BAZELE

ELECTROTEHNICII
Partea a II-a

Note de curs

Eleonor Stoenescu
 Regimul Permanent Sinusoidal
În aplica iile inginere ti ale electrotehnicii producerea, transportul i utilizarea energiei
electromagnetice se realizeazã ieftin i cu dificultã i tehnice reduse, dacã mãrimile
electromagnetice au o varia ie sinusoidalã în timp.
Generatoarele de tensiune electromotoare rotative au gabarite mici, robuste e i fiabilitate
sporitã comparativ cu alte tipuri de generatoare.
Principiul de func ionare al unui generator sinusoidal monofazat este urmãtorul:
= ct

, B, A, N
n e=?
B = ct

Figura 1

d d d
e=
S
= N
f
= N (BA cos ) = NBA d [cos( t + 0 )] =
dt dt dt dt
= NBA sin ( t + 0 )

Mãrimi periodice, alternative i sinusoidale

O mãrime periodicã este o mãrime fizicã ce este reprodusã în mod identic la intervale
egale de timp numite perioadã.
Exemple:
1) Un tren de impulsuri dreptunghiulare
v

T T = perioada

2) O mãrime alternativã este o mãrime periodicã ce- i schimbã alternativ semnul

v

T
vmax

0 t
-vmax

1
 3) O mãrime sinusoidalã
v
(28)
vmax
0

t(7t)

-vmax
T

v(t ) = Vmax sin ( t + 0 ) (1)

Vmax – valoarea maximã a mãrimii sinusoidale
= t + 0 - faza mãrimii sinusoidale
0 = (0) - fazã ini ialã
d
= - vitezã de modificare în timp a fazei, numitã “pulsa ie”
dt
[ ] = 1s 1
T – Perioada mãrimii sinusoidale: reprezintã intervalul cel mai scurt de timp dupã care
mãrimea se repetã în mod identic.
(t + T ) = (t ) + 2
(t + T ) + 0 = t + 0 + 2
2
T= (2)
[T]=1s
1
f = f = frecven a
T
[ f ] = 1s 1 = 1Hz
Valori efective i valori medii ale mãrimilor sinusoidale
Se considerã un resistor parcurs de un curent sinusoidal:

i R

Efectele termice ale curen ilor periodici pot fi descrise de valorile medii ale pãtratului
intensitã ilor curentului din rezistoare.
Se define te valoarea efectivã (eficace) a mãrimilor sinusoidale:
T
1 2
def
Vef = V = v (t )dt (3)
T 0
Din rela ia (1 ) i (3) ob inem:
T 2 T
1 Vmax 1
V2 = 2
Vmax sin 2 ( t + 0 )dt = [1 cos(2 t + 2 0 )]dt =
T 0 T 02
2 2
Vmax Vmax Vmax
= 0= V = , (4)
2 2 2

2
legãtura dintre valoarea efectivã i valoarea maximã.
v(t ) = 2V sin ( t + 0 ) (5)
Exemplu:
i (t ) = 10 2 sin 100 t +
2
100
=2 f f =
= 50 Hz
2
10 2
V= = 10 A
2
3
0 = ? i (t ) = + 2 10 sin 100 t + ± ; 0 = 2
2
2
T
1
Vmed = v(t )dt = 0
T 0

Reprezentarea în complex a mãrimilor sinusoidale

Prin defini ie imaginea complexã a unei mãrimi sinusoidale notatã C {v(t )} = V , este:
def
V =V ej 0
(6)
V =V
arg V = 0 faza ini ialã
j= 1 unitatea complexã
Defini ie:
Complexul (imaginea complexã) unei mãrimi sinusoidale este un numãr complex cu
modulul cât valoarea efectivã a mãrimi sinusoidale i argumentul cât faza ini ialã a acesteia.
Observa ie:
În imaginea complexã nu se reflectã frecven a mãrimi sinusoidale sau variabila timp.
1 1 1
j= 1= = = j 2 = 1; 1 = 1
1 1 j
V = Ve j 0
= V (cos 0 + j sin 0 ) = V cos 0 + jV sin 0 = a + jb
Exemplu:
v(t ) = 100 sin 100 t +
3
100 j 100 1 3
V = e 3
= + j
2 2 2 2
Exemplu:
f = 400 Hz
2 2
I = 10 j
2 2

i (t ) = 2 10 sin 800 t
4

3
 Observa ie:
O mãrime sinusoidalã de forma v(t ) = 2V sin ( t + 0 ) este identicã cu
{
Im 2 V e j t
} (7)

Teoremele reprezentãrii în complex

T1 (teorema multiplicãrii cu o constantã)
Im{ v(t )} = V (C- complexul)
Demonstra ie (pentru A > 0):
C { v(t )} = Ve j 0 = V
“Imaginea complexã a produsului dintre o constantã realã &i o mãrime sinusoidalã este
egalã cu constanta înmul itã cu imaginea complexã a mãrimii sinusoidale.”
T2 C {v1 (t ) + v 2 (t )} = V 1 + V 2
“Imaginea complexã a unei sume de mãrimi sinusoidale este egalã cu suma imaginilor
complexe ale mãrimilor respective.”
{ } { V
v1 (t ) + v 2 (t ) = Im 2 C [v1 (t ) + v 2 (t )]e j t = Im 2V 1e j t + Im 2 e j t
2
}
V 1 + V 2 = C{v1 + v 2 }
T3 C { 1v1 (t ) + 2 v 2 (t )} = 1V 1 + 1V 21
“Imaginea complexã a unei combina ii liniare cu constante reale a unor mãrimi
sinusoidale este egalã cu combina ia liniarã cu aceia&i coeficien ii constan i a imaginilor
complexe ale mãrimilor sinusoidale respective.”
T4 (teorema derivãrii)
dv(t )
C = j V
dt
Demonstra ie:

C
dv
{
dt
= C 2 cos( t + 0 ) = } 2VC sin t + 0 +
2
=

1 j 0+
= 2V e 2

2
j
= Ve j 0
e 2
= j V
T5 (teorema integrãrii)
{
C v(t )dt = } j
1
V

v(t ) = 2V sin ( t + 0 )
V = Ve j 0

n n
C ! k v k (t ) = ! k Vk
k =1 k =1

Cv
C = j V
Ct
C vdt ={ }
j
1
V

4
 Dipolul liniar pasiv în regim sinusoidal

i I

u U

U
Z= (1)
I
este impedan ã echivalentã complexã
j
U = Ue u0

I = Ie i0
U U j ( u0 i0 )
U
Z= = e = e j" [Z ] = 1#
I I I
U
Z = = Z - impedan a dipolului
I
U
Z = e j" = Ze j"
I
" = u0 i0 defazajul tensiune curent

U
Z= (cos " + j sin " ) = U cos " + j U sin "
I I I

Re Xe
Re – rezisten a echivalentã, Xe- reactan a echivalentã, Re = Re{Z }, Xe = Im ag {Z }
Z = Re+ jXe (2)
1
Y = = Ge jBe (3)
Z
Ge- conductan a echivalentã
Be = Im ag {Y } - susceptan a echivalentã
1 1 Re Xe
Y= = = 2 j 2
Z Re+ jXe Re + X e 2
Re + X e2
Pentru dipolii pasivi i liniari, Re $ 0 , X e > 0 sau X e < 0 .
+jF

jXe Z

O Re +F

5
 Puteri în regim sinusoidal
1. Puterea instantanee
p=u i (4)
Dacã presupunem tensiunea sub formã canonicã u = 2U sin t + ( u0 ) iar intensitatea
(
i = 2 I sin t + i0 )
p = 2UI sin ( t + 0u ) sin ( t + 0i )
1
= 2UI [cos cos(2 t + 0u + 0i )]
2
p = UI cos UI cos(2 t + 0u + 0i ) (5)
UI cos - componentã constantã
UI cos(2 t + 0u + 0i ) - puterea pulsatorie

2. Puterea activã
Puterea activã în regim sinusoidal se define!te ca valoarea medie pe o perioadã a puterii
instantanee. Aceasta caracterizeazã puterea disipatã sub formã de cãldurã în rezistoarele dintr-un
circuit electric sau puterea mecanicã a motoarelor electrice.
T
1
P= pdt (6)
T 0
[P] = 1W (watt)
Din rela&ia (5) !i (6) deducem puterea pentru un dipol oarecare:
P = UI cos (7)
- defazajul dintre tensiune !i curent
În cazul unui dipol liniar pasiv puterea activã poate fi explicitatã sub forma:
P = UI cos = I 2 Z cos
P = RI 2

3. Puterea reactivã
Caracterizeazã schimbul de energie dintre generatoarele din circuit !i elementele de
circuit acumulatoare de energie electromagneticã (bobine !i condensatoare).
Q = UI sin (8)
[Q] = 1VAR
Q = I 2 Z sin = XeI 2 (9)
pentru un dipol pasiv
Dacã P 0 atunci Q > 0 sau Q < 0 .
4. Puterea aparentã complexã
*
S =UI (10)
[S ] = 1VA
S = Ue j u0
Ie j i0
= UIe j = UI cos + jUI sin = P + jQ
S = P + jQ (11)

6
 S = ZI 2 Z
2
jQ = jXeI jXe
6 6

P = ReI2 Re
5. Puterea aparentã
S = S = P2 + Q2
[S ] = 1VA
Elemente ideale de circuit în regim sinusoidal
a) Rezistorul ideal: este un dipol pasiv

i R

u
u=R i
U
U =R I Z = =R
I
P = UI cos O = RI 2
Q = UI sin 0 = 0
S = RI 2 = P
b) Condensatorul ideal 1
= jX C
C I C
i

u U

dq du
i= =C
dt dt
I = j CU
U 1 j
Zc = = =
I j C C
N 1
XC = ; XC = XC
C
Z C = jX C

= arg Z C =
2
P=0
1 2
Q = UI sin = I = CU 2 0
2 C
c) Bobina idealã

L I Z L = jX L = j L
i

u U

7
 di
uL = L
dt
+ U L = j LI
Z L = j L = jX L
= arg Z L =
2
P = UI cos =0
2
U2
Q = UI sin = LI = 2
0
2 L
Condiderãm douã bobine ideale cuplate magnetic
U1
u1

i1 I1 j;L11
L11
*
* j;M
M *
*
i2 I2 j;L22
L22

U2
u2 d d
u1 = L11 i1 + M i 2
dt dt
d d
u 2 = M i1 + L22 i 2
dt dt
U 1 = j L11 I 1 + j M I 2
U 2 = j M I 1 + j L22 I 2

Teoremele lui Kirchhoff în complex

T1. ik = 0
k (nj )
i1
i2

i3

Ik =0 (12)
k (nj )
Pentru un nod oarecare de circuit suma algebricã a imaginilor complexe ale
intensitã,ilor curen,ilor din laturile incidente nodului este nulã.
T2.
d s
e = E ds = =0
( ) dt
u1 + u 2 + u 3 = 0

8
 i1
i3 e1

R1
R3 u3 u1

e3 *
L1
u2 *
i2 R 2 C2 L2

U1 +U 2 +U 3 = 0
Uk =0 (13)
k (0 j )
Suma algebricã a imaginilor complexe ale tensiunilor la bornele laturilor unei bucle
oarecare a unui circuit electric este nulã.
Vom considera o laturã generalã de circuit.
Ljj
ik Rk Ljk * ek
*
Ck Lkk
uk
1 d d ij
u k = Rk i k + ik dt + Lkk ik ± Lkj ek
Ck dt dt
1
U k = Rk + + j Lkk I k ± j Lkj I j Ek
j Ck

Zk
Z k - impedan&a proprie a laturii respective
U k = Z k I k ± j Lkj I j E k (14)
Observa,ie: Dacã latura k nu este cuplatã magnetic cu alte laturi atunci rela&ia (14) se
particularizeazã în:
U k = Z k I k Ek (15)

Ik Zk Ek

Uk

Înlocuind rela&ia (14) în (13) ob&inem:

(Z k I k ± j Lkj I j ) = Ek
k (bj ) k (bj )

