Coruptia = desi termenul de coruptie este frecvent asimilat cu lipsa de moralitate, el se

refera la relatiile dintre autoritati si cetateni si inseamna, de fapt, folosirea abuziva a

puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.

Coruptia constituie infractiune. Faptele de coruptie sunt infractiuni si se sanctioneaza

cu inchisoare. Faptele incriminate astfel de legislatia romana includ: darea si luarea de
mita; traficul de influenta; primirea de foloase necuvenite; abuz in serviciu contra
intereselor publice pentru obtinerea de beneficii personale.

Spaga sau Mita – o forma populara de coruptie

Luarea de mita este fapta oricarui functionar care: pretinde ori primeste bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act
privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor
indepliniri.

Darea de mita este promisiunea oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui
functionar de catre o persoana pentru satisfacerea nelegala a unui interes.

Primirea de foloase necuvenite este primirea de catre un functionar, de bani ori alte
foloase, dupa ce a indeplinit un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Primirea de
foloase necuvenite se deosebeste de luarea de mita prin aceea ca foloasele se dau ulterior
indepliniriii actului si nu au conditionat emiterea lui, fiind un spor nelegal la salariu
pentru activitatea lui.

Ce nu este coruptia?
Bacsis – In cazul anumitor profesii liberale, in particular cele prin care se presteaza
servicii direct clientilor s-a incetatenit o cutuma: clientii platesc un surplus pentru
serviciile prestate, in semn de multumire fata de calitatea serviciului. Desi practicienii in
cauza
pot abuza de aceasta cutuma favorabila, ea nu constituie coruptie.

Colegiul Medicilor din Romania, a carui membru trebuie sa fie orice medic din
Romania care profeseaza, este unul dintre ordinele profesionale incluse in Uniunea
Profesiilor Liberale din Romania. Cu alte cuvinte, medicii practicieni din Romania pot
primi bacsis si nu e coruptie.

Toate informatiile si definitiile sunt extrase din documente juridice.

