societăţilor româneşti în conformitate cu
principiile dezvoltării durabile şi reducerea disparităţilor comparativ cu productivitatea medie a
Uniunii Europene. Ţinta o reprezintă o creştere anuală medie a PIB per salariat de aproximativ
5,5%. Aceasta va permite României să atingă aproximativ 55% din productivitatea medie a UE
până în 2015.

2. Impactul preconizat al investiţiei

Se preconizează ca fondurile să încurajeze crearea şi dezvoltarea societăţilor, în special a
întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) în toate regiunile din România. Se vor promova
gestiunea internă a acestora şi accesul lor pe pieţele internaţionale. Se preconizează, astfel,
crearea a peste 5 000 de locuri de muncă şi se speră că cifra de afaceri din activităţile de export
va creşte cu 10% în IMM-urile care vor primi asistenţă. În plus, se prevede înfiinţarea a 500 de
societăţi, incubate prin intermediul iniţiativei JEREMIE (Joint European Resources for Micro to
medium Enterprises – Resurse europene comune pentru microîntreprinderi şi întreprinderi
mijlocii).
În ceea ce priveşte acţiunile dedicate sprijinirii inovării şi cercetării şi dezvoltării (C&D),
fondurile ar trebui să contribuie la sporirea cheltuielilor private în acest sector, cu 270 milioane
de euro în 2015, dar să permită, de asemenea, în continuare eliberarea cererilor de brevete (50).
Se preconizează crearea a 400 de noi locuri de muncă în acest sector.
În ceea ce priveşte tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC), fondurile vor acţiona în ambele
direcţii – cea a ofertei şi cea a cererii. Atenţia va fi acordată, în special, sectoarelor în care există
deficienţe ale pieţei, în care se va promova dotarea cu reţele de bandă largă. În consecinţă, se
preconizează conectarea, în aceste sectoare, a 5 000 de noi întreprinderi. Instrumentele de e-
guvernare vor fi, de asemenea, dezvoltate având un număr de utilizatori de până la un milion.

28
În sfârşit, se prevede ca promovarea surselor de energie regenerabile (SER) şi a eficienţei
energiei să conducă la o reducere de 30% a emisiilor poluante în întreprinderile asistate, în timp
ce se preconizează o putere instalată de 120 MW pentru producerea SER.

3. Axe prioritare
Ţinând cont de posibilităţile de consolidare a poziţiei competitive a întreprinderilor româneşti, au
fost identificate următoarele axe prioritare:

Axa prioritară 1: Un sistem de producţie inovativ şi eficient din punct de vedere ecologic
Obiectivele din cadrul acestei axe prioritare constau în consolidarea şi creşterea durabilă a
sectorului productiv din România şi stabilirea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor.
Este necesară transpunerea legislaţiei UE în legislaţia naţională privind întreprinderile mici şi
mijlocii.

Axa prioritară 2: Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate

Această axă prioritară se concentrează pe mai multe aspecte pentru a contribui la următoarele
obiective: creşterea capacităţii de cercetare prin investirea în dezvoltarea infrastructurii de
cercetare şi dezvoltare (C&D) şi atragerea de noi tineri cercetători şi de specialişti la nivel înalt,
atât în institutele de cercetare şi dezvoltare (universităţi şi institute de cercetare), precum şi în
întreprinderile care dispun de departamente de cercetare; consolidarea furnizării de cunoştinţe
din partea universităţilor şi a institutelor de cercetare; stimularea transferului de tehnologie bazat
pe cooperarea dintre institutele de cercetare şi dezvoltare şi întreprinderi; stimularea cererii
pentru inovaţii a întreprinderilor; crearea şi consolidarea societăţilor de înaltă tehnologie şi
dezvoltarea unor centre de excelenţă şi de competitivitate.

