ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE COMERŢ

TRANSPORTUL PE APĂ ÎN VENEŢIA

ACTV

Coordonator ştiinţific, Dinoiu Andreea Mădălina

prof. Dr. Ion Schileru Grupa 345, Seria A, anul III

Bucureşti
 2011

CUPRINS

1. Istoric.....................................................................................2

2. Flota pe apă...........................................................................4

3. Liniile de navigaţie ACTV...................................................4

4. Costul transportului pe apă.................................................6

Concluzii....................................................................................6

Bibliografie................................................................................7

2
 1. ISTORIC

Fig.1 Primul autobuz de apă Sursa:1

În 1881 un serviciu obişnuit de transport public cu nave cu propulsie mecanică a
început în Veneţia. În toamna aceluiaşi an, cu ocazia Congresului de Geografie primul
autobuz de apă numit "Regina Margherita", a apărut pe Canalul Grande (vezi Fig.1).
După experimentul cu "Regina Margherita", o societate cu răspundere limitată numită
"Compagnie des Bateaux Omnibus" a fost înfiinţată cu fonduri franceză la Paris. După ce
a fost acordată licenţa de a efectua transportul de persoane pe ruta Grand Canal, a început
construirea a 8 bărci la şantierele navale franceze din Rouen. În acest fel, navigând
canalul Languedoc din Franţa şi înconjurând Italia, primele opt autobuze pe apă de la
Rouen au ajuns la Veneţia.
La început, gondolierii au privit autobuzele ca şi concurenţi teribili şi s-au stabilit
împotriva întreprinderii. Cu toate acestea, beneficiile introduse prin aceste mijloace de
transport noi au apărut foarte curând şi rezervele iniţiale ale veneţienilor s-au transformat
într-un entuziasm real.
1890-1911
În 1890 Società Veneta Lagunare (SVL) a înlocuit societatea franceză şi şi-a
extins serviciile în zonele lagunare din afara oraşului, oferind conexiuni cu Fusina, San
Giuliano, Cavazuccherina şi Torcello. În 1903 Consiliul Municipal a dorit preluarea
controlului direct al serviciilor de navigaţie pe apă şi după ce a efectuat un sondaj de
opinie publică, a fondat Azienda Comunale per la Navigazione Interna (Întreprinderea
Municipală pentru navele de navigaţie interioară) (ACNI). A.C.N.I. Prin urmare, a
preluat toate rutele de navigaţie pe apă de la SVL, şi a achiziţionat, de asemenea, flota
care a fost folosit pentru acestea (23 de nave cu o capacitate de încărcare de 2860 de
pasageri pe zi). Situaţia a rămas neschimbată pentru următorii 26 de ani.
1930-1937
La 1 ianuarie 1930 Municipalitatea a cumpărat cele paisprezece nave din Veneta
Società Lagunare destinate Chioggia, Burano şi rutelor din San Giuliano. A.C.N. I. a
devenit A.C.N.I.L. - Azienda Comunale di Navigazione Interna Lagunare (Întreprinderea
Municipală de Transport pe apă din Lagună) şi la sfârşitul aceluiaşi an, aceasta s-a lăudat
cu 57 nave, care puteau transporta 11750 de pasageri. Între timp, lucrările de construcţie
a podului rutier care să permită autovehiculelor să ajungă la noul terminal Piazzale Roma
s-au derulat rapid. Odată cu deschiderea noului pod care leagă Veneţia cu partea
continentală (25 aprilie 1933), Municipalitatea Veneţia a încredinţat controlul,