Corupţia nu trebuie privită ca fenomen singular, separat, ea fiind într-o strânsă corelaţie
cu o serie de mecanisme distructive şi de dereglare politică, economică, normativă şi morală,
dovedind prin aceasta o sfidare la adresa întregii societăţi.
Analiza fenomenului corupţiei trebuie făcută din perspective multiple, nu numai juridice,
ci şi criminologice, sociologice, psihologice etc. Corupţia apare ca fiind „comportamentul care
derivă de la îndatoririle normale ale unui rol public sau violează legi împotriva exercitării
anumitor tipuri de influenţă: mită, nepotismul, deturnare de fonduri.
Corupţia începe cu ascunderea sau deformarea realităţii, pentru a obţine anumite
rezultate la care nu se poate ajunge promovând adevărul şi continuă cu plasarea în posturi şi
promovare a rudelor, prietenilor, inclusiv amicilor politici. Ea este urmată de darea şi primirea de
foloase patrimoniale sau de altă natură pentru obţinerea unor drepturi cuvenite, pentru ca la un
nivel superior sa se recurgă la darea sau primirea unor foloase patrimoniale pentru obţinerea
unor drepturi sau avantaje necuvenite.
Analiza criminologică a fenomenului corupţiei îşi propune identificarea,
explicarea şi prevenirea cauzelor obiective (sociale, economice, politice şi culturale) şi subiective
(legate de personalitatea individului) care contribuie la naşterea şi evoluţia acestui fenomen.
Cauzele obiective pot fi atât generale, marcate de costul ridicat al vieţii, lipsa de
elasticitate a politicii fiscale, cât şi speciale, cum ar fi cele politice, administrative etc. Cauze de
ordin politic ar fi: lipsa autorităţii puterii politice, incapacitatea guvernanţilor de a sancţiona
abaterile guvernanţilor. Cele juridice se referă la ineficienţa legilor conjugată cu lipsa de fermitate
în aplicarea acestora, devansarea juridicului de realitatea infracţională şi slaba motivare
financiară a membrilor organelor juridice. Dintre cauzele administrative putem enumera:
existenţa unui sistem birocratic complicat, greoi, controlul insuficient şi ineficient.
În categoria cauzelor socio-culturale intră automatizarea excesivă a societăţii şi existenţa
mentalităţii conform căreia individul care acţionează cu succes la limita sau împotriva legii, este
apreciat, precum şi toleranţa faţă de mica corupţie ca dovadă de respect, recunoştinţă şi bună
creştere faţă de funcţionarul public.
Cauzele subiective ţin de personalitatea individului. Omul este un produs al mediului şi îşi
elaborează conştient atitudinea faţă de acest mediu, dar la această atitudine contribuie şi
particularităţile personalităţii sale. În consecinţă, cauzele de ordin subiectiv trebuie căutate în
modul in care indivizii au perceput şi asimilat informaţiile perturbante apărute în contextul
schimbării sociale. Indivizii cu o accentuată orientare antisocială a personalităţii, chiar cu
antecedente penale, au perceput schimbarea ca pe o excelentă oportunitate pentru săvârşirea
unor fapte antisociale orientate spre profit. Constatând că pot opera fără teamă, ei s-au dovedit
abili şi inventivi. Actele lor infracţionale constituie rezultatul unei stări de frustrare pe un fond
psihologic marcat de spiritul de competiţie şi dorinţa de a trăi mai bine, în condiţiile în care
societatea a valorizat ideea bunăstării personale, dar nu a oferit mijloace legale, pentru a face
posibilă această stare.
În ceea ce priveşte metodele folosite de infractori, din cercetările efectuate rezultă că,
pentru intrarea în posesia unor sume de bani sau alte foloase materiale, elementele necinstite
utilizează în principal următoarele metode:
 pretind şi primesc, direct sau prin intermediari, diferite foloase de la persoanele
cărora sunt obligate a le îndeplini cererile conform atribuţiilor de serviciu (eliberări
de acte, executarea unor lucrări, etc.) sau de la persoanele care urmează a răspunde
 material sau penal în cazul când funcţionarul şi-ar îndeplinii în bune condiţii
atribuţiile de serviciu (constatarea unor lipsuri sau plusuri în gestiune, abuzuri în
exercitarea profesiunii, executarea de controale etc.);
 prin invocarea unor motive mai mult sau mai puţin reale tergiversează rezolvarea
celor solicitate, determinându-i prin aceasta pe solicitanţi să le dea bani sau alte
foloase materiale;
 creează impresia că pentru îndeplinirea actului este necesar să depună un efort în
plus, îl favorizează pe cel în cauză faţă de alte persoane ori încalcă legea prin
rezolvarea favorabilă a celor solicitate;
 pretind, pentru încheierea unor contracte, efectuarea unor prestări de servicii ori
intervenţii la organele puterii de stat, aşa-zisele „comisioane” pe care le depun în
conturi personale.

Având în vedere ascensiunea fenomenului de corupţie în prezent, se impune o

reglementare distinctă a faptelor de corupţie, cu instituirea unor măsuri adecvate de prevenire şi
combatere a tuturor faptelor ce se pot circumscrie noţiunii de corupţie.
Nu în ultimul rând, înlăturarea corupţiei presupune măsuri de ordin educaţional,
respectiv eliminarea mentalităţii de tip orientalo-balcanic şi a toleranţei faţă de mica corupţie,
percepută de opinia publică drept o dovadă de bună creştere şi recunoştinţă faţă de funcţionarul
care îndeplineşte un act conform atribuţiilor sale.
În prezent, în România se manifestă o preocupare sporită faţă de acest fenomen,
concretizată în crearea de organisme specializate, înăsprirea sancţiunilor, cooperarea cu alte ţări
şi organisme internaţionale.
FINANCIARUl

Pentru ca, raportata la salariile lor, mita este mai mare decat in cazul veniturilor mari,

Folosirea abuziva a puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de
grup - coruptia, insoteste dezvoltarea societatii omenesti si atinge apogeul in perioade
tulburi din punct de vedere economic si politic.

„Companiile multinationale si institutiile financiare care recurg la mita si tolereaza

veniturile dobandite ilegal contribuie la extinderea coruptiei...”. Citatul este extras din
Raportul asupra coruptiei 2006, prezentat de Transparency International.

Primul sens pe care DEX-ul il da coruptiei este acela de stare de abatere de la moralitate,
de la cinste, de la datorie, iar a corupe inseamna a te abate de la linia moralitatii,
corectitudinii si datoriei. Coruptia este insa o actiune umana generala, care a marcat,
marcheaza si va marca istoria planetei, a fiecarui stat, a fiecarei societati, institutii, grup
de persoane sau individ. Iuda, unul dintre cei 12 apostoli, a fost corupt de soldatii romani
cu un pumn de galbeni pentru a-l vinde pe Christos, acum doua decenii insusi secretarul
general al NATO, belgianul Willi de Claes, a fost demis pentru coruptie, in deceniul
trecut o intreaga Comisie Europeana condusa de luxemburghezul Jacques Santer a fost,
de asemenea, demisa pentru coruptie, iar destul de recent, presedintele Bancii Mondiale a
fost indepartat din functie tot pentru acte de coruptie.