Axa prioritară 3: TIC pentru sectorul privat şi public

O infrastructură energetică eficientă, flexibilă, sigură şi curată constituie o condiţie preliminară
necesară pentru dezvoltarea economică deoarece încurajează productivitatea şi, ca urmare,
competitivitatea. România are ca scop îmbunătăţirea eficienţei energiei şi creşterea, în cadrul
consumului naţional brut de electricitate, a procentului de electricitate produsă cu ajutorul
surselor regenerabile.
Procentul de energie electrică produsă din surse regenerabile din consumul naţional brut de
energie electrică a fost de aproape 29% în 2004, aproape de ţinta stabilită de 33% până în 2010,
aproape toată însă realizată în mari hidrocentrale. Prin urmare, diferenţa ar trebui acoperită în
primul rând prin alte surse regenerabile în vederea evitării unei recurgeri masive la hidroenergia
produsă în cantităţi vaste.

Axa prioritară 5: Asistenţă tehnică

Obiectivul acestei axe prioritare este acela de a furniza sprijin pentru procesul de punere în
aplicare a programului şi pentru utilizarea eficientă a contribuţiei financiare comunitare şi a
cofinanţării naţionale.

29
4.6 Program operațional 'România–Bulgaria'

Program în cadrul Obiectivului de cooperare teritorială europeană, cofinanțat de

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)

La 18 decembrie 2007, Comisia Europeană a aprobat un program de cooperare transfrontalieră

între România și Bulgaria pentru perioada 2007–2013. Acest program oferă sprijin comunitar
pentru 15 regiuni NUTS 3, și anume șapte regiuni din România (județele Mehedinți, Dolj, Olt,
Teleorman, Giurgiu, Călărași și Constanța) și șapte regiuni din Bulgaria (districtele Vidin,
Vrața, Montana, Plevna, Veliko Tarnovo, Ruse Silistra și Dobrici). Pe lângă acestea, districtul
bulgar Razgrad a fost inclus în zona eligibilă a programului, conform regulii flexibilității
menționate la articolul 21 alineatul(1) din Regulamentul privind Fondul European de Dezvoltare
Regională (FEDER).
Bugetul total al programului este de 262 milioane de euro, iar sprijinul comunitar prin
intermediul FEDER se ridică la 218 milioane de euro, reprezentând circa 2,5% din totalul
investițiilor alocate Obiectivului de cooperare teritorială europeană în cadrul politicii de
coeziune pentru perioada 2007–2013.

30
1. Scopul și obiectivul programului
Zona eligibilă se caracterizează prin probleme specifice zonelor de frontieră, unde caracterul
marginal și distanța față de centrele economice și decizionale sunt accentuate de prezența unor
frontiere care limitează schimburile economice, sociale și culturale și afectează gestionarea
comună și eficientă a teritoriului. Zona transfrontalieră nu este omogenă și nu are o identitate ca
regiune. Analiza situației socio-economice actuale arată că dezvoltarea economică, creșterea și
crearea de locuri de muncă sunt lente; cu toate acestea, potențialul unei cooperări transfrontaliere
benefice există. În ceea ce privește mediul, zona se caracterizează, de asemenea, prin peisaje,
ecosisteme și o morfologie bogate și variate, dar și foarte vulnerabile.
Prin urmare, obiectivul strategic general al programului este acela de a reuni persoanele,
comunitățile și economiile zonei transfrontaliere România–Bulgaria și de a sprijini crearea de
către acestea a unei zone de cooperare, care să valorizeze resursele și avantajele sale umane,
naturale și ecologice, bazându-se pe o abordare durabilă.

2. Impactul prevăzut al investițiilor

Se preconizează că programul va avea un impact semnificativ asupra dezvoltării economice, a
mediului și a mobilității din zona transfrontalieră. Dezvoltarea durabilă se află la baza tuturor
eforturilor din cursul acestei perioade de programare. Printre rezultatele preconizate se află:
accesul la infrastructuri TIC pentru 3 200 000 de persoane;
30 de proiecte care să dezvolte sisteme de gestionare comună pentru protecția mediului;
100 de proiecte privind sensibilizarea în legătură cu protecția și gestionarea mediului;
crearea de sisteme comune de prevenire a inundațiilor pentru 70% din cursul Dunării în zona
transfrontalieră;
infrastructuri de afaceri pentru 500 de IMM-uri;
informarea a 360 000 de persoane cu privire la posibilitățile de ocupare a forței de muncă;
absolvirea unor cursuri de formare transfrontaliere de către 3 500 de persoane.