3
contabilitatea, aprovizionarea biletelor şi supravegherea rutele Veneţia-Mestre ACNIL-
ului.
În conformitate cu termenii contractului, aceste rute au fost conduse de către
compania "Tramvie di Mestre". În aceeaşi perioadă lucrările de construcţie de la Rio
Novo au fost finalizate. În scopul de a permite traficul să treacă prin acest nou canal
(acesta scurtând considerabil timpul de călătorie de la terminalul rutier P.le romilor la
Piaţa San Marco) ACNIL a construit opt autobuze de apă mai mici, care erau foarte uşor
de manevrat şi le-a numit după 8 palate veneţiene ilustre. În această perioadă disputele
asupra pagubelor provocate de mişcările valurilor la fundaţiile clădirilor s-au intensificat.
Cercetări şi studii menite să reducă efectele distrugătoare ale mişcărilor undelor au
început. Unele elice concepute în Germania au fost testate; autobuzele de apă mai mici au
fost echipate cu lame care să poată corecta mişcările elicelor, şi mai ales corpuri noi
pentru nave au fost studiate şi proiectate, care în cele din urmă au dat rezultate excelente
în ceea ce priveşte controlul daunelor provocate de valuri. Această perioadă a marcat
începutul unui angajament continuu de către compania de transport public de la Veneţia,
de studii şi de experimente cu privire la modul de a reduce daunele produse de valuri.
1940-1944
Până în 1940 transportul public pe insula Lido a fost furnizat de un tramvai
electric gestionat de "Compagnia Italiana dei Grandi Hotele" (Compania italiană de
Marilor Hoteluri). La 1 ianuarie 1941, serviciul de tramvai a fost înlocuit cu un autobuz
ACNIL. În acelaşi timp, în ciuda problemelor grave cauzate de război, construirea
sistemului de troleibuz a început. Între timp, la 10 iunie 1940 (data când a izbucnit
războiul), Marinei şi Armatei i-au fost rechiziţionate multe nave. La sfârşitul războiului,
când a fost timp să se gândească la reconstruire, ACNIL a găsit multe dintre aceste nave
peste tot în jurul Italiei, scufundate şi distruse.
1948-1990
După război compania a decis să organizeze refacerea flotei, cu propriul personal.
Un plan tehnico-financiar special pentru lucrările de construcţie a fost pregătit, plan care
a fost urmat în mod corespunzător. Feriboturile şi vapoarele pentru pasageri au fost
schimbate. Au fost construite autobuze pentru apă mai mari şi mai mici şi toate serviciile
au fost reorganizate în 1950. În 1965 au început lucrările în domeniul transportului rutier.
Din 1991…până în prezent

Fig. 2 Autobuzul de apă ACTV din prezent Sursa:1

De la 1 ianuarie 2001, cu respectarea directivelor din Decretul-legislativ 422/97
(Burlando) şi Legea regională 25/98, Actv a devenit o societate pe acţiuni. Capitalul
social a fost stabilit la ITL. 90546181264 (egal cu 46.763.200 Euro), pentru un număr de
467.632 acţiuni cu valoarea nominală a ITL. 193627 (egal cu 100 Euro fiecare).
Compania este controlată majoritar de capital public local, conform articolului 22 sub-

4
secţiunea 3, litera E din Legea 142/90 şi pe tot parcursul vieţii societăţii capitalul trebuie
menţinut la nu mai puţin de 51% din tota, de către acţionarii fondatori. Valter Vanni a
fost numit primul preşedinte al noii societăţi pe acţiuni. În prezent, Actv deţine 600 de
autobuze de teren şi 120 de vapoare, cum este cel din Fig.2, în fiecare an, transportă
aproximativ 180 de milioane de pasageri şi produce 500000 "ore mişcare" de navigaţie,
în timp ce serviciile de călătorie cu autobuzul de teren realizează 31500000 km.
Compania are un personal de aproximativ 3.000 oameni