Pentru bucla considerate în figura anterioarã,

1
R1 I 1 + j L1 I 1 j L12 I 2 j L2 I 2 + j L12 I 1 I2 R2 I 2 + R3 I 3 = E 1 + E 3
j C2
Aplica ie
Având parametrii unui circuit !i mãrimile de excita&ie sã determinãm cu ajutorul
teoremelor lui Kirchhoff ecua&iile circuitului:
R1 = R3 = 10

9
L1 = 0,3mH
i1 i3
L2 = 0,2mH
* i2
L12 = 0,05mH
R1 L2
C 2 = 1µF
L12
e = 220 2 sin 100 t *
C2 R3 J4
L1
J = 10 2 sin 100 t +
2 (I) (II)
. e1
J 4 + I1 = I 2 + I 3

1
R1 I 1 + j L1 I 1 j L12 I 12 + j L2 I 2 j L12 I 1 + = E1
j C2
1
R3 I 3 I 2 j L2 I 2 + j L12 I 1 = 0
j C2
I 1 = 10(1 + j )
I2 =5j
1 3
I3 = 7 + j
2 2

i1 = 2 10 2 sin 100 t +
4

i2 = 2 5 sin 100 t +
2

i3 = 2 7 sin 100 t +
3

Teoremele de conservare a puterilor în regim sinusoidal

Presupunem o laturã oarecare de circuit determinatã de nodurile n !i n :

Ij !I
B C

(n ) I =0 I
*
= 0V
*
V I = 0 - pentru un nod
n n
*
V jI = 0 - pentru toate nodurile (17)
=1 =1

În suma dublã din rela&ia (17) se pot grupa perechi de termini de forma:

V I
*
+V ( I
*
) = (V V )I *
=U jI j
*

l
A!adar rela&ia (17) devine: Sj =0
j =1

10
 l
sau Sj =0 (18)
k =1
Suma puterilor aparente complexe transmise pe la bornele tuturor laturilor unui circuit
electric este nulã.
Observa ie: Se considerã aceea!i regulã de la receptoare respectiv de la generatoare de
asociere a sensurilor de referin&ã tensiune – curent.
S j = Pj + jQ j
% l
" Pj = 0
" j =1
$ l (19)
" Qj = 0
#" j =1
În rela&ia (19) putem separa puterile reactive !i puterile active ale elementelor receptoare
!i generatoare.
(Prj Pgj ) = 0
(Q rj Q gj ) = 0
%" Pr = Pg
$ (20)
"# Qr = Q g
Suma puterilor active debitate de generatoarele dintr-un circuit electric este egalã cu
suma puterilor active disipate pe elementele resistive ale circuitului.
Suma algebricã a puterilor reactive debitate de generatoarele dint-un circuit electric este
egalã cu suma puterilor reactive transmise pe la bornele elementelor reactive (bobine !i
condensatoare).
Aplica ie
e = 100 2 sin 100 t
R = 10
R
X L = X C = 10 (rezonan&ã)
Sã efectuãm bilan&ul puterilor în circuit XL R XC
1 1 1 1 e
Ye = Y L +Y R +YC = + + =
jX L R jX C R
Ze = R Y e

E 100
I= = = 5A
2 R 20 R
* *
S g = U g I = E I = 500 + j 0 R
E
Pg = 500 W
Qg = 0 VAR
Pr = 2RI2 = 500 W

Teoremele de transfigurare în complex

a) Conexiunea serie
I ZS
I Z1 Z2
U
U

11
 U = (Z 1 + Z 2 )I
n
Zs = Zk
k =1

U = ZeI
Dacã existã !i surse rezultã:
Z1 E1 Z2 E2

Z S = Z1 + Z 2 E S = E1 + E 2

b) Conexiunea deriva,ie

Z1 E1

ZP EP

Z2 E2

1 1
= ;Yp = Yk
Zp Zk
Ek / Z k Y k Ek
Ep = =
1/ Z k Yk
c) Transfigurarea cuplajelor magnetice
Considerãm douã bobine înseriate:

i* i Le= L1 + L2 ± 2M
*
L1 L2 u
u
di di di di
u = L1 +
+ M + L2 + M
dt dt dt dt
di
u = (L1 + L1 + 2 M )
dt
Le
di
u = Le
dt
Cazul când bobinele sunt pe laturi distincte ce formeazã o stea (cu 3 laturi).

M i1*L1+M i2* L2+M

1 2
i1* * i2 i3
1 2
L1 i3 L2 -M
u13 R u23
u13 u23
R
3

12
 di1 di
u13 = L1 M 2 + Ri3
dt dt
di di
u 23 = L2 2 M 1 + Ri3
dt dt
di di
u13 = (L1 + M ) 1 M 3 + Ri3
dt dt
di di
u 23 = (L2 + M ) 2 M 3 + Ri3
dt dt
Observa ie: i1 + i2 = i3
Pentru cuplaj diferen&ial avem:
L1-M L2-M
* *
L1 L2
+M
Exemplu:
1
1
L13 = L31 *
L12 = L21 *
L1
L31 L1 = L12
L3 L2 L2-L12
*
* * L3+L12
3 2 *
3 2
L23 = L32 L23

1 1

* *
L1 - L12+L23 L1 - L12+L23-L31
L13

L3 + L12-L23-L31
L2 - L12-L23 L2 - L12-L23+L31
* *
* *
3 L3 + L12-L23 2 3 2

Douã bobine în deriva&ie cuplate magnetic pot fi înlocuite cu a 3 a.

L1
* i1 i Le
i M
a) b)
i2
* L2 u
u
di di1 di2
i = i1 + i2 = +
dt dt dt
% di1 di 2
"u = L1 dt + M dt L2
$ di di
"u = L2 2 + M 1 M
# dt dt
(
u = (L2 M ) = L1 L2 M 2 1
di
dt
)

13
 di1 L2 M
= u
dt L1 L2 M 2
di 2 L1 M
= u
dt L1 L2 M 2
di L1 + L2 2M
a) = u
dt L1 L2 M 2
di 1
b) = u
dt Le
L1 L2 M 2
Le =
L1 + L2 2M

Metoda poten#ialelor nodurilor în complex

Aceastã metodã este aplicabilã circuitelor electrice aflate în regim sinusoidal care nu au
laturile cuplate magnetic. Ea presupune precizarea poten&ialului unui nod al circuitului ce se va
considera poten&ial de referin&ã (V0 = 0) , poten&ialele complexe ale celorlalte n-1 noduri fiind
determinabile dintr-un sistem algebric în corpul numerelor complexe ale cãrui ecua&ii sunt
deduse pe baza teoremei I a lui Kirchhoff.
În cazul circuitelor electrice fãrã cuplaje magnetice aflate în regim sinusoidal ecua&iile
corespunzãtoare teoremelor lui Kirchhoff sunt formal identice când sunt scrise în complex cu
ecua&iile respective pentru circuitele aflate în current continuu !i anume:
Regim sinusoidal
Ik = 0 Zk Ik = Ek
( nj ) k (bj ) k (bj )

Zk
Ik
Ek
ZS = Zk
1 1
=
Zp Zk
ES = Ek
Y k Ek
EP =
Yk
1
ZY = Z&
3
Regim în curent continu
Ik = 0
( nj )
Rk I k = Ek
Rk
Ik
Ek
RS = Rk

14
 1 1
=
Rp Rk
ES = Ek
Gk E k
EP =
Gk
1
RY = R&
3
Vk ( Gkj ) V j Gkj + (E kj Gkj + J kj ) = 0 - în curent continu
Vk( Y kj ) V j Y kj + (E kj Y kj + J kj ) = 0 -în regim sinusoidal
J kj

Z kj Ekj
I kj

k j
u kj
Vk V j

U kj = V k V j

U kj + E kj = Z kj I kj
U kj + E kj
I kj = = V k Y kj V j Ykj + E kj Y kj
Z kj
(nk ) (I kj + J kj ) = 0
j

(Y kj Vk Y kj V j + Y kj E kj + J kj ) = 0
j

(nk ) Vk Y kj Y kj V j + (Y kj E kj + J kj ) = 0 (1)
j j j

Rela&ia (1) care poate fi scrisã pentru n-1 noduri ale circuitului, permite ob&inerea unui
sistem algebric în corpul numerelor complexe în care necunoscutele sunt cele n-1 poten&iale
complexe.
Intensitã&ile curen&ilor din laturi se determinã cu rela&ii de forma:
V k V j + E kj
I kj = (2)
Z kj
deduse pe baza legii lui Ohm în formã complexã.
Utilizãnd defini&ia imaginii complexe a unei mãrimi sinusoidale se face trecerea inverse,
ob&inând valorile instantanee ale intensitã&ilor curen&ilor.
Exemplu: V 1

L4
J4
R3
R4 I3 C3
e1 L1
V3 = 0 I1 R2 V2

I2

15
 R k , Lk , C k
e1 = 2 E1 sin (2 ft + )
01

j = 2 J 4 sin (2 ft + 04 )

E 1 = E1e j 01

J 4 = J 4e j 04

1 1 1 1
V1 + V2 + J4 =0
j R 4 + j L4 j '
R3 R3 +
C3 C3

1 1 1 1 E1
V2 + + V2 +J4 =0
j L1 1 R2 j j L1
R3 + R3 +
j C3 C3
0 V 2 + E1
I1 =
j L1
0 V2
I2 =
R2
V 2 V1
I3 = (3)
1
R3 +
j C3
0 V1
I4 =
j L4 + R 4
Dacã I 3 = 10(1 + j ) , atunci:

i3 = 2 10 2 sin t+
4

Metoda curen#ilor ciclici în complex

Este aplicabilã atât pentru circuitele cu cuplaje magnetice cât !i pentru cele fãrã.

ES
L4
* III
II L3 RS
R4 IS
I3
I4 R2 L2
*
I2 I
R1 I1
E1
I 1 = I C1
I 2 = I C1 I C 2
I 3 = I C 2 I C3
I 4 = I C2

16
 I 5 = I C3
R1 I 1 + R2 I 2 + j L2 I 2 j L23 I 3 = E 1
1
R 4 I 4 + j L4 I 4 I 3 j L3 I 3 + j L23 I 2 j L2 I 2 + j L23 I 3 R2 I 2 = 0
j C3
1
R5 I 5 I 3 j L3 I 3 + j L23 I 2 = E 5
j C3
R1 I C1 + (R2 j L2 )(I C1 I C 2 ) + j L23 (I C 2 + I C 3 ) = E 1

(L4 + R4 )I C 2 + 1 (I C 2 + I C 3 ) + j L3 (I C 2 + I C 3 ) + j L23 (I C1 I C 2 ) j L2 (I C1 I C 2 )
j C3
+ j L23 ( I C 2 I C 3 ) R2 (I C1 I C 2 ) = 0
1
RS I C 3 + j L3 ( I C2 I C 3 ) + j L23 (I C1 I C2 ) = E S
j C3
I C1 (R1 + R2 + j L2 ) + j L23 I 2 + j L23 I C 3 ( R2 + j L2 )I C 2 = E 1
1
I C 2 R2 + j L2 + j L3 + + R 4 + j L4 2 j L23 I C 2 + j L23 I C1 + j L23 I C 3
j C3
1
( R2 + j L2 )I C1 + j L3 + I C3 = 0
j C3
1 1
I C 3 RS + + j L3 + j L23 I C1 j L23 I C 2 + + j L3 I C 2 = E S
j C3 j C3
Observa ie:
În scrierea ecua&iilor în curen&i ciclici în complex se procedeazã întocmai ca în current
continuu cu rezerva cã în cazul circuitelor cu cuplaje magnetice se sumeazã algebric termenii de
forma ± j M kl I Cl ce corespund tensiunilor induse în buclã de o altã buclã prin cuplajul
magnetic al celorlalte 2 bucle. O buclã poate sã inducã în ia însã!i dacã cel pu&in 2 laturi ale
buclei respective sunt cuplate magnetic între ele.
Rezisten&a sistemului algebric de ecua&ii scrise direct în curen&i ciclici permite calculul
acestora, urmând sã fie determinate valorile complexe ale intensitã&ii curen&ilor din laturi &inând
seama de defini&ia curen&ilor ciclici !i de rela&iile curen&ilor din laturi.

