Influenţa leasingului auto pentru economia României.

România este o ţară în continuă dezvoltare economică, nevoia acestei ţări de dezvoltare la nivelul Uniunii
Europene în primul rând şi nevoia de recunoştinţă la nivel european şi internaţional. Iar aici intervine şi o mică
ramură de ajutor, respectiv leasingul în România.
Managementul constituie o componentă a revoluţiei ştiinţifice contemporane, unul dintre cei mai importanţi
factori ai vieţii economico-sociale. În aprecierea performanţelor firmelor şi ale economiei naţionale, un loc
important se atribuie calităţii managementului, deoarece acesta joacă un rol vital în gestionarea şi valorificarea
resurselor materiale, financiare, umane, spirituale.
Funcţia managementului este, în general, aceea de conducere, dar conducerea trebuie privită ca un sistem
care se realizează prin funcţii concrete, care, luate împreună, contribuie la asigurarea unor performanţe cât, mai
ridicate. Punerea în practică a funcţiilor managementului depind de numeroşi factori:
# specificul domeniului condus;
# nivelul dezvoltării economiei şi ştiinţei;
# modul de organizare a relaţiilor sociale şi de grup;
# gradul de civilizaţie a colectivităţilor conduse şi valorile culturale ale acestora;
# competenta managerilor şi pregătirea de specialitate.
Managementul este echivalent ci persoanele de conducere.Ca urmare, managerii au rol hotărâtor în ceea ce
priveşte dimensiunea performanţelor obţinute de unitatea condusă. Capacitatea managerială a conducătorilor
presupune existenţa unui set de abilităţi specializate, bazate pe un complex de caracteristici constând în valori,
capacităţi şi cunoştinţe. Modul în care se exercita funcţia de manager defineşte stilul managerial, fiecare
conducător fiind caracterizat printr-un ansamblu de atitudini şi metode de lucru, prin trăsături specifice ale
relaţiilor cu subalternii şi cu mediul extern, prin promovarea anumitor valori în cadrul colectivităţii conduse.
Managerii capabili au posibilitatea dar şi responsabilitatea faţă de colectivele a căror activitate o coordonează,
să-şi stabilească strategia de conducere prin alegerea stilului de conducere care li se potriveşte, luând în
considerare nivelul culturii organizaţionale şi metodele de conducere cele mai adecvate. Aplicarea cu succes a
metodelor de conducere de către managerii întreprinderilor romaneşti, depinde de îndeplinirea anumitor cerinţe:
# cunoaşterea aprofundată a realităţilor şi descifrarea tendinţelor esenţiale ale viitorului, în contextul tranziţiei la
economia de piaţă;
# stabilirea de responsabilităţi cât mai exacte în rândul conducătorilor şi al celor conduşi;
# prevenirea riscurilor şi corectarea deciziilor greşite, cu pierderi şi sacrificii cât mai puţine;
# asigurarea motivaţiei colectivelor şi indivizilor conduşi pentru performanţă, inovare şi progres.
În prezent asistăm la un fenomen de internaţionalizare a pieţelor, la un nou mod de abordare a problemelor
economice în condiţiile creşterii permeabilităţii graniţelor economice ale statelor lumii. Afacerile economice
internaţionale reprezintă, probabil, cea mai relevantă activitate a economiei de piaţă contemporană, numărul,
amploarea şi diversitatea acestora crescând considerabil în ultimele decenii. În aceste condiţii a apărut şi s-a
impus managementul afacerilor economice internaţionale. Elaborarea strategiei de pătrundere şi dezvoltare pe
piaţa externă este un atribut important al managementului organizaţiei cu vocaţie internaţională. Ea presupune
luarea în calcul a evoluţiei cadrului mondial (analiza mediului extern prin evidenţierea oportunităţilor şi riscul de
afaceri) şi a potenţialului firmei respective (diagnosticul firmei pentru stabilirea avantajelor şi dezavantajelor
acesteia în competiţia internaţională), în vedera determinării obiectivelor internaţionalizării şi a formelor de
internaţionalizare.