2. Flota pe apă
Aceasta este compusă din aproximativ 152 ambarcaţiuni şi aproximativ o sută de
puncte de îmbarcare de tip ponton. În detaliu, tipurile de ambarcaţiuni din flota sunt
autobuze mai mari de apă (58), autobuze mai mici de apa (49), bărci cu motor (15),
feriboturile de pasageri (13, pentru care un număr mare de pasageri) şi de către
feriboturile auto (7, pentru transportul de vehicule), cum sunt cele din Fig. 3. Toate
ambarcaţiunile sunt înregistrate cu RINA (Registrul Naval Italian), care atesta starea lor
de eficienţă, siguranţă şi calitatea cu care sunt întreţinute. Acestea sunt echipate cu
telefon-radio pentru comunicarea cu Centrul activităţilor de transport maritim şi DGPS
sistemul prin satelit de detectare a poziţiei. Actv a făcut o mulţime de lucru recent privind
reînnoirea flotei sale, investind sume considerabile pentru a realiza îmbunătăţiri
importante în standardele de calitate, eficienţă şi, nu în ultimul rând, în impactul asupra
mediului. Actv oferă servicii de transport, atât pe uscat şi pe apă. Prin urmare, are atât
flotele de autobuze de apă şi de teren pentru servicii în centru, şi în suburbiile oraşului.

Fig. 3 Tipuri de ACTV Sursa:1

3. Liniile de navigaţie ACTV

Liniile vaporaşelor ACTV au fost definite, în timp, plecând de la mai mulţi
factori. Rutele acestora au încercat de la început să folosească cele mai largi canale ale

5
Veneţiei, intervenind cât mai puţin în arhitectura oraşului, iar poziţionarea staţiilor a fost
gândită atent, pentru a asigura un acces cât mai facil la acest mijloc de transport.
Liniile centrale
Linia 1 şi 2 sunt numite Centrocitta pentru că străbat, practic, centrul oraşului,
folosind ca rută de navigaţie cele două canale mari ale Veneţiei – Canal Grande şi Canale
della Giudecca. Linia 1 pleacă din Piazzale Roma, traversează Veneţia şi are ca punct
final staţia Santa Maria Elisabetta, aflată pe Insula Lido, în timp ce linia 2 leagă Veneţia
de Insula Giudecca, oferind şi un parcurs mai rapid de-a lungul Canalului Grande,
datorită unui număr mai mic de staţii.
Liniile circulare
Liniile Giracitta sunt linii care au un parcurs circular, facilitând şi transportul pe
doua dintre insulele lagunei – Murano şi Lido.
Majoritatea liniilor circulare sunt pereche, cu trasee identice. Astfel, există
perechea 41 şi 42, care pleacă de pe Murano, ocoleşte apoi Veneţia, pe Canalul Giudecca,
pentru a se întoarce iar pe Murano. Liniile 51 şi 52 iau startul pe Lido, înconjoară prin
nord Veneţia şi se întorc, tot pe Canale della Giudecca, pe Lido. Liniile 61 şi 62 au ca
punct de plecare Piazzale Roma şi un parcurs mai rapid spre Lido.
Linie circulară este şi linia (Diretto Murano), cu plecare de pe Tronchetto şi
sosire pe Murano, cu un parcurs mult mai rapid decât liniile 41 şi 42.
Liniile lagunare
Aceste linii leagă centrul istoric al Veneţiei de insulele lagunei – Murano, Burano,
Torcello, Sant’Erasmo, Vignole – şi de partea continentală a regiunii – Punta Sabbioni,
Treporti şi Chioggia, aceasta din urmă funcţionând numai în timpul sezonului estival.
Linia LN (Laguna Nord) pleacă din Veneţia, de la staţia Fondamente Nove,
opreşte pe Murano, pe Burano, la Treporti, la Punta Sabbioni, pe Lido, pentru a se
întoarce din nou în Veneţia, la San Zaccaria. Linia T este o linie scurtă, care asigură
legătura între Burano şi Torcello, iar linia 11 oferă un traseu hibrid, atât pe apă, cât şi pe
uscat, cu autobuzul, pornind de pe Lido şi ajungând până la Chioggia. Vaporaşele liniei
13 pleacă din Veneţia şi opresc pe Murano, Vignole, Lazzaretto Nuovo, Sant’Erasmo,
ajungând până la Treporti.
Linia AC leagă Veneţia printr-o rută directă de Punta Sabbioni, cu plecare de la
San Zaccaria, iar linia 17 face acelaşi lucru, plecând însă de la Tronchetto şi având şi o
oprire intermediară pe Lido. Ultima dintre liniile lagunare, linia 20 , pleacă de la San
Zaccaria, opreşte pe Insula San Servolo, pe San Lazzaro, cu staţie finală pe Lido, la Lido
Casino.
Liniile Terminal
Aceste linii administrate de Alilaguna, unde ACTV are doar 30% dintre acţiuni,
sunt în număr de cinci şi leagă Veneţia de Aeroportul Marco Polo, pe diferite rute.
Linia BLU şi Linia ROSSA au un traseu asemănător, cu plecare de la Aeroportul
Marco Polo şi sosire pe Tronchetto. Linia ARANCIO este o linie directă spre centrul
Veneţiei, care porneşte de la Aeroport şi ajunge, pe Canal Grande, până la Sant’Angelo,
în apropiere de Podul Rialto. Linia ORO oferă o conexiune directă şi rapidă cu Piaţa San
Marco, iar Linia MARRONE continuă această rută, din Piaţa San Marco, până pe
Tronchetto.
Liniile sezoniere
Liniile sezoniere intră în funcţiune atunci când numărul de turişti creşte, aşa cum

