Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ID
V
A
D
E
H
G
R
EO
H
G
M
IA
R
O
EM
M
IN 1
Ideea
GEORGE PETROVAI
Condamnarea Gorbaciov, NICOLAE DABIJA http://literaturasiarta.md/
O ruinã
va ridica frate contra fratelui ºi copil Evident, M. Gorbaciov are azi mulþi critici, inclusiv printre democraþii
contra pãrinþilor”? ªi n-ai vãzut aces- de la Chiºinãu. Dar, sunt convins, dacã nu era Mihail Gorbaciov, ºi astãzi
tea la alegeri, când frate s-a bãtut cu în RSS Moldoveneascã limba de stat ar fi fost, ca ºi pânã la 31 august
frate ºi copil cu tatãl sãu? ...Se împli- 1989, rusa, am fi scris cu alfabet rusesc, republica ar mai fi fãcut parte din
Nu este om care sã nu vadã cã are oameni care muncesc de la nesc scripturile! ªi spune în Evan- URSS, iar penitenciarele sovietice ar fi fost, ca ºi pânã cãtre sfârºitul
þara aceasta bogatã a ajuns o ruinã. rãsãritul soarelui ºi pânã în noapte ghelie: atunci va fi sfârºitul lumei… anilor ‘80, pline cu „naþionaliºti” moldoveni.
ªi pe deasupra acestor ruine târziu? ªi eu tãlmãcesc: atunci va fi Dacã nu era Mihail Gorbaciov, România ar fi fost ºi astãzi comunistã,
întinse cât þine pãmântul românesc, E sãracã? Nu! E suptã! Vorba sfârºitul neamului ºi al þãrei acesteia, cu Nicu Ceauºescu sau cu altcineva în frunte. Zidul Berlinului s-ar fi
o ceatã de miºei, o ceatã de imbecili, poetului care se plânge umbrei lui când se vor întâmpla asemenea lãbãrþat obraznic la locul sãu. ªi armatele sovietice ar mai fi staþionat în
o ceatã de tâlhari fãrã ruºine ºi-au ªtefan cel Mare: lucruri. 2011 în inima Europei. V. Voronin, care-l înjurã cel mai abitir, cã acesta „a
ridicat palate în sfidarea þãrii care “Mãria-Ta, la noi în zadar arã plugul Sfârºitul neamului românesc. trãdat idealurile comuniste”, sunt convins, n-ar fi ocupat niciodatã o
geme de durere ºi spre pãlmuirea Cãci holdelor noastre cu spicul Intrarea lui în robia strãinului. Înge- funcþie ca cea de preºedinte de þarã.
suferinþei tale, popor român. de aur nuncherea lui treptat, treptat. La cei 80 de ani ai sãi, pe care i-a împlinit acum o sãptãmânã, Gorbaciov
Ce-i cu þara asta? Ce are? E Strãinul le furã belºugul.” ªi stingerea lui. a fost cel mai drãcuit de clasa politicã din Rusia, care n-ar fi ajuns unde a
sãracã? N-are câmpuri ºi dealuri pline Ce-i cu oamenii din þara asta de De aceea: ajuns dacã nu era Perestroika, adicã Gorbaciov. Despre clasa politicã a
cu holde de aur? Nu are fier ºi se mãnîncã între ei ca niºte câini? Bãrbaþi ºi femei! Câþi mai sunteþi Federaþiei Ruse, ultimul preºedinte al URSS a afirmat cã e „bogatã ºi
cãrbune ºi marmorã în mãruntaiele De ce nu-ºi mai dau bunã ziua prin în vigoare ºi mai puteþi sã vã smulgeþi depravatã: idealul ei este miliardarul Roman Abramovici”. Acest
pãmântului? sat? din mrejele morþii, ridicaþi-vã ca un Abramovici, pe timpul preºedinþiei lui, vindea baloane de sãpun. „Mi-e
Nu pleacã în fiecare zi zeci de mii De-ºi întorc spatele unul altuia singur om… ruºine pentru noi (citeºte „pentru ei”- n.n.) ºi þarã.”
de vagoane de petrol peste hotare? chiar ºi în Bisericã, în faþa Sfântului Strigaþi în toate pãrþile: Mihail Gorbaciov, conform unor sondaje efectuate de BBC, e
Nu pleacã mii de vagoane încãrcate Altar? Cine-s aceºtia care trag cu Strãinii ne-au copleºit! considerat una dintre cele mai mari personalitãþi ale secolului XX. Anume
cu lemnãrie peste mãri ºi þãri? Nu dinþii din þarã ca dintr-o bucatã de Politica ne omoarã! lui îi datorãm þâra de libertate, cu care nu ºtim ce sã facem ºi de care
2 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
(1931) politicienii ce s-au perindat în ultimii douãzeci de ani în scaunele puterii
de la Chiºinãu au ºi fãcut sã ne fie silã ºi lehamite.
Pro aeternitate
S-a stins din viaþã, la 20 ianuarie 2011, cuplete, piese de muzicã uºoarã, reviste alãturi de care, lângã un vechi pian, ne
în urma unui tragic accident rutier, una muzicale). Pentru calitãþile sale deo- cheltuiam noaptea întreagã pânã zorile
dintre personalitãþile proeminente ale sebite, a fost distins cu Meritul Cultural ne bãteau în geam, strãduindu-ne sã
culturii româneºti, implicit bihorene: prof. cl. I, Premiul I la Concursul Naþional înfiripãm un nou cântec pentru inimi
dr. Gheorghe David, compozitor, muzi- desfãºurat între teatrele muzicale, Pre- îndrãgostite cu visele ºi speranþele lor.
colog, dirijor, membru al Uniunii Com- miul I pentru muzicã la “Revista la ora L-am preþuit pe David nu numai pentru
pozitorilor ºi Muzicologilor din România, exactã” ºi “Medalia Emanuil Gojdu” cã era un îndrãgostit al zeiþei Euterpe,
director al Centrului Judeþean pentru pentru activitatea ca dirijor al formaþiei dar ºi pentru pasiunea ºi migala pusã în
Conservarea ºi Promovarea Culturii Tra- “Armonia” ºi al unui cor de copii, ambele slujba ei. Îi dãruia fiecare clipã, dornic
diþionale Bihor vreme de 20 de ani. formaþii din Ungaria. S-a ocupat, în mod sã-i afle tainele. Când mai schimbam
Gheorghe David s-a nãscut la 24 iunie deosebit, ºi de muzica dedicatã Corului câte o vorbã despre jocurile politice ºi
1941, în oraºul Abrud, judeþul Alba. A “A cappella” ºi a creat, în acest climat tertipurile unora, Gigi David, mângâind
absolvit Academia de Muzicã “Gheor- orphic, multe piese, foarte inspirate. Dar clapele pianului, replica zâmbind: Par-
ghe Dima”, din Cluj-Napoca, instituþie cea mai importantã realizare a sa constã tidele se mai schimbã... dar muzica
la care ºi-a dat doctoratul în muzicologie, în generarea multor “Antologii corale”, rãmâne eternã! Era lozinca lui favoritã,
cu distinsul profesor universitar Valentin care au cuprins cele mai valoroase opu- crezul sãu etern ºi nu l-a schimbat toatã
Timaru. A fost, peste 17 ani, dirijor ºi suri ale compozitorilor români de piese viaþa”. ªi-a dovedit dragostea pentru
director la “Teatrul de revistã” din Deva. vocale. Aceste antologii, prefaþate de culturã, competenþele ºi capacitatea
S-a afirmat ca profesor la ªcoala de Arte prof. dr. Valentin Timaru, au intrat ca managerialã în toate domeniile în care
“Francisc Hubic” din Oradea, apoi, la bibliografie obligatorie pentru muzica a muncit, la toate locurile de muncã, fie
Liceul de Artã din acelaºi oraº, la pres- închinatã Corurilor a cappella, concepute cã este vorba despre ªcoala Popularã
tigioasa Facultate de Muzicã, predã or- de cei mai valoroºi compozitori din þarã. de Artã Oradea, Teatrul de Stat de
chestraþia, teoria instrumentelor ºi citirea Este apreciat de întreaga elitã muzicalã Estradã Deva, Liceul de Artã Oradea,
de partituri. A publicat, în calitate de a þãrii, începând cu maeºtrii Cornel Þã- Facultatea de Muzicã Oradea sau Cen-
profesor ºi muzicolog, 10 cãrþi de spe- ranu ºi Doru Popovici. George Miha- trul Judeþean pentru Conservarea ºi
cialitate ºi un curs de dirijat. Pe lângã lache, unul dintre cei mai importanþi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor,
concertele unde ºi-a adus preþioase critici ai momentului, îi scria prietenului aceastã din urmã instituþie conducând-o
contribuþii ca dirijor, a susþinut multe ºi maestrului Gheorghe David: “La 20 de ani, cu har ºi rezultate remarca-
comunicãri, la diferite congrese ºi co- ceasul când bat, uneori, la poarta amin- bile. Personalitate de prim-rang a cultu-
locvii naþionale ºi internaþionale, eta- tirilor ºi nostalgiei, te regãsesc într-un rii bihorene, prof. dr. Gheorghe David
lându-ºi profundele cunoºtinþe în muzi- fotoliu de onoare, la loc de cinste, per- va rãmâne în istoria acestor þinuturi
cologie. În calitate de compozitor, a atras miþându-mi chiar sã apelez la diminutivul drept model exemplar de dãruire ºi
atenþia prin cele peste 200 de creaþii Gigi David. Pentru mine ai rãmas ºi-ai competenþã profesionalã. Dumnezeu sã-
personale ale sale (balete, uverturi, sã rãmâi acelaºi trubadur de altã datã, l odihneascã în pace!
zodii
HORIA BÃDESCU
Rondel
Aceleaºi, iarãºi, nesfârºite ploi în cumpãnã
aceleaºi ore, zile, sãptãmâni; Serie nouã Anul V (XVIII) Numãrul 1 (66) / 2011 36 pagini
amâni ºi nici nu ºtii ce mai amâni
O publicaþie editatã trimestrial de Centrul Judeþean pentru Conservarea
ºi înnopteazã sângele în noi. ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, în colaborare cu Societatea
Nu e nici înainte, nici-napoi, cultural-ºtiinþificã AdSumus, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.
Se distribuie gratuit.
nu e nimic spre care sã te mâni,
Pilatul vieþii s-a spãlat pe mâini, Ediþie dedicatã memoriei prof. dr. Gheorghe David, unul
ºi înnopteazã sângele în noi. dintre artizanii seriei noi ai publicaþiei Zodii în cumpãnã.
Cum cerºetorii cauþi în gunoi,
în resturile dimineþii tale. Fondator: CASIN
, POPESCU
(Durbach, Germania, 1992)
N-a mai rãmas nimic de pus la cale
ºi înnopteazã sângele în noi. Redactor responsabil:
Nu mai existã nici mãcar: apoi? OCTAVIAN BLAGA
Aceleaºi, iarãºi nesfârºite ploi! E-mail: octblaga@hotmail.com
Blogul revistei: cumpana.wordpress.com
Istorie si
, limbã
Istoria este continuitate. Istoria româ- Bessii aveau, în limba getã, o liturghie Ierusalem, Niceea, cu
nilor, aºa cum a fost sã fie, începe în secolul proprie, celebratã ºi în Bithinia, unde Învã- care Biserica creºtinã or-
I, în Dobrogea, aºa cum am arãtatNOTÃ, þãtura Lui Isus fusese propovãduitã ºi însu- todoxã avea legãturi con-
odatã cu pãtrunderea, acolo, a Învãþãturei ºitã, deja, apostolic, înainte de finele seco- stante ºi strânse. Roma
Lui Isus ºi a puterei acesteia doveditã prin lului I, fapt cert, atestat de Plinius cel Tânãr avea sã capete o liturghie
martiriul suferit pe pãmânt daco-getic de /Plinius Caecilius Secundus, nepot ºi fiu latinã abia cãtre sfârºitul
ucenicul Apostolului Andrei. Ea s’a desfã- adoptat de Plinius cel Bãtrân/ în scrisoarea secolului IV.
ºurat, din acei ani apostolici, dupã relaþia adresatã lui Traian (cf., Epistulae 10, 96 ºi În lumina curatã ºi
faptelor ºi a evenimentelor privind vieaþa 97; pe pãmântul Bithyniei, a avut loc primul desluºitoare a acestor re-
creºtinã, atunci, ºi acolo, începutã pentru Conciliu Ecumenic, în Nikaia/Nicaea/ în anul alitãþi istorice, apãsata a-
cei ce aveau sã fie ºi sã se numeascã, de 325), liturghie celebratã ºi în “Þara Sfântã”, firmaþia a lui Petre ª. Nãs-
atunci, Români, dupã cum îndrumã ºi unde trãiau cãlugãri Bessi. Se pare cã litur- turel: “... que nos ancetres
dovedesc documentele ºi arãtãrile vremii; ghia Bessã, despre care se ºtie cã exista pe les plus lointains s’étaient
relaþii ºi evenimente ce l-au condus ºi pe timpul Sfântului Ioan Hrisostom/Chrysos- d’abord servis d’une li-
Pãrintele Dumitru Stãniloae la concluzia, tomos/ -pãrinte al Bisericii, nãscut cãtre anul turgie latin, qui par la suite
învrednicitã de acea stare fireascã a acelui 344, mort, în exil, în anul 407-, ºi cã, din se transforma, en vertu
timp: “Astfel, limba popularã românã, cum punct de vedere creºtin, era bine consoli- d’une adaptation cultu-
e extrem de probabil cã a fost o limbã de datã, ºi însuºitã de Sfântul Ioan Hrisostomul relle due aussi a l’évo-
cult încã de la începutul creºtinãrii lui de -despre aceasta din urmã se spune cã “deri- lution phonétique et lexi-
prin secolele I, II (dat fiind cã neamul beso- vã din tipul de Antiochia” (Preot Prof. Dr. cale de la langue vivante
thracilor se întindea pânã în Pind ºi Bitinia, Ion Bria, Dicþionar de Teologie ortodoxã, des croyantes. Cette an-
aflându-se ºi în oraºul Filipi ºi în jurul lui, A-Z, Bucureºti, 1994, s. v. Liturghie, p. tique liturgie latine - dont
primul oraº unde a predicat Sfântul Pavel 238; liturghia = serviciu divin de cult, cf. la forme nous échappe et
în Europa), devine acum definitiv ºi o limbã Aug. Psalm. 135; Augustinus Aurelius, qu’il ne faut pas con-
scrisã” (Dumitru Stãniloae, Naþiune ºi Sfântul Augustin /354-430/, Episcop de fondre avec la liturgie ro-
Creºtinism, Ediþie, text stabilit, studiu intro- Hiponne, Bone, în Enarrationes in Psalmus maine - connaissait la réponse liturgique stanþa, pp. 251-255). O confirmare însã a
ductiv ºi note de Constantin Schifirneþ, Edi- 153), a constituit structura Liturghiei “obiº- misserere domine (Domine miserere)”, se valabilitãþii acestei apropieri fãcutã de noi,
tura Elion Bucureºti, 2003, p. 214). nuitã a Bisericii bizantine, fiind mai scurtã vede cã ea este purã invenþie, umpluturã în de toatã autenticitatea istoricã, gãsim în
Martirii au fost în vieaþa poporului român decât aceea a Sfântului Vasile, de care se plãcinta romanizãrii, pe care azi, n’o mai Epitoma pe care M. Iunianus Justinus o
un determinant factor de unitate statalã. De deosebeºte doar prin textul rugãciunilor înghite nimeni dintre aceia ce cunosc, ºi face operei principale a istoricului roman
reþinut este, în aceastã privinþã, ºi concluzia anaforei euharistice ºi care se sãvârºeºte ºtiu sã-l discearnã, adevãrul istoric (Petre Trogus Pompeius (trãieºte în timpul lui
Pãrintelui Dumitru Stãniloae din fragmentul de zece ori pe an” (ibid.), deosebirea între ª. Nãsturel, Le christianisme roumain a Augustus), intitulatã Historiae Philippicae,
Mãrturii lingvistice despre vechimea creº- aceste douã liturghii pãrându-ni-se a fi unul l’epoque des invasions barbares, în o istorie a popoarelor din spaþiul medite-
tinismului la români, din care citãm: din motivele adoptãrii Liturghiei Besse. În “Buletinul Bibliotecii Române Studii ºi docu- ranean, -în 44 de volume,- din prima lor
“Mãrturiile care dovedesc vechimea creºti- timpul în care Bessi aveau propria lor mente româneºti”, vol. XI (XV) Serie nouã, antichitate pânã în timpurile auguste, se-
nismului exprimat într’o formã proprie nu- liturghie, nu exista în limba latinã nicio Freiburg 1984, p. 22; vezi, mai departe, în colele 2-3 (Just. fr. 1; 38, 3).
mai la români sunt de o valoare deosebitã, liturghie, nici chiar pentru uzul slujbelor legãturã cu “regulile ºi tradiþiile liturgice” Justinus zice: “Scytharum gens antiquis-
putând atesta totodatã vechimea poporului papilor. Cea mai veche scriere creºtinã în informaþia adusã de H.-I. Marrou). sima semper (in Aegypto) habita; quam-
nostru pe teritoriul actual. Ele sunt mai grã- limba latinã este din anul 180, ea consem- Nu este fãrã importanþã istoricã a se quam inter Scythas et Aegyptios diu con-
itoare decât numeroasele inscripþii greceºti neazã moartea de martir a ºase creºtini, observa cã numele domnitorului Bessilor, tentio de generis vetustate fuerit”. ... “His
ºi în parte latineºti descoperite pe teritoriul supuºi morþii din ordinul Proconsului din Rabokenthos (capitala regatului sãu era igitur argumentis superatiis Aegyptiis, anti-
actual al României**. Cãci ele nu vorbesc Scilli (Numidia) prin ucidere cu sabia (cf. Besapara, aºezatã pe cursul superior al quiores semper Scytae visi” (Iustinus, Lib.
numai despre persoane în mãsurã sã-ºi Acta Scillitanorum, partea Passio Scilli- fluviului Mariþa, pe malul drept al fluviului), II, Cap. I): “Neamul cel mai vechi al sciþilor
comande confecþionarea unor asemenea tanorum, anul 180; în aceste documente este apropiat de Bokchoris, Bakenrenef, a locuit din toate timpurile în Egipt; astfel
inscripþii în limbile greacã ºi latinã care se este descris ºi martiriul Sfântului Polycarp, rege egiptean din cea de a 24-a dinastie, cã între Sciþi ºi Egipteni a fost din a-toatã
bucurau de onoarea de a fi folosite în scris, din anul 156. Passio Scillitanorum înseamnã domneºte între anii 717-711 a. Chr., peste vechimea o chestiune de întâietate de neam
ci dovedesc continuitatea neîntreruptã a po- Suferinþa oþetului, aluzie la momentul în care cea mai mare parte a Deltei Nilului, capitala (ca locuitor în Egipt)” ... “Aºa dar, aceste
porului nostru în întregimea lui pe teritoriul soldatul roman îi dã sã bea, Lui Isus cru- sa, Sais. argumente în privinþa prezenþei egiptenilor,
locuit de el pânã azi. Întrucât numai el a cificat, “oþet” (vin aromatizat cu scilla, o Savantul francez Henri-Irenée Marou, ca mai vechi trebuesc consideraþi Sciþii”.
folosit aceºti termeni de la începutul for- ceapã marinã; v. Berthold Altaner, teolog în studiul sãu de patristicã intitulat: Diaco- Trogus Pompeius scrie Historiae Phi-
mãrii limbii sale, deci a lui însuºi ca popor catolic, 1885-1964, autor al unei Patrologie, niile Egiptului byzantin, face urmãtoarea lippicae dupã izvoare antice. ªtim de la
deosebit. Aceºti termeni se dovedesc folosiþi publicatã în 1931, pp. 145 ºi 170 ºi urm.). afirmaþie: “Din Egipt Sfântul Chariton a adus Strabon cã scriitorii antici numeau Sciþi pe
de o populaþie identicã cu poporul nostru Iar primele imnuri creºtine în limba latinã regulile ºi tradiþiile liturgice” (Henri-Irenée toate neamurile de la Nord de Istru ºi Pont.
dintr’o epocã mai veche decât sec. IV-VII au fost scrise de episcopul Hilarius din Marrou, Patristicã ºi Umanism culegere de În aceastã privinþã Justinus nu face nicio
de când dateazã inscripþiile creºtine gre- Pictavi (Poitiers) cãtre anii 360. Liturghia studii, Traducere din limba francezã de corecþiune. Prin urmare, în fragmentul citat,
ceºti ºi latineºti pe acest teritoriu” (ibid. p. Sfântului Vasile cel Mare (cca. 329-379, Cristina ºi Costin Popescu, Editura Meri- Sciþi = Geþi. (Q. E.D.)
222; “**Vezi adunarea acestor inscripþii la: prãznuit la 1 Ianuarie) va fi fost cunoscutã, diane 1996, p. 101). H.-I. Marrou nu ne Lângã cele de mai sus, este de reþinut
Emilian Popescu, Inscripþiile din sec. IV- ºi interpretatã, dupã versiuni greceºti, spune cine era Sfântul Chariton, când -în un amãnunt, ºi mai mult decât atât: “umilii
XIII descoperite în România, Bucureºti, (auzite sau cunoscute din limba greacã), ºi ce timp- “a adus regulile ºi tradiþiile liturgice” cãlugãri copþi, dupã oboseala contemplãrii,
Edit. Acad. Republicii Socialiste România, în bisericile creºtine ortodoxe de pe la sfâr- ºi unde le-a “adus”. împleteau coºuri”, o trãire în duhovniceascã
1976”). ºitul veacului IV, dupã ce Vasile a devenit Mãrturisim cã, în ciuda eforturilor de- spiritualitate, de amintire crescãtoare, cu un
În legãturã cu neamul “beso-tracilor” Episcop de Caesarea (371), cãci nu va fi puse de noi, cu limitatele noastre infor- act, fãcut de Sfântul Paul, pe când era doar
menþionat de Dumitru Stãniloae, se cere a fost lucru rar ca un episcop, de pe teritoriul maþii, pentru a completa ºi elucida lipsurile Saul ºi împletea, ca sã-ºi câºtige vieaþa,
fi spus, înainte de orice, cã Bessii, Bessoi, Daciei sau de la Sud de Dunãre, sã nu fi acestei afirmaþii, nu am ajuns la nici un corturi.
erau Geþi, ca ºi Edonii -despre care aflãm cunoscut limba greacã: o dovedesc parti- rezultat pozitiv. Afirmaþia este însã credibilã, Aceste menþiuni s’au fãcut pentru a
de la Herodot cã unul din regii lor se numea cipãrile episcopilor din acele þinuturi la re credita, cum spunea Cicero în de or. 1, sublinia, încã odatã, prezenþa activã a popu-
Getas (cf. Herodot, VIII, 116), ca ºi Odrisii, conciliile ce au avut loc, în acele vremi, 175, “faptul fiind socotit ca adevãrat”. laþiilor thraco-geto-dace pe teritoriile Meso-
din al cãror mare regat, -pe atunci condus exemple, Episcopul Ursacius/Ursu, din Cert este, însã, cã primii creºtini din potamia - Ierusalem - Egipt, prin aceasta
de Sitalkes I, ce avea bunã prietenie cu Singidunum, care împreunã cu Valens, Egipt erau din neamul copþilor, ºi se ºtie cã înþelegându-se ºi legãturile, strânse ºi ime-
Sciþii (Herodot 4, 80),- începând din a doua Episcopul de Mursa -ambii adepþi ai arie- neamul copþilor era un vechi neam de diate, ale acestor populaþii cu cele din Dacia
jumãtate a secolului V a. Chr., fãceau parte nismului- participã la Sinodul din Tyros þinut Thraci; ºi se mai ºtie cã limba coptã era timpurilor creºtine. E bine sã se ºtie cã dintre
(cf. Thucydides, II, 29)-, ca ºi Bisalti. Re- în anul 335 ºi la Sinodul din Serdica din derivatã din vechea egipteanã. Aºa fiind, cãlugãrii copþi s’au ales Sfântul Chir ºi
gatul acelui Sitalkes I se gãsea în “Valea 343 (Valens moare în anul 368). Se pare - apropierea fãcutã de noi între numele Sfântul Ioan, martiri, numiþi “doctori fãrã
Regilor”, la Storossel, în mijlocul Bulgariei, dar istoria tace- cã acel Ursinus, contrapapã domnitorului bessilor, Rabokentis ºi numele de arginþi” pentrucã ei cutreerau oraºele ºi
cum par sã arate impozantul templu dedicat al lui Damasus din Roma (papã între 366- regelui egiptean, Bochoris, Bekenrenef, ne satele îngrijind pe bolnavi ºi convertindu-i
lui Sitalkes I ºi cimitirele descoperite, în anul 384) ar fi fost arian: dupã Sinodul din duce la concluzia: Copþii sunt Geþi, fraþi cu la creºtinism. Pe vremea lui Diocleþian au
2000, de arheologul bulgar Georgi Kitown. Aquileia (381), Ursacius a fost anatemizat. Bessi, popoare vechi din marea seminþie fost chinuiþi ºi apoi decapitaþi de legionari
Sitalkes I moare în anul 424, în lupta pornitã Constituirea riturilor liturgice începe, odatã thracã (vezi, pentru mai puþin, I. Barnea, romani (în anul 304).
de el împotriva Tribalilor, -ºtirea se deþine cu secolul IV, în marile centre: Antiocheia, Relaþiile provinciei Scythia Minor cu Asia Continuare în pagina
de la Thucydides 2, 101. Alexandria, Cappadocia, Cesareea, Edessa, Micã, Siria ºi Egiptul, în Pontica 5, Con- urmãtoare
5
Historia
6 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
CASIN
, POPESCU cele din Nordul Dunãrei, se datoreºte, apoi, când de asemenea se serbeazã Sfântul
Istorie si
, limbã
intereselor organizatorice arãtate la Dunãre ªtefan cel Nou ºi Sfântul Irinarh”. “Nu
de imperiul roman de Rãsãrit. putem sã nu fim izbiþi de asemãnarea nume-
Urmare din pagina precedentã Un alt motiv însã de împiedecare a lor: pe de o parte la Noviodunum, în Sciþia
legãturilor unitãþilor prestatale creºtine, Micã (Dobrogea) Kamasis iar pe de alta în
Teritoriul ocupat de Bessi (din veche Landschaften des romischen Reiches, formate la Sudul Dunãrei, cu cele din Macedonia, la Tiberiupolos, Komasios.”
autohtonie), la Sud de Dunãre, se afla, mai Studien über die inneren Entwickelungen Dobrogea, centrul de iradiere creºtin orto- “ªi unul ºi altul au pierit în acelaºi veac,
cu seamã, în partea de mijloc, ºi parþial in der Keiserzeit, Innsbruck, 1881, ºi în dox, (în Dacia, în Pannonia thraco-dacã, în al IV-V, -lea, iar amândoi fac parte din
cãtre cursul superior al râului Hebros/ Römer und Romanen, Innsbruck, 1887, în Sudul de-a lungului Dunãrei, în Peninsula acelaºi protocreºtinism al Sud-Estului euro-
Mariza, coborînd cãtre Munþii Rodope ºi extras din Zeitschrift für österreichische Balcanicã) a fost ºi faptul -poate cel mai pean... Aºa ceva ne dã de gândit cã neamul
în Munþii Haimos (Munþii Balcani; Rhodope Gymnasien), adevãr natural întãrit ºi de cântãritor- cã nu toate neamurile de Geþi, amândorura a putut fi acelaºi. Nu erau oare
este nume “cert thracic”, dupã cum dove- istoricul român Nicolae Iorga: “Mais a cité, în deosebi Krobizii, au îmbrãþiºat credinþa Traci? Dar ne ferim ca de foc de traco-
deºte savantul sofiot, Christo Danoff; une vie purement rurale, se developpait et în Învãþãtura Lui Isus. De exemplu Krobizii, manie, nepricepându-ne nici în ale traco-
aceasta o constatãm ºi la Herodot 4, 49 ºi pouvait se maintenir” (op. cit., loc. cit. p. care au stãpânit între Athrya (azi Iantra) ºi logiei” (citatele dupã revista Dorul -
8, 116). 47); ºi, adãogãm noi, cu totul deosebit dupã Marea Neagrã, nu credeau în nemurirea februarie 1999, p. 36, ISTORIE).