Pregătirea specialiştilor în domeniul managementului contemporan al afacerilor economice presupune atât
cunoaşterea principiilor, formulelor de organizare şi metodelor de acţiune de largă variabilitate, cât şi
particularizarea şi adaptarea acestor principii şi instrumente le realităţile economice concrete:
1. Adaptarea sistemelor, metodelor şi tehnicilor manageriale performanţe din alte ţări la condiţiile interne din
cadrul organizaţiilor care îşi externalizează activitatea, fie în exclusivitate de către managerii şi specialiştii firmei,
fie cu ajutorul consultanţilor în managementul naţional şi internaţional;
2. Perfecţionarea metodelor şi tehnicilor manageriale, pe baza cunoaşterii modului de utilizare a acestora în
firmele performanţe din alte ţări;
3. Transferul de sisteme şi metode manageriale, de tehnici şi tehnologii de anvergura dintr-o firmă din
străinătate în cadrul întreprinderilor naţionale.
Accesul firmelor romaneşti la managementul internaţional se poate realiza prin mai multe căi, una dintre
acestea fiind cea afacerilor economice internaţionale la care ne-am referit în cele precedente.
Înţelegerea de către managerii companiilor romaneşti a dimensiunii internaţionale a problematicii economice
contemporane, a complexităţii mediului extern şi a dinamicii permanente în care se afla, este esenţială pentru
implementarea unui management performant. Numai în aceste condiţii aceştia îşi vor putea adapta operativ
strategiile, astfel încât să evite riscurile şi incertitudinile şi, în final, să câştige.
Creşterea gradului de internaţionalizare a activităţilor firmelor romaneşti este imperios necesară în contextul
aderării României la Uniunea Europeană. Orientarea către pieţele externe poate contribui la relansarea
economiei româneşti printr-o dezvoltare durabilă, în condiţiile economiei de piaţă. Prin urmare, un rol însemnat
revine perfecţionării managementului afacerilor economice internaţionale, formării a cât mai mulţi manageri cu
vocaţie internaţională.
Performanţele managerilor din domeniul afacerilor economice internaţionale depind în mod hotărâtor de
aplicarea conceptelor şi metodelor de conducere ştiinţifică a afacerilor. Câteva direcţii principale pentru
perfecţionarea managementului afacerilor economice internaţionale în ţara noastră sunt:
1. Creştere competenţei în ceea ce priveşte însuşirea mecanismelor de realizare şi de diversificare a afacerilor
economice internaţionale;
2. Cunoaşterea reglementărilor legislative din diferite ţări (cu privire la aspecte juridice, vamale, valutare, fiscale
etc.);
3. Disponibilitatea pentru desfăşurarea unei activităţi susţinute de marketing, în vederea identificării posibililor
parteneri de afaceri, cunoaşterii strategiilor firmelor concurente, valorificării situaţiilor conjuncturale ale pieţei
globale în timp şi spaţiu etc.;
4. Promovarea întreprinderii şi a ofertei de produse şi servicii, şi chiar elaborarea şi susţinerea unor mărcii prin
strategii adecvate;
5. Perfecţionarea în activităţile de negociere şi contractare;
6. Abilitatea în selecţionarea şi combaterea tehnicilor manageriale specifice afacerilor economice internaţionale,
conducând la valorificarea performanţă a resurselor;
7. Capacitatea de a adapta în permanenţă produsele şi serviciile la cerinţele dinamice ale pieţei;
8. Creşterea competitivităţii din punct de vedere al raportului cost-calitate-preţ.
În ultima jumătate de secol s-a predus o veritabilă explozie în privinţa managementului şi tehnicilor afacerilor
economice internaţionale. Astfel, au apărut o serie de tehnici noi (leasing, franchising) sau s-a produs o
dezvoltare şi perfecţionare a altora mai vechi (contrapartidă, lohn, burse). În această lucrare analizam una din
tehnicile de afaceri economice internaţionale respectiv afacerile prin leasing.
Afacerile economice internaţionale prin leasing s-au dezvoltat rapid în România, deoarece mediul de afaceri se
caracterizează prin lipsa persistentă a resurselor necesare finanţării procesului investiţional. Piaţa leasingului a
cunoscut o creştere continuă, datorită faptului că întreprinderile romaneşti (utilizatori potenţiali) au devenit din ce
în ce mai conştiente de avantajele reale ale acestei tranzacţii comerciale: economisirea în faza iniţială a
capitalului propriu, flexibilitatea contractului de leasing, opţiunea de cumpărare la finalizarea contractului contra
unei valori reziduale etc. Însă, şi în acest domeniu se manifestă anumite tendinţe specifice unei economii în
formare: pondera exagerată de mare a închiriate constând în autoturisme (în perimetrul echipamentelor
industriale sau agricole), pondera redusă a leasingului intern, imposibilitatea valorificării leasingului în
privatizare s.a. Piaţa românească are potenţial semnificativ pentru dezvoltarea acestor afaceri iar managerii
societăţilor de leasing şi ai societăţilor beneficiare trebuie să aibă în vedere: promovarea leasingului intern care
ar conduce la relansarea industriei romaneşti, perfecţionarea leasingului imobiliar sau a celui pentru software,
utilizarea acestei tehnici că metoda accesibilă de privatizare.