3. Priorităti
Programul operațional se structurează în funcție de următoarele priorități:

Prioritatea 1: Accesibilitate (aproximativ 36,4% din finanțarea totală)Această prioritate vizează

îmbunătățirea mobilității și a accesului la infrastructura de transport din zona transfrontalieră.
Obiectivele specifice sunt ameliorarea mobilității transfrontaliere prin îmbunătățirea situației
existente și prin crearea unor infrastructuri de transport noi în zona eligibilă, precum și crearea
condițiilor necesare pentru un schimb constant de informații și de date relevante pentru zona
transfrontalieră.

Prioritatea 2: Mediu (aproximativ 34,3% din finanțarea totală)Această prioritate vizează

utilizarea durabilă și protecția resurselor naturale și a mediului, precum și promovarea
gestionării eficiente a riscului în zona transfrontalieră. Obiectivele sale sunt următoarele:
asigurarea unei protecții și a unei utilizări eficiente a avantajelor naturale ale zonei, prin
intermediul unor sisteme de gestionare comună coordonate; sensibilizarea cu privire la protecția
și gestionarea mediului în zona transfrontalieră; protecția populației, a întreprinderilor, a
mediului și a infrastructurii din această zonă împotriva potențialelor consecințe dezastruoase ale
crizelor cauzate de factori naturali sau umani.

31
Prioritatea 3: Dezvoltarea economică și socială (aproximativ 21,6% din finanțarea totală). Cea
de-a treia prioritate vizează stimularea dezvoltării economice și a coeziunii sociale prin
intermediul unor eforturi comune în vederea identificării și punerii în valoare a avantajelor
comparative ale regiunii. Obiectivele sunt: dezvoltarea unor infrastructuri și a unor servicii
comerciale transfrontaliere, a unor produse turistice comune integrate, a cooperării între
universități, institute de cercetare și activități comerciale, schimbul de informații privind
posibilitățile de ocupare a forței de muncă, serviciile de formare în vederea ocupării forței de
muncă, precum și crearea de contacte și de schimburi între centre de instrucție sau de formare.
De asemenea, programul își propune să consolideze coerența și cooperarea dintre populația și
comunitățile locale din zona în cauză în domeniul social și în cel cultural.

Prioritatea 4: Asistența tehnică (aproximativ 7,7% din finanțarea totală). Această prioritate va
contribui la punerea în aplicare a programului. Se va oferi o asistență generală în ceea ce
privește pregătirea proiectului, gestionarea și aplicarea programului, activitățile de informare,
precum și evaluarea acestuia.

4.7 Program operațional 'Ungaria - România'

32
 Program operațional în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană,
cofinanțat de Fondul european de dezvoltare regională (FEDER)

La 21 decembrie 2007, Comisia Europeană a aprobat un program de cooperare transfrontalieră

între Ungaria și România pentru perioada 2007–2013. Programul oferă sprijin comunitar
regiunilor maghiare Szabolcs-Szatmár-Bereg, Hajdú-Bihar, Békés, Csongrád și județelor
române Satu-Mare, Bihor, Arad și Timiș.
Bugetul total al programului este de aproximativ 275 de milioane de euro, iar asistența
comunitară prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) se ridică la circa 224 de
milioane de euro. Aceasta reprezintă aproximativ 2,6% din totalul investițiilor UE alocate
obiectivului de cooperare teritorială europeană în cadrul politicii de coeziune pentru perioada
2007-2013.