Aºa fiind faptele, nu poate fi de gândit, anii 311-313 când se recunoaºte, de drept sufletului, ca atare nu-ºi puteau însuºi Acest “ne ferim ca de foc de traco-
cã în acel veac al IV-lea, Românii nu vor fi ºi de fapt, autoritatea Bisericii Creºtine, creºtinismul, o parte din aceºtia ducând o manie” a fost o devizã a majoritãþii isto-
avut, în limba lor, propria lor liturghie. ªi autoritate bine stabilitã dupã anul 330, anul vieaþã asemeni cu Troglodiþii, menþionaþi de ricilor români - nu mai spunem cât de anti-
nu numai atât. Ci ºi un adevãr istoric, de în care Constantinopolul devine capitala Strabon în Moesia (Strabon 7, 318); Heka- istoricã ºi cât de absurdã. Spunem doar ce
naturã lingvisticã, anume, cã la Nord ºi la imperiului roman, decizie ce înseamnã taios îi cunoaºte însã în Sudul Lytiei ºi ne trebue sã spunem, anume cã ºi Kamasis ºi
Sud de Dunãre, pânã la Munþii Rodope, istoric ºi politic abandonarea Romei. O do- spune ca se hrãneau cu reptile; prezenþa Komasios au fost Thraci, Thraci din ramura
Balcanii Negri ºi râul Arda, ce se varsã în vadã, cãci, totuºi, dovadã este, episcopatul lor în Moesia, semnalatã de Strabon, aratã Geþilor. În limba românã cuvintele:
fluviul Mariþa, acolo unde se afla marele din Ratiaria (azi Arcer, Arcsar în Bulgaria), cã ei duceau o vieaþã de nomazi, nivelul lor CÃMAªÃ, CÃMEªÃ, CHIMEAªÃ, CÃ-
centru Uskudama (din secolul II, Hadria- unde, în secolul IV, este menþionat un anume de vieaþã asemuindu-se timpurilor neolitice. MêOIU, CÃMEªOIU sunt cuvinte getice;
nopolis), se vorbea limba românã, cu Palladius, ca “episcop de Ratiaria (Dacia)”, Ei au fost împinºi spre Sud, de cãtre Sciþi, ºi tot getic este ºi cuvântul “COMANAC
specificele, fireºtile, regionalisme. Ignora- autor al lucrãrii Contra Ambrosium (Grison ºi îºi vor pierde, cu vremea, identitatea. (pl. -ace), acoperãmânt al capului, de formã
rea acestei realitãþi geografico-lingvistice se CC 87, 1982, SC 267, 1980, pp. 264-324). În Sudul Dunãrei, vor fi însã ºi alte nea- rotundã, din lânã împletitã sau de pâslã,
menþine ºi azi, ea a dus la grava eroare în Palladius era “arian, purtãtorul de cuvânt al muri de Geþi creºtinaþi, exemplu, neamul purtat de cãlugãri ºi de cãlugãriþe” (I-A.
care s’a aflat Alexandru Rosetti, când, cu illyrilor”. În conciliul þinut la Aquileia în 381 Serzilor/Serdoi, capitala lor, Serdica (azi Candrea).
o uºurinþã condamnabilã, - nu doar din a fost condamnat ca eretic, “cu toate pro- Sofia), este aceea unde, în anul 344, a avut Plinius, sub 6, 80 spune cã un popor al
punct de vedere ºtiinþific, istorico-geogra- testele vehemente a celor mai mulþi dintre loc renumitul Conciliu al scriitorilor bise- Sciþiei din Asia Micã se numea Camaese,
fico-lingvistic, ci ºi naþional, creºtin - a participanþi” (Prof. Dr. B. R. Voss, din riceºti; creºtini ortodocºi au fost ºi vecinii ºi, de asemenea, cã numele unui popor scit
putut spune: “Astãzi româna este împãrþitã Münster). Ratiaria a fost, într’o vreme, ca- lor Agrianii-/Agrianes, ºi Coilaleþii/Koilaletai, era Camae (ebda.). Camases, is s’a numit
în patru dialecte: dacoromânã, care ocupã pitala provinciei Dacia Ripensis. În acest rãsculaþi în anul 21 dupã Christos, împo- un rege vechi, care a domnit în Latium
teritoriile de la nordul Dunãrii, aromâna (sau context putem aminti ºi pe Palladios, triva Romei. Ei se gãsesc menþionaþi pe o împreunã cu Janus (Macr. Sat. 1, 7; numele
macedoromâna), meglenoromâna ºi istro- episcop de Helenopolis (364-435), cãlugãr, diplomã militarã, scrisã în limba greacã, acelei regiuni era Camasena: Serv. En. 8,
româna, vorbite în sudul Dunãrii” (Al. Rose- discipol al lui Euagrios Ponticus, autor al datând din anul 86 dupã Christos, ca strategi 330. Originea acestor apelaþiuni era, de
tti, Româna comunã, Cursurile de varã ºi unei Historia Lausiaca, sau despre cãlugãrii deosebiþi: strategia koi(la)letike = strategia sigur, de la strãvechi ramuri thrace stabilite
colocviile ºtiinþifice, Bucureºti, 1965, p. 9). egipteni din primele timpuri ale creºtinis- koi(la)leticã (CIL III p. 857 v. 23 din anul în Peninsula Italicã înainte de veacul rãz-
Erorile sunt grave: nu existã “un dialect” mului (C. Butler, The Lausiac History of 86 dupã Christos, Tab. Peut. segm. VIII). boiului troian.
-sau o limbã- care sã poatã fi numitã the Palladios, 1898, douã volume). Eua- Unitãþile prestatale româneºti de la Sud ªi dacã la Tiberiupolis, în Macedonia
“daco-româna”, ci, aºa cum am arãtat, ºi grius Ponticus (nãscut în Pont, anul 345, de Dunãre, de pe locurile Bessilor, Diobe- anului 361 (acolo creºtinismul avea vechime
noi, ºi Dumitru Stãniloae, o limbã românã. mort în Egipt, anul 400), hirotonit diacon ssilor ºi ale celorlalte neamuri de Geþi apostolicã), Komasios -“un monah”, îi
Mai mult, în aceastã chestiune, ne oprim a de Grigorie din Nazianz, a predicat multã creºtinaþi, se vor consolida ºi vor forma spune Petre ªt. Nãsturel- a murit “Mãr-
zice. E inutil. Amintim însã o gândire uitatã vreme în Constantinopol, din 382 a trãit la state autonome, limba vorbitã pe teritoriul turisind împreunã cu doi episcopi ºi câþiva
a lui Nicolae Iorga. Vorbind de Românii din cãlugãrii copþi din Egipt. lor fiind limba românã specificã locurilor. preoþi, diaconi ºi cãlugãri”, aceasta în-
peninsula balcanicã ºi din teritoriul vechei Teritorial, lingvistic, am putea numi -în Deosebirea acestor (pre-)state autonome seamnã cã acel Komasios va fi fost primul
Dacii, Iorga, în anii 1924, scria un adevãr o aceeaºi ordine de idei, dar alta, ºi de o autohtone, de grai românesc, constitue ca- ‘Dominator’ între ei, primul dintre episcopi,
uitat, pe care, mai târziu, avea el însuºi sã- altã vechime-, localitatea Vlasac, din apro- pitole de istorie (încã) necercetatã, (încã) un nominatum adicã un renumit creºtin, ºi
l uite: “Avec un puissant apport de vie pierea celebrului loc, Lepenski Vir, de lângã necunoscutã în veridica lor esenþã ca fiinþã (mai înseamnã) cã în Macedonia vor fi
paysanne, qui est d’autant plus naturel que Porþile de Fier, pe malul drept al Dunãrei. adfinã, de sânge, a neamului românesc, existat -ºi nu numai în Macedonia: în
la romanisation, d’apres notre hypothese, Acolo, la Lepenski Vir, între anii 1965 ºi aºteaptã iubitorul de adevãr, cercetãtorul aceastã idee menþionãm, ca exemplu, pe
a été accomplie par des éléments ruraux... 1969, au fost descoperite bogate vestigii onest ºi acribie prin har a o scrie: drumul îi acel Isidor (ofiþer în armata împãratului
(qui), ont donné a la nouvelle vie religieuse ale unei mari civilizaþii preneolitice, datând este arãtat ºi deschis. roman Decius Caius /197-251/, dac de ori-
chrétienne un caractere archaique, pa- de cca. 8 milenii, deci mai veche decât aceea Nu ca deschidere de drum, ci ca idee gine), care, denunþat cã este creºtin, a
triarcal, qui lui resta pendant longtemps et arãtatã de vestigiile din Mesopotamia ºi pe care marea majoritate a istoricilor români suferit martiriul ºi a fost ucis (fiind sanc-
qui est reconnaissable dans les termes defi- Egipt, caracterul acestor vestigii fiind ma- ºi-au fãcut-o asupra acestui drum, aici tificat, Biserica ortodoxã îl prãznueºte la 14
nitivement adoptés” (N. Iorga, La «Roma- gico-religios; fiind vorba de un caracter deschis, vrem sã spunem dreptele cuvinte Mai)-, ºi alte reºedinþe episcopale, bine
nia» danubienne et les barbares au VIe magico-religios, am putea menþiona loca- Despre numele Kamasis al unui mucenic definite ca organizaþii creºtine, nu însã ºi
siecle, Extrait de la Revue belge de Phi- litatea Vranja (cf. cu, în România, Vran- din Noviodunum, de Petre ª. Nãsturel, o politico-militare, ele nefiind capabile, încã,
lologie et d’Histoire, Tome III, n°1, jan- cea), din Sud-Vestul Bulgariei, unde, pe un scrisoare, din Paris, trimisã revistei Dorul sã-ºi apere independenþa ºi sã-ºi asigure
viers-mars 1924, Brusselles, 1924, pp. 36). monument funerar, este figuratã zeiþa thra- “la 28 decembrie 1998”, publicatã în “fe- autonomia: ele constituiau însã adevãrate
Este neîndoielnic, cã, în aceastã “atmos- cilor, Bendis, asimilatã cu Artemis (Herodot, bruarie 1999”. unitãþi statale, de întindere teritorialã vlãdi-
ferã ruralã” (N. Iorga), ºi în þinuturile Bes- 4, 33 ºi 5, 7), dar ºi cu Hekate ºi cu Perse- Citãm textul ce intereseazã drumul ceascã, voevodalã: când vremea va fi îm-
silor ºi Diobessilor, neamuri frãþeºti ale phone. nostru: “Dar Kamasis? Citesc sub iscãlitura plinitã ele vor forma voevodatele þãrilor
Geþilor, precum ºi în celelalte þinuturi ale Legãturile acelor unitãþi prestatale ro- Pãrintelui Pãcurariu, cã în Asia Micã nu- româneºti de care vor da seama cronicele
geþilor de la Sud de Dunãre, pânã la Munþii mâneºti, formate la Sud de Dunãre, cu cele mele se mai întâlneºte asemãnãtor; mai mult ce vor fi obligate sã le respecte ºi sã le men-
Balcanici, vor fi luat fiinþã comunitãþi creº- din Dobrogea ºi cu cele de la Nord de nu spune însã, iar mai mult nici eu nu ºtiu. þioneze, velit nolit, fiindcã prea mari pentru
tine ortodoxe în care limba autohtonã era o Dunãre, au fost tãiate, întâi de grabnica Cât despre colegul nostru Emilian Popescu, a fi ignorate ºi prea tari pentru a nu se teme
limbã românã, localã, ºi cã, acele comunitãþi furie a Romei de a-ºi consolida, reorga- domnia-sa aminteºte de niºte inscripþii latine de ele ºi de viitorul lor.
creºtine vor fi condus, prin unirea lor sub nizatoric, puterea ºi influenþa ei, dupã de la Roma (Camasius) sau din Italia (Ca- Spunem, de pe acum, cã acele state
un vlãdicã, “un «dominateur»” (N. Iorga, retragerea sa silitã din Dacia, pe teritoriul masus, Camasios, Damasus)8, fãrã sã dea româneºti au constituit barierele de netrecut,
op. cit., p. 37), la formarea de unitãþi presta- de la Sud de Dunãre, ascultãtor, încã, de alte amãnunte mai desvoltate”; “8 Em. -graniþele- ce au împiedecat expansiunea în
tale româneºti ca grai ºi fiinþã, -cãci ºi acolo Roma; decadenþa puterii Romei, dacã nu Popescu, Inscripþii...., p. 278)”. Peninsula Balcanicã a numerosului trib
au existat martiri ºi vlãdici-, exemplu se va fi fãcut de atunci simþitã, teama ei, “Iatã însã cã cu totul din întâmplare” - turanic cunoscut sub numele de Bulgari,
doveditor fiind Vlanija, aºezare al cãrei însã, de o astfel de stare, se vãdeºte clar - Petre ª. Nãsturel este departe de a înþelege care, dupã bãtãlia câºtigatã împotriva
nume face inutilã orice comentare. Julius clare ostendere, Quint. 2, 17, 2-, prin ale- ºi a se pãtrunde de Adevãrul divin, cã, ‘nu armatelor împãratului Constantin IV al
Jung consemnase deja, un adevãr general, gerea, ca împãrat al Romei, a lui Maximinus existã întâmplare’ (Gala Galaction)- “am dat Bizanþului (anul 610) au trecut Dunãrea ºi
natural, indiscutabil, anume cã populaþiile Thrax (235-238), a lui Galerius Valerius peste un nume care ar putea aduce ºi el împreunã cu triburi de Slavi au format
rurale de pe toate teritoriile invadate ºi Maximianus, de origine illyr, împãrat de la ceva mai multã luminã. Într’adevãr, unul (istoricii, spun încã “în Moesia”!), statul
cucerite de Romani -oriunde s’ar fi aflat 1 Martie 293 (ales pe când se gãsea în din cei 15 mucenici de la Tiberiupolis -azi bulgaro-slav.
acestea- nu au acceptat sã se plece Nicomedia, el moare în anul 306) ºi a lui Strumiþa, în Macedonia- se chiamã Kama- NOTÃ. Acest fragment face parte din
steagurilor soldaþilor romani, apãrându-le pe Maximinus Daia (v. la Români, numele de sios. Acesta, un monah, a pierit sub Iulian al doilea volum al ISTORIEI RO-
cele ale patriei lor, mai cu înverºunare ºi familie Daia), împãrat roman între 310 ºi Apostatul la anul 361. Mãrturisind împre- MÂNILOR DE LA ÎNCEPUTUL FOR-
strãºnicie, -subliniem noi-, populaþiile daco- 313. O altã întrerupere a legãturilor forma- unã cu doi episcopi ºi câþiva preoþi, diaconi MÃRII LOR CA POPOR PÂNà ÎN SE-
gete- (v. Julius Jung, în Die romanischen þiunilor prestatale de la Sud de Dunãre cu ºi cãlugãri, el este pomenit la 28 noiembrie, COLUL AL XII-LEA, sub tipar.
Vocabula
ALEXANDRU PELE
Încercare de explicatie
,
a originii etnonimului ungur
Termenul rom. ungur nu poate fi explicat
din sl. ongrinu (DLRM, DEX) din mai
multe motive, între care:
Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 7
a). Sl. ogrinu putea deveni în românã
cel mult *ungrin ºi nu ungur;
b). În perioada în care începe înaintarea
ungurilor spre banatele sau voievodatele
româneºti de la est de Tisa (sec. X e.n.) în
limbile slave din vecinãtatea Pannoniei
avusese loc denazalizarea, în termenii vechi
slavi, deci dispariþia lui -n-. În acest caz,
termenul sl. ongrinu trebuia sã aparã în
românã sub forma *ogrin sau *ugrin;
c). Popoarele de limbã slavã din veci-
nãtatea Pannoniei istorice folosesc, pentru
numirea ungurilor, urmãtorii termeni: slc.
Mad’ar, Mad’arsko (ungur, Ungaria); sln.
Madzar, Madzarsko (ungur, Ungaria); scr.
Madar “ungur”; termeni care au la bazã
etimonul magh. magyar.
Celelalte popoare slave care nu au con-
vieþuit într-un mod atât de strâns cu un-
gurii, mai depãrtate geograficeºte, îi denu-
mesc astfel: bg. ungar (ungarec) “ungur”;
Ungaria “Ungaria”; ceh. Uher “ungur”, Uhry
“Ungaria”, dar ºi (mai nou) Mad’ar; pol.
Wegier “ungur”, Wegry “Ungaria”; rus.
vengr “ungur”, Vengria “Ungaria” (venge-
rec “ungur”); ucr. ugorec “ungur”, Ugors-
èina “Ungaria”.
Rezultã ºi din aceastã succintã pre-
zentare cã nici un popor slav, din cele
enumerate mai sus, nu a pãstrat în limba sa
presupusul etimon slav ongrinu. Limbile Europa centralã, românii se învecinau cu aratã cu multã claritate cã termenul se pre- dupã rãzboaiele de peste 300 ani duse de
cehã ºi ucraineanã pãstreazã doar tema marele cnezat al Lituaniei, ºi, dupã toate zintã ca un cuvânt compus din douã ele- unguri pentru cucerirea Transilvaniei, în
denazalizatã ºi metatezatã (în ucr. uhor, ceh. probabilitãþile, românii trãiau ºi în cuprinsul mente: ung + suf. -ar. Credem cã nu este toate limbile în contact, iar în germanã ºi
uher), pe când polona ºi rusa pãstreazã tema marelui Cnezat lituan, este posibil ca, prin cazul sã insistãm asupra faptului cã suf. - prin intermediul saºilor ardeleni.
vengr (pol. Wegier, rus. vengr(erec), în intermediul limbii lituaniene, termenul rom. ar este moºtenit din latinã ºi foarte pro- Acesta poate fi veridic nu numai din
care partea iniþialã a cuvântului a devenit ungar ºi Ungaria sã fi pãtruns ºi în limba ductiv în românã, limba noastrã având prio- punctul de vedere al structurii cuvântului,
ven- în loc de on(grin). letonã. ritate faþã de germanã. al adevãrului istoric, românii fiind autohtoni
Bulgara cunoaºte forma ungar identicã Dupã cunoºtinþele noastre, termenul it. Am putea accepta un împrumut din ºi în nordul Dunãrii (termenul ungar, ungur
cu rom. ungar, care, evident, aparþine altei unghero derivã dintr-un etimon ungaro, germ. Ungar (DEX, p.996), dacã în aceastã lipsind din dialectele româneºti transdanu-
arii geolingvistice. deoarece fonetica istoricã ne aratã cã e < a limbã ar exista o explicaþie plauzibilã. biene), ci ºi din punct de vedere al evoluþiei
d). Termenul cu care denumesc alte ºi nu invers, aºa cum vom vedea într-un Deocamdatã, ni se pare demn de ana- semantice.
popoare pe unguri, în special popoarele studiu special consacrat acestei probleme. lizat faptul cã acest nume etnic se pare cã Faptul cã românii i-au numit întotdeauna
vechi de origine indo-europeanã, are aproxi- Rãmâne, aºadar, de stabilit dacã rom. are la bazã, conform legendelor care mai pe vecinii lor de la Apus cu numele de unguri
mativ aceeaºi formã ca în românã, dupã ungar < germ. Ungar sau dacã germ. Ungar circulã prin Ardeal, obiceiul vechilor unguri ne aratã marea vechime a termenului ºi
cum vom vedea mai jos: alb. hungarez, < rom. ungar, care, dupã cum am arãtat de a se unge - “vopsi” - pe faþã cu ceva ºi adânca lui înrãdãcinare în conºtiinþa ma-
Hungari(a) (“ungur, Ungaria”); germ. Ungar supra nu poate proveni din sl. ongrinu. de a-ºi mutila faþa pentru a arãta mai fioroºi, selor. În mod livresc se încearcã introdu-
“ungur”; Ungarn “Ungaria”; gr. Oúggrikós Am ales aceste situaþii diferite întrucât aºa cum se spune cã arãta o cãpetenie de a cerea termenului maghiar, care a devenit
“ungur”, Oúggaría “Ungaria”; let. ungars limbile popoarelor mai îndepãrtate de unguri lor, care se numea Kap-Kun, de unde ar fi obiºnuit în cercurile oamenilor instruiþi, dar
“ungur”; Ungheria “Ungaria”; fr. hongrois nu au avut cu ei raporturi aºa de strânse ca derivat apoi ºi cuvântul rom. cãpcãun. încã nu s-a reuºit sã se creeze un derivat
“ungur”; Hongrie “Ungaria”; port. húngaro popoarele vecine ºi considerãm cã termenul Ungerea pe faþã ºi pe mâini este obiº- de la tema maghiar pentru a denumi Ungaria
“ungur”; Hungaria “Ungaria” etc. etnic ungar a fost împrumutat în primul rând nuitã ºi la alte popoare care trãiesc într-o ºi nici nu se întrevede o asemenea posi-
Dupã cum se poate observa în limbile prin filierã. climã mai asprã sau în cazul unor ierni mai bilitate.
indicate mai sus, termenul are partea iniþialã Termenul bulgar ungar poate fi con- geroase. Rom. ungar, în mod obiºnuit, prin
ca ºi în românã: (h)ung - fãrã a se putea siderat tot un împrumut din românã. Derivarea cu suf. rom. -ar este identicã schimbarea accentului, a devenit ungar >
pretinde cã aceste limbi - ar fi putut împru- e) În germanã ºi în românã, termenul ºi în cazul altor termeni similari. Spre ungãr de unde, prin asimilare vocalicã
muta cuvântul respectiv din limba slavã. iniþial era identic ca formã ºi s-a pãstrat exemplu: regresivã > ungur, care este o creaþie pe
Mai mult, ni se pare demnã de semnalat astfel pânã în zilele noastre: rom. ungar, rom. suge (< lat. sugere) + suf. -ar = teren românesc nemaiîntâlnitã la alte po-
asemãnarea pânã la identitate dintre termenii germ. Ungar. sugar; poare.
letoni ungars ºi Ungarija ºi termenii rom. Din punct de vedere al pãtrunderii aces- rom. fugi (< lat. pop. fugire = fugere) Evoluþia termenului rom. ungar > ungur
ungar ºi Ungaria, care au supravieþuit, cazul tui termen în cele douã limbi din maghiarã, + suf. -ar = fugar; ne aratã cã tema este o creaþie româneascã,
letonei, între limbile slave (polonã, rusã, cum ar fi fost normal, situaþia este cât se rom. unge + suf. -ar = ungar etc. cãci asemenea evoluþii se produc, cu regu-
ucraineanã) în care ungurii, dupã cum am poate de limpede: magh. magyar (fon. Indiferent cât de obiºnuiþi suntem cu laritate, în general, numai în cazul cu-
vãzut mai sus, sunt numiþi cu alþi termeni moghior) nu putea deveni rom. ungar etimologiile “încetãþenite”, ºi mai ales cu vintelor proprii. Cuvintele împrumutate, de
specifici fiecãrei limbi, dar foarte îndepãrtaþi (germ. Ungar). Rezultã, deci, cã termenul cele care derivã din teoriile imigraþioniste, obicei, nu-ºi schimbã structura.
de tema din letonã ºi românã. ungar (germ. Ungar) nu a fost împrumutat analiza structuralã a termenului, neiertã- În linii generale, aceasta este, dupã pã-
Prin urmare, la stabilirea originii cuvân- de la populaþia ungureascã care nu-l poseda toare prin simplitatea ei, ne aratã cã termenul rerea noastrã, originea ºi semantismul ter-
tului rom. ungur (ungar) trebuie avutã în ºi nu se numea cu acest cuvânt, ºi nici din ungar este identic cu orice compus româ- menului ungur din limba românã, care
vedere existenþa în primul rând a termenilor latinã nu l-au putut moºteni, deoarece, în nesc de acest fel. Semantismul cuvântului, reflectã ºi el situaþia socialã ºi naþionalã a
letoni, germani, italieni, respectiv: let. secolul al IX-lea - al X-lea latina nu mai generalizat, ca etnonim, se poate explica celor douã popoare din primele lor contacte
ungars, Ungarija; germ. Ungar, Ungarn, it. exista ca limbã vorbitã de vreun popor, ci prin abandonarea sensului originar “de ºi pânã azi.
unghero, Ungheria, dar, iniþial, Ungaria numai ca limbã de cancelarie. ungar”, care “unge (care se unge)” în Notã. Material din arhiva AdSumus
(a.1239-1245) (PTP, 233). În aceastã perioadã, ºi alte limbi antice favoarea numelui etnic respectiv. (colecþia Alexandru Pele), oferit de familia
Dar cum, dupã epoca istoricã în care (v.gr.) dispãruserã de mult. Forma rom. ungar, datoritã poziþiei Amalia ºi Octavian Þâmpãu, fiica ºi gine-
au avut loc prefacerile sociale ºi naþionale, Ni se pare demn de amintit faptul cã limbii române în aceastã parte a Europei, a rele regretatului cercetãtor orãdean. Titlul
în cauzã, între care ºi aºezarea ungurilor în analiza structuralã a cuvântului ungar ne putut fi rãspânditã, mai ales în timpul ºi aparþine redacþiei.
