“Perspective de Integrare în Uniunea Europeană a Republicii Moldova”

Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti cu sprijinul Guvernului României prin Departamentul pentru Românii de
Pretutindeni a organizat de pe 17 până pe 20 septembrie un simpozion ce a avut drept subiect „Perspective de integrare în
Uniunea Europeana a Republicii Moldova”. Evenimentul respectiv a avut loc în orăşelul Eforie Sud, judeţul Constanţa, în
incinta hotelului „Splendid”. La acest eveniment au fost invitate toate organizaţiile studenţilor basarabeni din România,
inclusiv şi Grupul de Iniţiativă a Românilor din Basarabia, Suceava. Reprezentanţii GIRB, Suceava la respectivul simpozion
au fost Oxana Greadcenco, Lilia Cazacu, Dina Cepeliuc, Mircea Iurcu şi Ludmila Gamurari. În cadrul simpozionului au fost
dezbătute teme precum Perspective de Integrare în Uniunea Europeana a Republicii Moldova; Educaţia şi tinerii ca factor
dinamizator al noilor politici; Politici de atragere a tinerilor basarabeni înapoi în Republica Moldova; Rolul României în
procesul de integrare europeană a Republicii Moldova; Relaţiile româno-române, Republica Moldova-România.Prezent şi
viitor; Mass-media şi libertatea de exprimare în Republica Moldova.
Deşi OSBB a invitat numeroşi politicieni, experţi, jurnalişti, analişti politici atât din Republica Moldova cât şi din
România, spre dezamăgirea tinerilor basarabeni, nu au acceptat invitaţia decât Mircea Druc- primul premier al Republicii
Moldova , Eugen Popescu-deputat, Eugen Tomac – secretar de stat, Marian Voicu-jurnalist, Viorel Badea-vicepreşedintele
Comisiei pentru Politică Externă, Radu Călin – jurnalist, Titus Corlăţean – preşedintele Comisiei pentru Politică Externă,
Iurie Reniţă – ambasadorul Republicii Moldova în România.

În prima zi a simpozionului, 17 septembrie, tinerii basarabeni au avut o discuţie liberă cu primul prim-ministru al
Republicii Moldova, domnul Mircea Druc. A fost pusă în discuţie problematica „întoarcerea acasă” a studenţilor basarabeni
care îşi fac studiile în România. În urma dezbaterii asupra acestui subiect domnul Druc şi mai mulţi studenţi au ajuns la
concluzia că, de fapt, „acasă” nu înseamnă altceva decât România şi Uniunea Europeană. În aceeaşi ordine de idei, Angela
Grămadă a intervenit în discuţie, abordând subiectul mult mai diferit decât studenţii basarabeni. Dupa Angela Grămadă,
chestiunea „întoarcerea acasă” subminează, oarecum,aspiraţia de integrare în UE a Republicii Moldova. De vreme ce una
din cele patru libertăţi fundamentale pe care le presupune UE este libertatea de mişcare a persoanelor, întoarcerea acasă – ca
condiţie obligatorie, înseamnă „limitarea propriilor drepturi”.De asemenea, ţin să amintesc intervenţia Liliei Cazacu „ poţi
să-ţi ajuţi ţara, aflăndu-te chiar şi la polul nord”, argumentând prin faptul că din moment ce ne aflăm într-o interdependenţă
continuă problema „întoarcerea acasă” nu reprezintă neapărat o condiţie obligatorie.
În altă ordine de idei, Mircea Druc a facut referire,ori de cât de ori a avut posibilitatea, la responsabilitatea tinerilor de a
schimba soarta raioanelor din stânga Prutului, îndemnându-ne să participăm activ la alegerile parlamentare de pe 28
noiembrie şi să nu uităm că noi, românii de la est de Prut, merităm mult mai mult. Tot aici, Mircea Druc a vorbit, în
repetate rânduri, despre problema basarabenilor. Aceasta ar fi lipsa capacităţii de a lua decizii însoţite de risc.„Români, nu
vorbiţi de iubire, iubiţi-vă...nu vorbiţi de unire, uniţi-vă”.