Teoremele generatoarelor echivalente în complex

I AB A

D.L.A U AB Z AB

B
T1. Teorema generatoarelor echivalente de tensiune (Thevenin)
U AB0
I AB = (4)
Z AB + I AB0
A A

D.L.A U AB D.L.A

B B Z AB 0

17
 Permite echivalarea unui D.L.A cu un generator de tensiune nulã pentru care se verificã
rela&ia 4. A
I AB
Z AB0

E e = U AB0

B
T2. Teorema generatorului de current echivalent (Norton)
I ABSC
U AB = (5)
Y AB + Y AB0

D.L.A I AB sc I AB sc Z AB0 Y AB U AB
B

1
Y AB =
Z ABsc
T3. Teorema transferului maxim de putere active în regim sinusoidal
I

Zg Z

Z g ; Z s = sarcina = ?
PS = PS max
2
E E 2 RS
PS = RS I = RS
2
=
Zg +Zs (R g + Rs ) + (X g + X s )
2 2

Xs = Xg
(PS (R g + Rs )
2
2(R g + Rs )Rs Rg Rs
=0 E2 = E2 =0
(RS (R g + Rs )
4
(R g + Rs )
3

R g = RS
*
ZS = Zg (6)
Acest gen de tensiune electromotoare sinusoidalã debiteazã puterea activaximã pe o
impedan&ã de sarcinã atunci când impedan&a complexã a sarcinii este egalã cu impedan&a internã
complex conjugate a generatorului.

18
 Rezonan#a serie 'i rezonan#a deriva#ie
Fenomenele de rezonan&ã se întâlnesc atât în fenomenele electromagnetice cât !i în cele
mecanice. Rezonan&a electricã sau mecanicã este un fenomen fizic în care anumite mãrimi fizice
pot sã capete valori extreme în anumite condi&ii. Depildã, dacã frecven&a proprie de oscila&ie a
unui pod aerian este apropiatã sau egalã cu frecven&a rafalelor de vânt atunci pendula&iile podului
pot deveni periculoase ducând la distrugerea podului. Fenomenele de rezonan&ã pot fi fenomene
nedorite (supratensiunile în instala&iile electrice) sau pot fi fenomene dorite (în transmiterea
informa&iei).
Rezonan&a serie (a tensiunilor)
I R L C

U
Prin defini&ie un circuit electric dipolar se aflã la rezonan&ã dacã puterea reactivã
transmisã la bornele acestuia este nulã.
Q=0 (7)
U C = jX C I U L = j L I

U
U R = RI
I
Q = X LI 2 XCJ 2 = 0 XL = XC
1
L= (8)
C
1
2
0 =
LC
% 1
"" 0 = LC
$ (9)
1
" f0 =
"# 2 LC

U = U R = RI

I
. 1 +
U = ,R + j L )I
- C *
U U
I= ; I= (10)
1 1
2
R+ j L R2 + L
C C
U L
I0 = ; U L0 = U C0 = 0 U > sau < U
R R

19
 Caracteristica de frecven&ã a dipolului considerat este:

U
I0 =
R

f0 F(Nz)
Z U

I = ct

R U0 = IR

f0 f f0 f
U
Factor de calitate: Q0 = L (11)
UR = 0

1 L
L
LI 0 LC C
Q0 = 0
= = (12)
RI 0 R R

UL

UR UC

I
Q=0

XL = XC
1
0 =
LC
1
f0 =
2 LC
L
UL L
factor de calitate: Q0 = = 0 = C (1)
U = 0
R R

Reprezentãrile grafice ale mãrimilor raportate sunt utile în vederea ob&inerii unor familii
de curbe, familii determinate de un parametru, în vederea unor interpretãri calitative ale
dependen&elor respective.
Ne propunem sã reprezentãm intensitatea curentului în circuitul RLC serie func&ie de
mãrimi raportate.

20
 U
2
1
R +
2
L
I C 1 1
= = =
Ir U 1 1
2 2

R2 + L 4C
R 1+ 2 0
R C R 0

I 1
== (2)
I rez 2

1 + Q02 0

I
Ir

Q01

f0 f
Q02> Q01

Pentru un circuit cu factorul de calitate mare semnalele de frecven&ã apropiate frecven&ei

de rezonan&ã vor fi atenuate puternic comparativ cu un circuit cu un factor de calitate scãzut. Se
spune cã circuitele cu factor de calitate mai mare sunt mai selective.

21
 Circuite electrice trifazate
Sisteme de mãrimi trifazate

Presupunem un sistem de trei mãrimi fizice variabile în timp:

v1 (t ) = 2V sin t
2
v 2 (t ) = 2V sin t (1)
3
2
v3 (t ) = 2V sin t +
3
Un sistem de trei mãrimi sinusoidale de acea i frecven ã i acea i valoare efectivã astfel
2
încât mãrimea a doua este decalatã în urmã cu fa ã de prima iar mãrimea a treia în urmã fa ã
3
de a doua , formeazã un sistem trifazat de succesiune directã (STSD).
V1 =V1
2
j
V2 =V2 e 3
(2)
2
+j
V3 =V3 e 3

Se utilizeazã un operator complex:

def 2
j
a=e 3
(3)
care are proprietã ile:
4 2
j j
a2 = e 3
=e 3

2 2 2 2 1 3 1 3
a + a 2 + 1 = cos + j sin + cos +1 =
j sin + j j +1
3 3 3 3 2 2 2 2
a + a2 +1 = 0 (4)
Sistemul se poate scrie sub forma:
V1
V 2 = a 2V 1 (5)
V 3 = aV 1
(
V 1 +V 2 +V 3 = V 1 1+ a2 + a = 0 ) v1 + v 2 + v3 = 0 (6)
Sã analizãm diferen a a douã mãrimi într-un sistem:
V1

2 2
3 3

2
V3 3 V2
Proprietã i:
V 12 = V 1 V 2
V 12 = 3V

22
 (380 = 3 220 )
j
V 12 = V 1 V 2 = 3V 1e 6
(7)
V2

V 12 V1

V3 V2

Mãrimea diferen ã a douã mãrimi successive dintr-un STSD are valoarea efectivã de 3
ori maimare decât valoarea efectivã a mãrimilor din sistemul considerat i decalatã în avans cu

6
(30 ) .
Un sistem trifazat simetric invers (STSI) de mãrimi sinusoidale presupune aceea i
valoare efectivã a mãrimilor din sistem, aceea frecven ã dar a doua mãrime este decalatã în
2 2
avans fa ã de prima cu rad , a treia fiind în avans fa ã de a doua cu rad (cele douã tipuri
3 3
de ST (direct i invers) pot sã coexiste la o func ionare defectuasã a unei ma ini electrice
trifazate, lor corespunzându-le cupluri mecanice la axul ma inilor de sensuri de rota ie inverse).
Un astfel de sistem poate fi:

v1 (t ) = 2V sin t
2
v 2 (t ) = 2V sin t + (8)
3
2
v3 (t ) = 2V sin t
3
V1
2
j
V 1 = V 1e 3
= aV 1 (9)
2
j
V 3 = V 1e 3
= a 2V 1

V1
6 V 12

V2 V3
j
V 12 = V 1 V 2 = 3V 1e 6 (10)
Pentru un STSI mãrimea diferen ã a douã mãrimi successive are valoarea efectivã a
mãrimilor din sistem de 3 ori mai mare i este decalatã în urmã cu
6
(30 ) fa ã de descãzut.
23
 Conexiunile circuitelor electrice trifazate
I1

E1 Z1
I1 + I 2 + I 3 = 0

E3 E2 Z2 Z3
I2

I3
E1
I1 =
Z1
E
I2 = 2
Z2
E
I3 = 3
Z3
Dacã: E1 , E 2 = a 2 E 1 , E 3 = a E 1
Z1 = Z 2 = Z 3 = Z
E
I1 = 1
Z
2
a E1
I2 = = a2 I1
Z
aE1
I3 = = aI 1
Z
Dacã cele trei tensiuni electromotoare formeazã un STS i dacã cele trei impedan e ale
consumatorilor sunt egale atunci i cele trei intensitã i ale curen ilor vor forma un STS de aceea i
succesiune ca i tensiunile electromotoare.
I1 + I 2 + I 3 = 0
i1 + i 2 + i3 = 0
Dacã se realizeazã interconexiunile sugerate în figura anterioarã se ob ine conductorul de
nul prin care intensitatea curentului este în permanen ã nulã.
Prin acest procedeu tehnic am ob inut o re ea trifazatã:
I1 1

E1 U 10
Z1
U 10 U 12 U 31
O U 12 N U 3N
E2 Z2 Z3
E3 I2
U 23
2 2
I3 3
Conductorul care leagã sursa de receptor se nume te linie de transport iar curentul se
nume te de linie.
Dacã Z 1 = Z 2 = Z 3 se spune cã receptorul este echilibrat i dezechilibrat în caz contrar.

24
 Dacã receptorul este echilibrat i tensiunile electromotoare ale generatorului formeazã un
STS atunci circuitul trifazat este în regim trifazat simetric.
Conexiunile receptoarelor sunt de douã feluri:
- stea
- triunghi
U 1N
a) Conexiunea stea
1 I1 Z1
I2 Z2 N
U 10 I3 Z3
U 20 IN
U 30
ZN
0
U N0
I 1, I 2 , I 3 ?
U 1N = Z 1 I 1
U 2N = Z 2 I 2
U 3N = Z 3 I 3
U N0 = Z N I N
I1 + I 2 + I 3 = I N
1
(U 10 U N 0 ) + 1 (U 20 U N 0 ) + 1 (U 30 U N 0 ) = 1 U N 0
Z1 Z2 Z3 ZN
Y 1U 10 + Y 2 U 20 + Y 3 U 30 = (Y 1 + Y 2 + Y 3 + Y N )U N 0
Y U + Y 1U 20 + Y 1U 30
U N 0 = 1 10 (11)
Y1 +Y 2 +Y 3 +Y N
U 10 U N 0
I1 =
Z1
U U N0
I 2 = 20 (12)
Z2
U U N0
I 3 = 30
Z3
Dacã în particular circuitul trifazat este fãrã conductor neutru atunci Z N = , Y N = 0
rela ia (11) particularizându-se adecvat.
Dacã receptorul este echilibrat iar tensiunile de fazã ale generatoarelor sunt în STS,
Y 1 = Y 2 = Y 3 = Y atunci din rela ia (11) rezultã U N 0 = 0 iar:
U 10
I1 =
Z
U 20 U
I1 = = a 2 10 = a 2 I 1
Z1 Z
I 3 = aI 1

Observa ie:
U linie = 3U faza

25
 Il = I f
b) Conexiunea triunghi
1 I1
I 12 I 31
U 12 Z 21
Z 13
U 31
2 I2 Z 23

U 23 I3 I 23

3
U 12
I 12 =
Z 12 I 1 = I 12 I 31
U 23
I 23 = I 2 = I 23 I 12
Z 23
U 31 I 3 = I 31 I 32
I 31 =
Z 31
Dacã U 12 , U 23 = a 2 U 12 , U 31 = aU 12
Z 12 = Z 23 = Z 31 = Z
U
I 12 = 12
Z
I 23 = a I 12
2

I 31 = a I 12

I l = 3I f
Ul = U f

Circuite electrice trifazate cu cuplaje magnetice în regim simetric

Presupunem un circuit în stea:
1 * Z 1 I1 Z Zm
Z Z Zm
U 12 2 Z m N U 12 2 I2 N
*Z Z
U 10 U 23 3 m U 10
U 23 3 I3 Z Zm
*
ZN ZN
0 0