7
Dialexicon
MIRON BLAGA
OCTAVIAN BLAGA Câteva dezvoltãri lexicale
ABDJE, ABDJI, ABDJITUI, ABDJITURÎ
Niciun glosar de criºenisme nu atestã
aceastã serie lexicalã, motiv pentru care
de pe Valea Iadului (Crisana)
,
suntem înclinaþi sã credem cã este o dez- SIMBOLURI
voltare localã. L-am identificat într-un me- j
palatalizare
diu colocvial, ca expresie spontanã: mã+i / u
/u/ surd
ce abdjitúrî dji uom (IPo).
i
/i/ semivocalic
´ silabã tonicã
Solicitând o explicaþie asupra înþelesului, / unitate melodicã nonterminalã
IPo ne trimite la adv. abdjé (abdjé, exc. // unitate melodicã terminalã
ábdje. adv. 1. (modal) abia, anevoie, cu . vocala urmãtoare aparþine unei alte silabe
greutate: aºé i+erám dji betji+ágî / cã cu + apartenenþã la aceeaºi silabã
[me] sugestie
d-abdjé mã þânjem pã ptjièuo+ári, MB; în [me] rãspuns la sugestie
expr., cu ábdje ºi abdjé / l-am fãcút ºi [ri] ridendo
mâ´nci, AP; 2. (cantitativ) foarte puþin: cu [me] meditativ
abdjé sã vedjé pã frúnzî / cã bãtjé vâ´ntu,
IP. Etimologia DEXs.v., <lat. ad vix, este
forþatã. Preferãm et. nec., deºi, neaflându-
se în limbile de contact, este probabil
autohton): aºé // uon uom puturósu / cári
le faèi pã tjítji cu d-abdjé.
Întrebatã de unde cunoaºte acest cu-
vânt, IPo ezitã, dar susþine cã nu este in-
venþie personalã:
[su] po+át j i [ri] l-a+i inventát
dumitáli / i+o nu l-am ma a.uzî´t!
[re] ba nu // cã+-i dji la bãtrâ´nj // cã
u
or ma fo ºi d-a.íºtje / abdjitúri / nu+-i
núma amú aºé // [me] ºi la anjimál î+i
zâè aºé // cãt-ún bo+u: / dj-abdjé tráji.
La verificare cu informatorul MB, dis-
cuþia a decurs astfel: la ce zâè abdjitúrî? /
/ ºtjii vo+árba ásta?. MB ezitã, ceea ce ne
determinã sã sugerãm:
[su] î+i zâè abdjitúrî únu+i uom lé-
8 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
n eº?
j
[re] poþ / da îi zâè puturuós // poþ ºi+- 1. bulgãre, cocoloº 2. boþ de caº, scoacã Aºadar, Noptjócu denomina noaptea cea Femininul, derivat pe teren românesc,
i zâè ºi abdjitúrî / dácî núma cu d-abdjé sau brânzã; de mãmãligã), socotit cuvânt mai lungã din an, iar Noptjoce era spiritul ºuogoríþî, semnificã 1.„cumnatã”, dar s-a
fáèi ce tre+ábî. autohton. Consemnãm, în arealul studiat, acelei nopþi. Întrebatã cum ºtiau când vine produs contaminarea cu sens 2, dar ºi cu
Dacã proba nu a fost foarte convin- un 3. „grãmadã”, „îngrãmãdealã”: atúnce Noptjócu, MB precizeazã: n-ávem che- aria semanticã 3, supra. Ce ma faè / [ri]
gãtoare, revelator a fost sã atestãm douã / tãþ ºerptjii sã fac bulz (TP), bulz i+erá rindári / da dj-índji // ºti.iém pã stéli // ºuogoríþa nuo+ástî?, se adreseazã NB unei
verbe din aceeaºi familie: abdjitu+í ºi abdjí: dji o+áminji (IP). amú n-aº ma cunuo+áºtji. fete, în prezenþa unui alt informator. De-
ºi-þ spu+i djirépt / gre+u m-abdjitu.i+í Mai multe derivate pornesc din sens 3, În seria spiritelor care bântuiau pe Valea plasarea de accent consemnatã la masculin
pîn lá tjínji / dji njá.u+a ásta (NB), dar ºi: unele nefiind glosate în altã parte: mai Iadului, am mai notat Uri.iéºî, fiinþe de o nu se produce în acest caz.
d-ápu nu poè amú /nu ma abdjésc dji frecvent îmbulzálî s.f. „îmbulzealã”, dar mãrime ºi o forþã deosebite, care nu fãceau Consemnãm, în vorbirea þãrãneascã din
tréburi (MK). ºi bulzã.i+álî s. f. „idem”, bulzî´º, adv., rãu oamenilor; Ursîto+árili, care veneau de pe Valea Iadului, derivatele, ºuogore+án/
„înghesuit”: nji+-o strâns bózgorii bulzî´º la noii-nãscuþi ºi le preziceau viitorul; ca sã ºuogore+ánî (practic sinonim cu ºuogór 1,
ACÃR/ACÎR ºi derivate pã tãþ, MB, bulzu+í, var. bulzurí, cu [r] fie bune, sau mãcar indulgente, li se pregãtea 2, 3/ ºuogoríþî 1, întâlnit de noi doar la
Cu acãr (ácãr, var. ácâr, adv., conj., infix, „a aduna grãmadã”. o masã specialã, din care se ospãtau trei vocativ ºi, de cele mai multe ori, însoþit de
„ori”: ácâr álbî / ácâr njágrî, SG; vi.í zile, ceea ce rãmânea dându-se, de obicei, posesiv), dar ºi extensiile, doar la generaþiile
I+onúþu // ácãr vi+i tu?, CTo; et. nec., NOPTJÓCU ºi NOPTJÓCE ca rãsplatã, femeii care moºea copilul; mai tinere, de la sens 3, ºuogorími (nepa-
dar probabil autohton pentru motivul invocat Lexemul Nopt jócu l-am înregistrat Zvârcuoláèii „vârcolacii” care produceau latalizat, vulg., „orgie”) ºi, dezvoltare
supra, pentru abdjé), ne gãsim pe un teren pentru prima datã într-un mediu familial: la diferite catastrofe, între care cele mai ineditã, neconsemnatã în alte glosare con-
accidentat. Îl gãsim atât ca adverb, cât ºi noáptj-i Noptjócu (FP); nu apare în niciun periculoase erau mâncátu soarelui sau al sultate, înº uogorí: no / basamî n j-am
în posturã de conjuncþie, creeazã raporturi glosar de criºenisme consultat. lunii de pe cer º.a.m.d. înºuogorít! (SPe); aºe+í câ´tj-o cotroháliþî
de coordonare disjunctivã (ácãr io / ácãr Inventariind cu informatorul MB divi- djin ásta / dji-nºuogoréºtj tãt sátu (SP).
tu, IBP), dar ºi de coordonare adversativã nitãþile ºi spiritele locale, am avut revelaþia ªuOGÓR/ªuÓGOR ºi derivate DEX
colectiv (1998) DICÞIONARUL
(mãrg / ácãr n-am tre+ábî, FD), intrã, prezenþei unui corelativ al Noptjócului, ªuogór este un cuvânt din sfera ter- EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, ediþia
de asemenea, în compunerea altor cuvinte: Noptjóce. menilor de înrudire, cu sensul de bazã a II-a. Bucureºti: Univers enciclopedic.
acãrcâ´t, acãrcúm, acãrèínj, acãrcé. Recapitulãm contextul: Marþóle / aducé 1.„cumnat” (explicat prin < magh. sogor, SCURTU
Vasile Scurtu (1966) TERMENII DE
În acãrþá „agãþa”, avem, probabil, de-a bóli / tjinzuié mu.i+érili / cári lucra+ú „idem”), atestat încã de la 1707, rãspândit ÎNRUDIRE ÎN LIMBA ROMÂNÃ. Bucureºti:
face cu o contaminare a lui agãþá, însã nu márþe / dúpã ce sã lãsá sára // niè jó.i+e în tot vestul teritoriului dacoromân, de un- Academiei Republicii Socialiste România.
pare sã fie aceeaºi situaþie cu acârtã´ri, var. / niè sâ´mbãta nu sã lucrá / dúpã ce sã de, prin migraþie, ajunge sã fie înregistrat
lãsá sára // Strâ´ga / ásta i+éste ºi amú Informatori (media de vârstã 71 ani)
acãtã´rii, acâtã´rii; ºi acãtã´re, acâtã´re, ºi în nord-estSCURTU,p.213.
DD Dumitru Dumiter, Poianã, script, audio
acârtã´re (posibil relicvã de gen), adj. inv., // Strâ´ga fúrî mána d ji la vaè // i+e Un sens figurat, dar derivat direct din FP Florica Piþ†, Daica, script, audio
de obicei la comparativ, 1. (despre lucruri) láptile dji la vácî // putjé fi lupu / húlptji / semnificaþia de bazã, este 2.„prieten”, pro- IBl Ileana Blaga, mãrginiº centru, script, audio
bun, frumos, de seamã 2. (despre oameni) múscî / ºérptji // sã dãdé dji tri+i uori babil din faptul generalizat al bunei înþelegeri IBP Ileana Blaga, Poianã, video
vrednic. pã´stã cap / ºi sã fãcé gozovínî // niè între cumnaþi. IP Ileana Piþ, centru, script
Precizat doar loco, acãr poate participa câ´njii nu látrî la strâ´gî / cã sã tjem // Pierzând ideea de înrudire prin alianþã, IPo Ileana Popa†, Poianã, centru, script, audio
la formarea comparativului de egalitate: (...) pu+i a+i pã uoblác / o pâ´ntri bâ´rnji un sens depãrtat al cuvântului ºuogór intrã MB Margareta Blaga, centru, audio, video
MD Mihai Dumiter, Sturzeºti, script
ácãr dji mírì (IBl), fáèi ce fáèi / ácãr dji / în grajd / ºi tji áperi dji i+e // ma vinjé într-o posibilã categorie de înrudire prin
MK MK – Maria Costea, Costeºti, script
grásî rãmâ´nji (SP). Noptjóce / da núma uodátî-n an / când concubinaj (3), folosit pentru a desemna, NBr Nicolae Brade, Vãcãreºti, script, video
i+erá Noptjócu // Noptjócu î+i când î+i complice, bãrbáþ / cári // [ri] s-or culcát SG Saveta Gaiþã, Scãioase, script
BULZ ºi derivate noaptje ce ma lúngî / nántji dji Crãèún / cu acéleº feme+í (NBr). Gãsim interesant TP Teodor Piþ†, Daica, script, audio
O localitate de pe Valea Iadului se nu ma ºti+u amú // zâce+ú bãtrâ´ni+i / de consemnat, dincolo de mimica ima- Informatori (media de vârstã 31 ani)
numeºte Bulz. Lexemul bulz este instru- cã atâ´ta creºtji zuu+á dúpî Noptjóc / cât ginabilã, o deplasare de accent din ºuogór CTo Cornelia Toda, mãrginiº centru, script
ment oronimic frecvent în Apuseni, ºi avem sári cocóºu uodátî pã gard (...) // Noptjóce în ºuógor, consemnatã la generaþiile mai FD Florin Deac, Sturzeºti, centru, audio
NB Nicolae Brade, Vãcãreºti, audio, video
ºi pe Valea Iadului inferior, veghind cãtunul vinjé / ºi lu.uá norócu la cári n-or þânút tinere: primul este „cumnat”, „prieten”, al SP Stelian Piþ, Daica, script, video
Poiana ºi habitatul de vacanþã Coada Lacului póstu // máma me / Dotjié / zâcé cã aºé doilea – cu referire la înþelesul 3. Fãrã a SPe Stelian Perþ, Sturzeºti, script, audio
Leºu, Tjétrili Búlzulu+i. cunóºtj uómu / cã o fãcút rélì / cã dúpî pretinde cã deplasarea de accent a devenit (Informatorii sunt din localitatea Remeþi; se
Toponimul ºi instrumentul oronimic a- Noptjóc / i sã-nturná norócu // i+erá lúcru normã, precizãm cã rãspândirea acestui noteazã cãtunul ºi modalitatea de înregistrare;
ferent se întemeiazã pe lexemul bulz (s. n., rã+u. fenomen e cvasi-generalã. perioada de investigare: 2001-2011)
Limba românã
ION COJA
Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 9
în anii 1940-1944
Rememorarea dramei naþionale a românilor pur ºi simplu Popovics Miklós, am rãspuns:
ardeleni din funesta perioadã a anilor 1940 – aici. Mi s-a replicat: „mai repede pasul”, iar în
1944 marchezã nu numai trecerea a ºapte de- momentul urcãrii în vagon un funcþionar ungur
cenii de la dezlãnþuirea prigoanei administraþiei superior a observat rânjind: „P.S. Sa urcã în
horthiste asupra unei bune pãrþi din Tran- aprilie 1941. În fruntea ei, regentul Horthy l-a de vite ºi au fost alungaþi peste graniþã, fãrã vagonul de dormit!...”. ce li s-a spus celorlaþi,
silvania ci reprezintã totodatã ºi un apel de numit pe Mihail Popoff, fost cleric militar în nici un simþ de omenie ºi de ruºine, numai cu îºi poate închipui oricine. Urcaþi în vagoane,
conºtiinþã civicã mobilizatoare pentru a face armata þaristã, refugiat în Bulgaria. Popoff a hainele pe ei. Aºa au fost alungaþi toþi românii uºile au fost închise pe dinafarã. Poate chiar
un front comun spre a veghea ca astfel de încercat sã organizeze ºi în Oradea o parohie fruntaºi din oraºele Transilvaniei de nord. Aºa plumbuite. Expulzaþii n-au putut verifica faptul,
nori sã nu se mai poatã abate peste seninul ortodoxã maghiarã, obligând pe unii români am fost alungat ºi eu, episcopul vostru, din dar e cert cã nu le-au putut deschide. Nici n-
fiinþei noastre naþionale. funcþionari publici sã se înscrie la aceastã reºedinþa episcopeascã din Oradea ºi, dupã am avut voie. ªi aºa am cãlãtorit de la Oradea
Cãci din pãcate existã ºi astãzi cercuri parohie. Biserica Spitalului Central din Oradea, ce am stat în temniþã, în noaptea de 4 spre 5 la Salonta, de aici la Kötegyán, la Békéscsaba
interesate ºi inºi cu minþi înfierbântate care închisã de autoritãþi, a fost declaratã biserica octombrie, am fost încolonat cu alþi peste 300 ºi de aici la Lökösháza, unde am ajuns sâmbãtã
mai viseazã repetarea Dictatului fascist de la acestei parohii. Desigur, fiind o acþiune din cei mai de seamã români ai oraºului Oradea, dimineaþa, la ora 9. Întreaga noapte am stat în
Viena, rãstãlmãcind istoria, denaturând spiritul artificialã, o astfel de parohie, ca ºi Episcopia între jandarmi, ºi am fost îmbarcaþi în vagoane întuneric, în picioare, cãci n-aveam loc sã ne
firesc al relaþiilor interednice, cãlcând grosolan ortodoxã maghiarã, n-a funcþionat niciodatã de vite ºi apoi trimiºi peste graniþã. Dupã aºezãm cu toþii. Copiii ºi femeile au fost culcaþi
peste principii ºi realitãþi mimând fãþarnic ca atare. alungarea noastrã – care a fost semnul pe jos, pe scânduri pline de murdarii. ªi n-a
rânduielile comunitare ale Uniunii Europene Îndatã dupã instaurarea regimului hor- începerii prigoanei – au fost alungaþi cu miile fost permis sã iasã din vagoane nici pentru
ce ne cuprinde într-un spaþiu încã departe de thyst, s-a declanºat în întreg teritoriul ocupat ºi tãrani noºtri din satele ºi de pe moºiile satisfacerea nevoilor trupeºti, astfel cã au
a fi pe deplin închegat sub cupola unui o acþiune de expulzare a fruntaºilor români ºi noastre”. trebuit sã-ºi facã necesitãþile în colþul
autentic spirit european. în special a intelectualilor, juriºti, învãþãtori, Sâmbãtã 5 octombrie la ora 11 a.m., a sosit vagoanelor în care cãlãtoreau. La Lökösháza
Împletindu-ºi dintotdeauna destinul cu al profesori, preoþi, medici, artiºti, funcþionari, în gara Curtici un tren format din 7 vagoane femeilor ºi copiilor ºi s-a dat voie sã coboare
întregului popor, Biserica româneascã s-a împreunã cu familiile lor. Conform datelor de marfã, închise, aducând 283 de români din vagoane ºi sã bea apã. Cãci nici atât nu li
împãrtãºit ºi ea, dupã 30 august 1940, statistice, în câteva zile au fost expulzaþi forþat expulzaþi din Oradea, între care ºi episcopul s-a dat în timpul nopþii. De hranã, nici vorbã.
opresiunea cea mai durã ºi necruþãtoare din 11.419 intelectuali români de toate vârstele. Nicolae Popovici. Din declaraþiile lui date unui Dar bãrbaþilor nu li s-a permis nici atât”.
partea autoritãþilor horthyste. Foarte multe Din Oradea ºi din judeþul Bihor au fost ziarist, expulzarea s-a fãcut astfel: Episcopul Nicolae Popovici, când a cerut voie
lãcaºuri sfinte au fost distruse ºi profanate, arestaþi ºi expulzaþi sute de familii româneºti, „Dupã teroarea din primele zile ale sã coboare din vagon, locotenentul însoþitor
episcopi alungaþi, scuipaþi ºi umiliþi, preoþi în primele zile ale lunii octombrie 1940, în frunte ocupaþiei, a intervenit un calm relativ ºi românii i-a replicat brutal sã se înapoieze, „ cãci ordinul
asasinaþi, deportaþi, schingiuiþi, jefuiþi, cimitire cu episcopul Nicolae Popoviciu, un ierarh cu cãutau sã se încadreze în noua ordine a e ordin”
batjocorite, credincioºi obligaþi samavolnic sã o deosebitã prestanþã ºi probitate moralã ºi lucrurilor, pentru a fi cât mai de folos românilor În aceaºi zi a sosit la Curtici un alt tren cu
renunþe la limba, casele, credinþa ºi numele intelectualã, cunoscut pentru fermitatea cu rãmaºi în Ungaria. Zilele trecute, postul de zece vagoane de marfã încãrcat cu 240
lor, într-o pãtimire generalã ºi umilitoare. care a apãrat drepturile naþionale ale românilor. radio de la Budapesta a difuzat o ºtire despre intelectuali din Cluj ºi Sighet în aceleaºi
Considerând Biserica naþionalã ca una din Nãscut la 3 ianuarie 1903 în Biertan, din un pretins tratament rãu aplicat în gara Curtici condiþii barbare, cãrora li s-au luat banii,
piedicile majore în calea realizãrii planului lor þinutul Târnavelor, vorbitor al limbilor germanã unor unguri ce voiau sã se repatrieze. percheziþionate fiind ºi femeile în chip vulgar
de maghiarizare deplinã ºi anexare definitivã a ºi maghiarã cu o temeinicã pregãtire în ºcolile Lucrurile, ºtiindu-se mijloacele de propagandã ºi jignitor.
Transilvaniei la Ungaria, stãpânitorii primarã, gimnazialã ºi superioarã, a obþinut un ale ungurilor, n-au prea fost luate în seamã, Centrul episcopal al Oradiei a fost nevoit
vremelnici au urmãrit nici mai mult, nici mai doctorat solid la vestita Facultate de Teologie pânã vineri înainte de amiazi, când agenþii civili, sã se mute la Beiuº, unde episcopul Nicolae
puþin decât sã o lichideze, sã o suprime ca din Cernãuþi, dupã aprofundate studii de însoþiþi de subofiþeri de honvezi, au început Popoviciu ºi-a stabilit reºedinþa. La Oradea a
instituþie, dimpreunã cu dreptul românilor de specializare la Atena ºi apoi în Germania, la sã colinde strãzile ºi locuinþele românilor rãmas un Consistoriu care se va ocupa de
a rãmâne în credinþa lor strãbunã ortodoxã. Leipzig, Breslau ºi Tübingen. Între 1932-1936 ridicându-i aºa cum îi gãseau ºi ducându-i la strictele probleme administrative. Teritoriul
În momentul pronunþãrii dictatului fascist a fost profesor de teologie dogmaticã ºi parchet. Aici li s-a luat câte o declaraþie cu cedat al Episcopiilor Oradiei ºi Maramureºului
de la Viena, în cele 11 judeþe din teritoriul apologeticã, omileticã ºi limba greacã la datele personale ºi apoi au fost bãgaþi la a fost încredinþat sã fie condus în cele
ocupat de cei peste 1.300.000 de credincioºi Academia Teologicã din Sibiu, cu o activitate închisoare, alãturi de borfaºi. Vânãtoarea a spirituale de cãtre episcopul Nicolae Colan al
români erau cuprinºi în 1.359 de parohii din intensã ºi pe tãrâm misionar, împlinind continuat pânã seara, aducându-se oameni de Clujului.
eparhiile Oradiei, Clujului, Gherlei, Sighetului aºteptãrile mitropolitului Nicolae Bãlan, al cãrui la masã, femeile din bucãtãrie, toþi în costume De la Beiuº, însã, Nicolae Popoviciu a þinut
ºi Bãii Mari, într-o organizare bisericeascã strãlucit ucenic a fost. sumare. Vineri seara au fost scoºi cu toþii din cât a putut mai mult legãtura cu pãstoriþii sãi,
temeinic închegatã, cu ierahi ºi clerici cãliþi în Teolog de certã valoare, a scris lucrãri celule ºi împãrþiþi, femeile ºi copiii într-o curte, încurajându-i necontenit.
luptele pentru înfãptuirea României Mari. fundamentale de teologie. Apreciindu-l în chip bãrbaþii în altã curte. Bãrbaþii au fost aºezaþi în Academia teologicã din Oradea a fost ea
Biserica româneascã a fost maltratatã deosebit, Nestorul ierarhilor român, episcopul rânduri de câte 4 lângã un zid în faþa lor fiind nevoitã sã se refugieze în teritoriul românesc,
brutal, într-o hãrþuire pemanentã. O cumplitã Roman Ciorogariu al Oradiei l-a prefigurat sã- aºezate 4 plutoane cu baionetele la armã. La funcþionând la Caransebeº ºi Timiºoara. În
teroare s-a abãtut asupra instituþiilor religioase i fie urmaº în scaunul sãu de ctitor al Episcopiei un moment dat ofiþerul comandat a dat ordinul: Oradea n-au mai rãmas în funcþie decât douã
româneºti, asupra slujitorilor sfintelor altare Oradiei. În calitate de episcop, a dovedit cã „Stânga împrejur!” Românii s-au întors cu faþa biserici ortodoxe, biserica cu lunã ºi biserica
ºi asupra maselor de credincioºi. În aceste este nu numai un teolog erudit, dar are ºi o spre perete, fãcându-ºi ultimele socoteli cu din Velenþa.
acþiuni s-au folosit ºi de complicitatea certã vocaþie pastoralã, misionarã ºi oratoricã, viaþa. Un minut de pauzã, dupã care a rãsunat Despuiatã de episcopul, instituþiile ºi
confesiunilor maghiare din Transilvania, de ale cãrei rezultate au determinta o revigorare un nou ordin: „Încãrcaþi!” Altã pauzã scurtã, societãþile ei, Episcopia Ortodoxã a Oradiei, a
persoane influente ºi cu funcþii importante în moral-religioasã în întreaga eparhie. În câþiva alt ordin: „Controlaþi încãrcãtura!”. Ordinul de primit grele lovituri ºi pe plan material. Clãdirea
conducerea lor, aºa cum au fãcut în acþiunile ani s-au cununat 12.000 de familii de încãrcare rãsunã din nou. În acest moment – Casei Naþionale, primitã de la Primãria Oradiei
revizioniste din perioada interbelicã. concubini, s-au clãdit ºi înzestrat multe bisericii ne declarã P.S. – le-am spus preoþilor de lângã în vederea construirii Catedralei cu Soare a
La fel, au încercat ca sã subordoneze ºi case parohiale, s-a statornicit o bunã mine: „Mãcar sã fi spovedit lumea...”. Nu s-a fost confiscatã, la fel ºi Cazarma Criºului ºi
scopurilor lor chiar ºi cultul greco-catolic rânduialã culticã ºi administrativã, cu putut. Eram decis sã ies din rânduri ºi sã dau clãdirea Academiei Teologice au fost
românesc din Transilvania prin trecerea disciplinã clericalã ºi bune rezultate tuturor o deslegare sumarã ºi sã rog pe bunbul confiscate.
parohiilor subordonate Episcopiei unite a organizatorice. În 1937 a început demersurile Dumnezeu sã ne primeascã ºi aceastã jertfã(...). Terenurile sesiilor Episcopiei ºi parohiilor
Oradiei sub jurisdicþia Episcopiei greo-catolice pentru ridicare unei impunãtoare catedrale în Dar n-a mai fost nevoie cãci un nou ordin ne- ortodoxe au fost luate forþat ºi date Episcopiei
maghiare de Hajdudorog, creatã special în Oradea, prin cumpãrarea de clãdiri ºi terenuri a întors din nou cu spatele spre perete. Toate romano-catolice.