În a doua zi a simpozionului, 18 septembrie, i-am avut ca invitaţi pe Eugen Popescu – deputat, Eugen Tomac – secretar de
stat, Viorel Badea – vicepreşedintele Comisiei de Politica Externă, Radu Călin – jurnalist, Marian Voicu – jurnalist. La
această dezbatere s-a discutat frumos şi cu cuvinte pompoase despre rolul României în procesul de integrare europeană a
Republicii Moldova şi, mai mult sau mai puţin superficial, despre mass-media şi libertatea de exprimare în Republica
Moldova.
Eugen Tomac în discursul său a enumerat „lucrurile concrete, şi nu doar mesaje” realizate de Guvernul României:
suplimentarea burselor pentru studenţi, ajutorul de 25.000 euro anual pentru Republica Moldova, case construite pentru
oamenii afectaţi de inundaţii, susţinerea Republicii Moldova la Bruxelles etc.
După mine, această discuţie nu a avut o anumită finalitate...însă, partea bună, e că Eugen Tomac a anunţat faptul că s-a
eliminat taxa de 120 euro pe care studenţii basarabeni, care sunt la forma de învăţământ: taxă, fără bursă, erau nevoiţi să o
achite la Oficiul de Emigrări pentru eliberarea permiselor de şedere.

A treia zi, 19 septembrie, mi s-a părut cea mai productivă şi eficientă zi din cadrul simpozionului. În această zi s-a discutat
despre relaţia dintre Chişinău şi Bucureşti cu ambasadorul Republicii Moldova în România – Iurie Reniţă, preşedintele
Comisiei pentru Politică Externă – Titus Corlăţeanu, deputat PL –Ion Apostol (singurul reprezentant de la Chişinău).
Dezbaterea a pus în discuţie, în primul rând, alegerile parlamentare ce vor avea loc pe 28 noiembrie, cauzele eşuării
referendumului, succesele şi eşecurile AIE, situaţia politică de la Chişinău, dar şi „moblizarea” Bucureştiului privind
situaţia politică din Republica Moldova şi procesul de integrare europeană a acesteia. În ultima parte a acestei zile,
ambasadorul Iurie Reniţă, împreună cu studenţii basarabeni a decis în ce oraşe e nevoie să fie deschise secţii de votare
pentru alegerile parlamentare din noiembrie. Astfel, vor fi deschise 17 secţii de votare în centrele universitare din România.
Vestea bună e că de data aceasta se va deschide şi în oraşul Suceava o secţie de votare.
Deşi iniţial aveam impresia ca respectivul simpozion este un eveniment „de umplutură”, unde se vorbeşte mult şi
superficial, până la urmă am realizat că de fapt lucrurile nu stau chiar aşa. Astfel de evenimente sunt binevenite , iar
respectivul simpozion o să aibă continuitate, dacă noi, tinerii, o să luăm atitudine şi nu o să ne rezumăm doar la cuvintele
frumoase spuse de politicieni.
 Rolul tinerilor in integrarea europeană