Z m = j M (Z m = Z mutual )
U 10 = Z I 1 + Z m I 2 + Z m I 3 = Z I 1 + Z m ( I 2 + I 3 ) = (Z Z m )I 1
U 20 = (Z Z m )I 2
U 30 = (Z Z m )I 3

Pentru un circuit în triunghi:

26
1 1

Z *
Zm Z Zm Z Zm
Zm Z
*
2 Zm 2
*
Z Z Zm
3 3

Metoda generalã de calcul a circuitelor trifazate în regim simetric

' '' ''
1 I1 I1 Z
* ' ''
*
''
Z
'''
Z
Z I
m '' 12
' '' ''
2 I2 I2 Z m
' ''
* Z
U 10 '' *
Zm ' '' *
'
Z
'' Z '''
3 I 3
''
I3 I
'' ' I 31
23
IV IV IV
*
I 1 I 2 I 3

U 20 IV IV IV
Z Z Z
U 30
ZN NIV
O

' '' '' ''

1 I1 I1 Z Zm
m ' ''
Z Zm
'''
' '' '' I 12
I I
'' Z Z
2 2 2 m
m ' ''
Z Zm
U 10 m ' ''
' '' '' Z Zm '''
3 I 3 I
'' Z Z m I 23
'' ' I 31
3
IV IV IV
I1 I2 I3
U 20 IV IV IV
Z Z Z
U 30
ZN NIV
O

27
 1 I1
'
I1
''
Z
''
Zm
''
1 '''
3
Z ( Zm
'''
)

2 I2
'
I2
'' Z
''
Zm
'' 1 '''
3
Z ( Zm
'''
) NIII

U 10
3
'
I3 I
''
3
Z
''
Zm
''
3
Z (
1 '''
Zm
'''
)
IV IV IV
I1 I2 I3
U 20 IV IV IV
Z Z Z
U 30
ZN NIV
O

' ''
1 I1 I1

IV
I1

( )
IV
Z '' '' 1 ''' '''
Z Zm + Z Zm
3

0 NIV NIII

Schema electricã monofazatã corespunzãtoare circuitului electric aflat în regim echivalat

simetric este o schema simplificatã compusã din liniile i fazele I ale re elei.
'' U 10
I 1 = IV
Z
'' U 10
I1 =
''
Z Zm + Z
'' 1 '''
3
'''
Zm ( )
' IV ''
I1 = I1 + I1
Aflate valorile instantanee pentru i1' ,i1'' i i1IV curen ii din fazele 2 i 3 se ob in decalându-
i adecvat cu 1200.

i1' = 2 I 1 sin ( t + 0 )
2
i2' = 2 I 1 sin t+ 0
3
2
i3' = 2 I 1 sin t+ 0 +
3

28
 Pentru a afla curen ii din fazele triunghiului care nu apar în mod explicit în schema
monofilarã îi exprimãm func ie de curen ii de linie i1'' , i 2'' , i3'' .
' ''
I1
'''
I 12

' ''
I1
' '' I2

''
I 23
' ''
'''
I 31 I3

1
i1''' = 3 2 I 1''' sin t+ 0 +
6
1 2
'''
i23 = 2 I 1''' sin t+ 0 +
3 6 3
1 2
'''
i31 = 2 I 1''' sin t+ 0 + +
3 6 3

Puteri în re ele trifazate în regim simetric

1 I1 Z

2 I2 Z N
U 10 I3 Z
3

0
Ul
P = 3U f I f cos =3 I l cos = 3U l I l cos
3
= 3U l I l sin
S = 3U l I l
; – argumentul impedantei (defazajul tensiune – curent pe fazã)
Pentru triunghi
I
If = l
3 P = 3U l I l cos
U f = Ul
Q = 3U f I f sin = 3U l I l sin
S = 3U l I l

29
 Circuite electrice trifazate sub tensiuni la borne nesimetrice
Considerãm un sistem de trei mãrimi electrice sinusoidale de forma:
v1 = 2V1 sin ( t + 01)
v 2 = 2V2 sin ( t + 02 ) (1)
v3 = 2V3 sin ( t + 03 )

Reprezentarea fazorialã este:

V1

V3 V2

Teorema lui Fortesque

Un sistem de trei mãrimi sinusoidale de aceea i frecven ã (pulsa ie) poate fi descompus
în trei sisteme trifazate simetrice de mãrimi sinusoidale de succesiune directã, inversã respectiv
homopolarã.
Demonstra ie:
Considerãm mãrimile V 1 , V 2 , V 3 reprezentate în complex
V 1 = V d +V i +V h
V 2 = a 2 V d + aV i + V h a (2)
V 3 = aV d + a 2 V i + V h a 2
V d = V 1d
V1 V i = V 1i
Vh Vh Vh

V3 V2 = V 2i = aV i
+ +

a 2V d = V 2 d V 3i = a 2 V i
aV d = V 3d

Observa ie:
Componentele homopolare ale unui sistem trifazat de mãrimi sinusoidale nesimetrice
sunt trei mãrimi sinusoidale de aceea i valoare efectivã i aceea i fazã ini ialã (sinfazice)
sist 0
Dupã amplificare sumãm cele trei ecua ii i ob inem:
V 1 + aV 2 + a 2 V 3 = V d (1 + a 3 + a 3 ) + V i (1 + a 2 + a 4 ) + V h (1 + a + a 2 )

Vd =
1
3
(
V 1 + aV 2 + a 2 V 3 )
1
(
V i = V 1 + a 2 V 2 + aV 3
3
) (3)
1
V h = (V 1 + V 2 + V 3 )
3

30
 V d = V direct
V i = V invers
V h = V hom opolar
În cazul circuitelor electrice trifazate liniare pentru care este adevãratã teorema
superpozi iei se poate considera cã sistemul celor trei mãrimi sinusoidale considerat nesimetric
este o sumã de trei sisteme trifazate simetrice care se considerã cã ac ioneazã pe rand în circuitul
considerat i se rezolvã circuitul pentru fiecare sistem simetric în parte, urmând ca rãspunsul
circuitului (de exemplu intensitatea curentului dint-o laturã) sã fie suma rãspunsurilor pentru
fiecare sistem simetric în parte.
Aplica ie:
Fie un receptor în stea cu fir neutru.
Se dau: U 10 ,U 20 ,U 30 , Z , Z N
Se cer: I 1 , I 2 , I 3 , I N

1 I1 Z 1 Id Z

2 I2 Z N 2 a2 I d Z N

U 10 I3 Z Ud aI d Z
3 = 3 +
U 20 a 2U d
U 30 aU d
ZN 0 ZN
0
I Nd = 0

1 Ii Z 1 Ih Z

2 aI i Z N 2 Ih Z N

+ Ui Z + Uh Ih Z
3 a2 I i 3
aU i Uh
a 2U i Uh
0 ZN 0 ZN
I Ni = 0 I Nh = 3I h
Cu rela iile (3) vom determina cele trei componente simetrice U d ,U i ,U h ale tensiunilor
de fazã U 10 ,U 20 ,U 30 .
Schemele monofazate vor fi urmãtoarele:

1 Id 1 Ii 1 Ih

Ud Z Ui Z Uh Z

0 0 0 3Z N

Ud Ui Uh
Id = Ii = Ih =
Z Z Z + 3Z N

31
 I1 = I d + I i + I h
I 2 = a I d + aI i + I h
2
i1 , i 2 , i3 , i N
I 3 = aI d + a I i + I h
2

I N = 3I h
Observa ie:
În cazul în care receptorul echilibrat are fazele cuplate magnetic între ele pentru schema
de succesiune directã i respective inverse se poate desfin a cuplajul dintre faze dacã se
înlocuie te impedan a unei faze cu:
Z echiv = Z Z m
În cazul schemei de succesiune homopolarã desfin area cuplajului magnetic dintre faze
presupune înlocuirea impedan ei fazelor cu:
Z echiv = Z + 2Z m
Demonstra ie:
1 Z Ih
Uh *
Zm Z Ih N
2 *
Uh Zm Zm
3 Z Ih
*
Uh
ZN
0

U h = Z I h + Z m I h + Z m I h + 3Z N I h
U h = (Z + 2Z m )I h + 3Z N I h

Observa ie:
Componentele simetrice ale tensiunilor i curen ilor pot sã fie mãsurate prin
interconectarea adecvatã a trei transformatoare de mãsurã cu acela i raport de transformare: de
exemplu înserierea secundarelor a trei transformatoare de tensiune ce au în primar aplicatã
tensiune de fazã permite ob inerea în secundar a sumei acestora care este egalã cu componenta
lor homopolarã.
U 10 U 20 U 30

U = k Uh

32
 Aplica ie: I1 I1
''
R’’ X C'' X L''
1
*'' X ''
U 12
I
'' X C'' X M X 'M'
2 I2 2 R’’ L
U 31
*''
U 23 X C'' X M
3 I
''
3 R’’ X L''
'
*
I3 '
I3 I 31
'
I1
'
R’ I 12 X L' '
I2

X L' X C' X C'

R’ X C' R’
'
I 32 X L'
De la aceia i sursã trifazatã cu tensiuni simetrice de succesiune directã cu tensiunile de
linie U l = 180V i f = 50 Hz se alimenteazã douã receptoare echilibrate având
R ' = 90 , X L' = 120 3 , X C' = 30 3 , R '' = 60 , X L'' = 100 , X C'' = 60 i X M'' = 40 .
Se cere:
a) schema echivalentã în stea a receptorului echivalent la bornele sursei de alimentare
b) curen ii de linie debita i de sursã
c) puterile active, reactivã i factorul de putere al receptorului echivalent
d) curen ii de linie i de fazã, puterile active, reactivã i factorul de putere pentru fiecare
receptor în parte.
Solu ie:
180
Uf = V
3
180
U 10 =
3
2
180 j 3
U 20 = e
3
2
180 j 3
U 30 = e
3
''
1 I1
''
I1 R’’ X C'' X L X N''

''
I2 X C'' X L'' X N''
2 I2 R’’
N’’
U 10
U 20 ''
X C'' X
''
X ''
3 I3 I3 R’’ L N

'
U 30 I1 '
I
'
3
I2
0
ZY
' '
ZY ' 1 '
ZY = Z
3

N’ (V N ' = V N '' = V N 0 )

33
 '
Z = R ' + j X L' ( )
X C' = 90 + j 90 3 = 90 1 + j 3 ( ) ( )
Z
'
= 30 1 + j 3 ( )
''
Z =R + j X ''
( ''
L X ''
M X ''
C ) = 60 + j (100 40 60) = 60

Ze =
Z
'
Z
''

=
(
30 1 + j 3 60 ) =
(
60 1 + j 3 )
' ''
Z +Z 90 + 30 3 j 30 + 3 j
'' ''
1 I1 Z

'' ''
2 I2 Z
N’
U 10
U 20 '' ''
3 I3 Z
'
U 30 I1 '
I
'
3
I2
0
' ' '
ZY ZY ZY

N’

'
ZY
1
''
Z
'
ZY
U 10 2 '' N
Z
U 20 ZY
'

3
''
Z
U 30
0

1 I1 Ze

2 I2 Ze
N

3 I3 Ze

34
b)
1 I1 Ze

U 10
2

I1 =
U 10 180 3 30 + j 3
= =
(
3 30 + j 3 ) ( )
Ze 60 + 1 + j 3 (
3 1+ j 3 ) ( )
3 93 3
i1 = 2 sin 100 t + arctg A
2 3 30 3
3 93 3 2
i2 = sin 100 t + arctg A
6 30 3 3
3 93 3 2
i3 = sin 100 t + arctg + A
6 30 3 3
2
c) P = 3Re I 1
2
Q = 3X e I 1
P R
cos = = cos(arg Z e ) = e
S Ze
d) I1 ''
1 I1
'
I1
U 10 ZY
'
Z
''

180
' U 10 3 60 20 3
I1 = = = =
Z
'
(
30 1 + j 3 )
3 1+ j 3 1+ j 3 ( )
i1' = 2 10 3 sin 100 t
3
2
i2' = 10 6 sin 100 t
3 3
2
i3' = 10 6 sin 100 t +
3 3
'
I1
'
I 12

