Sistemul de pensii private în România (Pilonii II și III)

Reforma sistemului de pensii aduce noi oportunități. Dincolo de pensia administrată

privat (pilonul II) – care datorită orientarii sale spre angajați nu cointeresează angajatorii –
exista un produs care aduce beneficii reciproce: pensia privata facultativă. Orice angajat poate
contribui la un fond de pensii facultative (sau la mai multe) în limita a 15% din venitul brut.
Contribuția minimă pentru o pensie facultativă este în prezent în jurul a 50 de lei (în funcție
de fondul de pensii ales), putând crește la dorința participantului până la limita legală preciza-
tă mai sus.
Statul roman susține dezvoltarea acestui sistem, oferind o deducere de maxim 200 de
euro anual la calculul impozitului pe venit pentru toți cei care încheie o pensie privată
facultativă. Chiar dacă nu pare a fi o suma mare, aceasta contribuție se adaugă anual la contul
personal pe o perioada lunga de timp.
În aceste condiții, la pensionare putem avea două sau chiar trei pensii (dacă participăm
și la pilonul II). Pensia privată facultativă va oferi siguranța unui trai decent, pe baza unor
contribuții a căror valoare este la alegerea noastra.
În majoritatea tărilor europene, principalul pilon în vederea formării provizionului de
pensie constă într-un plan de pensii public obligatoriu care este adesea completat de un sistem
privat de pensii. În Europa de Est, primele care au introdus modelul celui de-al treilea pilon au
fost Ungaria și Croatia în anul 1998, urmate în anul 1999 de Polonia. Sistemul public de
pensii a fost menținut ca prim pilon obligatoriu. Un avantaj important al introducerii
sistemului privat de pensii este reprezentat de reducerea riscului financiar al viitorilor
pensionari prin diversificarea portofoliului, acesta incluzând atât companii publice, cât și
private. Introducerea pensiilor private în aceste țări a reprezentat un catalizator pentru
dezvoltarea altor sectoare financiare, cum ar fi piața de capital sau cea bancară.
Pe lângă pensile de stat, un procent mai mare de 50% din populația activă din tările
Europei Centrale și de Est ia în considerare investitiile în pensii private individuale, iar una
din cinci persoane din această zonă detine deja un produs de pensii complementar. Un studiu
realizat de către Unicredit Group arată faptul că populatia cu vârsta cuprinsă între 30 și 39 de
ani este cea mai activă în ceea ce privește investitiile într-o pensie suplimentară. De
asemenea, aproape 60% dintre persoanele care se încadrează în acestă categorie de vârstă a
început deja să economisească în vedrea pensionării sau ia în considerare acestă posibilitate.
 Pe piata din România, Sistemul de pensii administrate privat (Pilonul II) este un sistem
obligatoriu pentru persoanele nou intrate pe piata muncii care au cel mult 35 de ani, fiind
facultativ pentru celelalte categorii de persoane în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja
asigurate și contribuie la sistemul public de pensii. Pilonul III include pensii de tip facultativ,
contributiile fiind de maxim 15% din nivelul veniturilor.
În România, nivelul contibutiilor la fondurilor de pensii private obligatorii este foarte
scăzut în comparatie cu alte sisteme similare din statele Europei Centrale și de Est. În primul
an de colectare(2008), contributia a fost de 2% din contributia individuală la sistemul public
de pensii. Acesta va crește anul cu 0,5 puncte procentuale și va atinge procentul prezent al
contributiilor de 8% din Ungaria în 10 ani.
Sistemul pensiilor private facultative (Pilonul 3) este complementar pensiilor private
obligatorii (Pilonul 2) si implica contributia voluntara si suplimentara a angajatului la un fond
de pensii facultative, cu scopul de a obtine un venit suplimentar la pensie.
Pentru a putea beneficia de o pensie facultativa, conditiile legale impun ca fiecare
participant sa aiba cel puţin 90 de contributii lunare (nu neaparat consecutive) facute la fond,
o varsta de cel putin 60 de ani si o suma minima acumulata.
Suma cu care fiecare angajat poate participa la un fond de pensii private facultative nu
poate sa fie mai mare de 15% din venitul brut realitat lunar (cu mentiunea ca virarea
participatiei se realizeaza direct de catre angajator).
Principalul beneficiu pentru angajat deriva din faptul ca participarea la un sistem de
pensii private facultative este deductibila fiscal in limita a 400 de EUR anual (asta inseamna
ca angajatul nu plateste impozit pentru contributie – practic economiseste 16% din aceasta, in
limita a 400 de EUR/an).
Este important de mentionat ca numarul participantilor la sistemele de pensii private
facultative din tara noastra este in continua crestere, ajungand in octombrie 2010 la 214.000
de angajati, in crestere cu 14% fata de sfarsitul anului 2009.
Într-un raport realizat de Banca Mondială pentru autoritătile române, se arată faptul că
absența unor reglementări clare în ceea ce privește indexarea pensiilor conduce la o
vulnerabilitate ridicată a acestui sistem la presiunile politice, ceea ce sporește incertitudinea
legată de persectivele fiscale ale României. Pe de altă parte, majoritatea tărilor europene
dispun de scheme clare de indexare a pensiilor în functie de evolutia preturilor.
În România, începând cu anul 2007 se observă o tendintă de evolutie la nivelul
sistemului de pensii private. Creșterea continuă a numărului de participanti în perioada mai
2007-mai 2008(de la 111 la 87.954) și a activelor nete (de la 58.598 la 34.528.932) în

