Termenul "psihosomatica" vine din greaca psyche - sufletul + soma - corp şi este folosit pentru a se referi la

boala fizică, provocată de anumite cauze psihologice. Potrivit statisticilor de la 42 până la 60% din totalul
pacienţilor, care vizitează cabinetele medicilor somatici, se referă la grupul psihosomatic. Principiul de bază, în
cadrul unor astfel de cazuri constă în indivizibilitatea laturei fizice şi a laturei mentale. Chiar şi Platon a
declarat: "În cazul în care întregul se simte rău, partea sa componentă nu poate fi sănătoasă." Organismul
reacţionează la experienţa emoţională: se comprimă, şi expune blocuri.

Bolile psihosomatice sunt de obicei rezultate a două motive: а) reacţia la stres, şi b) conflict între motive.
Simptomul este întotdeauna un paradox: pe de o parte este o modalitate de a satisface nevoia, pe de altă parte -
o oportunitate de a o bloca. Boala poate fi privită ca o metaforă: ce vrea să-i spună omului simptomul lui? Care
sunt beneficiile obţinute din boala? Adesea, simptomul este un beneficiul pentru pacient în atingerea anumitor
scopuri, care de obicei sunt inconştiente.

Bolile psihosomatice de bază sunt: astm bronşic, hipertensiune arterială, stenocardie, ulcer duodenal, colita
ulcerativă, dermatită atopică, diabet, psoriazis, diferite tulburări sexuale, precum şi tulburările ciclului
menstrual la femei, şi altele. A fost constatat faptul că apariţia acestor boli a fost influenţată puternic de
caracteristicile personale. Astfel, boli coronariene se dezvoltă de cele mai multe ori la persoane ambiţioase,
determinate şi intolerante, iar ulcerul – la persoane timide, iritabile, cu un sentiment sporit de datorie.

Există părere că durerea psihologică "se transformă" în afecţiunile fizice, care sunt, în general, mai bine
tolerate decât realizarea înfrângerii sale în căutarea demnităţii personale, valorii propriei personalităţi. Este
mult mai uşor să spui că ai un ulcer decât să accepţi că eşti o persoană nerealizată. 90-95% din toate afecţiunile
fizice sunt cauzate de motive psihologice. Chiar şi astfel de boli "obiective" ca infecţii virale sau bacteriene
sunt asociate cu starea psihologică a omului. Stres şi frustrare scad imunitatea şi rezistenţa, deschid uşile
infecţiei.

În psihologie, boala psihosomatica este o boală a organelor interne sau a sistemelor întregului organism, care
apare din cauza impactului factorilor emoţionale şi mentale. Bolile psihosomatice sunt de natură psihogenă. În
viaţa de zi cu zi, ne-am deprins să spunem că astfel de afecţiuni au apărut în baza "tulburărilor nervoase".

În primul rând, fiecare dintre boli psihosomatice apare sub influenţa factorilor psihologici (reacţia puternică
emoţională, stres, traume, nevroză, etc.). Aceste efecte pot fi cât de lungă durată sau cornice, atât şi de scurtă
durată. Nu este importantă durata de influenţă a unui factor asupra persoanei, dar ce impact are acest factor.

În al doilea rând, cât lansarea bolii, atât şi avansarea, agravarea sau repetarea bolii se asociază cu factorul
mintal sau o situaţie stresantă.

În al treilea rând, unele dintre boli depind de sexul bolnavului şi de gradul maturizării sale sexuale.

În al patrulea rând, de regulă, bolile psihosomatice se deosebesc prin dezvoltare în faze şi agravare
sezonieră.

În terminologia psihologică de stres şi adaptare, bolile psihosomatice sunt o încălcare directă a mecanismelor
adaptive ale organismului.

Să ne referim la bazele anatomice şi fiziologice ale organismului. Corpul nostru şi creierul comunică prin
intermediul sistemului nervos vegetativ, astfel primele apar reacţiile non-specifice de adaptare, ca răspuns la
factorii psihogeni. Aceste reacţii pot include: vărsături, salivaţie excesivă, urinare frecventă, diaree, febră,
spasme ale inimii, creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii cardiace. Dar, în cazul expunerii prelungite sau
condiţiilor speciale pentru om, reacţiile nespecifice se înlocuiesc cu deteriorarea organelor şi a sistemelor
corpului.
 Referitor la întrebarea despre principiu, conform căruia are loc selectarea organului care va fi lezat, există
două răspunsuri. În primul rând, sunt lezate organismele care au o predispoziţie genetică. În al doilea rând,
există teorii, conform cărora diferitele organe sunt legate cu anumite zone ale vieţii noastre.

Răspândirea şi dezvoltarea rapidă a medicinii psihosomatice a avut loc la începutul secolului XX. Atunci au
fost înregistrate milioane de cazuri pacienţi "funcţionali", plângeri somatice, care nu au fost confirmate de
cercetare obiective, iar tratamentul cu medicamente ortodoxale a fost ineficient. Astfel, este imposibil să
vorbim separat despre psihic şi somatic în medicină: "Nu poate fi medicină psihică, care să se refere numai la
psihic, şi medicină somatică, care se referă numai la corp, şi medicină psihosomatică, care se referă, în unele
cazuri, şi la una şi la alta. Există doar un singur fel de medicină, care este psihosomatică în întregime "(E. Bern).

Ce să facem? – Mă puteţi întreba. Deci, am stabilit că omul este un sistem indivizibil, unde emoţiile,
gândurile şi sentimentele noastre influenţează învelişul corporal, creând blocuri musculare şi energetice, ducând
astfel la boli. Prin schimbarea gândurilor, emoţiilor şi sentimentelor, precum şi acţionând asupra organismului
prin tehnici diferite (cum ar fi masaj, terapie integrativa minte - corp, etc.), ne întoarcem în lumea noastră
interioară, regăsim armonie, fericire, sanatate şi longevitate!