' '
I 31 I 23

35
 ' ' '
I 1 = I 12 I 31

i12' = 10 2 sin 100 t +

3 6
2
'
i23 = 10 2 sin 100 t
6 3
2
i31' = 10 2 sin 100 t +
6 3
180
'' U 10 3 = 3 = 3A
I1 = ''
=
Z 60 3
i1'' = 6 sin (100 t )A
2
i2'' = 6 sin 100 t A
3
2
i3'' = 6 sin 100 t + A
3
'2
Pf' = Re' I 1 = 30 300 = 9000W
P ' = 3Pf' = 27kW
'2
Q ' = 3Q 'f = 3 X l' I 1 = 3 30 3 300 = 27 3kVAR
Re' 30 1
cos '
= '
= = = 0,5
Z e 30 2 2
'' 2
P '' = 3Re'' I 1
'' 2
Q '' = 3 X e'' I 1 = 0
cos ''
=1

Compensarea factorului de putere

R
U C
L

S = UI
S’ = UI’ Q
; Q’
;'

În cazul unui consumator monofazat inductiv (RL) adãugarea la bornele acestuia în

deriva ie a unui condensator implicã o putere reactivã echivalentã:

Q' = Q CU 2 < Q

36
rezultã S ' < S dacã se considerã aceea i putere active cerutã de consummator.
S' S
I' = < = I , reducându-se astfel pierderile de putere pe liniile electrice
S U
Astfel admitem puterea active P, cos ;, cos ;’ date. Cât este capacitatea C = ?
Q' = Q C U2
Ptg ' = Ptg C U2

C=
P tg( tg '
)
2
U

Regimul periodic nesinusoidal

În majoritatea aplica iilor tehnice mãrimile electrice nu sunt pur sinusoidale.Utilizarea
dispozitivelor semiconductoare ce sunt elemente neliniare în circuitele electrice deformeazã
formele sinusoidale. De exemplu:

D uR

e uR
0 T/2 t
T

Satura ia miezurilor generatoarelor electrice aplatiseazã tensiunea electromotoare

sinusoidalã. e

0 t

În audi iile muzicale semnalele transmise de la amplificator la difuzor sunt un amestec de

sinusoide ob inându-se notele respective muzicale respective.
Analiza circuitelor electrice în regim periodic nesinusoidal presupune, pe baza teoremei
superpozi iei, descompunerea mãrimilor de excita ie în componente de diferite frecven e
determinându-se rãspunsul circuitului pe fiecare frecven ã în parte, rãspunsul rezultant fiind
suma rãspunsurilor pe fiecare frecven ã.

Analiza armonicã a func iilor periodice (dezvoltarea în serie Fourier)

v(t ) = v(t + T ) (1)

T – perioada mãrimii respective care reprezintã cel mai mic interval de timp dupã care se repetã
identic valoarea mãrimi respective
O mãrime periodicã poate fi descompusã în serie Fourier astfel:
v(t ) = V0 + ( Ak sin k t + Bk cos k t ) (2)
k =1

37
V0 – valoarea medie a mãrimii electrice respective
T
1
V0 = ! v(t )dt
T 0
Coeficien ii Ak,Bk sunt:
T
2
Ak = ! v(t ) sin k tdt
T 0
T (3)
2
Bk = ! v(t ) cos k tdt
T 0

Ak Bk
Ak sin k t + Bk cos k t = Ak2 + Bk2 sin k t + cos k t
Ak2 + Bk2 Ak2 + Bk2
Bk
k = arctg
Ak
Ak sin k t + Bk cos k t = Ak2 + Bk2 sin (k t + k )=
Ak2 Bk2
= 2 sin (k t + k )
2
v(t ) = V0 + 2Vk sin (k t + k ) (4)
k =1

Ak2 + Bk2
V =
2

v(t ) = v(t + kT ) (1)

O mãrime este periodicã dacã satisface o rela ie de forma (1) unde k – numãr întreg, T –
2 1
perioada, = ," = .
T T
O astfel de mãrime poate fi descompusã în serie Fourier
v = V0 + 2Vk sin (k t + k ) (2)
k =1

Pentru k = 1 rezultã 2V1 sin ( t + 1 ) se nume te fundamentala mãrimii respective.

Valoarea efectivã a unei mãrimi periodice sinusoidale

T
1 2
def
v (tdt )
T !0
V = (3)

T
1 (
2Vk sin (k t + )%# (&V0 + 2Vi sin (i t + )%# dt =
T !0 &' k =1
V2 = V0 k i
$' i =1 $
T
1 ( 2
V0 2Vi sin (i t + )+ V0 2Vk sin (k t + )+
T !0 &'
= V0 i k
i =1 k =1

+2 Vk Vi sin (k t + k )sin sin(i t+ i )]dt =

k ,i

38
 Ecua iile lui Kirchhoff în opera ional
În vederea aplicãrii teoremelor lui Kirchhoff în opera ional vom considera schemele
opera ionale echivalente ale elementelor de circuit.
T1. ik = 0 I k (s ) = 0 (5)
k (nj ) k ( nj )
Suma algebricã a imaginilor Laplace ale intensitã ilor curen ilor din laturile incidente
unui nod oarecare al unui circuit este nulã.
T2. uk = 0 U k (s ) = 0 (6)
k (nj ) k (nj )
Ecua ia (6) se poate explica astfel:
1 u Ck (0 )
Rk + + sLk I k ± sM kl I l = Ek + Lk i k (0 ) ± M kl I l (0 ) (7)
k (bj ) sC k k (bj ) s
În vederea analizei circuitelor electrice în regim tranzitoriu se poate utiliza urmãtorul
algoritm.
a) se întocme)te schema opera ionalã a circuitului electric.
b) se aplicã adecvat teorema 1 )i teorema 2 a lui Kirchhoff în formã opera ionalã )i se ob ine
astfel un sistem algebric în corpul numerelor complexe în care necunoscutele sunt, de
exemplu, imaginile Laplace ale intensitã ilor curen ilor din laturi.
c) din imaginile Laplace ale intensitã ilor curen ilor, prin trecerea inversã din complex în
domeniul timp, se ob in func iile original ale mãrimilor respective.

k(t = t0)
i1 R 1 i2
i3
R2 *
E L3
L2
C
*

uc

R1 I1(s) I3(s)
I2(s)
R2 *
E/s sL3
sL2
* L2i3(0)
L2i2(0)
-L23i3(0) -L23i2(0)
1/sc -uc1(0)/s

I 1 (s ) = I 2 (s ) + I 3 (s )
1 u (0)
R1 I 1 (s ) + R2 I 2 (s ) + sL2 I 2 (s ) sL23 I 2 (s ) + I 1 (s ) = E (s ) + L2 i2 (0) L23 i3 (0 ) C1
sC1 s

53
 sL3 I 3 (s ) sL2 I 2 (s ) R2 I 2 (s ) sL23 I 2 (s ) + sL23 I 3 (s ) = L3i3 (0) L23 i2 (0 ) + L23i3 (0 ) L2 i2 (0 )

Având în vedere identitatea formalã a teoremelor lui Kirchhoff în forma complexã

asociatã circuitelor electrice în regim permanent sinusoidal (lui j îi corespunde s) toate
metodele )i teoremele în formã simbolicã enun ate pentru circuitele electrice aflate în regim
sinusoidal rãmân formal identice )i în opera ional prin trecerea de la j s cu observa ia cã în
schemele electrice opera ionale se considerã )i sursele fictive de tensiune electromotoare
associate condi iilor ini iale ale circuitelor analizate, astfel unei impedan e opera ionale
1
Z (s ) Y (s ) = .
Z (s )
Transfigurãrile circuitelor electrice

1) Conexiunea serie

E1(s) Z2(s) E2(s) Z (s) E (s)

Z1(s)

Z (s ) = Z 1 (s ) + Z 2 (s )
E (s ) = E1 (s ) + E 2 (s )
2) Conexiunea deriva ie

Z1 (s) E1 (s)

Z (s) E (s)

Z2 (s) E2 (s)

1 1
Z 1
(s ) = +
Z 1 (s ) Z 2 (s )
E1 (s ) E 2 (s )
+
Z 1 (s ) Z 2 (s )
E (s ) =
1 1
+
Z 1 (s ) Z 2 (s )

3) Echivalen a surselor reale

J (s) = E(s)/Z(s)

Z (s) E (s)

Y (s) = 1/Z(s)

E (s )
J (s ) =
Z (s )

1
Y (s ) =
Z (s )

54
4) Teoremele generatoarelor echivalente
IAB (s) A

Dipol liniar
UAB(s) ZAB(s)
activ
B

U AB0 (s )
Thevenin: I AB (s ) =
Z AB (s ) + Z AB0 (s )
I SC AB (s )
Norton: U AB (s ) =
Y AB (s ) + Y AB0 ( s )

5) Eliminarea cuplajelor

* L1 L1-L12

L12 L12

* L2 L2-L12

6) Teoremele lui Vaschy

i1 i1
e j j
e i2 i1 i2
i2 i1 i2
i3
i3
e
i3 i3
j

7) Metoda poten ialelor nodurilor

8) Metoda curen ilor ciclici
R
Exemple: R C
i
1)
L
L R
R= R
C
k(t)
L = 1mH
C = 10 µF
R = 10 R C
E = 100V E
u C (0) = 0 R
i (t ) = ? pentru t > 0 L R

55
 3R
t 10 3
100
i (t ) = e 30
+1
30
k(t = 0)
t
E
i (t ) = 1 e L
3R
L E
=
3R

2) Se considerã circuitul din figurã la care se cunosc R1 = 2 , R2 = R3 = 4 ,

L1 = 2 H , L2 = M = 1H , I g = 10 A . Dacã la t = 0 se închide întreruptorul k sã se determine
varia ia în timp a tensiunii la bornele generatorului de curent u g (t ) )i i1 (t ), i 2 (t ) .

M
L1 L2 i2 i1(0-) i2(0-)
i1
* *

R1 Ig R2 R1 Ug(0-) Ig R2

R3
R3

(schema echivalentã pentru t < 0)

k(t = 0)
R1 (R2 + R3 )
u g (0 ) = Ig
R1 + R2 + R3
u g (0 ) R2 + R3 8
i1 (0 )= = Ig = 10 = 8 A
R1 R1 + R2 + R3 10
i2 (0 ) = I g i1 (0 ) = 10 8 = 2 A

sL1 L1i1(0-) +Mi2(0-) L2i2(0-) +Mi1(0-)

sL2
* *
I1(s) I2(s)

R1 Ig/s R2
IC1(s)
IC2(s)

Metoda curen ilor ciclici

I C2 (R1 + sL1 + sL2 + R2 ) 2 sMI C2 sMI C1 + (R2 + sL2 )I C1 = L2 i2 (0 ) Mi 2 (0 ) L1i1 (0 ) Mi1 (0 )

Ig
I C1 =
s

56
 10
I C1 =
s
10
I C2 (6 + 3s ) 2sI C2 10 + (4 + s ) = 8
s
4+s
I C2 (6 + s ) = 10 1 8
s
3s 4
I C2 =
10
s 8 10
4 + 3s
8= 4
(
0 + 15s + 12s + 2s 2
=
)
6+s s (6 + s ) s (s + 6 )
2s 2 + 27 s + 20 8(5 + s )
= 4 =
s (s + 6 ) s (s + 6 )
8(s + 5) a b
I 1 (s ) = I C 2 (s ) = = +
s (s + 6 ) s s+6
40
a=
6
8( 6 + 5) 4
b= =
6 3
20 4 6t
i1 (t ) = e
3 3
20 4 6t
i2 (t ) = I g i1 (t ) = 10 + + e
3 3
50 4 6t
i2 (t ) = + e
3 3
u g = L1 1 + M 2 + R1i1 = 2(8e 6t ) 8e 6t + 2
di di 20 4
e 6t
=
dt dt 3 3
40 8 6t 40 16 6t
= 8e 6t e = + e
3 3 3 3

3) În circuitul din figurã aflat în regim permanent la t = 0 se închide întreruptorul k. Dacã

se cunosc I s = 10 A , R = 2 , L = 16 10 2 H , C = 4 10 2 F . Sã se determine:
a) varia ia de tensiune uc(t), iL(t)
b) energia disipatã în rezistoare în regim tranzitoriu

R
C

uC iL uC(0-)
k(t = 0) Is = 10 A
R
L iL(0-)
IS

57
 Schema opera ionalã:

V0 = 0
IL(s)
1/sc
sL
R/2 Uc(s)

-uc(0-)/s LiL(0-)

V1
uC
2 1 Li L (0 )
V1 + sc + + s =0
R sL 1 sL
sc
1 1.6 64 10 4 s 2 + 16 10 2 s + 1
V1 1 + 4 10 2 s + = 4 10 2
20 V1 =
16 10 2 s 16 10 2 16 10 2
0.8 16 10 2 s + 1.6
= =
16 10 2 s
0.8 16 10 2 s + 1.6 16 10 1 20
V1 (s ) = = = = U c (s )
64 10 s + 16 10 s + 1 8 10 s + 1 s + 12.5
4 2 2 2

2s
u C (t ) = 20 e
t
2

V1 (s ) + Li L (0 )
I L (s ) =
sL
! ! !
R '2 2u 2 1 25 t !
WR = " i dt = " c dt = " 400e 25 t
= 400 e = 16 J
0
2 0
R 0
25 0

Cuadripolul electric
Defini ie: Este un circuit electric cu patru borne de acces.Un cuadripol electric pasiv este
cuadripolul ce con ine în structura sa elemente pasive de circuit.