1912, cu obligaþia de a oficia sfintele slujbe în ºi adunarea de fonduri, dar vitregiile istoriei s-au petrcut în mijlocul þipetelor ºi plânsetelor Sub pretexul cã Episcopia a cumpãrat
limba maghiarã, implantând forþat preoþi au spulberat acest vis. La Beiuº a ridicat un femeilor ºi copiilor din cealaltã curte, care sediul ºi clãdirile achiziþionate sub preþul real,
neromâni, adepþi ai regimului de ocupaþie. S-a internat de fete. A sprijinit foaia bisericeascã a auziserã comenzile ofiþerilor. A urmat un a fost târâtã într-un ºir de procese, pe care,
urmãrit sistematic slãbirea ºi anihilarea Episcopiei Legea Româneascã, întemeiatã de advertisment: la cea mai micã miºcare soldaþii evident, le-a pierdut ºi a fost obligatã la
potenþalului economic al celor douã confesiuni episcopul Roman Ciorogariu ºi alte tipãrituri vor trage. Dupã aceasta, poþile închisorii s-au despãgubiri uriaºe, care au prãbuºit fondurile
româneºti, îngrãdind posibilitaea de afirmare ziditoare de suflet. A acordat o atenþie specialã deschis ºi românii având femeile ºi copiii în adunate pentru catedralã.
a tradiþiilor specifice spirtualitãþii româneºti. predãrii religiei în ºcoli ºi formãrii religioase a curte, au fost încolonaþi, flancaþi fiind de Iatã, prezentat foarte succint, calvarul
În acþiunile de reprimare a Bisericii tinerei generaþii. armata care avea ordin sã tragã. ªi am plecat. Bisericii naþionale din aceastã parte de þarã
româneºti au fost implicare toate forþele Evident, dupã cedarea Ardealului, a fost Ieºind în B-dul Ferdinand, tristul convoi a fost sub administraþia horthystã, un episod cât se
organizate ale statului: armata, jandarmeria, între cei dintâi vizitaþi de autoritãþile maghiare întâmpinat de trei tancuri, cu þevile mitralierelor poate de dramatic ºi relevant pentru acele
poliþia, organizaþiile paramiliatre, presa, sã fie expulzat. îndreptate spre mijlocul strãzii, iar mai încolo, vremuri de prea tristã amintire, a cãror evocare
bandele neorganizate ºi persoane ºovine Iatã cum descrie însuºi episcopul Nicolae câteva automitraliere ºi câteva camioane cu o facem acum ca un omagiu adus acelor
locale, toate având un gir cvasioficial prin Popovici evenimentele nefericite petrecute în soldaþi. Convoiul se îndrepta încet spre garã. înaintaºi ai noºtri, între care strãluceºte efigia
presã ºi publicaþii. S-a creat o presiune teribilã primele zile ale lunii octombrie 1940: „În urma Nici sã fi trecut pe sub furcile caudine care ne- episcopului Nicolae Popoviciu, care a avut
asupra românilor care sã-i forþeze sã treacã la Dictatului de la Viena, trupul neamului ºi al ar fi durut mai tare. Am avut însã o mângâiere: puterea ºi resursele spirituale de a le rãsbate
una din confesiunile maghiare (romano- þãrii noastre scumpe a fost sfârtecat fãrã milã populaþia maghiarã din Oradea n-a manifestat biruitori. Iar pentru noi, cei de azi, mesajul lor
catolicã, reformatã ºi unitarianã), iar în caz de ºi dreptate(...). zeci de mii de români au fost împotriva noastrã. Sosiþi în garã, expulzaþii au pilduitor sã ne fie literã sfântã testamentarã sã
refuz sã fie expulzaþi în România, ca indezirabili. scoºi de jandarmii maghiari, prin surprindere fost scoºi pe peron. Acolo, au fost strigaþi pe putem ºi noi la rândul nostru, sã biruim
Planurile de maghiarizare a românilor prin din casele lor ºi din agoniseala vieþii lor ºi, nume ºi urcaþi în vagoane de marfã. Bineînþeles, potrivniciile de astãzi pe tãrâm naþional ºi sã
Bisericã au mers pânã la înfiinþarea unei dupã ce au fost batjocoriþi, umiliþi ºi ameninþaþi tot timpul a fost obiectul celui mai vulgar adeverim vechea zicalã cã „tot ce-i românesc
Episcopii ortodoxe maghiare, cu limbã cu împuºcarea, au fost întemniþaþi ºi apoi au vocabular ce se poate închipui. Un palid nu piere ºi nici nu va pieri!”
liturgicã maghiarã, cu sediul la Munkacs, la 12 fost puºi între baionete ºi îmbarcaþi în vagoane exemplu: în momentul când am fost strigat,
11
Rememorãri
12 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
Prof.dr.ing. DUMITRU-FELICIAN LÃZÃROIU
Înfiintarea
, industriei electrotehnice
din România
Deºi între cele douã rãzboaie mondiale "Electrotehnica" s-a constituit pe baza fos-
George Filip (Georges Filip-Lefort) purtând
însemnele Legiunii de onoare A franþei în grad de
comandor, în ziua înmânãrii acesteia la 6
septembrie 2008 în oraºul Villeurbanne.
economia României întregite se dezvoltase telor ateliere ale firmei AEG. Intreprinderea
turilor de pregãtire a personalului, Gh. Filip
într-un ritm înalt, industria electrotehnicã "Electroaparataj" a fost creatã pe baza
a coordonat selectarea a vreo 200 de ingi-
era slab reprezentatã, iar cea electronicã fabricii IER (Industria Electrotehnicã Româ-
neri, tehnicieni ºi muncitori de înaltã cali-
lipsea aproape complet. neascã), care producea la început mic apa-
ficare, care au fost trimiºi la specializare în
Dupã ocuparea þãrii în 1944 de cãtre rataj electric, transformatoare, rebobinãri
industria sovieticã. Aceºtia au fost repartizaþi
Uniunea Sovieticã, regimul comunist instalat ºi transformãri etc. Intreprinderea "Electro-
în întreprinderi relativ moderne, unde aceº-
în România sub presiunea ocupantului a casnica" s-a constituit pentru produse gru-
tia au asimilat cunoºtinþe tehnologice, care
trecut la aplicarea unor mãsuri, care sã pate sub aceastã titulaturã. Intreprinderea
altfel nu aveau cum sã fie obþinute. Dupã
schimbe structurile existente, politice, eco- "Electrocablu" s-a constituit pe baza unei
un an de specializare (1950/51), un examen
nomice ºi sociale. Aceastã transformare s- întreprinderi private cu acest profil, la care
final hotãra asupra rezultatelor obþinute de
a fãcut prin cele mai brutale mãsuri de în- ulterior s-a adãogat sectorul materialelor ºi manageriale, cãutând sã evite pe cât
ei. La întoarcerea în þarã, toþi aceºtia au
grãdire a drepturilor cetãþeneºti, în special electroizolante. "Uzina de Maºini Electrice posibil criteriile politice, ceea ce la finele
fost repartizaþi în întreprinderile electro-
a drepturilor fundamentale ale þãrii ºi ale Bucureºti" (iniþial "Dinamo") s-a bazat pe deceniului 5 era extrem de greu. Astfel, el
tehnice, ceea ce corespundea unei acute ºi
omului în general, în paralel cu o exploatare atelierele ASAM (Arsenalul Armatei) pentru s-a strãduit sã foloseascã la maximum po-
obiective necesitãþi.
intensã a avuþiilor þãrii de cãtre ocupant. întreþinerea motoarelor de avioane, situate tenþialul uman existent, salvând o serie de
Pentru supravegherea creºterii nivelului
Una dintre transformãrile forþate fundamen- lângã un mic aeroport dezafectat, de pe care oameni de valoare, care se încerca a fi peri-
necesar corespunzãtor planificãrii din toate
tale ale societãþii româneºti este cea decolase Aurel Vlaicu în 1910, cu mono- ferizaþi sau eliminaþi din sector de organele
domeniile de activitate, de la industrie, la
reprezentatã de actul naþionalizãrii din 1947, planul Vlaicu-1. Pe lângã baza de maºini politice. Fiind vorba de importanþa unor
formarea de cadre ºi pânã la "perfec-
urmatã în curând de socializarea forþatã a unelte existentã, s-au adãogat noi investiþii specialiºti, care erau de fapt puþini la numãr,
þionarea" aparatului de represiune, Uniunea
agriculturii. Era vorba de punerea în aplicare ºi s-a creat o fabricã de motoare, transfor- nu de multe ori Gh. Filip a fost nevoit sã
Sovieticã impusese þãrilor "socialiste",
a programului marxist de distrugere a pro- matoare ºi aparataj de comandã. Pe baza preia rãspunderea ºi sã ofere garanþia sa
inclusiv României, prezenþa unui mare corp
prietãþii private, singura formã de economie atelierelor "Standard-Telefoane" s-a con- pentru persoane de care avea nevoie, dintre
de "consilieri sovietici", rãspândiþi în toate
capabilã sã asigure o creºtere a produsului stituit întreprinderea "Electromagnetica" care unii foºti patroni ai întreprinderilor
instituþiile. Cu toate cã aceºtia beneficiau
naþional pe perioade nelimitate. axatã pe fabricarea centralelor telefonice ºi naþionalizate. Atitudinea sa era necesarã
de avantaje materiale extraordinare ºi având
Nu este locul de a descrie aici metodele a aparatelor telefonice. Vreo 4 ateliere de logic ºi uman, dar ºi pragmatic, opusã în
ºi puteri decizionale, impactul lor a fost sub
ºi formele acestei exproprieri prin confis- acumulatoare electrice, dintre care cel mai faþa organelor de partid ºi de securitate,
aºteptãri în economie ºi în învãþãmânt. In
care. Ceea ce doresc sã evidenþiez este fap- important a fost firma "Tudor", s-au coma- care nu-ºi dãdeau seama de importanþa
acea perioadã, ca tânãr inginer, am avut
tul cã statul, devenit proprietar al tuturor sat ºi au constituit întreprinderea "Acumu- factorului uman, din motive doctrinare.
contacte cu astfel de "consilieri", care nu-i
mijloacelor de producþie, a folosit aceastã latorul". În fine, întreprinderea "Radio La începutul anilor 50, când lucram ca
depãºeau pe inginerii noºtri experimentaþi,
posturã pentru a înfãptui în practicã tezele Popular", singura cu caracter electronic, s- tânãr inginer la "UMEB", am întâlnit acolo
uneori foºti salariaþi ai unor companii strãine
dogmatice importate din URSS, cu scopul a constituit pe baza atelierelor "Philips", la persoane ale cãror proprietãþi industriale
cu renume.
vãdit ºi prioritar de a schimba ºi structura care au fost asociate ºi micile fabrici "Ra- fuseserã confiscate cu câþiva ani mai îna-
Atribuþiile ºi rolul noii industrii electro-
socialã a þãrii. Acest lucru era cu atât mai diomet" ºi "Stark". inte, mai ales unii mici patroni, care recu-
tehnice era corelat cu planul de indus-
simplu, cu cât România devenise un stat Câteva fabrici de becuri electrice din þarã noºteau cã fuseserã tratate cu consideraþie,
trializare, în special cu cel de electrificare a
totalitar de tip ºi model sovietic, unde orice au fost reorganizate, una la Fieni, alta la mai ales într-o perioadã în care brutalitatea
þãrii. Eforturile ºi rezultatele trebuie apre-
opoziþie era distrusã din faºã. Bucureºti. La Braºov compania "Tartler", ºi prostia epurãrilor ºi condamnãrilor, ca ºi
ciate la întreaga lor valoare ºi însemnãtate,
Statul devenea proprietarul unor mari cumpãratã de "uzinele IAR", care producea abuzurile, lipseau þara de unii specialiºti de
mai ales cã deschiderea noastrã cãtre þãrile
întreprinderi, puþine la numãr, dar mai ales diferite produse electrotehnice, a devenit valoare.
avansate din Europa era strict limitatã ºi
a unei mulþimi de întreprinderi mici ºi mij- întreprinderea "Electroprecizie-Sãcele". La Alte preocupãri importante ale ingi-
controlatã. De aceea, inventivitatea ºi crea-
locii, în cadrul acestora din urmã figurând Turda, o fabricã de farfurii a fost radical nerului Gh. Filip priveau localizarea noilor
tivitatea aparatului nostru tehnic, cu carac-
ºi întreprinderile electrotehnice. Unele dintre transformatã în "Electroceramica-Turda", întreprinderi, þinând seama de criterii eco-
ter de pionierat, fãrã licenþe, au fost esen-
acestea fuseserã create de mari firme cu profil de izolatoare electrice pentru insta- logice. De exemplu, întreprinderea "Acu-
þiale. De aceea, ulterior acestei prime peri-
strãine, ca bazã de mentenanþã a produselor laþiile ºi liniile electrice de medie ºi înaltã mulatorul" a fost instalatã în afara oraºului,
oade, pe baza reþelei astfel realizate, s-a putut
lor pe care le comercializau în România. tensiune. La Timiºoara, oraº industrial bine deºi atelierele comasate erau situate chiar
continua dezvoltarea de noi capacitãþi ºi
Toate acestea urmau sã fie dezvoltate prin cunoscut, a fost creatã întreprinderea "Elec- în Bucureºti ºi produceau noxele cunos-
sortimente. În perioadele urmãtoare s-au
mãsuri ce aveau sã fie cuprinse în planurile tromotor"-Timiºoara, cu profil de motoare cute. Au fost ºi alte exemplu, cum ar fi
constituit 3 sectoare: tehnica curenþilor tari;
cincinale viitoare. electrice de micã putere, în baza fabricii amplasarea producþiei de materiale elec-
industria electronicã; industria elementelor
Privitor la întreprinderile electrotehnice, "Industria Fierului", fostã "Britania-Tmº". troizolante în zone anume º.a.
ºi sistemelor automate. La acestea s-a adã-
statul a hotãrât sã le grupeze ºi sã le reor- De asemenea a luat fiinþã întreprinderea In total, reþeaua întreprinderilor indus-
ogat ºi sectorul fizicii nucleare, care a
ganizeze, încredinþând aceastã misiune in- "Electrobanat ºi s-a preluat producþia de triale ale sectorului electrotehnic era con-
contribuit la crearea sectorului de centrale
ginerului Gheorghe FILIP. În vârstã de baterii electrice "DURA". În mod similar a stituitã iniþial din 25 întreprinderi ºi un
electrice nucleare.
numai 27 de ani, acesta a preluat conducerea fost constituitã întreprinderea "Electro- institut, grupate pe criterii tehnologice clare
Despre toate aceste momente inginerul
unui trust creat ad hoc, transformat apoi mureº" la Tg. Mureº. La Reºiþa s-a pãstrat ca tipuri ºi game de produse înrudite ºi
Gheorghe Filip îºi aminteºte cu entuziasmul
în direcþie generalã electrotehnicã în cadrul fabricaþia maºinilor electrice mari, preluatã tehnologii, ale cãror programe de fabricaþie,
tinereþii de atunci, dar ºi cu satisfacþiei
Ministerului (nou înfiinþat) al metalurgiei ºi de la "domeniile UDR", dar aceasta a rãmas concepute de direcþia generalã, au contribuit
lucrului bine fãcut în acele condiþii iniþiale
construcþiilor de maºini. Directorul general în cadrul acestui combinat metalurgic. la adâncirea specializãrii acestor între-
dificile ºi tulburi.
Gh. Filip a avut nevoie de o perioadã de 3 Ulterior, în 1950, noul depou CFR din prinderi. In 1950 s-a ajuns ca industria elec-
De curând, Georges Filip-Lefort a îm-
ani, între 1947 ºi 1950 pentru a configura Craiova a fost transformat în întreprinderea trotehnicã indigenã sã acopere necesarul
plinit vârsta de 90 de ani, dar continuã sã
ºi consolida noua reþea de întreprinderi cu “Electroputere", cu profil de maºini electrice economiei naþionale în proporþie de 50%,
fie activ, sã se documenteze ºi sã participe
profil electrotehnic, dupã concepþii proprii mari, transformatoare ºi aparataj electric de diferenþa fiind asiguratã din importuri. În
la activitatea intelectualã a secolului XXI.
logice ºi economice. El ºi-a asociat apoi ca medie ºi înaltã tensiune. Ulterior, tot aici s- aceastã perioadã, creºterile anuale are ra-
inginer ºef pe Gh. Lazaride, un bun spe- au fabricat, pe bazã de licenþe, locomotive murii erau de ordinul a 10% aproximativ.
cialist, care peste ani avea sã emigreze în electrice ASEA ºi locomotive diesel-electrice Aceastã dezvoltare rapidã a ramurii elec- D.F. Lãzãroiu, autorul acestui articol, este
Occident. Unitãþile industriale de capacitate Sulzer. trotehnice implica ºi o preocupare majorã o figurã eminentã a diasporei române, fost
(talie) coerentã s-au creat efectiv cu baza În 1950, acest prim ciclu s-a completat pentru directorul general Filip în ceea ce director general al Industriei Electrice ºi
materialã ºi personalul unitãþilor naþiona- cu înfiinþarea "Institutului de Cercetãri ºi priveºte asigurarea resurselor umane, cu Electronice din þarã, director în învãþãmântul
lizate. Altele, de capacitate redusã ºi de profil Proiectãri Electrotehnice-ICPE", o adevã- niveluri de calificare diferite, care lipseau superior ºi de cercetare, recunoscut pe plan
similar, au fost comasate de directorul gene- ratã coloanã vertebralã pentru promovarea dramatic acestui sector nou al economiei internaþional prin numeroase distincþii uni-
versitare.
ral în unitãþi viabile economic. Depindea de unor produse, materiale ºi tehnologii elec- naþionale. Din "stocul" existent, el a reuºit
Articolul alãturat este un fragment din cel
înþelepciunea ºi diplomaþia acestuia, în faþa trotehnice, institut care existã ºi astãzi. sã-i salveze de la ostracizare pe cei mai trimis spre publicare Societãþii electrotehnice
doctrinarilor limitaþi ai partidului, lipsiþi de Toatã aceastã bazã materialã preluatã din mulþi, dar gândul mergea la noua generaþie care pregãteºte un volum de documente privind
orice cunoºtinþe tehnice ºi manageriale, de sectorul privat ºi reorganizatã în mod centra- ºi la necesarul de personal calificat, în acord istoria industriei electrotehnice ºi electronice
a evita soluþiile de organizare a acestora lizat a constituit punctul de plecare al ramurii cu planurile de dezvoltare economicã. De din România.
dupã vederi "de clasã". Or, era vorba de a electrotehnice. Fãrã aceastã moºtenire, in- aceea el a asigurat prin facultãþile de elec- Un vast documentar, realizat de Adrian
crea cât de cât condiþii profitabile pentru dustria electrotehnicã din România ar fi luat trotehnicã ºi ale altor facultãþi de specialitate Irvin Rozei, privind activitatea ing. Georges
societate, cum ºi pentru personalul care fiinþã mult mai târziu, mai ales cã astfel de plasarea cât mai multor ingineri absolvenþi Filip-Lefort, nãscut la Oradea, în Rezistenþa
lucra acolo, fiind vorba în total de o forþã specialiºti nu se pot improviza. Iar toate în sector. Prin ºcolile de maiºtri ºi cele pro- francezã din timpul celui de-al Doilea Rãzboi
de muncã a acestui sector de vreo 20.000 dezvoltãrile ºi diversificãrile ulterioare au fesionale, de multe ori organizate pe lângã Mondial, pentru care a fost decorat cu
de salariaþi. fost posibile datoritã concepþiei structurii întreprinderi, necesitãþile de astfel de cadre numeroase ordine ºi medalii, printre care ºi
titlul de Comandor al Legiunii de onoare, a
Astfel, în Bucureºti, au fost constituite iniþiale. au ajuns sã fie asigurate. Multe forme de
fost publicat într-un numar precedent al
câteva întreprinderi, pe care le enumãr fãrã Preocupãrile inginerului Gheorghe Filip calificare în producþie au fost organizate revistei noastre.
vreun criteriu de prioritate. Intreprinderea s-au axat pe aspectele tehnico-economice pentru restul personalului. În cadrul efor-
Secante românesti
, Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 13
ADRIAN IRVIN ROZEI
Viorel Faur
din jur, mai ales cu tinerii sãi discipoli, pe dox al Oradiei a gãzduit recent lansarea pri-
care-i sprijinã ºi promoveazã în arena mului volum al unui cãrþi-document in-
istoriografiei, unii dintre aceºtia devenind, titulatã simbolic “Din durerile Bihorului –
deja, nume cunoscute ºi apreciate. Ceea ce, Pagini din lupta intelectualitãþii române din
în mediul studenþesc, îl fac, deopotrivã, Bihor pentru apãrarea credinþei, ºcolii ºi
Este greu sã scrii despre un Om, chiar „temut” ºi extrem de iubit. fiinþei naþionale româneºti.” Lansarea s-a
ºi într-un moment de circumstanþã, la ceas Aceeaºi notorietate publicã l-a condus fãcut într-o salã plinã de intelectuali români,
aniversar; este greu fiindcã, dincolo de Bine, în primul Parlament postdecembrist al Ro- studenþi seminariºti, ofiþeri în rezervã, simpli
Frumos ºi Adevãr, stã fiinþa vie, concretã - mâniei, ca senator. Calitãþile deosebite i-au cetãþeni.
un complex fizic, psihic ºi intelectual ar- fost recunoscute ºi aici, colegii alegându-l Cartea face parte dintr-o serie proiectatã
monios sau disproporþionat, un ansamblu ºef al Comisiei parlamentare pentru relaþii de cinci sau ºase volume care vor acoperi
de afecte, trãiri ºi exteriorizãri nu totdeauna internaþionale, calitate în care a fãcut o documentaristic perioada 1901-1914, o
perceptibil în toatã profunzimea sa; ºi este impresie mai mult decât frumoasã, vizitele epocã de intense frãmântãri în aceastã parte
cu atât mai greu, când Omul se numeºte sale în fruntea unor delegaþii în þãri din Asia, a Imperiului Austro-Ungar, în care auto-
Viorel Faur, una dintre personalitãþile accen- Europa ºi America reuºind sã dezgheþe ritãþile vremIi duceau o politicã durã de
tuate ale culturii româneºti actuale. Când, pojghiþa creatã de unele declaraþii ºi atitudini maghiarizare forþatã a românilor. În acest
trecând peste preþuirea ºi devoþiunea ce i le revoluþionar-belicoase, iscate de amato- context, o luptã eroicã ºi din pãcate prea
porþi, luciditatea ºi temperanþa ar trebui, rismul unor „politicieni” postdecembriºti. puþin mediatizatã în zilele noastre, au dus
totuºi, sã domine demersul omagial între- Tot datoritã senatorului Viorel Faur, Ziua intelectualii români, dascãlii ºi preoþii
prins. Naþionalã ºi Imnul României sunt 1 ortodocºi, “inamicii” pe care puterea bice-
Viorel Faur a fãcut ochi în urmã cu 70 Decembrie ºi „Un rãsunet”, al lui Mureºanu, falã i-a persecutat pe toate cãile. Tocmai
de ani, într-un þinut aparte cam la jumãtate pledoaria sa, bine argumentatã ºi orches- aceastã perioadã - pânã în preajma izbucnirii
distanþã între vidicul Beiuºului ºi vidicul tratã, convingând plenul Parlamentului.