2
sistemul Pilonului III poate fi interpretată ca un semnal pozitiv pentru viitorul pensiilor
facultative. Dacă în septembrie 2007 investitiile fondurilor de pensii facultative se îndreptau
în proportie de 99% către depozite bancare și alte instrumente ale pietei monetare, în mai
2008 se constată faptul că 71% din volumul investitiilor s-au îndreptat către titluri de stat și
obligatiuni municipale. Se constată faptul că ponderea cumulată a instrumentelor financiare
cele mai expuse crizei financiare internationale s-a redus în favoarea instrumentelor mai
sigure.
Conform arbitrului pensiilor private, valoarea activelor totale administrate in sistemul
pensiilor private a depasit estimarile initiale, ajungand la un nivel de 4,66 miliarde RON la
finele anului 2010, putin peste nivelul estimat in iulie 2010 de 4,6 miliarde RON. Analiza
CSSPP scoate in evidenta faptul ca activele din sistemul de pensii private au ajuns sa
reprezinte o cota de 0,91% din PIB. Din aceasta suma 4,33 miliarde RON reprezinta activele
din sistemul Pilonului II si 0,33 miliarde RON activele din sistemul Pilonului III.
Activele nete ale fondurilor de pensii administrate privat, Pilonul II, au crescut in
cursul anului 2010 cu 1,95 miliarde RON, respectiv cu 81,68 %, dintre care 1,52 miliarde
RON au reprezentat contributiile nete intrate in fonduri. Din aceasta suma, 383,5 milioane
RON reprezinta rezultatul din administrare pentru anul 2010, profit care se reflecta in mod
direct in cresterea valorii din contul fiecarui participant la fondurile de pensii administrate
privat.
Modul de organizare a sistemului, ce consta in separarea activelor fondurilor de pensii
de cele ale administratorilor (până în martie 2011), punea la adăpost contributiile
participantilor în situatia in care administatorii fondurilor de pensii private sau actionarii
acestora pot întâmpina dificultăti. Pentru asigurarea unui nivel cât mai ridicat de sigurantă,
sistemul privat de pensii din România se bazează pe un număr de 10 elemente de sigurantă,
între care se numără rata minimă de rentabilitate și fondul de garantare.
O recentă normă emisă de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
reglementează procedura de fuziune a fondurilor de pensii facultative, etapele şi documentele
necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de fuziune. Ca principiu, un fond de pensii
facultative, fond de pensii absorbant, poate fuziona cu unul sau mai multe fonduri de pensii
facultative. Fuziunea a două sau a mai multor fonduri de pensii facultative se poate realiza la
iniţiativa administratorilor acestora sau la iniţiativa a cel puţin 100 de participanţi ai unui fond
de pensii facultative, exprimată în scris şi transmisă administratorului.
Rentabilitatea fondurilor de pensii înseamnă diferenta dintre valoarea activului
fondului la un moment dat (valoare din care s-au dedus comisioanele) și valoarea investită