1 2

3 4

58
 Dacã cele 4 borne de acces ale cuadripolului pot fi grupate în douã perechi numite “por i”
astfel încât la cele douã borne ale unei por i curentul electric sã fie acela)i, cuadripolul se
nume)te cuadripol diport:
1 I1 I2 2

U1 C.D.P U2

1’ I 1 I 2 2’
Exemple de cuadripoli:
- un transformator electric:
I1 I2
1 2

U1 U2

1’ 2’
- tranzistorul
1 I1 I2 2

U1 U2

1’ 2’
- filtru pasiv
1 L L 2

U1 C U2

1’ 2’

Ecua iile cuadripolului diport pasiv

Acesta exprimã legãturi sub forma unei expresii analitice între mãrimile de la intrare )i
mãrimile de la ie)irea cuadripolului.
1 I1 I2 2

U1 U2

1’ 2’
Tensiunile între ie)iri se pot considera ca ni)te surse de tensiuni electromotoare.
I1 I2

U1 U2
=
E1 = U 1 E/2 =U2
' ' '' ''
I1 I2 I1 I2

U1 + U2

59
 ' ''
I1 = I1 + I1
' ''
I2 = I2 +I2
I 1 = Y 11U 1 + Y 12 U 2
(1)
I 2 = Y 21U 1 + Y 22 U 2
Ecua ia (1) se nume)te ecua ie cuadripol în parametrii admitan ã. Matricele se pot scrie:
I1 U1
= [Y ] (2)
I2 U2
Y 11 Y 12
cu Y=
Y 21 Y 22
Exemplu de calcul:
1 I1 L I2 2
I1 I2
U1 R U2

1’ 2’

U 1 = j L I 1 + R (I 1 I 2 )
U 2 = R (I 1 I 2 )
U 1 = (R + j L )I 1 R I 2
U 2 = RI 1 RI 2
1
I1 =
U2 + I2
R
1U
U 1 = (R + j L ) + I 2 (R + j L ) R I 2
R 2
1 R+ j L
I2 = U1 U2
j L R j L
1 1 R+ j L
I1 = U1 + 1 U2
j L R j L
1 1
I1 = U1 U2
j L j L
1 R+ j L
I2 = U1 U2
j L R j L
1
Y 11 = = Y 12 = Y 21
j L
R+ j L
Y 11 =
R j L

Semnifica ia fizicã a parametrului admitan ã

I1
Y 11 = (scurtcircuit)
U1 U 2 =0

60
 I1
Y 12 = ( scurtcircuit în poarta de intrare) (3)
U2 U 1 =0

I2
Y 21 =
U1 U 2 =0

I2
Y 22 =
U2 U 1 =0

I 1 jKL

U1 R

U1 1
I1 = Y 11 =
j L j L

Ecua iile în parametrii impedan ã

În sistemul algebric (1) dacã se expliciteazã tensiunile în func ie de intensitã ile curen ilor
atunci se ob in ecua iile în parametrii impedan ã de forma:
U 1 = Z 11 I 1 + Z 12 I 2
(4)
U 2 = Z 21 I 1 + Z 22 I 2
sau matriceal:
U1 I
= [Z ] 1 (5)
U2 I2
Z 11 Z 12
[Z ] = - parametrii impedan ã ai cvadripolului
Z 21 Z 22
U 1 = (R + j L )I 1 R I 2
Pentru exemplu ales anterior tensiunea
U 2 = RI 1 RI 2
Experimental parametrii impedan ã se vor determina astfel:

U1
Z 11 = (mers în gol în raport cu poarta de intrare)
I1 I 2 =0

U1
Z 12 =
I1 I 1 =0

U2
Z 21 = (mers în gol la poarta de ie)ire)
I1 I 2 =0

U2
Z 22 =
I2 I 1 =0

61
 Ecua iile in parametrii fundamentali
Exprimã mãrimea de la intrarea cvadripolului în func ie de mãrimea de la ie)irea acestuia.
U 1 = AU 2 + B I 2
(6)
I 1 = CU 2 + D I 2
Determinarea pe cale experimentalã a acestor parametrii este:
U
A= 1 (regimul de mers în gol)
U 2 I =0
2

U1
B= (regimul de scurt circuit)
I2 U 2 =0

I1
C= (regimul de mers în gol în secundar)
U2 I 2 =0

I1
D= (regimul de scurt circuit)
I2 U 2 =0

Rela iile (6) scrise matriceal sunt:

U1 U
= [ A] 2 (7)
I1 I2
A B
unde: [ A] =
C D

Ecua iile în parametrii hibrizi H

U 1 = H 11 I 1 + H 12 U 2
(8)
I 2 = H 21 I 1 + H 22 U 2

U1 I2
H 11 = H 21 =
I1 U 2 =0
I1 U 2 =0

U1 I2
H 12 = H 22 =
U2 I 1 =0
U2 I 1 =0

Ecua ii în parametrii hibrizi F

I 1 = F 11 + F 12 I 2

U 2 = F 21U 1 + F 22 I 2

I1 U2
F 11 = F 21 =
U1 I 2 =0
U1 I 2 =0

I1 U1
F 12 = F 22 =
I2 U 1 =0
I2 U 1 =0

62
 Schemele echivalente ale cuadripolilor
Un cuadripol diport pasiv satisface o rela ie de legãturã între cei 4 parametri ai sãi,
consecin ã a unei teoreme de reciprocitate. Aceastã rela ie în parametrii fundamentali se exprimã
astfel:
A D BC = 1 (9)

1 L L 2

1’ 2’

1
I1 j L +
U1 j C
A= = =1 2
LC
U2 1
I 2 =0 I1
j C
1
j L
j C
I1 j L+
1 2L
j L+ 2
L2 +
U j C C = j C 2L
B= 1 = = 2
L2
I2 U 2 =0
1 1 C
j C j C
I1
1
j L+
j C
I1 I1
C= = = j C
U2 1
I 2 =0 I1
j C
I1 I1
D= = =1 2
LC
I2 U 2 =0
1
j C
I1
1
j L+
j C
A=D

AD BC = 1 = 1 ( 2
LC )2
j LC
2
C
2
L j C=

=1 2 2
LC + 4
L2 C 2 + 2 2
LC 4
L2 C 2 = 1

Cuadripolii pasivi care nu con in elemente active sunt reciproci )i satisfãcând rela ia (9)
deducem cã doar 3 parametrii sunt determinan i pentru cuadripoli.
Schemele echivalente ale cuadripolilor presupun a)adar modelarea unui cuadripol
oarecare cu un cuadripol ce are 3 elemente de circuit distincte.
a) schema echivalentã în T

63
 1 Z1 Z2
2

Y0

b) schema echivalentã în L 1’ 2’
Z0

Y1 Y2

Echivalarea unui cuadripol dat cu o schema în T sau în L se face prin determinarea

parametriilor celor 3 elemente de circuit ale cuadripolului echivalent Z 1 , Z 2 , Y 0 respectiv
Z 0 , Y 1 , Y 2 func ie de parametrii determina i ai cuadripolului considerat.

Reciprocitatea cuadripolilor
Un cuadripol pasiv este reciproc dacã satisface teorema reciprocitã ii (la un circuit pasiv,
introducând în serie cu un element h o sursã idealã de tensiune, în elementul k se produce un
curent i k' de aceea)i valoare cu cea a curentului ih'' pe care l-ar fi produs în elemental h
introducerea aceleia)i surse în serie cu elementul k.
A)adar, I 2 = Y 21U 1 ; I 1 = Y 12 U 2 . Conform sensurilor de referin ã alese rezultã cã
I 2 = I 1 pentru U 1 = U 2 .
Deci condi ia de reciprocitate devine:

Y 12 = Y 21
I = Y 12 E + 0
Y 12 = Y 21
I = Y 21 E + 0

Se ob ine condi ia de reciprocitate exprimatã în parametrii fundamentali

1
A
I2 = U1
U2
B
B A D
Y 12 = C
D A B
I1 = U1 + C D U 2
B B

1
Y 21 =
B

1 AD
Deci = C A D BC = 1
B B

64
Aplica ia 1
1 I1 L L I2 2
I1 I2
U1 C U2

1’ 2’

1
U 1 = j LI 1 + (I 1 I 2 )
j C
1
U2 = j LI 2 + (I 1 I 2 )
j C
1 1
U1 = j L + I1 I2
j C j C 1
Z 11 = j L +
1 1 j C
U2 = I1 j L+ I2
j C j C
1
Z 12 =
j C
1
Z 21 =
j C
1
Z 22 = j L+
j C
U1 U1 1
Altã metodã: Z 11 = = = j L+
I1 I 0 =0
U1 j C
1
j L+
j C
U1 U1 1
Z 12 = = =
I2 I 0 =0
U1 j C
1
j C
U2 1
Z 21 = =
I1 I 2 =0
j C
U2 U2 1
Z 22 = = = j L+
I1 I 1 =0
U2 j C
1
j L+
j C
I2 2
Aplica ia 2 C
1 I1
U2
U1 B

1’ E 2’

65
 U1
H 12 = (atenuarea în tensiune)
U2 I 1 =0

I2
H 21 = ( ) (factor de amolificare în curent)
I1 U 2 =0

Conexiunile cuadripolilor
1. Conexiunea în lan (în cascadã) se realizeazã astfel încât se leagã ie!irea unui
cuadripol cu intrarea cuadripolului urmãtor. La legarea în lan$ se pãstreazã caracterul de
cuadripol al întregului sistem dacã pãr$ile componente sunt cuadripoli:

U 21 U 1n An U 2n

Pentru un lan$ de doi cuadripoli, de exemplu, condi$iile de conectare în lan$ se exprimã

prin:
U 21 = U 12
I 21 = I 12
U 1,1 U 2,1 U 1, 2 U 2, 2
Dar, = [A] !i = [A]2
I 1,1 I 2,1 I 1, 2 I 2, 2
U1 U
Deci, = [ A1 ] [ A 2 ] 2
I1 I2

În general pentru n cuadripoli conecta$i în lan$

n
[A] = k =1 A k (1)
2. Conexiunea serie a cuadripolilor
I 11 I 21
U 11 1 U 21

U1 U2
I 12 I 22

U 12 2 U 22

Condi$iile de înseriere sunt

U 1 = U 11 + U 12
U 2 = U 21 + U 22
I 1 = I 11 + I 12
I 2 = I 21 + I 22
U1 U U 12 U U I I
= 11 = 11 + 12 = [Z 1 ] 21 = ([Z 1 ] + [Z 2 ]) 1
U2 U 21 U 22 U 21 U 22 I 22 I2