Obiectivul și scopul programului

Obiectivul strategic global al programului este acela de a apropia persoanele, comunitățile și
agenții economici din zona transfrontalieră pentru a facilita dezvoltarea comună a zonei de
cooperare, bazându-se pe avantajele-cheie ale zonei de frontieră.
Zona de frontieră eligibilă este omogenă și, în general, prezintă caracteristici economice și
sociale similare. Ea este bogată în diferite resurse naturale: de exemplu, abundența râurilor
constituie un atu important, dar prezintă și riscuri de inundații puternice și de poluare
transfrontalieră a râurilor. În ceea ce privește principalele sectoare economice, agricultura și
industria alimentară joacă un rol-cheie în economia întregii regiuni.
Investițiile străine directe (ISD) au un rol important în dezvoltarea și restructurarea economiei
zonei de frontieră. În timp ce întreprinderile mari și societățile multinaționale activează cu
succes, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) din zonă sunt încă fragile, iar șomajul
continuă să creeze probleme sociale, mai ales în zonele rurale. O altă problemă importantă este
nivelul foarte scăzut al activității de cercetare și dezvoltare (R&D).
Infrastructura rutieră și accesibilitatea din zonă au fost mult îmbunătățite prin realizarea unor
porțiuni de autostradă. Cu toate acestea, căile de acces spre așezările rurale mici, mai ales spre
cele situate în apropierea imediată a granițelor, continuă să fie foarte deteriorate.
Situația este eterogenă în ceea ce privește utilitățile publice: în timp ce în Ungaria majoritatea
utilităților sunt conforme standardelor europene, partea românească a zonei transfrontaliere se
confruntă cu probleme mai mari. Lipsa accesului la internet în bandă largă reprezintă o problemă
în așezările mici situate de ambele părți ale graniței.

2. Impactul preconizat al investițiilor

Programul urmărește să amelioreze infrastructura de transport, pentru a sprijini accesibilitatea în
cadrul zonei de frontieră, îmbunătățind astfel fluxul de informații privind oportunitățile comune
din această zonă, precum și utilizarea eficientă și protecția resurselor naturale comune. De
asemenea, vor fi consolidate legăturile economice din zona de frontieră, în scopul de a încuraja
dezvoltarea economică durabilă, valorificând diferitele avantaje comparative. Activitățile
programului au ca obiectiv și mărirea coerenței sociale și culturale a persoanelor și a
comunităților. Astfel se va asigura egalitatea între femei și bărbați, se va ține cont de nevoile
specifice ale persoanelor dezavantajate, cu dizabilități sau aparținând minorităților etnice și se
vor asigura măsuri de protecție a mediului natural și a celui antropic pentru a sprijini dezvoltarea
durabilă.

33
3. Priorități
Programul operațional se structurează în funcție de următoarele patru priorități:

Prioritatea 1: Îmbunătățirea condițiilor-cheie pentru dezvoltarea durabilă comună a zonei de

cooperare [aproximativ 48,9% din finanțarea totală. Această prioritate urmărește îmbunătățirea
facilităților de transport și a comunicării transfrontaliere, precum și protecția mediului. Ea va fi
realizată prin intermediul următoarelor acțiuni: construcția, reabilitarea și lărgirea drumurilor și
porțiunilor de căi ferate transfrontaliere, studii de fezabilitate, redactarea de planuri și
documente tehnice (EIA), proiectarea de servicii de transport public transfrontalier, realizarea
infrastructurii de internet în bandă largă, programe de promovare a accesului comunităților,
realizarea facilităților necesare unor buletine de știri transfrontaliere. În privința mediului, se
preconizează acțiuni în domeniile protecției naturii (cooperare între instituții, planuri de
gestionare și infrastructuri comune în ariile protejate, conferințe, laboratoare și expoziții
comune), resurselor de apă și gestionării calității (cooperare între instituții, previziunea și
prevenirea inundațiilor) și reducerii poluării (sisteme de colectare și tratare a deșeurilor solide,
schimb de bune practici în domeniul gestionării deșeurilor).