3
initial, diferență exprimată procentual. Altfel spus, reprezintă banii pe care investitorul îi
câștigă în plus fată de contributiile sale, bani care vor fi convertiți în pensii private la
atingerea vârstei de pensionare.
În ceea ce privește pensiile private facultative, există două tipuri de garan tii asupra
unei rentabilităti minime garantate: o garantie legală și garantii suplimentare oferite de
societatea administrator. Rata minimă de rentabilitate garantată legal este minimul dintre 50%
din rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor obtinute în ultimele 24 de luni și
rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor obtinută în ultimele 24 de luni minus
4%. În situația în care rata de rentabilitate a unui fond este mai mică decât rata minimă de
rentabilitate a tuturor fondurilor timp de 4 trimestre consecutive, CSSPP retrage autorizația de
funcționare a respectivului fond. Un alt tip de garantie este reprezentată de eventualele
garantii suplimentare oferite de societatea administrator, însă acestea nu sunt obligatorii.
Garantia suplimentară este garantia pe care o oferă societatea administrator că valoarea
activului nu va scădea sub valoarea contributiilor nete, adică valoarea banilor plasati.
Un alt element de sigurantă este reprezentat de fondul de garantare, care este destinat
acoperirii unor riscuri imprevizibile și care nu sunt acoperite de provizionul tehnic. Acest
fond are rolul de a compensa pierderile participantilor sau beneficiarilor în perioada de
acumulare a contributiilor și după deschiderea dreptului la pensie, în cazul în care
admnistratorii nu au capacitatea de a-și îndeplini obligatiile. Sistemul se bazează pe o serie de
măsuri ce vor fi luate în considerare înainte de a se apela la fondul de garantare, și anume
supravegherea specială, rata minimă de rentabilitate, dar și provizionul tehnic, constituit din
resursele proprii ale administratorului. În vederea minimizării riscului, asigurării eficientei și
lichiditătii plasamentelor, disponibilitătile fondului sunt investite în titluri de stat, depozite la
termen, instrumente financiare ale institutiilor de credit din România și alte instrumente
financiare aprobate de către CSSPP.

Sistemul de pensii private în Croaţia (Pilonii II şi III)

Cu aceleași probleme demografice și tensiuni asupra bugetului public de pensii ca și

restul statelor din Europa Centrala si de Est, Croația a decis sa-si reformeze profund sistemul
de pensii in 2002, cand a introdus atat fonduri private obligatorii, cât și facultative. Astăzi,
Croația seamana cu România în domeniul pensiilor private din doua motive: "rețetele"
legislative adoptate de cele doua state sunt foarte asemanatoare și Pilonul II de pensii private

4
obligatorii din Croația a înregistrat o dezvoltare care amintește de prognozele de azi privind
piața similară din România.
Croaţia este una dintre pieţele de pensii private de talie medie, cu un grad moderat de
dezvoltare în cadrul regiunii Europei Centrale şi de Est. Putem spune că sistemul de pensii
obligatorii al Croaţiei este bine dezvoltat, având aproape 1,5 milioane de participanţi şi active
nete de peste 3 miliarde euro, însă piaţa de pensii facultative nu a înregistrat până acum
rezultate spectaculoase, având doar 143.000 de participanţi şi active nete de 120 milioane
euro.
Legislaţia sistemului de pensii private din Croaţia este destul de similară celei
româneşti. Asemănarea constă în faptul că pe pilonul II fiecare administrator gestionează un
singur fond, la care contribuţiile sunt virate centralizat, ca parte din cele plătite la sistemul
public, iar pe pilonul III fiecare administrator poate gestiona mai multe fonduri, cu profiluri
diferite de risc, la care participarea este voluntară. Însă pe de altă parte, sistemul de pensii
obligatorii are o legislaţie mai puţin liberală decât cea românească, impunând restricţii
investiţionale mai severe şi un ansamblu mai generos (şi în acelaşi timp mai costisitor) de
garanţii pentru participanţii la fonduri. La pensiile facultative, legislaţia este asemănătoare cu
cea din pilonul II, dar uşor mai liberală.
În prezent, pe piaţa croată de pensii private obligatorii activează 4 administratori şi 4
fonduri de pensii, în scădere faţă de cei 7 care au luat startul în 2002. Liderul pieţei de profil
este fondul administrat de ALLIANZ cu 526.000 de participanţi (cu o cotă de piaţă de 35,9%)
şi active nete de 1,22 miliarde euro (deţinând 39,8% din piaţă). Pe locul 2 se situează fondul
RAIFFEISEN, cu 452.000 participanţi (30,9%) şi active nete de 933 milioane euro (30,6%).

Locurile 3 şi 4 sunt ocupate de PBZ/CO şi ERSTE PLAVI, fonduri apropiate ca şi

dimensiune.