Coruptia reprezinta folosirea abuziva a puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese
personale sau de grup. Ca act antisocial, coruptia este foarte frecvent intalnita in societate
si este deosebit de grava, deoarece favorizeaza interesele unor particulari, mai ales in aria
economica, afectand interesele colective prin: insusirea, deturnarea si folosirea resurselor
publice in interes personal, ocuparea unor functii publice prin relatii preferentiale,
incheierea unor tranzactii prin eludarea normelor morale si legale (dupa Dominique
Colas, Dictionar de gandire politica, Dictionarele Larousse, Bucuresti, Editura Univers
enciclopedic 2003, p. 71).

Coruptia vizeaza un ansamblu de activitati imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de

indivizi cu functii de conducere sau care exercita un rol public, ci si de diverse grupuri si
organizatii, publice sau private, in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau morale sau
unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrangere, santaj, inselaciune,
mituire, cumparare, intimidare.

Printre cauzele care favorizeaza aparitia coruptiei se regasesc si: slabirea autoritatii
statului din cauza ineficientei institutiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al
indivizilor, lipsa unor valori sociale insotita de alterarea respectarii principiilor morale,
lipsa unei reforme la nivelul institutional si legislativ care sa fie in concordanta cu
conditiile socio-economice.

Un fenomen intalnit si in democratie, si in statele

totalitare

Wikipedia defineste mica coruptie drept acel sector din coruptie care nu aduce atingere
intereselor majoritatii indivizilor unui stat. In aceasta categorie poate fi inclusa coruptia
unui cadru medical, a unui functionar etc., care prin deciziile lor favorizeaza un individ
sau grup de indivizi in detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitat in timp
si spatiu.

Marea coruptie este coruptia la nivel inalt a unui functionar, demnitar etc. Acest gen de
coruptie are ca si caracteristica principala efectul asupra intregului stat si a indivizilor
care il compun. Urmarile acestui gen de coruptie se pot traduce in costuri directe sau
indirecte care sunt suportate intr-un final de toti contribuabilii.

Fenomenul coruptie nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de

guvernare. Coruptia este intalnita atat in societatile democratice, cat si in cele totalitare.
Desi exista o oarecare tendinta de a considera un regim autoritar ca fiind capabil sa
elimine coruptia, realitatea este ca intr-un astfel de regim coruptia este partial limitata, ea
regasindu-se in anumite cercuri privilegiate, fiind accesibila anumitor grupuri de indivizi.

Limitarea fenomenului coruptiei, stoparea totala a fenomenului este considerata utopica

si poate fi obtinuta tot prin mecanismul costurilor.

Aceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii si au ca idee centrala
indezirabilitatea efectuarii unor fapte reprobabile, datorita costurilor mari pe care trebuie
sa le plateasca un individ sau grup de indivizi atunci cand faptele acestora sunt
descoperite. Accentuand aceasta idee, legiuitorul, din dorinta de a descuraja un astfel de
comportament, a definit coruptia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Interesul economic si etica nu fac intotdeauna casa buna

Organizatia Transparency International (TI), cu sediul la Berlin, publica in toamna

fiecarui an un consistent Raport asupra coruptiei in lume. Potrivit raportului TI pentru
anul 2007, „companiile multinationale si institutiile financiare care recurg la mita si
tolereaza veniturile dobandite ilegal contribuie la extinderea coruptiei in statele bogate si
sarace”. TI dezvaluie in raport ca, in timp ce statele sarace ar trebui sa combata coruptia
interna, tarile dezvoltate sunt responsabile si, in cele mai multe situatii, reprezinta sursa
acestor probleme: „Mita provine in multe situatii de la companiile multinationale din
tarile bogate. Nu mai poate fi acceptabil ca aceste companii sa considere mita acordata pe
pietele de export drept o strategie de afaceri legitima”. Somalia si Myanmar au obtinut
cel mai scazut indice - 1,4 - ceea ce semnifica faptul ca sunt cele mai corupte tari. La
polul opus se situeaza Danemarca, Finlanda si Noua Zeelanda, cu un indice de 9,4, sporit
de punctele aduse de corectitudinea justitiei si transparenta fondurilor publice.