Coului, în Dumbravani, într-o familie de primei conflagraþii mondiale care va mãtura
Spirit de luptãtor, lucid ºi ferm, tenace, a la finalul lui imperiile central-europene ºi va
þãrani aºezaþi, cu dragoste de carte. Dupã pledat numai cauze nobile, generoase, de
absolvirea Facultãþii de Istorie a celebrei da semnalul naºterii statelor naþionale - este
bunã conveþuire ºi conlucrare, pentru binele cuprinsã în iniþiativa editorialã de excepþie
universitãþi clujene, Viorel Faur se întoarce, þãrii ºi al cetãþenilor, în cea mai exemplarã
ca profesor, în þinutul natal, apoi este a celor trei autori. Astfel, prof. Ioan Popo-
moralitate politicã ºi civicã, Viorel Faur vici (fost director al Arhivelor Naþionale
cooptat ca muzeograf, la recent înfiinþatul fiind, de la Aurel Lazãr încoace, cea mai
Muzeu al Tarii Criºurilor, unde va desfãºura Bihor), dr. Bujor Dulgãu (actualul director
proeminentã figurã politicã pe care a dat-o, al Direcþiei Judeþeanã Bihor a Arhivelor
o prodigioasã ºi plinã de satisfacþii muncã þãrii, Bihorul.
de organizare ºi cercetare. Totodatã, va Naþionale) ºi preotul Ioan-Mircea Ghitea,
Printre realizãrile de excepþie ale lui
susþine o fertilã activitate publicisticã, în doctorand în istorie, s-au înhãmat la o
Viorel Faur, trebuie menþionatã ºi apariþia
presa localã ºi în reviste de prestigiu cercetare minuþioasã ºi de anduranþã printre
unei noi serii din revista „Cele Trei Criºuri”,
naþional, articolele ºi studiile sale, ca ºi miile de metri liniari de documente pãstrate
ca ºi editarea unei reviste de istorie ºi teorie
comunicãrile ºtiinþifice, de altfel, atrãgând la Arhivele Naþionale. În acelaºi timp, când
militarã – „Cetatea Bihariei”, în redacþiile
atenþia specialiºtilor, atât prin valoarea lor toate volumele vor fi editate, va fi acoperitã
cãrora a reuºit sã adune cei mai buni creatori
documentarã ºi ºtiinþificã, cât ºi prin stilul documentaristic, echilibrat ºi sistematic o
ºi specialiºti în istorie din Oradea, cele douã
concis, riguros, bine strunit, ºi, totuºi, adus, istoricului Viorel Faur, notorietatea, perioadã consistentã din istoria românilor
reviste având colaboratori de marcã în toatã
vibrant, în stare sã capaciteze ºi sã implice nu numai printre colegii de breaslã, ci ºi în bihoreni prin lucrãrile: “Bihor – permanenþe
þara ºi chiar din strãinãtate.
lectorul, pe care-l face pãrtaº chiar ºi la cadrul publicului larg. Notorietate care l-a ale luptei naþionale româneºti (1892-1900)”,
De aceea, acum, la împlinirea a 70 de
demersul cel mai arid. propulsat pe Viorel Faur printre universitari “1918 – Bihorul în epopeea unirii (1914-
ani de viaþã, pe Viorel Faur îl omagiazã nu
De remarcat, în acelaºi timp, o ade- - mai întâi, la Institutul Pedagogic, apoi la numai comunitatea universitarã, ci ºi pu- 1919)”. Aceeaºi autori au finalizat însã alte
vãratã ºcoalã istoriograficã formatã în jurul Universitatea din Oradea. blicul larg, care ºi-a redescoperit identitatea douã volume, care vor întregi pe mai
lui Viorel Faur, între care ºi câteva nume Ca Dascãl de Istorie, a strãlucit ºi strã- ºi prin întreaga activitate ºi viaþã a ilustrului departe istoria acestui þinut, aºteptând însã
de mare prestigiu, aici, la muzeul orãdean. luceºte prin temeinicia ºi profunzimea cur- Om de Culturã bihorean. un “român cu dragoste de neam ºi þarã care
Remarcabile, constituind adevãrate modele, surilor sale, prin aticismul ºi vibraþia stilului Un Om este un univers. Viorel Faur este sã sprijine financiar tipãrirea acestor izvoare
sunt studiile ºi cãrþile despre anul în care sunt scrise. Orator desãvârºit, cum un univers cunoscut, dar de câºtigat - cu istorice” dupã cum se exprima directorul
revoluþionar 1848-1849 în Þara Criºurilor au fost puþini printre istoricii noºtri, prof. inima ºi cu raþiunea - de fiecare dintre noi. Bujor Dulgãu, fiind vorba de “Bihorul în
despre reflectarea Rãzboiului de Indepen- univ. dr. Viorel Faur capteazã ºi înflãcãreazã Pentru Binele, Frumosul ºi Adevãrul nostru, perioada anilor 1919-1920” ºi “Românii
denþã, despre anul Marii Uniri ºi urmãtorii, conºtiinþele tinere, cãlãuzindu-le pe drumul al fiecãruia dintre noi. ortodocºi din Bihor sub ocupaþia hortystã
în acelaºi þinut, sau studiul monografic plin de asperitãþi ale Adevãrului. Exigent, în Pentru o identitate exemplarã. (1940-1944).”
dedicat localitãþii Sighiºtel etc. care i-au primul rând cu sine, este exigent ºi cu cei Revenind la primul volum, el conþine
documente care atestã exact ceea ce au gã-
sit de cuviinþã autorii sã punã în titlu. Apoi,
MIRON BLAGA
O lacrãmã de cãrturar
Scrisoare Caligrafie de iarnã
Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 17
Ne-a venit din Chiºinãu scrisoare, Sãrutã-mã frumos
Ne-o trimite Neamul Românesc ºi taci!
Lãcrãmând în zi de sãrbãtoare, Ca mâine voi pleca ºi eu
Mulþãmind Pãrintelui Ceresc: Cu fântânarii cerului, printre copaci,
Bolnav de dragoste
“Ave, Maicã bunã Românie! ºi-ateu
Iatã-ne: ai tãi suntem cu toþii –
Cei care-am fost, ºi suntem, ºi vom fi, Vezi, astãzi nu mai beau ºi nu mai strâng
Deopotrivã viii ºi cu morþii. Ninsorile de ieri în ochiul stâng.
Prin Siberii a bãtut un vânt ªi nici arome nu culeg. Pe galantar
De-au pierit urzicile ºi spinii, Pun doar o lacrãmã de cãrturar
Iar la noi, pe dealuri, printre vii, ªi-un snop de stele luminoase
Se-ncãrcarã de luminã crinii... La ceas învãpãiat ºi trist
Suntem liberi ºi stãpâni ºi-am vrea Ca o caligrafie de tãceri duioase
Sã-þi îndrepþi isvoarele spre noi, Pe un toiag de jad ºi ametist.
Cã suntem ai tãi dintotdeauna C-aºa e jocul:
ªi suntem din viþã de eroi! începe într-o searã,
Suntem, iatã, fiii tãi cei buni Nãtâng ºi dulce; apoi,
Strãinaþi ºi oropsiþi prin veac încetul cu încetul,
De o ºleahtã roºã de nebuni, Parcurge întreg alfabetul
Dar venirãm hidrelor de hac! Pânã la inelele de cearã;
Da, mai sângerãm ºi ne mai doare, pânã de-a dreapta
Dar de-Ntâi Decembre sosim... Bunului Dumnezeu
Pân-atunci primeºte-o sãrutare Unde, ca mâine, m-oi aºeza ºi eu
ªi din suflet lui Isus îi mulþãmim!” Cu fântânarii cerului la sfat
Despre argintul unui crin brumat
...Ne-au sosit din Chiºinãu în scris
Dulci cuvinte-n zi de sãrbãtoare Dar, pân-atunci, printre copaci
ªi se mai aude cã s-au stins Tu pune-n vârstã cea din urmã vinã
Dinspre Prut nedreptele hotare, Rugãciune Dor de Moldavia ªi þine-mã uºor de mânã,
Cã asemeni apelor de neam apoi
κi strâng fraþii râurile-n soare, Doamne, ocroteºte-i pe Români Un pod de flori ºi-un car cu fân pe Prut Sãrutã-mã frumos
Cã ne vine ªtefan ca oºtean ªi le înluminã lor destinul Visez, trecând din munþi înspre obcine,
ªi stãpân în România Mare! Cã fuserã robi pe la streini ªi ochiul meu e numai cer ºi lut ºi taci!...
ªi-au bãut din donie pelinul Atras de-auguste vremuri muºatine
Ia-i în grija ta, Ceresc Pãrinte,
Câþi or fi-ntre Nistruri ºi-ntre Tise Spre graiul sfânt ºi de-nceput de lume
Lacrãma lui Grigore Vieru Ciresar
, 91
Cã-i purtarã flamurile sfinte Trec Transilvania spre Bucovina
ªi-nflorirã-n lanuri, pare-mi-se ªi-n Basarabia voi poposi curând
Din Basarabia, din Chiºinãu, Ascultã, iubito! E-n varã
Nu-i lãsa sã sângere pe cruce Pe la Hotin, Soroca ºi Tighina
Un duh curat revine peste Prut, ªi pe Podul de Flori
Cã-s ºi ei copiii tãi frumoºi
Ne scrie Grig Vieru ca un zeu: Pãºeºte Poetul cu o razã de lunã
ªi-au neveste ºi urmaºi ºi-i duce Cândva, sunt sigur, am mai fost pe-aici
Eu, fraþilor Români, eu vã sãrut! ªi-mparte mistere albe de crin
Gândul la iubire ºi strãmoºi ªi mã jucam cu bouri ºi arici
ªi Þara, pe umeri, sfârtecatã de furii
ªi cultivam ºi maci, ºi crini, ºi grâu
Vã-ntinde mâna neamul nostru sfânt Ocroteºte-i, Doamne, pe Români E povara-i de spini în cununã...
ªi mã scãldam cu îngerii în râu
De peste timpuri, de peste hotare, ªi le pune Nistrul la hotare
La Alba Iulia un vânt-cuvânt Fã-i, Pãrinte,-n þara lor stãpâni, Oare inima ta îl aude?
Limba Românã, þara noastrã bunã,
Încinge amintirea cu ninsoare Stai ºi tu în România Mare! Oricum, ascultã ºi tu încãrunþita grãdinã
Mã legãna-n hamacul ei celest
Cã-s trudiþi ºi doar la tine-i leacul ªi visul aburind al Neperechelui Domn
ªi ascultam cum greierii îºi sunã
Venii, venii, cãci adevãr zic vouã: Ca s-adape stelele din mâini ªi cerul însorit al voievodului ªtefan
Arginþii grei în razele de lunã
Latinitatea-i visul nost durut! Ca sã fie-n rând ºi ei cu veacul ªi trezeºte-te, rogu-te, din somn!
Dar dincolo de ochii plini de rouã, Prunci ai tãi de sânge, nu pãgâni!
ªi pe la Nistru-am fost ºi pe la Bug
Eu România Mare o sãrut! ªi-am învãþat aici ce e iubirea E un râu între noi... ªi-nþeleg
Doamne, ocroteºte-i pe Români!
Pãrinþii, sângele ºi nemurirea Cã e un râu blestemat,
Sãrut mãicuþele ce plâng în grâu ªi Dacii Liberi pironiþi pe rug Râul care desparte frate ºi sorã...
ªi pruncii care stau ca sã se nascã – Dar trezeºte-te, iubito, din somn
Noi suntem plug, ºi ram, ºi râu, De la o vreme Un pod cu flori ºi-un car cu fân pe Prut ªi pe Podul de Flori
ªi sfântã Limbã Româneascã! Visez trecând azi munþii spre obcine Prinde-te în nãvalnica horã!
De la o vreme mã visez mereu ªi ochiul meu e numai cer ºi lut
Aici noi ºtim ºi CE ºi CINE suntem Nins de iubiri pe drumuri româneºti Pe-ntinsele hotare Muºatine Eminescu-i aici. ªi cu aripa-i blândã
ªi ne cunoaºtem matca ºi fiinþa Cu Grig Vieru bând la Chiºinãu Deschide ferestre spre evii cei buni
Ne îndreptãm cu apele spre voi – Vinul ceresc din cupele domneºti ªi pune noi temelii
Români, a noastrã-i biruinþa! Sau pe sub plopi ºi tei în Bucovina Cetatea Unirii Acolo unde poate uitarãm
Cântând cu Eminescu dureros Sã spunem cã venim din entelehii...
O, vremile prea mult ne-au duºmãnit, În vreme ce ne cerne cu lumina În Alba Iulia, pe zeieºti oseminte
Dar l-am avut pe Eminescu scut... Graiul de sânge ºi domnescul os Se sprijinã trainic hotarele sfinte Dar tu îl auzi? Respiraþia lui
Acum mã-ndrept spre voi înveºnicit Pe dealuri molcome, în nord de norduri ªi Nistrul, ºi Tisa, Donarysul, munþii E numai istorie; versul lui
ªi, pân-ajung, cu Blaga vã sãrut Printre þãranii Herþei, din poveºti, ªi moºii, ºi pruncii, de-a pururi pãrinþii E dumnezeu întrupat; pasul lui
În Balcicul regesc scriind acorduri E suferinþa pãcatului ce ne apasã...
ªi cu Arghezi, ºi cu tot ce-i viu, Pe muzicale sfere îngereºti ªi Þebea-i aici, ºi Ciucea, Vãlenii, Dar iarba toatã-i acasã, ºi isvorul,
Cu tot ce-i neam de Limbã Româneascã, Sau pe cãrãri de munte-n sud de ape Basarabia, Bucovina, ai þãrii mirenii, ªi e un Iunie înmiresmat.
Cu tot ce-i Basarabie ºi Chiºinãu, Alãturi de-aromâni ºi nori Mihaii ni-s toþi, ºi Horea, muntenii,
Cu pruncii toþi ce-aºteaptã sã se nascã Ca o corabie ce-ºi simte-aproape ªi Iancu cel Sfânt a toþi Apusenii E anotimpul nostru acesta
Acasa de-apoteotice-aurori ªi-i plin în vãzduh de fiori!
În România, visul nost durut, Spre un Decembre-n Alba, cu ninsoare, La Alba e Þara, ºi-i nemul, ºi-i vrerea, Încã nimic nu-i pierdut
Acolo unde toþi suntem acasã... Viseazã inima cã se îndreaptã Aici ni-s eroii, speranþa, puterea, Când anotimpul visãrii-i cu noi
Dar, pân-ajung, eu vã sãrut Cã ni-s la matcã vechile hotare ªi-i viitorul, ºi-i Dumnezeul iubirii, ªi Poetul
ªi-n Alba Iulia sã m-aºteptaþi la masã! ªi-un voievod muºatin ne aºteaptã. În Iulia Alba, Cetatea Unirii Pãºeºte cu lauri pe Podul de Flori...
17
Colinde de pe Valea Crisului
,
Repede mijlociu culese de IOANA URS
Cum n-oi plânje fiii mei ªi tu Evã încã-i mere Mare sarã
Mândrã fatã-i Mãrie Oamenii s-o fãcut rãi ªi-i lucra ca o muiere
Dimineaþã când se scoalã ªi-i naºte prunci cu durere – bis
Mândrã fatã-i Mãrie Mare sarã-i d’astã sarã
Nici pe faþã nu se spalã
Luminioarã ochii-s negri Cã-i sara nãscutului
Rai, Rai, Rai grãdinã dulce
Mândrã fatã-i Mãrie În postu Crãciunului
Se duc la fãcut de rãu Eu din tine nu m-aº duce
Hristos, domnu’ nost - refren
ªi-njurã pe Dumnezeu Dã mirosul florilor
Sã scoalã de dimineaþã - bis Cã s-o nãscut un fiuþ sfânt
ªi dacã se-mbatã bine De glasul înjerilor
În oarinde pã pãmânt
Mã înjurã ºi pe mine
ªi sã spalã pã obraz Dã dân ieslea boilor
ªi sã piaptãnã pã cap Voi pãsaþi dã ºi-l cotaþi
De-aº tuna, de-aº fulgera Masã rotilatã La o iesle dã cai scolaþi
Niciunul n-ar rãmânea
ªi ia cofiþa la mânã Cându-ºi caii frosnãie
Da mi-e milã de prunci mici Masã rotilatã
ªi aleargã la fântânã Maica Sfântã aºe grãie
Cã rãmân fãr’ de pãrinþi Iai domnuþ ai domn Fire-aþi voi cai blestemaþi
Pe ghizlele fântânii Dã mere-ncãrcatã Voi ºi nu vã sãturaþi
Stau trei juni ai Mãrii Iai domnuþ ai domn Pânã-n zua dã Ispas
În grãdina Raiului Pomuþ rãzmuratu Nici atunce numa-on ceas
Din trei unu s-aruncarã Dã mere-ncãrcatu Voi pãsaþi dã ºi-l cotaþi
ªi inelu-i apucarã În grãdina Raiului Soarele-ºi lucearã La o iesle dã boi culcaþi
ªede Adam cu Eva lui Merele-ºi cocearã Cându-ºi boii d’abore
Da dã june inelu - bis Vântu le suflarã Maica Sfântã aºe grãie
ªi-ºi plânje greºeala lui - bis La boieri pã masã Fire-aþi voi boi d’alduiþi
Inelu dã nu li-i da Greºeala ce o fãcut Boierii le punearã Voi dã ºi vã sãturaþi
Cu amar te-oi blãstãma C-o mâncat din pom oprit Pân sâne pân mâne Pânã plugarii-or prânzi
Pã zua dã mâne Mãrsul vost dã ºi fii lin
Cu Maica, cu Precista - bis Vine-un ºarpe veninos Boierii le luarã La mâncare saþ dãplin
ªi-apleacã de creangã-n jos Pã cel drum dã þarã Crãciuneasa cea frumoasã
Vinã Evã ia-þi o poamã Luna-n drum le starã Mândru mi-l înfãºiazã
Cã þi-oi zice mare doamnã Mândru-i întrebarã Fâºii dalbe dã mãtasã
Sus în Poarta Raiului Ce duceþi boieri? ªi scutece dã bumbacu
Eva poama ºi-o luat Mere cãpãtate Suflã vântu-ncetinel
Sus în Poarta Raiului – bis Mai întâi la-Adam i-o dat Dã la Sfântul soare ªi-l dãscâlci când ºi când
ªede Maica Domnului – bis Dumnezeu o ºi strigat Prin mare rugare Neaua ninje, fiul plânje
Mãi Adame ce-ai lucrat În coate, -n jerunche Ploaia caldã, fiul scaldã
Cu batista albã-n mânã La Fiuþul Sfânt Rãmâi sãnãtoasã gazdã
ªi tot plânje ºi suspinã Ai mâncat din pom oprit
Vin înjerii ºi o-ntreabã Din care n-o trebuit
Mãi Adame-i mere jos Cheresig, Bihor, 2010 Subpiatrã, Bihor, 2010
De ce plânji Mãicuþã dragã ªi-i lucra c-on pãcãtos Informator: Puºcaº Petru, 63 ani Informator: Urs Florian, 53 ani
Mândru-i rãsãritu’ Ca noi ºi ne gãtimu La Crãciun un suman bun Cocoºi negri or cântat
Cu tri mãji dã tãmâie ªi la Paºte-un bot dã caº Zuãri dalbi or revãrsat
Mândru-i rãsãritu-i Iuda din pat s-o sculat
Domnului nostu Tãmâie sã d’aprindele La Sânjorj un miel frumos ªi pã d-obraji s-o spãlat
Mândru-i rãsãritu’ Tri rânduri în tri chipuri ªi-ai fi gazdã sãnãtos
Lui Dumnezeu s-o rugat
D-on paltin galbãnu-i Dumnezeu sã d’arãtarã Sãnãtos cu voie bunã
Dupã masã s-o aºezat
Galbãnu-i dã cearã Tri rânduri în tri chipuri Sã-l mânci cu noi împreunã
Iuda-ºi be, Iuda-ºi plãtele
Iuda-i primitor de bani
La vârfu-i rotundu Când s-aratã-ntâia oarã
La frunzã-i mãruntu’ Ca un fecior sprâncenelu Corinda pruncului Strâgã dupã-a lui duºmani
Când s-aratã a doua oarã Daþi-mi 30 d’arjinþi
Dar sub umbra lui Colo sus pã lângã lunã
Ca omul la miazãoarã Cã vi-l dau ºi-l rãstigniþi
ªedi cine ºedi Mândru-ºi d’arde d’o luminã
Pe-o cruce-naltã de brad
Hristos s-a nãscut
Maica cu Iosif Când s-aratã a treia oarã
Cu calu-nsetat Ca omul la bãtrâneaþã Ba, zo, ceea nu-i luminã Jidovii-ºi bãturã sfat
Ce-i un scaun de hodinã 30 d’arjinþi i-o dat
Dalbu-i da-nspumat ªi d’amu-i Sara lu’ Crãciun Strigarã dupã Pilat
Dã sudori ciuntat ªi-ai fi gazdã vesel bunu. Dar pã scaun cine ºede Rãstigneºte-ni-l, Pilat!
ªede, ºede Maica Sfântã
Mândru-i dã-ntrebat Cã de nu li-i rãstigni
Þeþchea, Bihor, 2010
N-aþi fost voi vãzutu C-un fiu mic al ei în braþe Nouã Pilat nu ni-i fi
Informator: Popa Liviu, 49 ani
Fiu-ºi plânje nu-ºi tãcele Strigarã de-a doua oarã
Mici colindãtori Rãstigneºte-ni-l, Pilat!
Noi nu i-am vãzutu Maica Sfântã-ºi cuvântale
Corinda Oii Taci Fiule, taci dragule Cã de nu li-i rãstigni
Dã i-am vu’ vede Nouã Pilat nu ni-i fi
I-am vu’ cunoºte Pe cel câmp cu flori frumoase C-are mama ºi þi-a dale - bis
Pilatu s-o supãrat
Lerui, lerui Doamne Mânuri dalbe-o suflecat
Da’ parcã i-am vãzut Grea turmã de oi se lasã Paharul botezului
Sus spre rãsãrit Lerui Doamn’ ªi cheile Raiului
Pã Hristos l-o apucat
Chei în mâni prinzând Fiu-ºi plânje nu-ºi tãcele ªi pã El Doamne-l ducele
Da la oi cine-i pãstor
Biserici deschizând Maica Sfântã-ºi cuvântale Cu jidovii-alãture
Dumnezeu cu Fiul Sãu
La cel deal mai corcodeal
Clopote mari trãgând Cu topore încolþurate Taci Fiule, taci dragule
Fii mici botezând Cu fluiere-nverigate C-are mama ºi þi-a dale ªi lui, Doamne, ce-i fãcele
Cuie arsã dã oþele
Mai mari cununând Numa-odatã o ºuierat Douã mere, douã pere ªi lui Doamne cã-i bãtele
Bãtrâni petrecând Toate oile-o-nturnat ªi te joci în Rai cu ele Tãt pân palme ºi pân tãlpi
ªi te-ntoarce cruce Numa-o mialã mieliºoarã ªi-ai fi gazdã sãnãtoasã Sânjele vale curjele
Hoi cruciþã-n masã Ace fu mai târzioarã Domn din cer sã te-alduiascã Iisus capu’ ºi-a plecat
Cã nu-i sânje vinovat
ªi-ai fi sãnãtos Da tu cum n-ai întornale? Nu trebui pã jos vãrsat
Hoi domn gazda nost. Doamne cum oi întornale? Cea sarã
Stelele-ncepurã-a plânje
Cã de când aici pe munþi Ce sarã-i din iastã sarã Cã-i luna-nvãlitã-n sânje
Corinda fetei mici Barba-mi bate pã jerunþ Cã-i sara d’ajunului Pentru tine Moº Adame
Din Postu’ Crãciunului Rãbdai cuiele pân palme.
Noi umblãm da corindându Mustãþile-mi rup braþele
Florile-s dalbe Pãru-mi bate cãlcâiele Tãt am Doamne d-auzit
Dã la mãr la mãr boieru’ Hotar, Bihor, 2010
ªi Dumnezo-ºi cuvântale Cã s-a nãscut Domn Fiu Sfânt Informator: Popa Dumitru (Burescu), 79 ani
Dar boieru’ nu-i acasã La oi cine s-ar d’aflare Oareinde pã Pãmânt
Cã-i în codru de vâneazã
În ieslea d-a boilor
Bunã plata-a cãpãta
Dupã el cu mãrþiºoru’ La iernare-o lânã moale Dân florile fânului Corinda pomului
D-acolo coborî-l-om
Colo sus, colo mai susu
Pânã înnentea cãºii Sus în dalbu rãsãrit
ªi-om bate feica gazdii Corindele cei Doamne
Mândru-i pomu dã-nfloritu
Cu scãunaºu cãºii – bis ªi la poalã-mpolãrit
ªi la vârvu-i luminosu
Adã feicã ce cheiþã Luminos dân trii fãclii
ªi-mi deschide ce lãduþã D’ale nu mi-s trii fãclii
Ci mi-s trii zâle mai mari.
Scoate feicã inelaºu ªi pã nume cum le cheamã?
ªi-l trãjem pã dejetaºu D’una-i Sfânta Duminicã
Una-i zua Paºtelui
ªi-on firuþ dã busuiocu’ Una-i sara lui Crãciun.
