Alternative politice pentru Partidul National Liberal

Experienta personala s-a imbogatit considerabil in aceasta campanie

electorala. Discutiile cu oamenii pe strada si in cadrul audientelor te fac sa-ti
schimbi viziunea despre lumea in care crezi ca traiesti. Strada e altceva fata de
strategiile din birou. Atunci cand oamenii iti pun intrebari emotionale despre
politica pragmatismul de birou paleste.
Zona 5 a Sectorului 5 pe care am coordonat-o impreuna cu Catalin Zavara
porneste de la Parcul Sebastian-Aleea Salaj-Calea Rahovei. Este unul din
cartierele de blocuri gri, cu oameni care sunt afectati direct de criza financiara,
multi dintre ei fiind bugetari. Oameni care au copii la scoala si pentru care
trebuie sa plateasca meditatii… oameni pe care grijile de zi cu zi ii fac sa
priveasca viata in alb si negru si care nu mai accepta compromisuri. Le-au trait
prea mult si prea intens in special in ultimii 20 de ani.
Si totusi acesti oameni s-au mobilizat si au dat credit unui candidat liberal
intr-un procent care ne-a adus in topul primelor 10 filiale din tara. Daca nu ai
cunoaste zona ai spune ca doctrina liberala a castigat. Si totusi cat de mult ne-am
insela daca am privi lucrurile atat de simplist. Votul din turul I al alegerilor
prezidentiale pentru candidatul liberal a reprezentat o speranta de schimbare, o
alternative la politica actuala… un nou presedinte… fara trecut in Partidul
Comunist, fara moguli si fara a avea in spate un partid care le aminteste de
mineriade.
Acest entuziasm a existat sporadic si cu ocazia altor alegeri prezidentiale.
Imi amintesc efervescenta Pietei Universitatii in 1996 cu ocazia alegerii
presedintelui Emil Constantinescu si apoi in 2004 cu ocazia castigarii alegerilor
de catre Alianta DA si a presedintelui Traian Basescu. De fiecare data a urmat
dezamagirea… se pare ca pana acum ne-a fost dat sa traim intr-o sinusoida a
asteptarilor… Poate ca e timpul pentru un nou tip de a face politica…
Astazi Partidul National Liberal e pus in fata unei alternative: intrarea la
guvernare sau ramanerea in opozitie… Americanii au o zicala: “niciodata nu
spune niciodata”. Dar totusi sunt moment in care trebuie sa decizi. Astazi e un
astfel de moment…
Alternativa intrarii la guvernare alaturi de un partener care nu-si-a
respectat niciun partener si cu care ai o experienta de guvernare nefericita te
duce cu gandul la revenirea intr-o casnicie care s-a terminat urat. Dar politica
este pragmatica si asa cum am descoperit de ceva vreme se reduce la cifre.
Pentru ca guvernarea Boc a fost una mai mult decat neinspirata pentru Romania
(nu si pentru PDL) ce a acumulat datorii uriase, iar banii deja s-au cheltuit. In
prezent Romania nu are un buget pentru 2010 si are nevoie de o decalare a
termenului transei FMI din februarie in decembrie pentru a nu avea intarzieri de
plati la pensii si salarii in luna ianuarie. Pentru aceasta are nevoie de a
demonstra FMI ca indeplineste 2 conditii: guvern stabil si majoritate
parlamentara.
 Sa nu uitam ca masurile nepopulare nu s-au luat in 2009 desi trebuiau
luate (reduceri de posturi in special in sectorul bugetar) dar se vor lua in 2010,
grevele feroviarilor ci celor de la METROREX s-au amanat pe durata campaniei
electorale, iar pentru a le indeplini solicitarile trebuie crescuta subventia alocata
de la buget si nu scazuta cum cere FMI. Toate acestea sunt masuri nepopulare,
pe care imagistic PDL nu vrea sa si le asume singular. Aceasta este problema
reala si nu numarul de parlamentari pentru majoritatea parlamentara. PDL a
reusit fiind la guvernare sa fie mereu in opozitie… desi a avut premier si
ministerele importantea lasat raspunderea elementelor grele asupra partenerului
de guvernare, centrand atentia spre propria victimizare.
Matematic nu este greu de obtinut majoritatea parlamentara. Sa facem o
supozitie: procentul PDL in Parlament este de 35,24%, UDMR este 6,58,
minoritatile nationale 3,82% ceea ce cumulatereprezinta 45,64% diferenta se
obtine incluzand grupul independentilor declarati 3% sau… camuflati. Daca nu
au majoritatea prin apropierea de un grup parlamentar diferenta este mica si se
obtine la bucata, o specialitate deja a PDL. Atunci ramane nevoia de a gasi un
tap ispasitor, pentru momentele dificile din aceasta iarna.
Totusi fata de aceasta tara cu totii suntem responsabili… iar intarzierea
platilor de catre FMI ne afecteaza pe toti, si intarzie revenirea financiara.
Imaginea si ratingul de tara ar fi afectate ceea c ear duce la scaderea credibilitatii
pe piata creditelor externe si a increderii in potentialul pietei financiare
romanesti cu tot cu ce ar presupune acest lucru: reducerea nivelului investitiilor
straine, relocarea in state mai stabile a investitiilor straine existente, cresterea
somajului si venituri mai mici la buget.
Pragmatismul electoral trebuie sa paleasca acum in fata responsabilitatilor
fata de Romania. Partidul National Liberal nu a stat deoparte nicioadata cand
istoria a avut nevoie de el si sunt convinsa ca indiferent de decizia de azi luata
de conducerea sa nu ii va dezamagi pe cei care cred inca intr-un altfel de
politica. Cu bun simt si responsabilitate!