Prioritatea 2: Întărirea coeziunii sociale și economice din zona de frontieră [aproximativ 41,3%
din finanțarea totală. Această pri oritate urmărește creșterea competitivității economice a zonei
prin dezvoltarea mediului antreprenorial și îmbunătățirea resurselor umane. Domeniile de
intervenție planificate sunt: sprijinirea cooperării antreprenoriale transfrontaliere (investiții
dedicate infrastructurii antreprenoriale și promovării cooperării); promovarea cooperării în
domeniile cercetării și dezvoltării și inovării; cooperarea în domeniul pieței muncii; educația –
colaborarea în vederea dezvoltării competențelor și cunoștințelor, în domeniile sănătății și
prevenirii riscurilor comune, precum și colaborarea între comunități.

Prioritatea 3: Asistența tehnică [aproximativ 9,8% din finanțarea totală. Aceasta include acțiuni
în sprijinul punerii în aplicare a programului. Se va oferi o asistență generală în ceea ce privește
programul operațional de pregătire a proiectului, gestionarea și aplicarea programului, precum
și informarea în legătură cu programul și evaluarea acestuia.

34
4.8 Programul Operaţional 'Europa de Sud-Est (ESE)'

Programul de cooperare transnaţional în cadrul obiectivului de cooperare teritorială

europeană cofinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)

La 20 decembrie 2007, Comisia Europeană a aprobat „Programul de cooperare transnaţională”

pentru perioada 2007-2013. Acest program implică sprijin comunitar pentru regiuni din 16 ţări -
state membre, ţări candidate, ţări candidate potenţiale şi ţări terţe.
- Pentru 14 ţări zona eligibilă reprezintă întreg teritoriul ţării, şi anume Albania, Austria, Bosnia
şi Herţegovina, Bulgaria, România, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Grecia,
Ungaria, Serbia, Muntenegru, Slovacia, Slovenia şi Moldova;
- În 2 ţări doar anumite regiuni sunt eligibile. În Italia regiunile eligibile sunt: Lombardia,
Bolzano/Bozen, Trento, Veneto, Friuli-Venezia-Giulia, Emilia Romagna, Umbria, Marche,
Abruzzo, Molise, Puglia Basilicata, iar în Ucraina: Cjermovestka Oblast, Ivano-Frankiviska
Oblast, Zakarpatska Oblast şi Odessa Oblast.
Aceasta reprezintă o populaţie totală de 200 de milioane. Bugetul total al programului este de
245 de milioane de euro şi asistenţa comunitară prin Fondul European de Dezvoltare Regională
(FEDER) se ridică la 206 milioane de euro.

35
1. Obiectivul şi scopul programului
Obiectivul strategic general al programului este de a îmbunătăţi „procesul de integrare teritorială,
economică şi socială şi de a contribui la coeziune, stabilitate şi competitivitate” prin dezvoltarea
parteneriatelor transnaţionale. Programul se axează pe patru priorităţi tematice: Inovare, Mediu,
Accesibilitate şi Dezvoltare urbană durabilă. Acest program va reprezenta o ocazie concretă
pentru Balcanii de Vest de a se apropia de Uniunea Europeană şi va aprofunda relaţiile cu ţările
vecine ale UE.
Zona Europei de Sud-Est este cea mai diversă, eterogenă şi complexă zonă de cooperare
transnaţională din Europa, fiind alcătuită dintr-un număr mare de ţări având fiecare specificitatea
sa. Emergenţa unor noi ţări şi apariţia, astfel, a unor noi frontiere a schimbat modelele relaţiilor
politice, economice, sociale şi culturale.
După schimbările din 1990, această zonă trece printr-o schimbare fundamentală a modelelor
economice şi de producţie. În timp ce unele regiuni, în special capitalele, se adaptează bine
noilor provocări, altele încearcă să se reorienteze. Pe teritoriul în care se realizează programul
există disparităţi regionale semnificative în ceea ce priveşte puterea economică, inovarea,
competitivitatea şi accesibilitatea între zonele urbane şi zonele rurale.
În cadrul reţelei europene de transport, Europa de Sud-Est constituie o punte între nordul, sudul,
estul şi vestul Europei. Cu toate acestea, reţelele existente nu pot ţine pasul cu creşterea cererii şi
cu standardele din ce în ce mai ridicate. Un număr mare de instrumente şi concepte intersectează
această zonă, de exemplu Reţelele transeuropene (RTE) şi coridoarele paneuropene de transport,
dar acestea trebuie dezvoltate în continuare.
Există râuri adaptate pentru transportul de mărfuri, frontiere maritime şi Dunărea, o cale
navigabilă internaţională importantă şi un factor integrant în multe domenii, cum ar fi
transportul, comerţul şi mediul. Europa de Sud-Est se caracterizează printr-o vastă biodiversitate
şi resurse naturale de o mare valoare de mediu. Potenţialul pentru utilizarea tehnologiilor care
respectă mediul şi oportunităţile pentru o viitoare dezvoltare economică şi socială reprezintă
punctele forte ale zonei, dar rămân de înfruntat, de asemenea, daunele aduse mediului în trecut.