De ceva timp in spatiul mediatic intern se discuta intens aspectul schimbarii clasei politice prin intinerirea acesteia. De fapt, prin dezbaterile si
actiunile desfasurate in aceasta directie s-a impus ideea precum ca intinerirea clasei politice inseamna ascensiunea in viitorul Parlament a unui
contingent mare de tineri. Acelasi lucru ar trebui sa se intample si in administratia publica centrala si locala. Pentru argumentarea unei asemenea
logici s-a facut, si se face in continuare, apel la dezideratul integrarii europene. Cu alte cuvinte, promotorii unor asemenea considerente
argumenteaza prin faptul ca aderarea la UE este conditionata de accesul proportionat al tinerilor in institutia legislativa, in administratia publica
centrala si in cea locala. Insa, din declaratiile si expunerile argumentative lipsesc exemple relevante de practici de calitate sau procese
remarcabile din statele membre ale UE, mai ales din partea celor care au aderat in ultimul val, sau a celor care se afla in proces de negociere
pentru aderarea la UE. Practic astfel de cazuri si practici nu exista. Mai degraba, exista cazuri esuate in aceasta privinta. De exemplu, in Romania
anilor 2006-2007 s-a consumat un scandal in jurul unui proiect finantat din fondurile comunitare, avand o valoare de 7 milioane de euro.
Scandalul s-a referit la reticenta Guvernului Romaniei de a incadra cateva zeci de tineri, beneficiari ai „Schemei Tinerilor Profesionsti - YPS”,
care au participat in programe de formare si stagiere avansata in domeniul afacerilor europene in unele state membre ale UE.

Dupa realizarea formarii si stagierii profesionale rolul tinerilor beneficiari era sa se intoarca si sa fie incadrati, conform prevederilor unui
contract semnat cu Guvernul Romaniei, in structurile centrale ale Guvernului, in aparatele ministerelor de linie, precum si in structurile
administratiei locale. La intoarcerea in tara a beneficiarilor institutiile publice nu au dispus de prevederi legale privind incadararea acestor
beneficiari in functii de management public. Pana presa a reusit sa mediatizeze aspectul in cauza, multi dintre subiectii implicati au plecat din
tara sau au fost angajati de mediul privat. Iata cum, intr-o prima faza, dezideratul de „intinerire” a corpului de manageri publici s-a transformat
intr-o practica esuata.

In cazul actual al Republicii Moldova dezbaterile in privinta „intineririi” clasei politice au fost favorizate si de instituirea anului 2008 drept
„Anul Tineretului”, lasand impresia ca tinerii sunt „motorul integrarii europene” si fara ei, tinerii, „integrarea” va fi periclitata. Aceasta tema a
dezbaterilor publice s-a transpus si in temele de campanie electorala pentru alegerile parlamentare. Partidele politice concurente se intrec in
propunerea unor subiecte de politici publice de tineret si chiar fac concesii in detrimentul celorlalte categorii de varsta si profesionale pentru a
oferi tinerilor chiar si o reprezentare paritara fata de celelalte categorii generationale. Toate aceste actiuni si promisiuni sunt „ambalate” in
argumentari de genul ca dezvoltarea durabila si „integrarea” europeana a Republicii Moldova este posibila doar prin „prezenta masiva a tinerilor
in cadrul procesului administrativ la nivel local si national”. Desigur, intr-o campanie electorala este ceva firesc sa faci astfel de promisiuni si sa
propui pe liste tineri. Totodata, este ceva firesc ca in viitorul parlament sa acceada si cativa tineri, care la momentul validarii mandatelor sunt
inca studenti sau nu detin inca o experienta profesionala. Insa, o pondere mai mare a categoriei tinerilor in viitorul legislativ poate fi
contraproductiva dezideratului de aprofundare a procesului de relationare cu UE tocmai prin faptul ca, in primul rand, acestia sunt vulnerabili la
influentele liderilor politici – asa cum unii prefera sa ii spuna „carne de tun”.

In al doilea rand, tinerii candidati la functiile de deputat sau potentiali membri ai viitorului cabinet de ministri nu detin experienta si cunostintele
necesare pentru luarea unor decizii satisficiente in directiile aprofundarii relatiilor cu UE.

In al treilea rand, tinerii nu detin autoritatea epistemica pentru impulsionarea reformelor sistemice, precum si un „bagaj” de relatii amicale si de
interese tematice din alte state membre ale UE – de altfel acest aspect este neglijat in mare parte chiar si de catre „seniorii” politicii interne.