6
se întâmpla în timpul Carnavalului sau în lunile de vară. Linia 5 leagă Piaţa San Marco
de insula Murano, Linia 8 face conexiunea între Insula Giudecca, Veneţia şi Lido, iar
Linia 18 circulă între insula Murano, Sant’Erasmo şi Lido.
Liniile nocturne
ACTV administrează şi trei linii de vaporaşe care asigură transportul acvatic pe
timp de noapte. Vaporaşele liniei N circulă pe Canal Grande şi ajung pe Giudecca şi pe
Lido, linia N Laguna Nord pleacă din Veneţia şi opreşte pe Murano, Vignole,
Sant’Erasmo, Mazzorbo, Torcello, Burano, la Treporti şi la Punta Sabbioni, iar linia N
Murano este dedicată unei rute directe Veneţia – Murano, cu mai multe opriri pe această
insulă.( vezi Fig.4)

Fig.4 Harta staţiilor ACTV Sursa:1

4. Costul transportului pe apă.

O călătorie standard pentru adulţi (un dus): 6.50 euro1
Cartelele de călătorie pentru turişti (mai multe ore/zile)
16,00 € - 12 ore
18,00 € - 24 ore
23,00 € - 36 ore
28,00 € - 48 ore
33,00 € - 72 ore
50,00 € - 7 zile
18,00 € - 3 zile pentru persoane tinere2

Concluzii

Transportul ACTV în Veneţia reprezintă un mijloc de transport foarte important mai ales
cel pe apă. Datorită mijloacelor de transport din dotare compania ACTV face posibilă

1
Valabilă 60 de minute după compostare, pe toate rutele reţelei publice de transport Veneţia, cu excepţia
liniilor Alilaguna, Fusina şi Clodia. ** Copiii sub 5 ani călătoresc gratuit. Copiii cu vârsta cuprinsă între 5
şi 12 ani plătesc jumatate de taxă.
2
Pentru această cartelă ai nevoie de Rolling Venice: un card pentru tineri între 14 şi 29 de ani, care oferă
reduceri la transport, muzee, magazine. Cardul Rolling Venice se poate achiziţiona de la ghişeele
HelloVenezia sau punctele de informare turistică partenere, pentru 4 euro.

7
traversarea unor zone lagunare şi face legătura între zona de apă şi cea terestră.

Bibliografie
1. http://www.actv.it/en/company/company, accesat 14/03/2011
2. http://www.ghidvenetia.ro/liniile-de-navigatie-actv/, accesat 14/03/2011
3. http://www.turisteuropa.ro/italia/autobuzele-si-vaporetto-in-venetia, accesat
14/03/2011