2. Impactul prevăzut al investiţiilor

Programul va promova inovarea, spiritul antreprenorial, cunoaşterea, economia şi societatea
informaţională prin acţiuni concrete de cooperare şi rezultate vizibile. De asemenea, programul
vizează sporirea atractivităţii regiunilor şi a oraşelor luând în calcul dezvoltarea durabilă,
accesibilitatea fizică sau a cunoştinţelor şi calitatea mediului prin abordări integrate şi acţiuni
concrete de cooperare şi rezultate vizibile. În cele din urmă, va promova integrarea prin
sprijinirea unor capacităţi echilibrate pentru cooperarea transnaţională la toate nivelurile.

3. Priorităţi

Prioritatea 1: Facilitarea inovării şi a spiritului antreprenorial vizează să contribuie în mod

specific la dezvoltarea viitoare a Europei de Sud-Est ca un spaţiu al inovării, să faciliteze
inovarea, spiritul antreprenorial şi economia cunoaşterii şi să sporească integrarea şi relaţiile
economice în zona de cooperare. Aceste obiective pot fi atinse prin dezvoltarea reţelelor
tehnologice şi de inovare, promovarea unui mediu favorabil spiritului antreprenorial inovator şi
îmbunătăţirea condiţiilor-cadru pentru inovaţie. Exemple de proiecte care pot fi sprijinite includ:
studii de fezabilitate, cursuri comune de formare legate de inovare şi tehnologie, crearea de reţele
de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) etc.

36
Prioritatea 2: Protecția și îmbunătățirea mediului şi o mai bună gestionare a zonelor naturale
protejate şi a altor zone naturale/seminaturale, să depăşească constrângerile impuse de barierele
naţionale, să prevadă viitoarele ameninţări şi oportunităţi de mediu şi să dezvolte acţiuni comune
transnaţionale pentru protecţia naturii şi a persoanelor. Aceste obiective pot fi atinse prin
gestionarea integrată a apei şi prevenirea şi gestionarea inundaţiilor, prevenirea riscurilor de
mediu, gestionarea resurselor naturale şi promovarea eficienţei resurselor şi a energiei. Exemple
de proiecte ar include: sisteme comune de protecţie civilă, mecanisme comune de avertizare,
strategii pentru turismul rural şi maritim, dezvoltarea reţelelor privind „industriile verzi” etc.

Prioritatea 3: Îmbunătăţirea accesibilităţii vizează să facă legătura între actorii locali şi regionali
şi reţelele europene (inclusiv transportul rutier, feroviar, fluvial şi maritim). Acest aspect include
infrastructura fizică precum şi accesul la societatea informaţională. De asemenea, promovează
pregătirea coordonată pentru dezvoltarea reţelelor de accesibilitate şi sprijinirea multimodalităţii.
Acest obiectiv poate fi atins prin coordonarea promovării, planificării şi funcţionării reţelelor de
transport primare şi secundare, dezvoltarea strategiilor de combatere a „diferenţelor de
infrastructură digitală” şi îmbunătăţirea condiţiilor-cadru pentru platformele multimodale.