ªi fi feicã dã norocu’ Pomeniþi naºterea mea
Cã cine-o-a pomeni
C-un bun dar l-oi dãrui.
Da-amu-i Sara lu’ Crãciun Cu rãzarea soarelui
’Mpãrãþia cerului
D’amu-i Sara lu’ Crãciun ªi te-ntoarce cruce-n masã
Sus în curtea lu’ Crãciun ªi-ai fi gazdã sãnãtoasã
ªi-a mneu Domn îi Dumnezãu
Subpiatrã, Bihor, 2010
Mare hiru ne-o vinitu
Informator: Bejan Florian (ªole), 79 ani
Dã la Irod împãratu’
Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 1919
Cenaclu
Boom apocaliptic
Îmi sunt dragi visurile. Fãrã ele, cred sobã, un pantalon de bumbac, o carte de
cã m-aº sinucide. Mã învelesc cu aceºti citit în rãgazuri de aºteptare ºi plictis,
prieteni nepreþuiþii, în faþa scepticismului pijamaua tatei pe care o luase ºi el în armata.
lumii ºi, da, sunt, aproximativ, fericit. Pentru ce toate acestea?
Nu am nevoie de o cartografiere a lor. ªtiam cã nu îi voi mai vedea. Pentru
Tocmai m-am trezit din somn. Poate încã sufletul unui copil era prea mult sã înþeleagã
dorm, însã degetele mâinilor, ca niºte degete ghemul destinului încurcat.
fumurii, se întind, se alungesc, se arcuiesc Am ieºit. Se strânseserã toþi ai casei
pânã la niºte claviaturi speciale ºi îsi buluc. Privirile lor curgeau înspre mine,
alcãtuiesc alfabetele lor neînþelese pentru languroase. Nu plângeau, pentru cã nu
cei de rând. voiau sã mã sperie. Cãlãtoria trebuia fãcutã.
Am visuri, visuri cât sã le adãpostesc Orice gest de revoltã era inutil. Însã aerul Crengile se spânzurau spre cer. Fuioare de muta munþii din loc. Eram un erou potenþial,
pe o planetã separatã. Imaginaþia îmi exploda de tristeþe, ca ºi cum ar fi fost cãrbune mi se încâlceau în pãr. Cenuºa îmi îngrãdit de opreliºtile banale ale vieþii. În
debordeazã, plesnesc porii somnului ºi nu alimentat de o ciudatã electricitate. Ne invada plãmânii. Priveliºti rocamboleºti îmi rest, mã uitam la filme vechi din epoca de
ºtiu cum sã îmi administrez visurile. prefãceam cã eram calmi ºi demni. Ei mã jucau în priviri. Cadavrele copacilor dansau glorie a filmului mut, atunci când visul era
O, nu, m-aþi înþeles. Nu visurile ca atare învãþaserã sã aºtept încercãrile grele ale apocaliptic. Era sfârºitul lumii? capabil sã iluzioneze încã pe spectatori,
conteazã. Osatura lor se prãbuºeºte în vieþii cu calm, pentru cã, în final, era numai Am alergat înspre un liman. atunci când visul ºi romanþul nu erau luate
pragul de fildeº al somnului. aºteptare ºi nimic concret. Geamantanul se lovea surd de bucãþi de în batjocurã.
Aþi ghicit. Senzaþia care îmi pulverizeazã Un ºofer schilav, ascuns sub borurile rocã. Iar eu plângeam în hohote. ªi lacrimi Eram ultimul romantic în subterana mea
existenþa mult timp dupã ce m-am trezit. unei pãlãrii foarte ºmecheroase – noi, copiii, îmi curgeau pe nãdragii de bumbac ºi pe dintr-un bloc crãpat pe la rãrunchi în ultimul
Asta e importantã. Am atâtea visuri ºi nu îl priveam fascinaþi! – se ghicea prin ghetele scofâlcite de soldaþel primitiv. Iar cutremur. Nu eram cãsãtorit. Pãrinþii mei
ºtiu cum sã le protejez de cei care îmi geamurile fumurii ale maºinii. Nu coborâse. vântul îºi deschise aripile la o comandã erau la þarã ºi cred cã nu mã vãzuserã de
saboteazã tezaurul meu de amintiri ºi Nici nu ºtiu dacã era în stare de aºa ceva. neºtiutã ºi mi se încâlcea în pulpanele un secol. Fetele nu prea erau atrase de
aºteptãri. Însã asta e sursa mea de energie. Avea picioare? Era duh? Era o mascã? hainelor, muºcând din viaþa mea ca dintr-o puterea mea de seducþie. Cred cã eram
Visurile mele devin amintiri, iar amintirile Am urcat cu bagaj cu tot, pe uºa din vatã de zahãr. ªi la capãtul puterilor, pe un amorþit pe la pãrþile ruºinoase. Doar o mânã
mele devin visuri de cleºtar. spate, prãvãlindu-mã înãuntru. Maºina deal de rocã tare, cu copaci negri spânzuraþi meºterã de sex feminin ar fi reuºit sã mã
Vreþi dialoguri ca sã fiu mai pe înþeles? porni în trombã, stârnind un nor lung de de cerul plumburiu, m-am împiedicat ºi m- trezeascã la viaþã. Însã aveam o privire
Vreþi personaje? praf, care se înghesuia pe sub gardurile am rostogolit, cu geamantan cu tot ºi am sumbrã pe niºte pomeþi ridicaþi ca niºte
Orice alimentare din afarã cu baia de putrezite de ierburile înalte. cãzut într-o groapã. Am stat niþel, cu creierii stânci din dosul cãrora aruncam sãgeþi
realitate îmi polueazã textul. Acesta e un Cu un ultim efort, m-am smuls de sub zdruncinaþi serios, mai ales cã geamantul înveninate spre lume. O, nu aveam ochii
text fãrã carne, fãrã decoruri, fãrã geamantan ºi m-am uitat în urmã sã-mi vãd se prãvãli, lovindu-mã în cap, ºi am privit albaºtri, visãtori ºi trãsãturi fine. Romanþ,
personaje. cuibul casei în care fusesem atât de fericit. la buza gropii, sus, la cerul vânãt ºi pustiu, domniºoarelor. Pãrul meu învolburat ºi
Fãrã mine, aþi fi morþi, voi muritori de Însã dâra de praf se dilatase ca un nor însã sub pãmânt am descoperit, cu o nãclãit, barba asprã ºi nerasã, urechile cam
rand! Eu vã ascult. ªi vã aduc existenþa argintiu. Asta era urma vieþii mele neþãrmuritã uimire, o bisericã îngropatã cu clãpãuge, gâtul gros ºi scurt, pieptul sãlbatic
mea fertilã ºi tenebroasã în limbajul celor particulare? un altar de lemn sculptat. Hieroglife ºi þepos mã fãceau mai degrabã un primitiv.
mulþi. Vã aduc pe voi în tiparele ºi textele Relieful devenea incert, de-abia ghicit. înveºmântau vegetal corpul unui zeu, fãrã O domniºoarã voinicã se aventurase
oniricilor, ori vã prãfuiesc în preziceri Un cal alb pãscând o pajiºte de opal. Un ochi, fãrã cap, ci numai forme rotunde prin totuºi în bârlogul meu atrasã de misterul
zodiacale, ori vã caut în liniile palmei petic de cer dezvelit ca o zdreanþã. Pâlcuri care pluteam ca la pulverizarea primelor meu. Înãuntru era o dezordine infernalã.
bãtucite de truda zilei grele. Nu mai cred în de copaci se îngrãmãdeau ca niºte scufii sfere. M-am ridicat ºi am cãlcat o glie care Compartimentele se prelungeau unul în altul,
zeii voºtri. I-am abandonat, de fapt, au prin geam sã-l vadã pe bãieþelul bãlai cãruia sub greutatea mea alunecã ºi dezveli o icoanã adicã hainele se adunau ºi se prelungeau
murit de mult. Însã recunosc cã ei mã îi atârnau mucii de mâneca largã care voia de Christ rãstignit, primar, de la obârºiile pânã în baie, de parcã ar fi vrut sã fie spãlate.
amuzã încã. sã-i îndepãrteze. lumii. Lumini filtrau ca uleiul o feerie de Pãºeam ca pe un covor. Doar cãlcam pe
O voce din exterior: Am oprit dupã un rãstimp. Doi ciocli forme ºi imagini. Iconostasul zãgãzuia o apã hainele mele. Iar farfuriile, hamburgerii pe
Nu profana, jigodie albã ce eºti! Îti voi mã aºteptau. Sãpaserã gropa, micã cât roºie ca un vin vechi care se grãbea sã jumãtate muºcaþi poposeau pânã la saboþii
trimite cucuvele la geamurile tale sã-þi cânte pentru un puºtan. Glii grele, pline cu iarbã treacã malul lui. ªipotul apei, ivite pesemne de lângã patul în care dormeam. Cearceaful
prohodul. Moartea te aºteaptã oricum, iar de jad. Groparii, urâþi ca dracul, priveau dintr-un izvor, fermeca auzul ca un psalm pãtat de resturi alimentare acoperea câte o
eul tãu de noapte îþi trimite semnale. furiº, iar o mâneca goalã de mâni, îmi arãtã strãvechi. Piatra de pe pereþi se înfiora, carte uitatã pe canapea. Fire de pãianjen
Nu mai vreau sã aud de moarte. Oricum fundul sãpãturii. Trebuia sã cobor. Nici o cãpãtând culoare de pâine. atârnau groºi ca niºte funii pe care puteai
vom muri. Moartea a devenit bun de urmã de revoltã, aºa mi-au spus pãrinþii. Nu mã înfruptasem la trupul bisericii întinde rufe. Dumnezeule, cum crescuserã
consum. Vecinii de la bloc mor, unul câte M-am întins cu resemnare mutã pe fundul îndeajuns, când o mânã lungã de schelet pãianjenii, specii rare, de apartament!
unul. Moartea mea nu mã mai intereseazã. gropii, iar cioclii au nãvãlit la marginea ei, funebru a curs în groapa mea, smulgându- Când intrã domniºoara (nu-i þin minte
Eu vreau sã evadez, în orice, în sex, în ca pe un ecran albastru. Au luat lopeþile ºi mã din acest vis repetat, ºi m-am trezit pe numele!), un nor de praf se ridicã din hol
droguri, în paradisuri artificiale, în Caraibe, au început sã arunce cu poftã þarânã peste un pod, cu schele metalice profilându-se nãvalind pe geamul deschis prima oarã dupã
pe stadioanele de fotbal, în cluburi de mine. Nu am înþeles de ce era atât de greu spre cer. Iar apa râului curgea uleios. La câþiva ani.
noapte. Nu mai vreau sã te ascult. De fapt, pãmântul amestecat cu iarbã. Nici bolovanii capãtul podului, m-am oprit minunându-mã De unde culesesem paparuda asta? Nu
nu mai vreau nici sã mai dorm, cãci tu îmi nu ar fi fost mai grei. De ce nu m-ar fi de maºinile care lucrau automatizat. M-am era o frumuseþe. Era grasã. Cum, naiba,
împuþeºti viaþa cu decrepita ta moarte. îngropat într-o stâncã? Într-o piatrã? Sã mai împiedicat de un capac de canalizare. La pãrãsise graþia feminã suprafeþe atât de mari
Spune-mi un vis pe care l-ai avut. Altceva fi rãmas ceva pe lumea asta: un nor, un gura lui se þeseau reþele de scãri pe care am de carne? Hãlci din burtã plesneau de sub
însã decât putreziciune, moarte, bãtrâneþe, copac, un muºchi verde care sã mai coborât cu febrilitate, geamantanul probabil cureaua din imitaþie de piele. Minijupul ei
viermi. absoarbã bucuria unei ploi, cãldura unei raze ajunsese aruncat de sus, pentru cã un era singurul ei farmec, pentru cã ascundea
Eul meu de noapte: de soare. plescãit de ape îl primi flãmând. puful feminitãþii ei ghicite. Lipsitã de
Voi face un exerciþiu. Eram cu somnul Cioclii înotau, tropãind pe pâmânt de ªi am ajuns pe un mal pustiu cu valuri cochetãrie ºi atracþie, pe potriva mea,
meu sau cu somnul lumii. Iar sunt emfatic, deasupra mea ºi-ºi înghesuiau capetele ca triste ºi negre ºi nici mãcar un cer în aerul înzestratã cu organele ºi orificiile cuvenite,
pânã prind tonul potrivit. doi bostani spintecaþi în ochi ºi gurã, iar mat. Am vrut sã alerg înapoi, însã scãrile cu fese la fel de mari ca sânii. A, era sã uit.
Murisem cred. Sau eram în prag de a din ei þâºnirã niºte fire de dinþi lungi ºi se retrãseserã într-un copac uriaº dintr-o Era colegã cu mine la un job ordinar,
muri. Stai, nu e vorba de moarte, e altceva. hohoteau, Doamne, ce hohoteau de râs iar savanã africanã. ªi mi-am picurat paºii pe funcþionar la o bancã, unde pasam hârtii
Ascultã. În faþa unei case galbene ca spicul ºi iar, ca într-o farsã, apoi au dispãrut. M- þãrm alene. ªi dintr-o datã neantul a prins din loc în altul cu cifre cu multe zerouri.
copt în care mã aduseserã pãrinþii mei pe am ridicat cu greutate, ca dintr-un vis, am forma unei curþi de ºcoalã împrejmuitã Nu câºtigam mult, poate douã trei zerouri
lume, în faþa casei cât un grânar cu spice împins deoparte mormanul de brazde care zdravãn cu ziduri nesfârºite ºi am alergat, din maþele de cifre pe care le procesam. ªi
þepoase, aºtepta o maºinã neagrã ºi mare, se aºternuse peste mine, am urcat ca o brusc animat de nostalgie, pânã la capãtul cum, Doamne, sã nu mã întorc la bârlogul
un bolid. Nu avea numere de înmatriculare. pasãre pâna la gura mormântului, dezlegat ei, unde m-am izbit de uºa grãdiniþii mele meu de urs sãlbãticit!
Fuseserã smulse sau nici nu au fost puse, de gravitaþia pãmântului, ºi am privit de la unde fusesem þânc ºi am zguduit-o zdravãn, Am luat-o pe femeioaºca asta ºi am tãvãlit-
puþin conteazã. În casã aºteptam, nu ºtiu buza lui cu sfialã la bolidul negru cu ºoferul pentru cã refuza sã se deschidã. ªi am cãzut o în patul meu cu cearceaful pãtat de miesme
ce aºteptam. Însã trebuia sã-mi iau rãmas plictisit de aºteptare. Când mã observã, în genunchii zdreliþi ºi am plâns, mamã, ºi alimentare. Nu e elegant ce spun, dar ce sã
bun de la pãrinþi, fraþi, bunici. Era atâta jale porni motorul ºi, cu un demaraj scurt, am plâns… aºteptaþi de la o jigodie ca mine, care coborât
în suflet! Mama, îmbãtrânitã de griji, îmi dispãru, lâsându-mã cu mormântul meu sub De fapt, cine eram eu? De ce atâtea de pe tãrâmurile diafane ale visurilor trebuie
pregãtea obisnuitul bagaj mostenit de la tata noaptea stelarã. metafore ca sã zugrãvesc scârnãvii lunare? sã îºi consume intimitãþile sale biologice?
cu periuþa de dinþi, fotografia pãrinþilor în Am pornit la drum, târându-mi dupã Eram un om obiºnuit, capabil însã de Continuare în pagina
alb-negru stins, câteva perechi de ºosete mine geamantanul pe care nu puteam sã-l iluminaþii, profeþii ºi atentate. Strânsesem urmãtoare
ca sã nu prind umezealã ºi frig la picioare, pierd, cãci era ca o carte de identitate. ªi în mine atâta forþã ºi energie din visuri (le
o cãmaºã perfect cãlcatã cu fierul încins la am intrat într-o pãdure cu miros de cenuºã. visam ºi cu ochii deschiºi!) încât aº fi putut
21
Proza
MARIANA ZAVATI GARDNER
22 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
Portretul
Îmbrãcat în pijamaua albastrã cu topul
ºi ºortul din material din flanelã, Charles se
legãna pe scaunul din copila unui birou
masiv pe care se afla un computer; un
cabinet metalic cu sertare în miniaturã
pentru acte, plasat strategic în partea stângã
a dormitorului; opus cabinetului, se afla un
aparat de fotografiat digital, lângã un
conteiner cu creioane ºi pixuri fãcut chiar
de dânsul, în momente de inspiraþie, la orele
de lucru manual ºi vopsit în roºu. Prin
bretonul ce-i umbrea copila ca un gard viu,
privea portretul mãicuþei lui, mãiestrit în
pasteluri, de un pictor din Québec, al cãrui
nume nu-l putea descifra. κi amintea exact
ziua ºi locul; pe mãicuþa lui tot spunând cã
era copleºita de farmecul priveliºtilor de
acolo, cã era convinsã cã nu se va mai putea
reîntoarce vreodatã ºi cã era de datoria lui
sã revinã cândva sã se îmbãieze, încã o
datã, în acel loc fermecat.
În portret, mãicuþa lui apãrea într-o
rochie roºie cu broderie etnicã, ce sosise
în lãdoiul de zestre, împreunã cu alte multe
lucruri cumpãrate în timp de maica mãicuþei
ºi care erau acum ferecate la pãstrare, fie
în dulapul de haine, fie în podul casei cu
etaj. Lumina îi tãia în felii partea dreapta a împricinatã, trotuarele torturau trecãtorii, obligatã sã dea sfaturi medicale sau despre bucãtãrie. κi urmã acum rutina zilnicã,
feþei. Pãru-i negru, cârlionþat, pe ce-l iar magazinele etalau în vitrine, podoabele medicamente. jumãte de orã în copila televizorului, urmatã
moºtenise genetic împreunã cu niºte ochi sãrbãtorilor de iarnã, ºi în stradã explodau Charles se mutã din scaunul lui rotativ de practica pe chitara electricã, deºi se pãrea
adânci de culoarea mierii de arþar, unduia colinde strãine anotimpului. din copila biroului ºi se aruncã pe pat, în ca mai avea de aºteptat pânã când sã se
razele strãpungãtoare ale acelei veri de Portretul mãicuþei atârna în copila patului anticiparea ceasului deºteptãtor al sorei sale, trezeascã ceilalþi ai casei. Chitara sa
mileniu. sãu. Era reuºit pentru o orã de pozare sub Jackie. Patul rãspunse cu un scârþâit, redus electricã, din lemn de mahon, fusese un
Charles îºi aminti cum sorã-sa Jackie ºi platanii stufoºi, îndesaþi lângã o bisericã însã imediat la tãcere. Continuã sã fixeze cadou cam mult aºteptat ºi de aceea poate
cu dânsul se împotriviserã cu înverºunare ridicatã de primii emigranþi credincioºi. Vara portretul cu ochii ca luna rãscoaptã. Era cã era atat de mândru sã o stãpâneascã.
când mãicuþa lor aranjase ca acel pictor din acelui portret fusese o varã straºnicã, cu complet treaz. Se ridicã de pe patul ce Charles apãsã pe butonul televizorului
partea veche a oraºului Québec, sã le facã vizite la staþii de baleniere, abandonate, cu protestã pe moment, ºi se îndreptã cãtre geriatric, apoi trase perdelele ca sã
portretul. Temperatura fusese insuportabil plase ºi spray-uri contra þânþarilor fãrã fereastra dinspre grãdinã. La fereastra împiedice lumina persistentã ce invada
de ridicatã în acea dimineaþã. Merseserã pe numãr, ºi cu veveriþe de pãmânt ce se urcau dormitorului sãu, pãsãrile cântãtoare, obraznic cu tentacule ascuþite salonul ºi-l
trotuarul din scânduri masive, din copila cu obrãznicie pe picioarele trecãtorilor, când încurajate de tãtâne-su, erau înºirate pe fiece împiedica sã vadã imaginea de pe ecran.
hotelului Château Frontenac. Câþiva copaci le ademeneau, nemiºcaþi, cu alune. Îi ramurã a prunului, ca globurile unui pom Se aºezã la capatul canapelei din piele din
îmbãtrâniþi umbreau timid trecãtorii ce merseserã la inimã orele de cãlãrie de la de Crãciun. Charles privi pãtrunzãtor prunul bou de Argentina, într-un cuib fãcut din
cãscau gura pe la vitrine. Priviserã picturile Château Montebello. Acolo-ºi descoperise din care atârnau fel de fel de containere pernele de zestre ale mãicuþei lui, cu pene
la vedere în Rue du Trésor. Mãicuþei îi talentul pentru jocul de billiard ºi gustul pentru seminþe, unele pline, altele pe de la gãinile lui Babacu, ce cãlãtoriserã
plãcuserã tablourile pictate de un artist ca pentru bucatele cordon bleu. Mãicuþa, jumãtate golite, pe care pãrintele sãu îndesate tot în lãdoiul de zestre. De fiece
o trestie danubianã, ce pãrea între douã cãreia nu-i plãcuse vreodatã gãtitul sau obiºnuia sã le cumpere de la magazinul datã, când feþele de pernã trebuiau
vârste, ce fuma þigarã de la þigarã ºi ale cãrui coptul, evitase întotdeauna cu dibãcie rutina pentru animale sau de la piaþã. Prunul, ce schimbate, pene rebele se ascundeau în
portrete în pastel, aveau o simþire romanticã menajerã. Din contrã, dânsul moºtenise fusese plantat înainte de naºterea sa, nu covorul din lânã de pe parchet. Asta o fãcea
din timpuri apuse. κi aminti cum el ºi sora talentul bunicuþei pentru amestecul ºtiinþific arãta sã fie pe rod în anul acela. pe mãicuþa lui sã strãnute cu ecou, în timp
sa refuzaserã sã pozeze pentru artist, al elixirurilor, ºi care, pensionatã acum de Charles se întoarse de la fereastrã ºi ce nasul ei se înroºea ca un gogoºar expus
acceptând numai dupã niºte promisiuni la practica farmaciei, rãmasese cu merse spre scaunul lui de birou. Dupã care la Festivalul Recoltei, ºi ochii-i lãcrimau ca
referitoare la cadouri precise. În acea zi deformarea profesionalã de a se simþi petrecu câteva clipe în baie, în drum spre la vizionarea unei melodrame.
DINU BÃLAN Urmare din pagina precedentã pat. Îmi venea sã sfâºii porii ei excitaþi ºi dilataþi. A cãzut doar pe maºina parcatã sub geamul
Narinele ei fremãtau. Pãrul ei puhoi se meu. Probabil ea aspira la o plimbare romanticã
Horia Bãdescu
poet al tãcerii
Cartea de vizitã a omului de culturã Horia destinul unui sine cerebral, solitar, introvertit, aducerii-aminte. Zbaterea pe loc, repeti- caducitate umanã, dubiile asupra existenþei
Bãdescu este luxuriantã. Poet, prozator, repetiþiile obsesive, anaforice, suita de inte- tivitatea situaþiilor relevã monotonia exis- vreunui viitor, bilanþul contabilizator al vieþii
eseist, jurnalist, doctor în filologie, laureat rogaþii ºi dubitaþii gnomice, cadenþa lexe- tenþei, sistând propensiunile revolute. Dis- de pânã acum, satisfãcãtor trãite, sindromul
al Premiului Academiei Române ºi al melor simple, expresive, recrutate din voca- cursul laconic, interiorizat proclamã în excluderii, haosul ºi cecitatea clipei, accep-
Premiului European de poezie francofonã bularul de bazã, metaforele sangvine – textul N-ai sã-þi vezi limitele constrictoare tarea fatumului, anihilarea aspiraþiilor atot-
„Leopold Sedar Sengor”, membru de onoare definiþii ale unui ego scindat între identitate ale umanului, expulzat din fortul inex- cuprinderii prin rezultante simbolice ale de-
al Academiei Francofone ºi al Uniunii ºi ipseitate, tentaþia recuperãrii unei tem- pugnabil al cunoaºterii de sine. Redusã la riziunii ºi insignifianþei (Lumea e-a ta) sunt
Poeþilor Francofoni, scriitor tradus în poralitãþi benefice, protectoare, cu iz pa- motivul privirii – reptiliene, ce-ºi camufleazã ideile promovate în primul volum.
Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam, triarhal, imaginarul restrictiv, constant sunt esenþa atât sinelui, cât ºi celorlalþi, fiinþa se Miradoarele abisului pun accentul
echinoxist fondator, director al ICR Paris mãrci recognoscibile ale stilului lui Horia ascunde cochiliar prin vãz. Sentimentul asupra actului de creaþie, iar eul liric pare
vreme de câþiva ani, scriitorul publicã în Bãdescu. devorant al zãdãrniciei ºi reluarea ideii un Cerber al bolgiilor solitare. Voiajul mne-
Franþa ºi Belgia volume care se tipãresc Titlul volumului, Vei trãi cât cuvintele referitoare la deriziunea cunoaºterii în planul motehnic în hrube anterioare genezei am-
ulterior ºi în limba românã. Recenta apariþie tale, stabileºte sentenþios o simbiozã între real, perceputã ca un rezid inutil sunt pre- plificã singurãtatea sinelui. Repetarea
editorialã, din cadrul colecþiei de autor biografia scripturalã ºi cea concretã, realã, zente ºi în Strigãte de copii. Cenuºiul unei scenariilor biotice, acceptul acestei redun-
„Scriitori la ei acasã” (Dacia XXI, 2010), astfel încât instrumentarul liric poate deveni existenþe terne, fade apropie textul de ba- dante uniformizãri terestre se poate suporta,
Vei trãi cât cuvintele tale constituie o reluare sau nu – un adjuvant al survolãrii peri- covianism. Ninge-acolo ºi acum, text descurajant, doar prin asumarea vieþii. Þi-a
a poemelor franceze din tomurile Un jour sabilitãþii umane. Logos ºi bios ajung com- circular în care titlul este reluat în formã fost dãruitã lumea implicã un pact mefis-
entier (Ed. l’Arbre a paroles, 2006) ºi plementare, într-un binom unificator al Fi- inversatã ºi în exit-ul liric oferã zãpezii tofelic, deoarece viaþa are propriu-i ghidaj,
Miradors de l’abîme (2008). La fel ca în inþei. Sugestia conþinutã de titlu este am- simbolul durabilitãþii beatnice, într-un topos iar eul liric va fi prizonier al Thanatosului.
volumul precedent, Pielea îngerului plificatã/anihilatã de moto-ul adversativ: patriarhal, agãþat într-o temporalitate în- Sângele pare a deveni elementul de atestare,
(Limes, 2007) notele redundante sunt „dar vei muri înaintea tãcerilor”. Textul se cremenitã. Motivul aºteptãrii aminteºte, prin e agentul ce delimiteazã coordonatele onto-
moartea ºi aprehensiunea acesteia, viziunile înfãþiºeazã deseori ca un Ianus, dual, neconcretizarea expectanþelor de piesa lui logicului, dar ºi pecetea sacrificialã a dam-
escatologice, bioticul, nocturnul, teroarea obligând lectorul, în special prin utilizarea Samuel Beckett, En attendand Godot. natului. A tãcea/ înseamnã a spune totul,
temporalitãþii erodante, sentimentul unui „tu” generic, universal/uniformizant, Cântecul deþine atribute orfice, iar ge- este de pãrere poetul care cultivând un
caducitãþii fiinþei ºi, întocmai ca în cazul sã descopere el simbolul camuflat în neza zicerii conduce înspre un dezgheþ su- chiasm parþial, relevã ºi amendeazã in-
lui Lucian Blaga, o atitudine de reverenþã, jonglerii cognitive. O zi se aflã în des- fletesc, o sensibilizare a umanului: „Pentru consistenþa verbozitãþii, prin note ex-
adulatorie aproape în faþa tãcerii. Deºi chiderea celui dintâi volum. Repetarea prima datã/ lumea stãtea-n/ ascultare.” (Stã- plicitante: „A spune totul/ înseamnã a nu
lumina este unul dintre laitmotivele textelor, simetricã, de trei ori a sintagmei-titlu apare tea lângã fereastrã). Viziunile suprarealist- spune nimic.”
ea nu e una apolinicã, iar diurnul – regresiv, ca o doleanþã basmicã ce se vrea împlinitã. expresioniste din Cu fãrã-de-mâinile lor Viaþa pare o târâre ºonticãitã, ciclicã prin
cedeazã, ascendent, tot mai mult teren Cadoul dorit este unul celebrator, o zi debuteazã cu tatonãri tactile ale existenþei, lume de la stadiul infantil la senectute. Insul
întunericului, echivalat deseori „marii personalã, „doar a ta”, similarã aniversãrii. o confrerie a obiectelor ce vor sã certifice fatalist, resemnat nu mai e stãpân nici mãcar
treceri”. Tonalitatea generalã este mai puþin Setea avidã de posesie ia forma unei avariþii veridicitatea vieþii umane, care e condi- al propriului destin scriptural, abandonându-
elegiacã, cât nihilistã, resemnatã. Poetul – temporale, a unui rapt prin care insul sperã þionatã, fie ºi prin proiecþia ei impalpabilã, se abuliei.
raþional, nu se lasã antrenat în poleite zbo- sã încremeneascã, egotist ºi rapace, doar umbra, propriul trai. Fiinþa racordatã la Constatarea E vreme urâtã nu angre-
ruri icareºti, adolescentine, ci inventariazã pentru el, cronologia unei zile. Erai locuitor ritmurile miºcãrii de rotaþie este De pre- neazã decepþii meteosensibile, ba din contrã,
un itinerar biotic deconcertant, pesimist. constituie o poezie a repudierii, excluziunii, tutindeni ºi de nicãieri, iar strãinul peregrin aclamã faptul cã nu e imun la manifestãrile
Plictisul, monotonia sunt datorate în mare a prea-târziului, a desincronizãrilor ana- prin naturã se simte diminuat. Micºorarea vremii, cã, aºadar, încã simte, încã trãieºte.
parte conºtientizãrii futilitãþilor acþionale, cronice. Exilatului detaºat de o alteritate luminii diurne antreneazã implacabil, Din punctul de vedere al lui Horia Bã-
scenariilor repetitive ale vieþii/istoriei în care ostilã, cãruia-i sunt refuzate notele de- swiftian, regresia erodantã a sinelui: „Ziua descu, cuvintele au parte de un destin similar
asistãm la o imensã zbatere pe loc sa- finitorii: tãcerea, vorbirea, viaþa se lamen- scade-n ea însãºi,/ tu de asemenea”. Masa, celui uman, îºi urmeazã progresiv devenirea,
pienþialã generatã de prea-plinul unui déja- teazã, printr-o ºarjã interogativã, încercând cuvânt redundant în economia liricã, este silenþios fiind, pe rând, „cãrãri ale vieþii/spre
connu. Scriitorul devine acum un gardian sã descopere momentul pierderii lor. Pre- atât un loc de reflecþie, cât ºi element al moarte”, „copii ai tãcerii/care-ºi învaþã
al „miradoarelor abisului”. Construcþia, zentul dilematic va fi succedat nihilist, de recuzitei scripturale. Tripticul „masa bã- limba/murind”.
oximoronicã aproape, denunþã profunzimea proiecþia unui viitor vacumat, al uitãrii totale. trânã” - „tãcerea” - „pâinea” denunþã o Acest poem, ultimul, care încheie ciclul,
vãzului celui ce reuºeºte sã pãtrundã chi- Sentimentul devorant al dezintegrãrii de eul devorantã poeticã a solitudinii. Jongleriile narcisiac ºi autoreflexiv, se emancipeazã de
rurgical, în hãuri ale absconsului, im- teluric/empiric, al îndepãrtãrii de identitate, cronologice ale lui Altãdatã ºi acum sub tutela creatorului, devine strãin maes-
palpabile, cãutând cu acribie începutul/ amneziile voluntare, sporadice suscitã concentreazã un itinerar al devenirii. Tã- trului de altãdatã, ajungând o entitate voia-
sfârºitul. Foarte multe din creaþii constituie sinelui dubii asupra identitãþii, a interioritãþii cerea expresivã de jadis este înlocuitã acum joare, ce-ºi aflã independent raisonneur-ii.
arte poetice. Laconismul liric, ce sintetizeazã spirituale, datoratã interstiþiilor fluctuante ale de lexeme nãscute „din uitare”. Implacabila
Recenzie
Zoe Dumitrescu-Busulenga,
, un profil spiritual
Flaminia Faur, postum Un profil spiritual complex al becalizeazã de la o zi la alta”... De Cuvântului, ºi refuzul de a accepta
Flaminia Faur (1970-2010) este unul dintre intelectualii ºi celei care a fost Zoe Dumitrescu- altfel, cu un an mai devreme, Ma- galaxia televizorului ºi internetului.
scriitorii bihoreni cu care timpul n-a mai avut rãbdare, talentatã Buºulenga realizeazã Elis Râpeanu rea Doamnã a Culturii Româneºti Acestea din urmã au devenit, de
cercetãtoare într-ale istoriei ºi autoare de proze scurte ºi versuri, într-un volum publicat la puþin tocmai asta spunea, cu o profundã altfel, armele numãrul unu ale
lãsând în urma ei câteva volume, între care se remarcã Mãrturii timp dupã trecerea la cele veºnice îngrijorare: “proiectul a ceea ce se globalizãrii, care-l scot pe om din
despre evenimentele din Bihor – noiembrie 1918-aprilie 1919, a acestei ilustre figuri feminine a cheamã globalizare se întemeiazã starea sa normalã de fiinþã gân-
Fundaþia culturalã Cele Trei Criºuri, 1993, ºi Manifestãrile românilor culturii româneºti ºi universale. nu pe valorile nobile ale culturilor ditoare ºi conºtientã de originea sa
din Bihor împotriva proiectului de lege ºcolarã din 1907. Este o carte scrisã în cunoºtinþã tradiþionale, ce încep cu religia ºi divinã”...
Documente, Fundaþia culturalã Cele Trei Criºuri, 1994, precum ºi de cauzã, cu multã dragoste ºi filosofia, ci pe valorile utilitare ale Întâlnirea cu Zoe Dumitrescu-
o seamã de studii istorice ºi lucrãri literare, unele publicate, altele preþuire, cu veneraþie chiar, de o civilizaþiei, care sporesc egoismul Buºulenga din cartea doamnei Elis
în manuscris, unele finisate, altele în lucru, toate însã pãtrunse de fostã studentã a Doamnei Zoe, ea pânã la ultimele consecine, atât în Râpeanu este întâlnirea cu ultimul
o acutã responsabilitate în faþa cuvântului. Sã mai notãm cã însãºi scriitoare ºi om de aleasã gândire, cât ºi în acþiune”. mare neo-renascentist, cu “cea
Flaminia Faur ºi-a fãcut studiile la Universitatea Babeº-Bolyai din culturã, o carte care nu se poate Cultura pe care încearcã sã o mai inteligentã femeie pe care am
Cluj-Napoca (Facultatea de Istorie) ºi a fost profesor la Liceul nici prezenta, nici analiza, fiindcã edifice ”fãcãtorii” globalizãrii se cunoscut-o” (Grigore Ilisei), cu
Lucian Blaga din Oradea ºi cercetãtor ºtiinþific la Universitatea este mai mult suflet, spirit înalt, sprijinã tocmai pe aceste valori ale aceastã generoasã idee-sentiment
din Oradea (Facultatea de Muzicã). un model aparte de intelectual – vieþii practice ºi e departe de ceea a autoarei: “Pentru Doamna Zoe,
Prozele ºi versurile din aceste douã volume se aºeazã sub aripa care respirã, cuvântã ºi trãieºte ce susþin ei a fi, adicã o sintezã a deºi ne-a pãrãsit, timpul nu curge
ocrotitoare a notaþiei ºi ideii, autoarea dovedind un apetit deosebit doar prin credinã ºi culturã, adicã culturilor naþionale, în realitate pe dedesubt, ci pe deasupra.
pentru notarea unor întâmplãri, obsesii, gânduri ºi apoi, pentru prin iubire ºi aspiraþie spre idealele ignorate cu totul ºi sortite pieirii. Trecând Dincolo, cercul nu s-a în-
despicarea firului în patru, uneori cu o ironie finã, alteori cu un divine. Iar drama, care abia a început, chis. L-a lãsat deschis ca un cur-
sarcasm uºor disimulat, cel mai adesea, însã, cu seriozitate, ea Pentru a incita la lecturã, notãm este mai cu seamã a popoarelor cubeu care stã deasupra spiritelor
încercând sã ne dovedeascã faptul cã literatura nu este numai o doar câteva lucruri. Dan Hãulicã mici, dar cu frumoase identitãþi treze. Ea rãmâne cu noi, în noi, în
artã a cuvântului, ci, mai presus, un joc sublim al cuvintelor ºi al spunea, la Putna, în ziua înmor- culturale ºi care, puse în faþa unei acumulãrile noastre spirituale, la
ideilor, extinzând aºadar frumosul din rostirea româneascã de la mântãrii, cã, “dacã ar fi trãit în aºa-zise superculturi globale, în- baza cãrora stã spiritul ei. Ca o
cuvintele înþelepciunii, ale gândului ºi gândirii, la cuvintele ºi Japonia, de pildã, Doamna Zoe cep a pierde treptat preþioasele permanenã. Ca o conºtiinþã de care
expresiile obiºnuite, cotidiene, care ascund ºi ele adâncimi ºi sensuri Dumitrescu-Buºulenga ar fi fost valori ale istoriei ºi culturii proprii nu se poate face abstracþie... Cu-
nebãnuite. Umorul de sub coaja cuvintelor este, astfel, un joc al declarat tezaur naþional”. Pãcatul ºi aleargã dupã mode ºi modele vântul care i se potriveºte cel mai
cunoaºterii ºi descoperirii, sub care se ascund realitãþi ºi frumuseþi e, comenta Grigore Ilisei, cã a- strãine de fiinþa lor”; “mãrturisesc mult este LUMINA, ca în Crez:
uneori neobiºnuite. Totuºi, toate cãutãrile în cuvânt sunt impregnate ceastã “conºtiinþã înaltã a spiritua- totdeauna apartenenþa mea la Ga- “Luminã din Luminã”.
de ceva straniu ºi dramatic în acelaºi timp, evidenþiind o conºtiinþã litãþii” a trãit “într-o þarã care se laxia Gutemberg, adicã la lumea Elis Râpeanu, Luminã
artisticã chinuitã atât de actul artistic, cât ºi de expresia artisticã, din Luminã, Ploieºti: Printeuro, 2007
De ce este
tã!", m-am referit fireºte, la mine!)... Exulta-
sem pe poezia Magdei, ani întregi, în care
îl ignorasem sec ºi total pe Eusebiu Camilar,
pe motivul prejudecãþilor bine "setate" pe
Elisabeta Isanos
computerul intim; dupã "Cordun" urmã
Scrisoarea deschisã (a mea) adresatã lui
Marius Tucã, la Jurnalul Naþional, cu pro-
punerea de a include în noua serie a BPT,
si
, profetul din propria inimã
Publicat în anul 2010, la Edi- prin Universul vãlurit, poetul se purificare prin ardere, atât cât îi Nu mai citisem de multã vreme ºi trãirea religioasã este chiar
tura Rafet din Râmnicu Sãrat, vo- (re)trage „cãtre umbra înþelepþilor este permis poetului sã ardã înspre o poezie de-a lui Adrian Botez. esenþa modului sãu de viaþã.
lumul de poezii „Cartea Profeþiilor” / daimoni ai copacilor – bãtrân / fireasca sumisiune, prin descântec Rãmãsesem blocat în azima Cre- Nu pot fi supãrat pe Tine,
este structurat în patru pãrþi: „Car- nebun – nãzuind înapoi – la sânul de cuvinte, în partea a treia a volu- zurilor creºtine, ºi mã feream de Doamne/ cât Tu eºti ritmul vieþii
tea Profeþiilor”, „Cartea Glasurilor, / rãcoros al mamei sale” (pag. 39). mului, sau prin apocaliptice lovituri alte adãstãri în universul sãu liric, mele:/ indiscutabil mã vei duce-n
Gesturilor ºi Tãcerii”, „Cartea Refuzã „neliniºtea”, „zgomotul pânã la sânge, în partea a patra. aºa cum evitãm sã mai consumãm toamne/ dar primãvara m-a
Descântecelor” ºi „Cartea Apoca- forjãrii destinelor” ºi îºi acceptã Spune autorul în „Cartea Apo- ciorbã de cartofi dupã ce ne-am spãlat de rele…// ºi vin spre Tine-
lipsei”. Autorul, Adrian Botez, îºi condiþia umanã. Dar sã nu credem calipsei”: „vine vremea când / nu- terminat friptura din farfurie. Aº n dãnþuiri ciudate/ tot risipind
dedicã volumul familiei. Dar are cã acceptul este rezultatul unui L mai suporþi nici pe / Dumnezeu fi vrut sã-mi menþin degustarea petalele pe trepte:/ cei din oglinzi
poetul viaþã personalã? (Nichita ar dialog umil cu Divinitatea. Nu în – ca / Maestru…” (Mane, Tekel, încercatã cu cinci ani în urmã, râzând pe sãturate/ /mã încununã-
spune cã Nu.) ªi de ce „Cartea aceastã etapã. Fares – „Numãrat, Cântãrit, când am fost fascinat de lirismul n zodii prea deºtepte!// …de-atâta
Profeþiilor”? Nimeni nu este profet În partea a doua a volumului, Împãrþit”– pag. 123). Dar ce s-ar sãu cald, pios ºi plin de cucernicie. blând roire de luminã/ s-a ºters din
în þara lui. Dar în propria inimã? glasurile, gesturile ºi tãcerile întâmpla dacã… Dumnezeu, Ce eroare! Adrian Botez nu frunte-mi scrisul cel de vinã!
Dar în inima altora? poetului se îndreaptã cãtre revoltã. plictisit de atâta tânguire, nu ne-ar scrie mai multe feluri de poezii ºi (Artificii)
În prima parte, ce poartã ºi titlul Din „Bolºevismul cosmic” (pag. mai suporta pe noi, ca ucenici, ºi stacheta, odatã ridicatã la o A fãcut din ideea sofianicã, cea
volumului, ne întrebãm: Care este 61) se-aud „Bâlbâielile divine” ne-ar lãsa pe mâna profesorului înãlþime haricã, rãmâne necoborâtã care ajutã omului în trecerea
rolul poeziei la Adrian Botez? Pen- (pag. 66!!!): „Dumnezeu e trist – distrat, TIMPUL, fãrã niciun pentru tot restul zbaterilor sale vãmilor, mãreþie de arhitravã ºi,
tru ce s-a nãscut Poetul? Urmeazã, trist ºi dând / impresia – din indiciu, fãrã nicio revelaþie? genuine. L-am regãsit ºi în ultimul dacã Nae Ionescu vorbea despre
el, exemplul celui care prin lumina pricina norilor – a vizibilitãþii / Totuºi, sã nu ne facem o sãu volum de poezii Cartea funcþia epistemologicã a iubirii,
sa – clocotindã tãcere (superbã limitate – cã ar fi ºi meschin: un impresie greºitã despre creº- profeþiilor (Editura Rafet, Rm. Adrian Botez se intereseazã de
metaforã)– spune TOTUL? Rãs- Dumnezeu supãrat / îºi ia tinismul poetului, contradicþiile ºi Sãrat, 2010), tot înfãºurat, vorba funcþia izbãvitoare a epifaniei ºi-a
punsul nu se lasã aºteptat: „te-ai pseudonimul „Satana” – dar / n- revolta din volum fac parte din poetului, în aceeaºi mantie de cãutat la tot pasul arãtãrile divi-
nãscut – deci – pentru ca sã / au rost investigaþii / onomastice parcursul firesc al cãutãrii ºi irizãri ecumenice, de smerenie ºi nului. A cunoscut toatã gama deza-
vindeci nãdejdea / ºi toþi cei cu – în casa celui care / ºi-a luat cunoaºterii. Poeþii sunt fiinþe de nestrãmutatã credinþã. Autorul mãgirilor ºi s-a înfiorat de cursul
ochii plecaþi – din mine – deodatã vacanþã în / muntele Sinai”. nonconformiste ºi extremiste, chiar este fixat în în rigorile ubuiesc, luat de mecanica devenirii
/ s-au privit drept în ochi ºi / s-au Omnipotentul, atotºtiutorul, „a care zboarã spre înãlþimi pri- bãtrânei noastre credinþe ºi nu este - ºi nu o datã ºi-a reprimat însuºi
recunoscut” („Despre cel nãscut avut profesori – tot atâþia câþi / mejdioase ca niºte Icari, coboarã – ºtiu asta ºi din numeroasele sale darul profeþiei. Nu mai vreau sã
atunci, acolo”– pag. 7). Acesta oameni a creat: fiecare om / este precum luceferii blânzi ºi sfârºesc, eseuri – clare, ferme ºi vaticinare profeþesc nimic/ nu vezi – vine
este mesajul: nãdejdea, recu- întruchiparea nemulþumirii / nu de puþine ori, în Infernul lui - niciodatã dispus la concesii ºi la noaptea ºi-mi cade/ nasul în
noaºterea, trezirea spiritualã. Mai divine – de a afla – atât de / Dante. În cazul nostru, Poetul, atât negocieri, când e vorba de relaþia strachina cu/ somn/ce-mi tot zici
mult de atât, spune poetul, „mân- strâmb ºi / puþin”. de încercat de forþele luciferice, noastrã cu Cerul. Adrian Botez de/ rãzboaiele tale/ - de parcã n-
tuirea va fi doar când vom lua / În poemul „Vrãjmãºie moc- încearcã sã-ºi ridicespiritul cât mai este un fel de Justin Pârvu laic, ai vedea cã/ nu mai prididesc cu
asupra noastrã – rãspunderea nind” (pag. 69), poetul mãrtu- sus prin intermediulproiecþieisale care apãrã învãþãtura Hristosului atâtea/ hãrþuieli – buºituri
întregului / Rãu / când vom lua riseºte cã „nu mai sunt tânãr de în universul astral. Astfel, îl “in- celui viu de pe poziþii profane, dar personale – unele/ monumentale/
din spinarea / presupuºilor diavoli mult: Dumnezeu / mã ºantajeazã vitã” pe OM sã arunce o “privire” la fel de necruþãtor, de smerit ºi / acuº e varã – ºi-i aºa de frig/ de
– povara zdrobitoare-a / ispitirii” cu / suferinþele – ca sã-L / privesc inþiaticã spre adevãrurile absolute de încrezãtor în destinul acestui parcã Miezul Lumii a-ngheþat.
(„Atunci când”–pag. 11). în ochi…”. Evident, nu despre ale Dumnezeului Paradisiac: Voinþa popor. (Greva profetului).
Adrian Botez se descrie pe sine adevãratul sens al cuvântului ºantaj -Cãlãuzã, Spiritele Voinþei Dupã deceniile comuniste de De unde vechile profeþii
drept un apãrãtor al legilor sfinte vrea sã ne vorbeascã Adrian Bo- (Tronurile) – pag. 127, ordinea ca ateism agresiv ºi gonflat mulþi anunþau venirea Celui mult
care ucide impostura („Despre tez, pentru cã marele creator nu disciplinã celestã : Spiritele Or- poeþi s-au reîntors la tradiþia creº- aºteptat, noile încercãri profetice
mine”– pag. 13). Presupuºii dia- este responsabil pentru nefericirea dinii (Heruvimii) – pag. 130, iu- tinã, la valorile bisericii ortodoxe, au rãmas fãrã sacru ºi se resorb
voli despre care vorbeºte sunt în noastrã. Nu el trebuie sã fie þinta birea ca ºi cerc al infinitului - Spi- dar la fel de mulþi o fac artificial, din vraiºtile acestei lumi. Cine avea
noi. Sunt dorinþele ºi fricile noas- protestului ºi a înverºunãrii. Nu- ritele Iubirii (Serafimii) – pag. formal, teatral, neconvingãtor. de venit – a/ venit...
tre, care ne închid sufletul într-o mai o persoanã cu inima curatã îl 132 - ºi visul ca “rãzoare de lu- Impostura se observã repede, pen- Ultimul volum de versuri
închisoare de oase, sânge ºi carne. poate înþelege pe Dumnezeu ºi îi mini” (Preludii hiperboreene – tru cã nu e susþinutã de convingere semnat de Adrian Botez dã seama
Nimeni nu îºi mai poartã crucea poate înþelege cãile SALE. Poezia, pag. 134). ºi de trãire subiectivã. Cu Adrian de om, de neam, de raporturile
martirului, cu toþii am devenit în cazul nostru, este o formã de IONUT, CARAGEA Botez este altceva. La el credinþa noastre cu transcendenþa ºi de
indiferenþi…, preamuritori ºi reci. destinul nostru de fiinþe rostitoare,
Evident, existã un risc al poeziei dar ºi împregnate de multe
lui Adrian Botez, pentru cã este metehne ºi beteºuguri. A fãcut din
nominativã ºi nu lasã loc de alegeri Versuri de ADRIAN BOTEZ iubirea de neam un crez, o
ºi interpretãri. Dar, se pare cã constantã, o obsesie - de care nu
poetul, justiþiarul acestor vremuri s-a despovãrat niciodatã. Suferã
„distrugãtoare ºi delapidatoare” de ACOLO ADVERSARUL pentru toate lufturile trecerii
conºtiinþe, nu mai are vreme de soþiei mele, Elena noastre prin lume ºi se con-
pierdut. Cumva ne aduce aminte trag dupã mine un cadavru,-n salturi sterneazã de toatã nepriceperea
de personajul interpretat de actorul aerisind luminile din pãsãri nu mã trezesc – nu ºtiu unde-l ascund: guvernanþilor noºtri, insensibili la
Denzel Washington în filmul post- ne sprijinim de cer spre-a trece-n liniºti: întronarea demnitãþii româneºti.
apocaliptic „The Book of Eli”, nu-s vinovat – ci blestemat de-nalturi... Are ºi soluþia. Neamul nostru va-
acolo nu-s recolte ºi nici miriºti
apãrãtorul ultimei Biblii existente ºi lepra-ncape-n timpul tot mai scund nvia/ Când Lumina va vedea:/ Pe
pe Pãmânt. Eli citea o Biblie pentru doar cântec de incendii hialine Hristos când vom iubi/ Neamul
orbi ºi o învãþa pe de rost pentru ni-l vom mântui (Catren de copil).
a transmite cuvintele lui Dum- iar mai zvâcnesc din viaþã – ºi cadavrul Poate ºi de asta îl iubesc pe
timpul acolo mediteazã-oceane
nezeu celor care aºteptau povaþa urmeazã – ca o umbrã – somnul meu: autor, îi urmãresc evoluþia ºi-i
ºi izbãvirea. În cazul nostru, zeii-ospeþesc în muntele de raze aºtept fiecare nouã carte, ca pe
n-a rãsãrit nici luna – creºte navlul
Adrian Botez scrie o carte de poe- nu-i peste ºi nici prin: candeli de rane un balsam pentru ceasurile de
zii pentru orbi, pentru ca cei „din marfa de preþ m-a copleºit de greu... restriºte.