5
 Datorită faptului că piaţa se află în echilibru şi are un grad de concentrare rezonabil,
sistemul croat de pensii private a înregistrat o creştere constantă de la lansarea din 2002 şi
până în prezent, atât din punct de vedere al numărului de participanţi, cât şi din punct de
vedere al activelor nete administrate. Astfel, numărul participanţilor a crescut de la 983.000
în 2002 până la 1,5 milioane în prezent. În acelaşi timp, au făcut un salt major de la 274
milioane euro la 3,05 miliarde euro.

Dacă în cazul sistemului de pensii private obligatorii, procesul de consolidare s-a bazat
pe micşorarea numărului de administratori, din 7 administratori doar 4 rezistând, ceilalţi 3
fiind absorbiţi prin fuziuni şi achiziţii, în cazul pensiilor facultative, consolidarea a avut loc
invers, şi anume prin creşterea numărului de fonduri, de la un singur fond în 2002 la 4 în 2003
şi mai apoi la 6 în 2005 (acesta fiind de altfel şi numărul de fonduri ce activează în present în
Croaţia).

6
 Astfel, pe piaţa pensiilor facultative din Croaţia activează 4 administratori, dintre care
3 sunt aceiaşi din sistemul de pensii obligatorii, care gestionează cele 6 fonduri de pensii
facultative. Cel mai mare fond după participanţi este ALLIANZ Profit, cu 50.000 de clienţi şi
active de 36 milioane euro, iar cel mai mare după active este RAIFFEISEN, cu 37.000 de
clienţi şi active de 44 milioane de euro. Cele două fonduri de pensii facultative au împreună o
pondere de 70% din numărul total de clienţi şi 78% din activele nete ale pieţei.
Bineînţeles, şi în cadrul pilonului III a avut loc o creştere semnificativă şi constantă a
numărului de participanţi şi a activelor nete administrate. Însă, în prezent criza mondială
afectează cei doi piloni de pensii private, înregistrând o uşoară încetinire a creşterii numărului
de participanţi, precum şi a activelor nete.
Croaţia are o legislaţie destul de restrictivă privind investiţiile permise fondurilor de
pensii. La Pilonul II, fondurile au un plafon de 30% din active impus investiţiilor în acţiuni
ale companiilor croate, în fonduri mutuale, în obligaţiuni municipale emise în Croaţia şi listate
pe pieţe locale. De asemenea, există plafoane de 15% pentru acţiuni şi titluri de stat din ţările
OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), precum şi plafoane de 10%
şi 5% pentru alte instrumente. Investiţiile în proprietăţi imobiliare şi în instrumente derivate
este interzisă. În plus, există şi o limitare a investiţiilor în străinătate, care au un plafon de
15%.
În cazul pilonului III, legislaţia este doar cu puţin mai liberală: de exemplu, limita
superioară pentru investiţiile în străinătate este de 20%, mai permisivă decât pe pilonul II.
Ansamblul de garanţii pe care fondurile le oferă participanţilor, potrivit legislaţiei,
influenţează de asemenea deciziile de investiţii ale fondurilor. Principala garanţie o constituie
sistemul "market relative guarantee" (randamentul minim garantat relativ la piaţă) - fondurile
nu pot obţine un randament semnificativ mai redus decât media ponderată a performanţelor
pieţei pe o perioadă determinată. Dacă randamentele alunecă sub marja permisă faţă de
indicele de referinţă (stabilit printr-o formulă de calcul), fondurile trebuie să acopere diferenţa
fie din provizioane constituite anterior (din "comisioane de succes", în perioadele când
fondurile obţin performanţe investiţionale foarte bune), fie din sursele proprii ale
administratorului fondului, fie din Fondul de Garantare, constituit de stat.
Toate aceste prevederi legislative impun fondurilor de pensii private un comportament
investiţional destul de prudent. În cadrul pilonului II, fondurile au în prezent o pondere de
alocare de circa 80%-20% între instrumente cu venit fix şi cele cu venit variabil. O pondere de
67% din banii clienţilor sunt investiţi în titluri de stat şi obligaţiuni municipale, 4% în