Leasingul este o foarte bună metodă de finanţare în principal datorită operativităţii cu care poate satisface
necesităţile financiare ale agenţilor economici şi persoanelor fizice deopotrivă. Printr-o operaţiune de leasing pot
fi evidenţiate proceduri complicate ale contractării unor credite bancare, proceduri ce presupun imobilizarea
unor elemente ale patrimoniului societăţii sau celui privat, pentru constituirea de garanţii. Leasingul presupune
existenţa unor furnizori, a societăţii finanţatoare (societatea de leasing) şi a unui utilizator. În esenţă operaţiunea
de finanţare prin leasing presupune că societatea de leasing cumpăra de la furnizor bunul solicitat de către
utilizator şi cedează folosinţă celui din urmă pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei redevenţe
lunare.
Conform legii (ORDONANŢA GUVERNULUI Nr.51/1997-cu modificările şi completările ulterioare) leasingul este
definit astfel: „operaţiunilor de leasing prin care o parte denumită locator/finanţator, transmite pe p perioadă
determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, la
solicitarea acestuia, contra unei plăţi periodice denumită rata de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing
locatorul/finanţatorul se obliga să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi
contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.”
Printre avantajele pe care finanţarea an sistem leasing se numără:
1. Permite utilizatorului să folosească resursele proprii pentru investiţii şi sporirea capitalului de lucru (active
circulante) evitând imobilizarea acestora în achiziţionarea de utilaje sau alte echipamente.
2. Permite utilizatorului să folosească în permanenţă noile tehnologii în domeniu datorită faptului că la finalul
contractului de leasing acesta poate returna bunul societăţii finanţatoare şi închiria un altul ale cărui
caracteristici tehnice şi performante sunt superioare.
3. Permite utilizatorului să amâne plata taxelor vamale până la finalul contractului în cazul bunurilor din import.
Plata taxelor vamale şi a TVA-ului din vama se va face la valoarea reziduală adică 20% din valoarea bunului.
4. Facilităţi fiscale:
- În cazul contractului de leasing financiar bunurile care fac obiectul contractului de leasing se înregistrează ca
mijloace fixe în contabilitatea clientului (utilizatorului) acesta deducând cheltuielile cu amortizarea lui, iar din raţă
de leasing cheltuielile cu dobândă.
- În cazul contractului operaţional, produsul se înregistrează ca mijloc fix în contabilitatea firmei de leasing iar
valoarea rate de leasing este în totalitate cheltuiala deductibilă pentru utilizator.
5. Rapiditate de accesibilitate: în comparaţie cu obţinerea unui credit bancar, procedura de obţinere a unei
finanţări în sistem leasing cât şi derularea unui asemenea contract sunt mult mai facile.
6. Serviciile incluse în operaţiunea de leasing efectuarea de către societatea de leasing a tuturor procedurilor
ocazionale de importul unor echipamente, utilaje, precum şi înmatricularea în cazul autoturismelor.
Tipuri de leasing:
Leasing financiar-este operaţiunea de leasing câte îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:
1. Riscurile şi beneficiile eferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii
contractului de leasing.
2. Părţile au prevăzut expres că, la expirarea contractului de leasing, se transfera utilizatorului dreptul de
proprietate asupra bunului.
3. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preţul de cumpărare că reprezenta cel mult 50% din
valoarea de intrare (piaţa) pe care acesta o are, la data la care opţiunea poate fi exprimată.
4. Perioada de folosire a bunului în sistemul de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a
bunului, chiar dacă in final, dreptul de proprietate nu este transferat.
Leasingul operational-este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile enumerate mai
sus.
(Modificarea şi completarea Ordonatei de urgenţă a Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing
societăţile de leasing).
În concluzie leasingul ajuta nu doar societăţile ci şi persoanele fizice, leasingul îi ajută să economisească bani şi
timp.Se dovedeşte, cu ajutorul aceste situaţii prezentate, că leasingul ajuta şi dezvoltarea economie României,
prin simpla să existenţă; doar pentru că economia are nevoie metode rapide şi eficiente pentru dezvoltarea ei.