Rolul tinerilor asupra procesului de „integrare” europeana a Republicii Moldova

Pentru a analiza potentialul rol pe care il pot avea tinerii in procesul de aprofundare a relatiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeana, in
dezideratul primei parti de a accede la statutul de asociat si apoi de membru al UE, trebuie avute in vedere doua aspecte distincte.

Primul aspect se refera la faptul ca tinerii sunt beneficiari ai procesului de aprofundare a relatiilor cu UE. In urma acestui proces categoria
tinerilor beneficiaza din ce in ce mai mult de diverse oportunitati educationale, stimulente financiare si logistice pentru implementarea
initiativelor de dezvoltare comunitara. Practic, prin intermediul unor asemenea actiuni, tinerii devin propagatorii ideii „integrarii” si
„europenizarii” Republcii Moldova. Intr-o foarte mica masura acest aspect impulsioneaza nivelul decizional si cel executiv al politicilor, astfel,
ca sa se infaptuiasca politici mai bune din punct de vedere calitativ, relevante si congruente cu conditionalitatile comunitare. Insa, in acest ultim
aspect depinde si de vointa politica de a institui politici de acces si complementare in vederea unei conformari calitative si eficace. De altfel,
capacitatea de absorbtie a reformelor structurale si sistemice implica si modernizarea continua a domeniului educational, precum si adaptarea
politicilor de tineret la noile contexte sociale si economice.

Cel de al doilea aspect se refera la faptul ca anumiti reprezentanti ai categoriei de varsta intre 18- 30 de ani (limita superioara a varstei este
stabilita conform prevederilor Legii cu privire la tineret) pot participa in calitatea lor de decidenti ai politicilor publice, implicit ai actiunilor ce
tin de aprofundarea relatiilor cu UE. In realitatea factuala, numarul unor asemenea reprezentati este redus si echilibrat. Echilibrul de reprezentare
este un rezultat al organizarii institutionale si procedurale a entitatilor politice participante in gestionarea puterii legislative si a puterii executive.
De fapt, se poate afirma ca echilibrul dat este dependent de valorile democratice si traditionale specifice pentru comunitatea sau societatea
respectiva. De exemplu, comunitatile care sunt orientate spre abordari individualiste pun accentul pe competente profesionale, performanta si
concurenta. Pe cand, comunitatile care sunt orientate spre abordari colective, pun accentul pe aspecte de paritate, echilibru social si oferirea de
sanse conform capacitatilor demonstrate.

In cazul situatiei actuale a Republicii Moldova nu primeaza nici prima dimensiune a reprezentarii, dar nici a doua. Discursul politic se axeaza pe
necesitatea „schimbarii clasei politice” prin „intinerirea acesteia” si prin utilizarea unor proceduri de cote in stabilirea listelor electorale.
Impunerea abordarii de cote este un rezultat al dorintei unor apartide de a fi mai europene decat insasi aliantele si confederatiile europene de
partide politice nationale. De fapt, noima unei asemenea tactici se refera la mentinerea in preferintele electoratului si nicidecum la propunerea
unor pachete de politici relevante publicului tinta – votantul fidel precum si cel indecis. Din acest punct de vedere categoria de varsta a tinerilor
constituie un bazin considerabil de votanti fideli si nedecisi, precum si de persoane vulnerabile la „ofertele” electorale. Totusi, daca s-ar face o
analiza pe criteriul experientei profesionale a candidatilor la functii decidente am observa ca anumite partide politice (relativ tinere pe arena
politica interna) propaga modificari esentiale din punctul de vedere al relatiei trinomice: varsta-experienta-participare in politica anterioara.
Asadar, aspectul in cauza va reflecta asupra viitoarei arhitecturi legislative si executive. Candidatii respectivi in cele mai multe cazuri depasesc
limita de 30 de ani si dispun de o anumita experienta anterioara in ceea ce priveste realizarea actiunilor de impulsionare a relatiilor
Republicii Moldova cu Uniunea Europeana. (continuarea urmeaza).