66
 Deci [Z ] = [Z 1 ] + [Z 2 ] (2)

3. Conectarea în paralel a cuadripolilor

I 11 I 21
U 11 1 U 21

U1 U2
I 12 I 22
U 12 2 U 22

U 11 = U 12 = U 1
U 21 = U 22 = U 2
I 1 = I 11 = I 12
I 2 = I 21 = I 22
I1 I I 12 I I U U U
= 11 = 11 + 12 = [Y 1 ] 11 + [Y 2 ] 12 = ([Y 1 ] + [Y 2 ]) 1
I2 I 21 I 22 I 21 I 22 U 21 U 22 U2
I1 U
= [Y ] 1 [Y ] = [Y 1 ] + [Y 2 ] (3)
I2 U2
4. Conexiunea serie - paralel a cuadripolilor
I 11 I 21

U 11 1 U 21

U1 U2
I 12 I 22

U 12 2 U 22

Condi$iile legãrii serie-paralel sunt de forma:

I 11 = I 12 = I 1
U 1 = U 11 = U 12
U 2 = U 21 = U 22
I 2 = I 21 + I 22

U1 U + U 12 U U I 11 I 12 I1
= 11 = 11 + 12 = [H 1 ] + [H 2 ] = ([H 1 ] + [H 2 ]) (4)
I2 U 21 + U 22 I 21 I 22 U 21 U 22 U2

U1 I1
Din = [H ] si din (4) [H ] = [H 1 ] + [H 2 ]
I2 U2

5. Conexiunea paralel – serie

67
 I 11 I 21
U 11 1 U 21

U1 U2
I 12 I 22
U 12 2 U 22

Condi$iile conectãrii paralel - serie sunt:

U 11 = U 12 = U 1
I 1 = I 11 = I 12
(5)
I 21 = I 22 = I 2
U 2 = U 21 + U 22
Din
I1 U I 11 U I 12 U
= [F ] 1 ; = [F 1 ] 11 ; = [F 2 ] 12
U2 I2 U 21 I 21 U 22 I 22
!i din condi$iile (5) se ob$ine:
I1 I 11 I 12 U
= + = ([F 1 ] + [F 2 ]) 1 adicã [F ] = [F 1 ] + [F 2 ] (6)
U2 U 21 U 22 I2

Impedan a caracteristicã a unui cuadripol

Impedan$a caracteristicã primarã se define!te ca fiind aceea impedan$ã care trebuie
conectatã în secundar astfel încât la bornele primare sã avem acea!i impedan$ã.

I1 I2

U1 Z C1 U2

U2
+B A
U1 AU 1 + B I 2 I2 AZ C1 + B
Z C1 = = = = sau
I 1 CU 2 + D I 2 U2 C Z C1 + D
C +D
I2
2
C Z C1 + D Z C1 = AZ C1 + B
C Z C1
2
(A D )Z C1 B=0 (7)
Din (7) se ob$ine:
1
A D + ( A D ) + 4 BC
2
Z C1 = (8)
2C
Pentru un cuadripol reciproc ( AD BC = 1) , expresia impedan$ei caracteristice Z C 1
devine:
1 1
Z C1 = A D+ A
2
2 AD + D 2 + 4 BC sau Z C1 = A D+ ( A + D )2 4 (9)
2C 2C

68
 Impedan$a caracteristicã secundarã Z C2 este impedan$a care rebuie conectatã în primar
U1
astfel încât la bornele secundare sã avem aceia!i impedan$ã: Z C2 =
I1
Dar ecua$iile cuadripolului alimentat pe la poarta secundarã devine:
U 1 = AU 2 B I 2
sau
I 1 = CU 2 D I 2
U1 B
I1 D D I1 BI 1
U2 = =
A B ( A D BC ) ( AD B D )
C D
A U1
C I1
I2 = = AI 1 + CU 1
1

U 2 = DU 1 + B I 2
Deci (10)(la inversarea intrãrii cu ie!irea se schimbã doar A cu D
I 2 = C I 1 + AU 1
1
D A + (A + D) 4
2
ZC2 = (10)
2C
Observa ii: Din ecua$iile (10) se constatã cã un cuadripol este simetric A = D , prin
cuadripoli simetrici în$elegând cuadripolii la care schimbând intrarea cu ie!irea nu sunt afectate
mãrimile electrice din circuitul în care cuadripolul este conectat.
Obs: Un cuadripol simetric nu este todeauna reciproc !i invers.

Exponentul de transfer pe impedan a caracteristicã

U1I1 U1I1
= ln sau e C
= , mãrimile U 1 , I 1 ,U 2 , I 2 (12) presupunând conectatã în
C
U2I2 U2I2
poarta secundarã impedan$a Z C1 .
U1 U 2 U I
Deci Z C2 = = sau 1 = 1 (11)
I2 I2 U2 I2
2
U1 U1 U
Rela$iile 12 devin astfel: = ln 2
= ln = ln 1 e j (arg U 1 arg U 2 )
(12)
C
U 2
U2 U2

U1
+ j (arg U 1 arg U 2 ) = aC + jbC
= ln (13)
U2
C

Exponentul de transfer pe impedan$a caracteristicã este o mãrime complexã care are

partea realã atenuarea pe impedan$a caracteristicã:
U
aC = ln 1 (14)
U2
!i partea imaginarã, factorul de fazã pe impedan$a caracteristicã:

bC = arg U 1 arg U 2 (15)

69
 Factorul de fazã este tocmai defazajul dintre mãrimile de intrare !i mãrimile de ie!ire
(arg U 1 argU 2 = arg I 1 arg I 2 ) iar atenuarea este logaritmul natural al raporturilor dintre
U1 I
mãrimile de intrare !i cele de ie!ire ln = ln 1
U2 I2
[aC ] = 1N p (Neper)
Se utilizeazã dB în locul Np. Decibelul exprimã un raport de douã mãrimi (lungimi,
zgomote, etc.)
[aC ] = 20 lg U 1 (16)
U2
U
Pentru 1 = C aC = 1Np Np = 20 log e = 20 0,4343 = 8,686 Db
U2
Sã exprimãm exponentul de transfer func$ie de parametric fundamentali:

U 1 AU 2 + B I 2 1 2 BC
e C
= = = A+ B = A+ =
U2 U2 Z C2 A D + (A D)
2
4

2 BC A D ( A + D )2 4
1
= A+ = A+ D+ ( A + D )2 4
4 AD + 4 2

1
= ln A+ D+ ( A + D )2 4 (17)
C
2
pentru un cuadripol reciproc
Pentru un cuadripol simetric se ob$ine:
1 B
Z C1 = Z C 2 = 4 BC =
2C C (18)
2 2
e C
= A+ A 1 sau C
= ln A + A 1

Deoarece de regulã pentru un cuadripol se cunoa!te Z C1 , Z C2 !i C

este util sã exprimãm
ecua$iile cuadripolului func$ie de aceste mãrimi caracteristice.

1
e C
= A+ D+ ( A + D )2 4
2
e =
2
=
1
A+ D (A + D 2
4 )
(A + D )
C

A+ D+
2
4 2

Avem sistemul:
1
e C
= A+ D+ ( A + D )2 4
2
1
e C = A+ D ( A + D )2 4
2
1
Z C1 = A D ( A + D )2 4
2C
1
Z C2 = D A+ ( A + D )2 4
2C

70
 2ch C
= A+ D
2sh C
= ( A + D )2 4
1 2 2sh
Z C1 + Z C2 = ( A + D )2 4= sh C= C

C C C
Z C1 + Z C2
Z C1
A D = 2C Z C1 ( A + D )2 4= sh 2sh
Z C1 + Z C2 C C

A + D = 2sh C

Z C1 Z C2
A= sh + ch
Z C1 + Z C2 C C

Z C1 Z C2
D = ch sh
C
Z C1 + Z C2 C

2 2
2 Z C1 Z C2 Z C1 Z C2
C B = AD 1 = ch sh 1 = sh 2
1
C2
Z C1 + Z C2 C C
Z C1 + Z C2

2 2 2 2 2 2

CB =
2Z C1 Z C2
(Z + Z C2 )
2
[ch 2
C
1= ] (Z 2 Z C1 Z C2
+ Z C2 )
2
(2sh 2
C
)=
(Z
2Z C1 Z C2
+ Z C2 )
2
C
C1 C1 C1

2 2
2 Z C1 Z C2
B=
Z C1 + Z C2
Avem deci expresiile:
Z C1 Z C2
A = ch +
sh
Z C1 + Z C2
C C

Z C1 Z C2
B= sh C
Z C1 + Z C2
(19)
2
C= sh C
Z C1 + Z C2
Z C1 Z C2
D = sh C sh
Z C1 + Z C2 C

În cazul unui cuadripol reciproc !i simetric ob$inem:

A = D = ch C
B = Z C sh C (20)
1
C= sh C
ZC
Dacã avem un lan$ de cuadripoli identici lega$i la sfâr!it pe impedan$a caracteristicã
exponentul de transfer pe impedan$a caracteristicã va fi:
U U U2 U U U U
= ln 1 = ln 1 ............. n = ln 1 + ln 2 + ...... + ln n
C
U n +1 U2 U3 U n +1 U2 U3 U n +1

71
 I1 I2 I n +1

U1 1 2 n U 2n U n +1

C
=n C1
(21)

Observa ie: Dacã fiecare cuadripol (din lan$) atenueazã ceva, ansamblul va atenua cât
suma atenuãrilor fiecãrui cuadripol. Atenuarea negativã = amplificare.

Aplica ie: Sã se stabileascã constantele fundamentale ale cuadripolului din figurã precum
!i impedan$a caracteristicã !i exponentul de transfer pe impedan$a caracteristicã dacã la o
frecven$ã data, schema echivalentã în T con$ine elementele indicate în figurã:

1 6 16j 16j 6 2

-8j
1’ 2’

1
A = D = 1 + Z 1 Y 0 = 1 + (6 + j16 ) j = 1 + 0,75 j
8
2 1
B = 2 Z 1 + Z 1 Y 0 = 2(6 + 16 j ) + (6 + 16 j ) j = 12 + 4,5 j
2

8
j
C = Y 0 = = 0,125 j
8
Impedan$a caracteristicã este:
1
Z C1 = Z C2 = BC = ( 12 + 4,5 j )( 8 j ) 8,3 5,8 j
2C
Expresia exponentului de transfer este:

C
= ln A + A
2
(
1 = ln A + BC ) (
= ln 1 + 0,75 j + 0,125 j ( 12 + 4,5 j ) = )
= 0,95 + j 2,27
a C = 0,95 U 2 U1
b C = 2,27rad
Filtrele electrice sunt cuadripoli diport care atenueazã puternic tensiunile !i curen$ii de
anumite frecven$e formând a!a numitele “ïntervale de oprire”. Frecven$ele mãrimilor electrice
care se transmit prin filtre neatenuate practic formeazã intervale de trecere.
Comportarea selective a filtrelor fa$ã de frecven$e diferite se datoreazã varia$iei cu
frecven$a a reactan$elor inductive !i capacitive.
Dupã natura intervalelor de trecere !i atenuare filtrele se clasificã în:
a) Filtru trece sus, care are banda de trecere (0,f1) !i banda de oprire (f1,C);

C C a

0 f1 f
72
 b) Filtru trece jos, care are banda de trecere (0,f1) !i banda de oprire (f1,C);
a

C C

0 f1 f
c) Filtru trece bandã, care are banda de trecere (f1, f2) !i benzile de oprire (0,f1) !i (f1, C);
a

0 f1 f2 f
d) Filtru opre%te bandã, care are banda de oprire (f1, f2) !i benzile de trecere (0,f1) !i (f2,C);
a

0 f1 f2 f
Filtrele care nu con$in elemente de circuit disipative (rezisten$ele) se numesc filtre fãrã
pierderi. Vom considera în continuare filtrele fãrã pierderi, care aproximeazã suficient de bine
filtrele folosite în tehnicã. Elementele filtrelor fãrã pierderi fiind pur reactive vor avea impedan$a
complexã pur imaginarã. A!adar to$i curen$ii, la mers în gol sau scurtcircuit, sunt în cuadraturã
cu tensiunea la bornele de intrare. Tensiunile vor fi deci în fazã sau în opozi$ie de fazã.
Exemplu:
L L

U1 U2
C

U1 U1
U 20 = I 10 = =
1 LC + 1
2
j L+ j C
j C
Dar 1 2
LC ! 0
A!adar, parametrii fundamentali pentru un filtru fãrã pierderi
U U I I
A= 1 ; B= 1 ;C= 1 ; D= 1
U 2 I =0 I 2 U =0 U 2 I =0 I2 U 2 =0
2 2 2

vor fi respective A , D reali B !i C pur imaginari. Exponentul de transfer pe impedan$a

caracteristicã are expresia.