Prioritatea 4: Dezvoltarea sinergiilor transnaţionale pentru zonele de creştere durabilă. Acest

obiectiv vizează rezolvarea disparităţilor din ce în ce mai mari între anumite regiuni şi oraşe din
Europa de Sud-Est şi determinarea unui tip de dezvoltare „policentric”. Obiectivul poate fi
îndeplinit prin abordarea provocărilor problemelor cruciale care afectează zonele metropolitane
şi sistemele regionale de aşezare, promovarea unui model echilibrat de zone de creştere atractive
şi accesibile şi promovarea unor valori culturale ca element activ al dezvoltării. Exemple de
acţiuni ar include: dezvoltarea cooperării în domeniul infrastructurii publice şi a serviciilor
publice, soluţii de cooperare pentru reînnoirea urbană, planuri pentru restructurarea fostelor baze
militare, pentru mai buna gestionare a siturilor arheologice etc.

Prioritatea 5: Asistenţa tehnică în vederea sprijinirii implementării şi a consolidării capacităţilor

va contribui la punerea în aplicare eficace a programului şi va creşte capacitatea instituţiilor şi a
beneficiarilor din regiunile cuprinse în program.

5. Concluzii

Politica regionala nu poate avea succes printr-o implementare izolata fata de alte
politici. În acest sens, cunoasterea politicilor comunitare si nationale relevante, alaturi de
integrarea lor într-un concept strategic bine conturat si coerent, care poate pune cel mai bine în
valoare potentialul de dezvoltare al unei tari, respectiv al unei regiuni sau al unei zone sunt
esentiale.
Consolidarea capacitatii de cooperare si de absorbtie eficace a fondurilor disponibile prin toate
mijloacele disponibile – precum schimburi de buna practica, actiuni comune, schimburi de noi
tehnologii, dezvoltarea parteneriatelor, crearea de retele tematice etc. – va atrage dupa sine
implementarea eficace si eficienta a programelor de cooperare în derulare si totodata, va crea
premizele dezvoltarii de noi parteneriate de cooperare regionala, inclusiv cu state mai îndepartate
din afara Uniunii, precum Statele Unite ale Americii, China sau Rusia.
În contextul unei economii globalizate, a caracterului limitat al resurselor disponibile, întarirea
cooperarii devine esentiala: la orice nivel si pe orice tematica, cooperarea trebuie sa urmareasca
valorificarea la maxim a oportunitatilor în vederea realizarii potentialului existent.

37
 6. Bibliografie
Ruralitate româneasca în contextul integrarii europene, editura ASE, Bucuresti, 2006
Murgescu D., Varia G. – Fonduri Structurale si de Coeziune: 2007 – 2013. Noi obiective. Noi
provocari, Conferinta Fondurile Structurale si de Coeziune ca premisa de dezvoltare a mediului
de afaceri, Universitatea Româno – Americana, editia a II – a, editura universitara, 2007
Oprescu, G., Constantin, D.L., Pislaru, D., Ilie, F.,
Analiza capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare în România, Studiul nr.1, Studii de
Impact, PAIS III, Institutul European din România, Bucuresti, Decembrie 2005, www.ier.ro
www.gov.ro
www.europa.eu.int
www.infoeuropa.ro
http://www.eprc.strath.ac.uk/eprc/publications.cfm
www.euireland.ie
www.gov.ie
www.mnec.gr/en/economics
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/evaluation/evalsed/index_en.htm
http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fo
nduri_Romania/csnr.htm
http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fo
nduri_Romania/POS_Competitivitate_final_EN.pdf
http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fo
nduri_Romania/POS_Transport_final_EN.pdf
http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fo
nduri_Romania/POS_Mediu_final_EN.pdf
http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fo
nduri_Romania/POS_Dezv_resurseumane_proiect_iulie2007_EN.pdf
http://www.mefromania.ro/wps/PA_1_1_15H/static/amcsc/fond_structural/fonduri_structurale/fo
nduri_Romania/PO_Dezv_capacitate_admin_proiect_iulie2007_EN.pdf

38