Statele afectate de conflicte, precum Afganistan, Irak si Sudan, sunt afectate, de

asemenea, de coruptie si se afla la nivelul inferior al clasamentului, a declarat
presedintele TI, Huguette Labelle.

Fruntasi la „spaga”

In 2007, la capitolul perceptiei coruptiei in Europa, Romania se afla pe locul 4, dupa

Macedonia, Kosovo si Albania, iar la nivel mondial - printre primele 10 tari cele mai
corupte, alaturi de state precum Cambodgia, Nigeria, Pakistan si Senegal. In Barometrul
coruptiei globale 2007, 33 la suta dintre romanii chestionati se plang ca au oferit mita in
cursul anului 2007, pentru diferite servicii de care ar fi trebuit sa beneficieze gratuit. In
nicio alta tara din UE nu s-a inregistrat un procent atat de mare, depasit numai de cel
consemnat in Albania, Macedonia si Kosovo (din Europa) sau de Pakistan, Filipine si
Nigeria (din totalul de 60 de state ce au facut obiectul studiului TI). Mai grav este ca mai
multi romani recunosc ca „au dat spaga” in 2007, decat in 2006 (cand 20 la suta au
recunoscut ca au facut acest lucru), in 2005 (22 la suta) si in 2004 (25 la suta).

Procentul „spagarilor“ autohtoni plaseaza Romania la numai noua puncte sub media
africanilor (42 la suta), care recunosc ca dau mita pentru a obtine un loc de munca.
Singura veste buna este aceea ca Romania se afla departe de tarile „fruntase” in privinta
coruptiei existente in statul respectiv in sistemul judiciar.

Raportul TI calculeaza si un indice de perceptie a coruptiei la nivelul functionarilor

publici si politicienilor. La acest indice, Romania a adunat, in 2007, 3,7 puncte, intervalul
de notare fiind de la 1 la 10, unde 1 primeste tara perceputa drept cea mai corupta, iar 10
statul cu o coruptie perceputa ca fiind aproape inexistenta. Raportul noteaza, de
asemenea, progresele inregistrate in combaterea coruptiei in Croatia, Cehia si Macedonia.
Pentru Cehia, de exemplu, care ocupa pozitia 41, la egalitate cu Italia, indicele este de 5,2
puncte.

Slabiciunea justitiei

Problemele interne cu care se confrunta Romania in planul coruptiei sunt legate de

justitie, afaceri interne si, pe plan secundar, de crima organizata. Este necesar sa existe un
sistem judiciar independent, astfel incat sa se evite influenta politicului, sa existe coduri
deontologice si reglementari disciplinare pentru magistrati, precum si masuri pentru
evitarea spalarii banilor. „In loc sa inregistreze progrese in combaterea coruptiei la nivel
inalt, Romania regreseaza pe toate fronturile”, nota in noiembrie 2007 Willem de Pauw,
consultant UE in acest domeniu, in cadrul unui raport tinut departe de ochii publicului,
potrivit „The Economist”. „Toate procesele in asteptare in cazuri de coruptie la nivel
inalt, initiate inainte de aderare (...) au fost suspendate si, cel mai probabil, abandonate
din motive practice”, arata raportul lui de Pauw, mentionand diminuarea rolului Agentiei
Nationale de Integritate si modificarile aduse Codului Penal. „Justitia din Romania si/sau
sistemul legal par incapabile sa functioneze corespunzator cand este vorba de aplicarea
legii in cazuri de coruptie la nivel inalt. La mai bine de cinci ani de la initierea campaniei
anticoruptie in Romania, publicul inca asteapta verdictul macar intr-un singur caz de
coruptie la nivel inalt. Toate acestea arata rezistenta intensa a intregii clase politice din
Romania fata de efortul anticoruptie”, conchidea expertul belgian.