7
obligaţiuni corporative, 10% în depozite bancare şi doar 16%în acţiuni şi 4% în fonduri
mutuale.
La fondurile facultative, datorită faptului ca legislaţia este mai liberală, alocarea este
oarecum mai “curajoasă”, fiind realizată astfel: 48% titluri de stat şi obligaţiuni municipale,
11% obligaţiuni corporative, 18% depozite bancare şi 23% acţiuni şi fonduri mutuale.
În perioada 2002-2007, fondurile obligatorii au avut randamente medii anuale de 7,6%
(între 7,1% şi 8,1%), iar fondurile facultative de 10% (între 4,3% şi 13,2%). În 2008 însă, din
cauza prăbuşirilor bursiere aduse de criza financiară, fondurile au trecut pe minus. În primele
zece luni ale anului 2008, fondurile obligatorii au avut o pierdere netă de 12% din valoare
(între -9,7% şi -16,3%), iar fondurile facultative au pierdut în medie 13,6% din valoare. Un
singur fond facultativ, cu o alocare foarte conservatoare a plasamentelor, a reusit sa obtina un
randament pozitiv de 0,7% în primele zece luni.
Un element important în sistemul croat de pensii private ar fi acela potrivit căruia
Croaţia este singura ţară din Europa Centrală şi de Est care a adoptat deja legislaţia specifică
pentru perioada de plată a pensiilor private (payout phase). Astfel, la vârsta pensionării, după
ce a economisit întreaga viaţă în sistemul de pensii private, participantul trebuie să-şi
folosească activul net acumulat în contul său personal pentru a cumpăra un produs de anuitate
- adică o pensie viageră - de la una dintre companiile de pensii private autorizate special
pentru acest scop.
Dacă la vârsta pensionării participantul respectiv este căsătorit(ă), cei doi soţi trebuie,
prin lege, să opteze pentru o anuitate mixtă/de supravietuitor (doar în situaţia în care
soţul/soţia nu a participat şi el/ea la un fond de pensii private în timpul vieţii active). Potrivit
legii, anuităţile trebuie indexate cu rata anuală a inflatiei, pentru a proteja beneficiarii
sistemului.

8
 CONCLUZIE

România se află pe ultimul loc în rândul ţărilor din Europa de Est în ceea ce priveşte
activele fondurilor private de pensii, astfel că nu ne putem compara nici măcar cu Croaţia, ţara
în care fondurile private de pensii deţin active de circa 3.6 miliarde euro, în timp ce în
România, activele totale au ajuns la 610 milioane de euro, din care 568 milioane aferente
pilonului II şi 48 milioane pilonului III (pensiile facultative).
În 2010, pe fondul majorării contribuţiei de la 2% la 2.5% din venit, pilonul II poate
ajunge la active de 1 miliard de euro, adică mai puţin de 1% din PIB, în timp ce în Bulgaria
spre exemplu, în 2008 ponderea activelor în PIB a fost de circa 3.8%, în Polonia de 11%, iar
în Ungaria de 10%.
În Europa de Est, Ungaria şi Croaţia au introdus un model al celui de-al treilea pilon
în 1998, urmate în 1999 de Polonia. Sistemul public de pensii a fost menţinut ca şi prim pilon
obligatoriu. Al doilea pilon, de asemenea obligatoriu era fully funded şi organizat prin fonduri
de pensii private. Al treilea pilon era voluntar şi organizat prin asigurători de viaţă.
Asigurătorii de viaţă beneficiau de stimulente referitoare la impozitare discutate sau
planificate pentru cel de-al treilea pilon. Asigurările de viaţă sunt nesemnificative. Nici o ţară
est europeană nu a cheltuit nici măcar 1% din PIB pe asigurări de viaţă în 1995, iar în 1998

9
România atingea doar 0,04% din PIB, iar Cehia 0,73%. În această regiune sistemul public
pay-as-you-go predomina. Dar reforme ale asigurărilor sociale sunt discutate sau planificate
pentru a înlătura deficitele existente. Aceste probleme financiare se datorează creşterii
populaţiei vârstnice, dar şi numărului mare de pensionari anticipate ca şi rezultat al crizei de
transformare.
În prezent, cele mai multe încercari de reformă a sistemului „plătești pe masură ce ești
plătit” au in vedere schimbarea varstei de pensionare, a ratei contributiei, ajustari ale
costurilor de trai și diversificarea surselor de finanțare.

BIBLIOGRAFIE

1. Serbanescu Cosmin, ‫״‬Asigurari si protectie sociala‫״‬, Ed. Universitara, Bucuresti,

2008;

2. www.1asig.ro;

3. http://www.legestart.ro/stire-Fuziunea-fondurilor-pensii-facultative-2253.htm;

4. http://www.pensieprivata.info/noutati-despre-pensia-privata-facultativa/

10
11