73
 C
= ln
1
2
(
A+ D+ (A + D )
2
)
4 = ln re j" = ln r + j"

1
unde: r = A+ D+ ( A + D )2 4
2
1
" = arg A + D + (A + D) 4
2

2
C
= aC + jbC aC = ln r ; bC = "
( A + D )2 < 4
C
= ln
1
2
(
A+ D+ j 4 ( A + D ))
2

a C = ln 1 = 0

Unde electromagnetice
Ecua iile Maxewell pentru studiul undelor electromagnetice

Ecua$iile Maxewell (sunt în condi$iile date):

$A
rot H = j +
$t D ='E
$B
rot E = !i B = µ H
$t
div =R J =%E
div B = 0
Dacã mediul se presupune neâncãrcat electric (( v = 0) rezultã
$E
rot H = % E + '
$t
$N
rot E = µ
$t
div D = 0
div B = 0
avem rotrot H (
grad div H ) ) A = )H rotrot E = ) E
E $ E 2
$ E
) 'µ %µ =0
H $t H
2
$t H

Deoarece mediul de propagare a induc$iei electromagnetice este izolat c% = 0 rezultã

ecua$ia folositã pentru studiul induc$iei va fi:

E $2 E
) 'µ 2 =0
H $t H
1 1
C= viteza de propagare a undei elementare rezultã ' µ =
'µ C2
1 $2
) = $ operatorul d’Alambert
C 2 $t 2
( )
Solu$iile celor 2 ecua$ii E, H nu sunt independente. Ele sunt legate prin legea
circuitului magnetic !i prin legea induc$iei electromagnetice.

74
 În cazul propagãrii câmpului elementar într-un domeniu conductor pentru % >> ' se pot
E $ E
neglija derivatele de ordinal 2 rezultã ) %µ =0
H $t H
Se folose!te pentru studiul câmpului electromagnetic în conductoare masive: curen$i
turbionari, efect de proximitate.

Unda electromagneticã planã

Propagarea câmpului electromagnetic este descrisã util de vectorii E , H , S = E × H .

Undele electromagnetice E, H sunt func$ie numai de coordonatele spa$iale !i de timp.
Considerãm E = E ( y, t ) !i H = H ( y, t ) .
,E
rot H = '
Mediul în care se propagã unda (% = 0) rezultã ,t ecua$iile lui Maxwell
,H
rot E = µ
,t
Ecua$ia capãtã forme particulare mai simple când E, H depend doar de y !i t.
Exemplu în sistemul cartezian:
i j k
, , , ,E z ,E x
rot E = i k
,x ,y ,z ,y ,y
Ex Ey Ez
,E x
,E z
rot E = i k
,y ,y
,H x
,H z
rot H = i k
,y ,y
,E y
div E =
div E = 0 ,y
div H = 0 , Hy
div H =
,y
Se scriu ecua$iile lui Maxwell pe componente:
Legea induc'iei electromagnetice

,E z ,H x ,H y ,E x ,H z
= y 0=µ = µ (a)
,y ,t ,t ,y ,t

Legea circuitului magnetic

,H z ,E
=' x (b)
,y ,t
Legea fluxului electric
,E x
=0 (c)
,t
Legea fluxului magnetic
,H y
=0 (d)
,y
Din (a) !i (b) rezultã H y - H y ( y, t )

75
 Din (c) !i (d) rezultã E y - E y ( y, t )
Concluzie: Hy, Ey nu depend nici de y nici de t deci nu contribuie la propagarea undelor
electromagnetice ci reprezintã o distribu$ie spa$ialã staticã.
Existã legãturi deci existã unde electromagnetice una descrisã de Ez,Hz altele de Ey,Hz
studiul lor este similar. În cele ce urmeazã se vor face referiri la una din ele.
Cea descrisã de Ez,Hz
z

Ez

j
y
Hx

x
,E z ,H x , 2 Ez ,2H x
= µ = µ
,y ,t ,y 2 ,y,t
,H x ,E z , Hx
2
, 2 Ez
= 2 = '
,y ,t ,t,y ,t 2
, 2 Ez , 2 Ez , 2 Ez 1 , 2 Ez
= 'µ = 2
,y 2 ,t ,y 2 C ,y,t
, Ez
2
1 , 2 Ez , Hx
2
1 ,2H x
= 2 = 2
,y 2 C ,t 2 ,y 2 C ,t 2
, 2 Ez
4 =0
/ = y ct ,/,.
. = y + ct ,2H x
4 =0
,/,.
Solu$iile acestei ecua$ii sunt cunoscute !i sunt sub forma unei sume:
E z ( y, t ) = E d ( y, t ) + Ei ( y, t ) = E d (/ ) + Ei (. )
E z ( y, t ) = E d ( y ct ) + Ei ( y + ct )
Aceste demonstra$ii sunt legate de sensul de proprietate:
dy
E d (/ ) = ct y ct = ct dy cdt = 0 =c
dt
Concluzie: Unda directã se deplaseazã cu viteza v în sensul pozitiv al axei Oy.
dy
Ei (. ) = ct y + ct = ct dy + cdt = 0 = c
dt
unda inverse se deplaseazã cu viteza c în sens invers axei Oy. O solu$ie asemãnãtoare !i pentru
H.
H x ( y, t ) = H d = H d ( y ct ) + H i ( y + ct )
E z ( y, t ) = E d ( y ct ) + Ei ( y + ct ) .

Existã rela$ii de legãturã între Ed !i Ei pe de o parte !i Hd, Hc pe de altã parte:

76
 ,H x 1 ,E z ,H x 1 dE d ,/ dEi ,/
= = +
,t µ ,y ,t µ d/ ,. d. ,y
,H x 1 dE d dEi
= +
,t µ d/ d.

H ox ( y ) - constanta de integrare (nu depinde de t)

1 1
1 ,E d ,/ ,E ,.
dt + H ox ( y )
µ0
Hx = + i
,t ,t ,t ,t

Se poate demonstra cã H ox ( y ) nu depinde de y ci reprezintã o distribu$ie specialã

1
Hx = (Ed Ei ) + H ox ( y )
µc
'
Hx = (E d Ei ) + H ox ( y )
µ
'
Hx = (E d Ei )
µ
µ
= / impedan$ã de undã a mediului
'
µ 0 µ1
/= , = / 0/ r
' 0 '1
/ 0 - impedan$a de undã a vidului
/ r - impedan$a de undã relativã a mediului

z z

Ed C Ei
Hi

Sd
y y

Hd
x x
E z ( y, t ) = E d ( y ct ) + E i ( y + ct )
1
H x ( y, t ) = [E d ( y ct ) E i ( y + ct )]
/
1 µ
c= ;/ = = / 0/ r
' µ '

/ = 3,761

77
 Câmpul electromagnetic în conductoare masive
Se studiazã propagarea câmpului electromagnetic în conductoare care nu se mai pot
considera filiforme i problemele tehnice specifice:
a) probleme de efect pelicular
b) probleme de curen i turbionari
c) probleme de effect de proximitate

Forma complexã a ecua iilor lui Maxwell

Se considerã un domeniu format din corpuri conductoare i medii dielectrice;

conductaore liniare, omogene, izotrope, fãrã magnetiza ie permanentã, fãrã camp imprimat,
dielectricii de permitivitate cunoscutã, liniari, omogeni, izotropi, fãrã polariza ie permanentã,
D
V = 0. rot H = J + - forma localã a legii circuitului magnetic;
t
B
rot E = - forma localã a legii induc iei;
t
div D = 0 - forma localã a legii fluxului electric;
div B = 0 - forma localã a legii fluxului electric.
D = E -rezultã din legea polariza iei temporare;
B = µ H - rezultã din legea magnetiza iei temporare;
J = E - forma localã a legii conduc iei electrice.
Regimul armonic: - toate mãrimile variazã sinusoidal în timp i rezultã
rot H = J + j D
rot E = j B
div D = 0
div B = 0
D= E
B = µH
J= E
Se poate neglija densitatea curentului de deplasare fa ã de densitatea curentului de
conduc ie, aproxima ie suficient de bunã pentru frecven e pânã la 1015 Hz.

rot H = J rot H = E ( )
rot rot H = rot E (
grad div H ) H= j µH

H j µH = 0

z
-=0
-
µ0 µ

H0 y
0

78
 = j µ - constanta de propagare
2
H H =0
2
E E=0
Aceste ecua ii sunt de tip Helmholtz i solu iile lor sunt de forma sumei a douã unde.
Stabilirea constantelor se face inând seama de condi iile pe frontiera domeniului, iar pe
suprafa a de discontinuitate se iau în vedere teoremele de conservare.

Pãtrunderea câmpului electromagnetic în semispa iul conductor infinit

Se presupune cã în aer în vecinãtatea suprafe elor de separa ie se stabile te un câmp

magnetic de vector H 0 : H 0 = iH 0
H 0 (t ) = 2 H 0 sin ( t + )
H 0 = i H 0 = iH 0 e j
Intereseazã cum se propagã câmpul electromagnetic variabil în timp în semispatiul
conductor infinit. În timpul propagãrii apare o atenuare a modului lui H.
H x = iH x ( y )
H x = iH x ( y )
d2Hx
Ecua ia satisfãcutã în oricare punct de Hx este: 2
H x = 0 , solu ia este de forma
dy 2
H x = A1e y + A 2 e y adicã o undã directã, plus o undã inversã.
Întrucât foarte departe de surse de câmp magnetic, teoretic pentru y ,
Hx 0 A 2 = 0 (adicã unda inverse este nulã).
Pentru y = 0 Hx = H0 A1 = H 0 , deci H x = H 0 e y

µ
(1 + j ) = (1 + j ) - constanta de propagare
j
cu = e 2
µ =
2
µ
= -constanta de atenuare
2
A adar, H x ( y, t ) = 2 H 0 e sin ( t
y
y+ )
H x = H 0e y

µ
=
2
Viteze de propagare:
dt dy = 0
dy 2
v= = v=
dt µ
Lungimea de undã
v 2 2T 2
=v T = =v = =
Intensitatea câmpului electric
rot H = J
E = rot H

79
 i j k
1 1 Hx
E= = k
x y z y
H x (y) 0 0
1
E=k H 0e y
= k E 2 (y)

E z (y) =
y
H 0e

"
E z ( y ) = 2#H 0 e y
sin t y+ +
! 4
# - impedan a complexã de undã a mediului
Observa ie: Ez se atenueazã la fel de rapid ca i Hx, dar este defazat cu / 4 înaintea lui
Hx.
Densitatea de curent
J = E z = k E z (y)
J = kJ z (y)
µ "
#= = 2 J z ( y, t ) = 2 H 0 e y
sin t y +$ +
! 4
Vectorul Poynting se va scrie în complex:

S = E × H = k E z ( y)× i H x ( y) = j S y
* *

S y ( y ) = (1 + j ) H 02 e 2 y

Densitatea curentului de conduc ie va fi:

J = E = k E z (y)
J z = H 0 2e y

80