Un lucru important in atitudinea autoritatilor, dar, mai ales a romanilor, ar fi aparitia

condamnarilor definitive in dosarele de coruptie. Acesta ar intari perceptia ca lupta
impotriva coruptiei in Romania a devenit eficienta. Romania ramane, in pofida
progresului important, in urma Bulgariei si chiar in urma Turciei, din punctul de vedere al
raspandirii si asanarii fenomenului de coruptie. Romania este perceputa de chiar locuitorii
sai drept cea mai corupta tara dintre cele 27 de tari membre ale UE - aceasta este
perceptia romanilor care afirma ca dau mita functionarilor din majoritatea institutiilor cu
care vin in contact.
Saracii dau mai multa mita decat bogatii

Perceptia din 2008, crescuta fata de 2007, reiese din cel de-al cincilea Barometru Global
al Coruptiei, realizat de Transparency International.

„Suntem tara in care publicul percepe ca, pentru a-si realiza interesele, trebuie sa dea
mita. Suntem tara cea mai corupta, din perspectiva cetatenilor, in ceea ce priveste mediul
public. Daca, in 2007, unul din cinci romani spunea ca a trebuit sa dea si a dat mita, in 
2008, unul din trei romani spune ca a trebuit sa dea mita”, spune Victor Alistar,
presedintele Transparency International Romania.

Potrivit barometrului, cetatenii romani considera cele mai corupte institutii Parlamentul si
partidele politice. Insa, in ceea ce priveste institutiile de care s-au lovit direct, pe primul
loc se afla Politia. Unui cetatean din patru, care a intrat in contact cu politistii, i-a fost
ceruta mita, iar unul din sase a declarat ca a dat mita. Nici la administratia publica nu te
poti duce cu mana goala, pe locul 3 la primit mita aflandu-se serviciile de inregistrare si
eliberare de documente. Urmeaza, in top, mita pentru serviciile medicale si cea acodata in
sistemul de educatie. Pe ultimele locuri la primit mita se afla armata si organizatiile
religioase: „Aici nu vorbim de Boboteaza, nu vorbim de lucruri care se intampla in mod
oarecum firesc. Vorbim de ce se intampla cand ai de inmormantat pe cineva si asa mai
departe. Insatisfactia publicului apare atunci cand simte o constrangere”, mai spune
Victor Alistar.

Barometrul arata ca saracii platesc mita cel mai mult, in comparatie cu bogatii. Aceasta si
pentru ca o mita are o pondere mare in salariile lor. In medie, aproximativ 10-15 la suta
dintre veniturile celor modesti sunt risipite pe diverse „atentii” sau in plicuri, iau drumul
catre functionarii care sunt platiti de stat, avand sarcina sa rezolve problema pentru care i
se da mita.

Ce prevede legislatia romaneasca

LEGEA NR. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
mentioneaza trei categorii de infractiuni, si anume:

a) infractiuni de coruptie: luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de

foloase necuvenite;

b) infractiuni asimilate celor de coruptie: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor

apartinand operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administratiei publice
locale este actionar, comisa inclusiv in cadrul actiunii de executare silita, reorganizare sau
lichidare judiciara; acordarea de credite sau de subventii cu incalcarea legii sau a
normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subventiilor in alte scopuri decat cele
pentru care au fost acordate; folosirea unei functii de conducere intr-un partid, sindicat
sau patronat ori in cadrul unei persoane juridice fara scop patrimonial, pentru a obtine
foloase necuvenite etc;

c) infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie: tainuirea bunurilor provenite

din savarsirea unei infractiuni de coruptie sau asimilate; spalarea banilor; abuzul in
serviciu; bancruta frauduloasa; evaziunea fiscala; traficul de droguri; trafic de persoane
s.a.

Paradoxal lucru, însă, această creştere a nivelului corupţiei în instituţiile de

stat se manifestă pe măsură ce autorităţile întreprind tot mai multe măsuri în
vederea înăspririi luptei contra acestui flagel social: adoptarea noilor legi a
strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei, elaborarea unor coduri de
etică profesională, lansarea diferitor proiecte anticorupţie etc. Fenomenul ia
amploare, deşi nivelul de conştientizare a populaţiei privind consecinţele corupţiei
creşte, treptat. Potrivit studiului efectuat de organizaţia neguvernamentală
Transparency International Moldova, în februarie–martie 2008, circa 60% dintre
persoanele chestionate consideră corupţia drept una dintre cauzele principale ale
sărăciei, în Moldova.

Care sunt, după părerea populaţiei, cauzele principale ale corupţiei, în

Republica Moldova? Circa 2/3 dintre persoanele chestionate consideră că
principala cauză o constituie salariile mici, aproximativ 60% dintre respondenţi
sunt de părere că corupţia se răspândeşte deoarece persoanele corupte nu sunt trase
la răspundere, 44% au opinat că de vină este lăcomia unor persoane, 33% sau
fiecare a treia persoană chestionată a menţionat lipsa posibilităţilor reale de a-şi
crea bunăstare în mod cinstit, iar fiecare al cincilea dintre cei investigaţi crede că
corupţia este cauzată de insuficienţa transparenţei în activitatea instituţiilor de stat.
În opinia celor chestionaţi, mai puţin importante pentru apariţia şi răspândirea
corupţiei în Moldova sunt lipsa unor standarde de conduită profesională şi
existenţa, deja, a unor tradiţii de corupţie. Aceste cauze au fost menţionate numai
de 11–13% dintre respondenţi.
Este alarmant însă faptul că, în multe cazuri, darea de mită poartă un caracter
benevol. Astfel, potrivit datelor studiului, 40% dintre persoanele care au contactat,
în ultimele trei luni, instituţiile de stat şi au plătit neoficial au făcut-o din proprie
iniţiativă. În celelalte cazuri, persoanelor li s-a dat de înţeles că este necesar să
achite o anumită plată neoficială.
Nu poate să nu îngrijoreze şi faptul că o mare parte dintre subiecţii
chestionaţi (57%) nici nu consideră că este o faptă de corupţie oferirea unui cadou
medicului pentru o îngrijire specială sau adresarea unei solicitări personale unui
consilier din primărie pentru a obţine permisiunea de a construi ceva (40%) etc. (8)
Probabil, din aceste considerente, unele persoane nici nu se consideră
vinovate, atunci când oferă mită. La întrebarea cine se face mai mult vinovat de
corupţie, cel care oferă mită sau cel care ia mită, numai 12% dintre respondenţi au
menţionat că vinovat este, în primul rând, cel care propune mită, în timp ce
aproximativ fiecare a treia persoană chestionată, dimpotrivă, îi acuză de corupţie
doar pe cei care iau mită.
În Canada, de exemplu, Codul Penal echivalează mita cu încălcarea
Constituţiei şi cu actul de trădare de stat. În asemenea caz, pedeapsa
penală este
aplicată atât persoanei care a luat mită, cât şi celei care a dat. Deputatul
Parlamentului, de pildă, poate fi condamnat până la 14 ani de
privaţiune de libertate.

Coruptia mica - cind un functionar public ia o spaga sau avantajeaza cineva,

face trafic de influenta.

Coruptia mare - fac cei care stabilesc regulile, care avantajeaza citeva si
afecteaza majoritatea.

Deobicei cei care fac coruptie mare au imunitate, sunt greu de prins - sunt alunecosi, stiu
cum sa faca si nicio data nu ies singuri la suprafata. Care este solutia si ce viitor avem?

Prin mica corupţie se înţelege acel sector din corupţie care nu aduce atingere
intereselor majorităţii indivizilor unui stat. În această categorie poate fi
inclusă corupţia unui cadru medical, a unui funcţionar, etc care prin deciziile
lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar
acest gen de nedreptate este limitate în timp şi spaţiu.

Prin marea corupţie se înţelege corupţia la nivel înalt a unui funcţionar,

demnitar, etc. Acest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul
asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de
corupţie se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate
într-un final de toţi contribuabilii.

Studiul din Marea Britanie (realizat de Kalin Ivanonv şi dr. Sappho Xenakis,
Centrul de Studii Europene, Oxford) a pornit de la întrebarea de cercetare „De ce în
Marea Britanie se consideră a nu exista fenomenul corupţiei?”. Rezultatele au
arătat că există cazuri de corupţie, izolate şi individuale, nu se poate vorbi despre
un fenomen generalizat, dar la nivel de societate nu se doreşte investigarea lor
„Corupţia este subdimensionată şi nepedepsită în UK”. Nu se poate vorbi despre
corupţia mică (petty corruption), întrucât funcţionarii publici au salarii mari şi în
general un nivel ridicat de trai, iar oamenii obişnuiţi nu au experienţe de corupţie în
viaţa de zi cu zi. Au existat însă cazuri de mare corupţie (comisionul ilegal dat de
BAE Systems diverşilor responsabili din mai multe ţări ale lumii, intre care şi
Marea Britanie). Concluzia autorilor studiului este că fenomenul corupţiei are în
Marea Britanie are cauze individuale (obţinerea unor avantaje) şi sistemice.