vegheazã-n cruci cereºtile barcaze
urmã” sã poatã face pasul înainte, IONEL NECULA
ºi îºi rãspunde singur la întrebarea ...ce ai fãcut cu viaþa – cu smaraldul
din poemul „Proºtii, lina ºi pun- acolo-s stele - capãt de durere
ctul” (pag. 30) : „nici nu-mi dau tãmãduite vise aiureazã: tu – orb cãzut cu trãsnetul – din frunþi?
seama de ce / ºi-a mai pierdut doar Maica Lumii – cea de pururi treazã cãci Dumnezeu doar îºi desface faldul
vremea Dumnezeu – de m-a /
trimis în lume – ºi pe / unul ca
mine.” uitare firii Fiului ei cere iar tu-n amurg - orgolios – te-afunzi
Poemul „Bãtrân lup de cer” ...ºi nimeni nu vorbeºte ºi nu spune ...eºti veºnic – între chin ºi chiot – veºnic
este unul memorabil. Cãlãtor ci doar priveºte-n pisc de rugãciune! dar hohotu-þi agonizeazã-n sfeºnic... Adrian Botez, CARTEA PROFEÞIILOR
transdimensional ºi extrasenzorial Râmnicu Sãrat: Rafet, 2010
Dialoguri Un interviu de GABRIEL TEODOR GHERASIM, New-York
LUCIAN GRUIA
LUCIAN STEIA
Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 29 CORNELIU BUCIUMAN
Franz Liszt
Fise
, de interpreti
, bihoreni 200 de ani de la naºtere
Mircea-Ioan Tuº
dansatorii (copii) de la ªcoala din Borozel
Indiscutabil, între cele mai frumoase a participat în 2009, la emisiunea „Hora
voci bãrbãteºti ale cântecului bihorean de pri-chindeilor” (TVR 2).
azi se numãrã ºi cea a lui Mircea Tuº, un A primit o mulþime de premii: Locul I
interpret nu numai talentat, ci ºi instruit, la Festivalul concurs „Gala tinerelor ta-
care cântã mai mult din plãcere ºi dintr-un lente” (Oradea), Locul I la concursul „Va-
acut simþ al datoriei faþã de lumea care l-a rietãþi bihorene” (2007), a participat la
izvodit. Are o prezenþã scenicã plãcutã, reu- concursul „Mândru-i cântecu-n Bihor”, a
ºind sã capteze publicul, atât prin reper- fost premiat în cadrul Galei Festivalului-
toriu, cât, mai ales, prin vocea plãcut tim- concurs „Varietãþi Bihorene” (2008), Locul
bratã ºi amplitudine. În prezent, se ocupã II la Festivalul „Mãsuriºul” din Pria judeþul
mai mult cu instruirea copiilor, atât într- Sãlaj (2003), Locul I la Festivalul din Þara
ale muzicii, cât ºi într-ale dansului popular. Chioarului, alãturi de Ansamblul Bãrdãuþa
Mircea-Ioan Tuº s-a nãscut la 18 fe- (2009) ca dansator, tot ca dansator a par-
bruarie 1981. În prezent este necãsãtorit. ticipat la Festivalul fecioresc de la Cluj în
A absolvit în 2006 Facultatea de Muzicã cadrul ExpoTransilvania, Locul I la Con-
din Oradea. Totodatã este absolvent al ªco- cursul Naþional de muzicã la secþiunea fol-
lii populare de Artã „Francisc Hubic” din clor – etapa judeþeanã Bihor 2009 cu grupul
Oradea (2002) ºi al Liceului de Artã din vocal de la ªcoala din Borozel, Locul I la FRANZ LISZT
compozitor
Oradea (2001). A fost solist în cadrul Lice- Festivalul de la Nãdlac al cehilor ºi slo- Nãscut în Doborján, 22 octombrie 1811
ului de Artã. Între anii 1999-2007 a fost vacilor din România (2010) ºi Locul III la Mort în Bayreuth, 31 iulie 1886
dansator ºi solist al ansamblului „Bãrdãuþa” ªcoala din Luncºoara, este instructor de Bust din marmurã de Carrara
Festivalul de la Nãdlac al cehilor ºi slo- Instalat la data de 25 octombrie 1930
din Borod. A avut numeroase participãri la dans popular pentru copii, profesor ºi vacilor din România (2008). Sculpturã de ALAJOS STRÓBL
diferite manifestãri culturale ca „Toamna coordonator al grupului vocal aparþinând A avut apariþii televizate la: Favorit TV (1856–1926)
Orãdeanã” (Oradea), „Varietãþi bihorene” ªcolii din Borozel. În perioada 2007-2009 (Bucureºti) - “ La izvorul dorului”; Naþional Pianist, compozitor, pedagog, folclo-
(Luncºoara) etc. a fost membru al Ansamblului Auºana. A TV (Beiuº) - “Criºule pe malul tãu”; TVS rist, critic ºi eseist, Franz Liszt s-a nãscut
În 2002 a participat, alãturi de Ansam- fost instructor de dansuri ºi cântece slovã- (Oradea) - “Supermarket TVS”, “Bunã
blul Bãrdãuþa, la Festivalul Dunãrean din ceºti la ªcoala din ªerani. A participat la în 1811, pe 22 octombrie, în vestul
seara Oradea”; Hora TV (Zalãu) Vasile
Ungaria. A susþinut spectacole alãturi de Festivalurile Slovacilor din România de la Ungariei. κi descoperã de foarte timpu-
Coca; Etno Tv - emisiuni realizate de Cris-
orchestre precum: „Criºana”, „Meseºul- Budoi, ªerani (Balul cartofului), Vãrzari, tian Toma; Lasat TV (Vadul Crisului) - “ riu talentul muzical ºi debuteazã la vârsta
Zalãu”, ºi cu tarafuri locale. În prezent este Valea Cerului. Alãturi de grupul de copii de Cântece de drag ºi joc din Tara Criºurilor”; de 9 ani, concertând apoi în numeroase
profesor de muzicã la ªcoala din ªerani la ªcoala din ªerani a participat la Festi- TVR 2 (Bucureºti) - “Doi care doinesc”. þãri din Europa.
(comuna Borod), la ªcoala din Borozel, la valurile de Crãciun (Betleem, Dorota). Cu Un moment deosebit îl va constitui
întâlnirea cu Paganini, de la acesta pri-
meºte imboldul de a cânta sonoritãþi la
pian asemenea pe vioarã. Astfel, nuanþe
Nelu Teodor Bot ºi digitaþie de claviaturã îºi gãsesc la
Liszt noi tehnici instrumentale, aducând
Unul dintre instrumentiºtii de valoare stabiliþi în Bihor ºi cultivând, în special,
pianul pe scena de concert împreunã cu
muzica popularã din Þara Criºurilor, este ºi clarinetistul Nelu Bot, care a avut ocazia
orchestra.
sã cânte alãturi de toþi marii virtuozi ai Bihorului, dar ºi de soliºti vocali de mare
clasã din întreg spaþiul românesc. Liszt concerteazã în mari oraºe ale
S-a nãscut în anul 1943 la 22 martie în localitatea Sânicolaul Mare, jud.Arad. A Europei (Roma, Paris) ºi mult timp în
început ºcoala elementarã în anul 1950. Dupã absolvirea ºcolii elementare, a urmat Germania, la Weimar (unde se implicã
ªcoala Profesionalã Metalurgica. La terminarea ºcolii a fost angajat la ºcoalã ca în activitatea de operã ºi orchestrã sim-
salariat, unde a activat la toate manifestãrile culturale ale ºcolii. Între anii 1957-1960 fonicã).
a urmat cursurile ªcolii Populare de Artã la secþia CLARINET. A lucrat la Fabrica Este un sprijin în activitatea creatoare
de boia unde a activat la ansamblul artistic al acesteia. În anul 1963 a fost încorporat pentru Wagner, Berlioz, Schumann, Bo-
în armatã, acolo activând în ansamblul militar al Casei Ofiþerilor din Buziaº. Dupã rodin ºi alii. De menþionat cãlãtoria prin
terminarea armatei în anul 1965, în urma unui concurs la Filarmonica de Stat Oradea oraºe româneºti ºi din Principatele Ro-
– orchestra popularã – a fost angajat ca ºi clarinetist. A activat în ansamblul Bãilor
mâne (Timiºoara, Arad, Sibiu, Cluj,
Felix, a efectuat turnee în Finlanda, Iordania, Germania Federalã, Belgia, Ungaria,
Bucureºti, Iaºi), fiind primit cu entuziasm
Serbia, ºi în mai multe þãri arabe, printre care ºi Emiratele Arabe. Dupã 1992, s-a
angajat la orchestra populara “Criºana”, iar în anul 1998 a ieºit la pensie; de atunci superlativ (1846-1847).
colaboreazã mai mult cu “Nuntaºii Bihorului”. În ultima parte a vieþii a fost legat de
Ungaria, punând bazele Academiei de
Muzicã ºi a Orchestrei Filarmonice, alã-
turi de Ferenz Erkel, punct de pornire
pentru tinerii maghiari ce îºi vor alege
Pe la mijlocul anilor 90, Lavinia Ionuþ
Lavinia Floruþ (n. Ionuþ) viitorul în muzicã.
era consideratã una dintre cele mai mari S-a stins din viaþã în 31 iulie 1886, la
promisiuni ale cântecului popular bihorean. Experienþã profesionalã: între anii 2005- Bayreuth (Germania).
Tânãra interpretã cucerise publicul ºi spe- 2006 a lucrat la SC Salpan Pâine Salonta, Iniþiazã drumul poemului simfonic
cialiºtii în domeniu prin vocea ei catifelatã, între 1999-2001 a lucrat la SC Engirom legat de o tematicã în mare literarã
caldã ºi vibrantã, printr-o prezenþã scenicã Salonta. În perioada 1984-2003, a colaborat („Preludiile”, „Tasso”, „Hungaria”), sim-
sobrã, dar agreabilã, printr-un repertoriu în spectacole cu Radiodifuziunea Românã, fonii („Faust”, „Dante”), concerte pen-
valoros, care se mula perfect pe vocea ºi TVR, Casa de Culturã Salonta, Uniunea Ju- tru pian, lucrãri pentru pian (albume,
trãirile personale. În plus, orice cântec avea, deþeana a Femeilor Bihor, Uniunea Culturalã studii, valsuri), rapsodii (dintre care una
pe buzele Laviniei, o coloraturã aparte, “Vatra Româneascã”, ªcoala Popularã de
este „Românã”).
datoritã deopotrivã talentului, cât ºi pregãtirii Artã, TVS Oradea, Naþional TV Beiuº, An-
ªi-a depãºit calitatea de virtuoz al
muzicale deosebite realizate la ªcoala samblul “Nuntaºii Bihorului”, Ansamblul
Popularã de Arte din Oradea. ªi astãzi, Profesionist “Criºana”, Ansamblul “Lioara”, pianului prin creaþia sa prefigurând
prezenþa ei pe orice scenã ºi în orice spec- Educaþie ºi formare: în 1993 a absolvit Ansamblul “Bihorul”. În 2002 a figurat în tendinþe ale artei muzicale.
tacol folcloric încântã ºi naºte admiraþie. ªcoala Popularã de Artã “Francisc Hubic” topul tinerilor interpreþi la Radiodifuziunea S-a aplecat asupra creaþiei populare
S-a nãscut în municipiul Salonta la data din Oradea, profil canto popular, în 1994 a Românã, ºi face înregistrãri la radio. A (nu numai maghiare), activitate conti-
de 22 septembrie 1975, este cãsãtoritã ºi e absolvit Liceul Industrial Salonta (ªcoala câºtigat locul I la Festivalul “Mândru-i nuatã de Kodaly ºi Bartok, care ºi-au
mama a doi copii. profesionalã de cofetar-patiser). cântecu-n Bihor”. gãsit aici izvoare pentru creaþia lor.
29
Geea
AURELIA-FLORINA DUMITER LUCIAN STEIA
Valea Iadului,
Geografie&turism
pe Valea Iadului
Volumul Geografie ºi turism pe Valea
din timpurile geologice pânã azi Iadului – spune conf. univ. dr. Ribana Linc –
este “o monografie geograficã a unui spaþiu
restrâns, dar cu pregnante elemente de iden-
Valea Iadului – un spaþiu geografic bine titate proprie, conferite de încadrarea într-o
individualizat, cu elemente de identitate ramã montanã limitrofã variatã ca ºi constituire
proprie, generate de fericita îmbinare între ºi peisaj (...), cu elemente de umanizare proprii,
creaþia divina si cea umanã – este locul în date de o populare veche ºi aºezãri rurale tra-
care, de-a lungul timpului geologic, munþii diþionale”, care o recomandã, prin potenþialul
s-au înãlþat si apoi au fost macinaþi de timp, de excepþie, drept o destinaþie turisticã de mare
apele s-au împletit si despletit continuu, ºi- perspectivã.
au schimbat adesea cursul, au sfredelit Autoarea studiului, doctor în geografie,
piatra muntelui pânã au dat chipul de azi este o foarte binã cunoscãtoare a spaþiului
locurilor, asemenea unei mâini dibace de cercetat, ea evocând, gradual, cadrul natural,
sculptor. potenþialul uman, reþeaua de aºezãri ºi reperele
Evoluþia paleogeograficã a bazinului Vãii economice. Potrivit acestui demers, ea îºi
Iadului este strâns legatã de evoluþia între- structureazã lucrarea în 12 capitole, cãrora le
gului lanþ carpatic, în general, ºi de cea a adaugã inerentele Concluzii, bibliografia ºi
Apusenilor, în particular. câteva anexe (hãrþi, foto etc.). De menþionat
Primele etape ale evoluþiei reliefului duc cã volumul beneficiazã de o competentã pre-
la individualizarea unor formaþiuni în cadrul faþã a prof. univ. dr. Gheorghe Mãhãra, el
orogenezei caledoniene din Silurian, for- însuºi un bun cunoscãtor al zonei în discuþie.
mându-se o cordilierã de ºisturi cristaline Dupã ce urmãreºte aºezarea geograficã (în
ce se întindea în cadrul geosinclinalului þarã ºi judeþ, dar ºi în cadrul Munþilor Apuseni)
carpatic din Câmpia Criºurilor pânã în ºi delimitarea bazinului hidrografic al Vãii
Podiºul Transilvaniei (zona Cluj-Napoca). Iadului, Aurelia Dumiter prezintã structura
În cadrul orogenezei hercinice, ca fazã geologicã ºi evoluþia paleogeograficã, cadrul
urmatoare de evoluþie, au avut loc slabe ºi aspectele acestei evoluþii, pentru a trece,
metamorfozãri ºi cutãri. Acestea au fost apoi, la punerea în evidenþã a aspectelor re-
urmate de un magmatism granitic, când s- de scurgere în funcþie de variaþiile înre- Dupã mai multe oscilaþii spre vest, Valea liefului, ale climei, reþeaua hidrograficã, ve-
au format batolite ºi laccolite, roci dure gistrate de nivele de bazã la care se racorda. Iadului îºi va fixa gurile de vãrsare pe locul getaþia, fauna ºi solurile, pentru ca alte trei
pãstrate in fundamentul lanþului montan. Astfel, iniþial, Iadul se scurgea spre ni- actualei confluenþe cu Criºul Repede, la o capitole sã se ocupe de demografia ºi loca-
Magmatismul granitic din triasic a fost velul de bazã al Golfului ªimleului de la altitudine de 320 m. litãþile Vãii Iadului, punctând ºi reperele eco-
reprezentat de erupþii bazice submarine ce Osteana, iar când rolul acestuia a început Bazinul hidrografic al Vãii Iadului a avut nomice care caracterizeazã zona.
au avut loc în faza kimmericã veche ºi în sã scadã s-a reorientat spre nivelul de bazã o evoluþie paleograficã complexã impusã de Capitolul al 12-lea, Turismul, se ocupã de
urma cãrora au luat naºtere ofiolitele. al Golfului Panonic de la Borod, care a diversitatea structuralã a condiþiilor geo- resursele turistice naturale (relief – cheile ºi
Transgresiunea marina din jurasic a dus devenit mai activ datoritã miºcãrilor tec- logice ºi de marea variabilitate a conjuncturii peºterile, apele, izbucurile, cascadele, apele
la acoperirea ofiolitelor cu conglomerate tonice care au avut loc aici. tectonice. Acestea s-au reflectat într-o rede- subterane, izvoarele minerale etc.), dar ºi de
cuarþitice, gresii foarte dure, calcare ºi dolo- Mãrturie a scurgerii Iadului spre Oste- finire ºi o redimensionare permanentã a cele antropice (arhitecturã popularã, tradiþii,
mite în faza kimmericã nouã. În timpul fazei ana, în tortonianul superior, stã înºeuarea caracteristicilor morfologice ºi morfome- obiceiuri, port etc.), pentru a pune în evidenþã
austrice, din cretacicul mediu, s-a produs dintre Dealul Mare (1075 m) ºi Dealul Pal- trice ale bazinului hidrografic recognoscibile tipurile de turism rural care se preteazã zonei
încãlcarea domeniului de Codru peste Au- tiniº (892 m), precum ºi cotul de 900 din în prezent prin caracterul heterogen al dis- (cultural, de agrement, curativ, sportiv, reli-
tohtonul de Bihor, luând naºtere sistemul dreptul pârâului Sãrãcel. Acest cot al Iadului tribuþiei reþelei de drenaj ºi diversitatea tipu- gios), punându-se, apoi, accent pe agroturism.
pânzelor de Codru, strate de roci supuse este considerat ca un cot de captare spre rilor de relief înglobate. Nu sunt uitate nici infrastructura turisticã (cãile
ulterior acþiunii agenþilor modelatori externi bazinul Borodului, al cãrui nivel de bazã Procese continue de modelare a relie- de comunicaie ºi transport, bazele de cazare
(variaþii termice, precipitaþii, acþiunea reþelei devenise mai activ ºi dinspre care se in- fului acestui areal pitoresc se manifestã ºi etc.). În fine, concluziile pun pe tapet avan-
hidrografice), fapt ce a determinat pãstrarea dividualiza prin captãri successive spre azi, dar timpul istoric scurt fac ca acestea tajele ºi dezavantajele dezvoltãrii turismului
lor în fundament sub formã de petice amont Criºul Repede. sã fie mai puþin sesizabile. Profilul trans- rural ºi agroturismului pe Valea Iadului,
(depozite permiene dispuse peste Autoh- Scurgerea spre Osteana se fãcea peste versal al Vãii Iadului, ºi al afluenþilor sãi, în reliefând încã slaba preocupare a locuitorilor
tonul de Bihor). actualul curs al Vãii Sãrãcelului ºi pe dea- forma literei V, indicã faptul cã sunt vãii zonei pentru aceste tipuri de activitate, dar ºi
În cretacicul superior, în senonian ºi în supra Vãii Neportocului, actual afluent al tinere, în continuu proces de evoluþie ºi marile posibilitãþi existente aici.
paleocen (danian) are loc faza laramicã. În Criºului Repede. transformare. Ca procese actuale, mani- Scrisã cu rigurozitate ºtiinþificã, dar ºi cu o
timpul acestei faze a luat naºtere complexul Izvoarele prezumtivului Iad Primar co- festate însã cu amploare micã, pot fi iden- bunã dozã de dragoste ºi înþelegere pentru
banatitic al Vlãdesei ºi au apãrut o serie de respundeau cu cele ale actualului pârâu tificate procesele de adâncire în propria albie, acest þinut, cartea Aureliei Dumiter oferã o
linii de falie pe care vor ieºi spre suprafaþa Sebeº ºi nu se gãseau în bazinetul Stâna de surpãri de maluri ºi reduse procese de în- lecturã plãcutã, care îmbie la cãlãtorie ºi cu-
magme din ce în ce mai acide. Vale. Bazinetul Stâna de Vale era drenat de mlãºtinire, îndeosebi la gurile de vãrsare, noaºtere, studiul fiind – în acelaºi timp – de
În fazele orogenetice urmãtoare, savicã Iadul Superior despre care se presupunea fie ale afluenþilor în colectorul principal, fie maximã utilitate managerilor din turism ºi
ºi stiricã, din paleogen ºi neogen, au loc cã avea o scurgere est-vest, probabil spre ale Vãii Iadului, în Lacul de acumulare Leºu autoritãþilor locale, cãrora le pune la îndemânã
noi înãlþãri ºi falieri. Pe aceste noi linii de bazinul Beiuºului. sau chiar în Criºul Repede. În timp geo- o cercetare aplicatã, de care trebuie sã se þinã
falie se vor manifesta primele erupþii neo- În sarmaþian au avut loc remanieri hi- logic, procesele de înmlãºtinire vor avea ca seamã în orice abordare viitoare a problemelor
gene, în helveþian, ºi continuate apoi cu cele drografice între Iad ºi Drãgan, în timpul finalitate formarea de micro-delte la gurile turismului în zonã.
din sarmaþian (faza atticã) ºi pliocen (fazele cãrora acesta din urmã a captat pârâul de vãrsare. De altfel, trebuie menþionat De asemeni, volumul se adreseazã ºi tine-
rhondanicã ºi valahã). (Geografia României Sebeº, fostul izvor al Iadului Primar. Acest faptul cã edificarea amenajãrilor hidroener- retului studios ºi localnicilor Vãii Iadului, fiind
vol. I, 1983; Monografia geograficã a Ro- fapt este dovedit de înºeuarea dintre vâr- getice, pe cursul Iadului, au determinat o un bun ghid de cunoaºtere.
mâniei, vol. I, 1960) furile de 1229 m ºi 1337 m ºi de cotul de încetinire a proceselor erozive specifice vãi-
Aurelia-Florina Dumiter. Geografie
În timpul ultimelor faze orogenetice, 900 pe care îl face Sebeºul puþin mai la nord lor montane, influenþând în primul rând ºi turism pe Valea Iadului, Oradea:
rhodanicã ºi valahã, vulcanismul atinge de aceastã înºeuare. durata evoluþiei reliefului fluviatil. Duran’s, 2010.
paroxismul, iar tectonica a fost deosebit de Iadul Superior din bazinul Stâna de Vale
activã. În faza valahã Carpaþi au fost ridicaþi continua sã se dirijeze spre Beiuº, iar Iadul Rugãciune
în bloc cu 500-1000 m, context în care se Primar spre Osteana. Rãmas “fãrã izvoare”
schiþeazã fizionomia actualului relief. Iadul Primar a înaintat prin eroziune regre-
IOANA PRECUP Un poet cu fruntea ninsã
In memoriam I.Davideanu
Evoluþia paleogeograficã a Vãii Iadului, sivã spre bazinetul Stâna de Vale însuºindu-
în contextul general enunþat anterior, capãtã ºi ca izvoare Iadul Superior. Un poet cu fruntea ninsã Când la tronul Tãu Mãrite
valenþele propriei individualitãþi. Odatã cu creºterea importanþei nivelului De urcuº ºi câte cele Va-ngenunchea obosit,
Reþeaua hidrografica s-a instalat în cua- de bazã al golfului Oradea – Vad ºi ridicarea Singur cu aripa frântã Suspinând, cerând iertare
ternar ºi a înlãturat în mare parte stiva de nivelului golfului ªimleu, Iadul a fost atras Se înalþã printre stele Fie Doamne mântuit
lave de sub care apare la zi fundamental de nivelul de bazã de la Borod. Vechea scur- Cã ºi el i-a fost alesul
calcaros mezozoic. gere a Iadului cãtre Osteana este întreruptã, Binecuvântat cu har
Valea Iadului este o vale formatã în tor- cursul sãu iniþial continuându-se azi cu ªi el Doamne a trudit
tonian, cursul sãu modificându-ºi direcþia scurta vale a Neportocului. Pe-al cuvântului altar.
30 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
Turism
ALEXANDRU TEORAN
Zodii în cumpãnã, primãvara 2011 31
31
Beius,
SIMION SUCIU
Orasul
, colindelor
19 decembrie 2010. O zi de iarnã superbã la Beiuº. O zi cu multã zãpadã, cu soare
strãlucitor, cu cer senin ºi multe, multe colinde. Neþinând seama de mocirla politicã ºi
necazurile datorate crizei, beiuºenii, au ales sã dea cezarului ce-i al Cezarului, iar sufletului,
ce i se cuvine, cu câteva zile înaintea marelui praznic al Naºterii Domnului.
Festivalul Datinilor ºi na, a adus un grup de colindãtori „Astãzi s-a nãscut Hristos”, „Stea-
Obiceiurilor de iarnã cu vârste de la 5 la peste 70 de ani ua sus rãsare”, Trei pãstori”, „Am
Ca în fiecare an, de peste care ne-au încântat cu origina- plecat sã colindãm” ºi „Moº Crã-
douãzeci de ani, colindãtorii din litatea ºi acurateþea colindelor dar ciun”.
Þara Beiuºului s-au adunat în ºi a obiceiurilor prezentate – „Al- Abia coborîþi de pe scena Casei
„capitalã” pentru a colinda dar ºi duitul colacului”, „Alduitul cârna- de Culturã, i-au urmat colindãtorii
a readuce tradiþia ºi bucuria în þului” ºi „Alduitul pãlincii”. din Ansamblul „Muguri ºi Mlãdiþe
sufletele oamenilor. Organizat de De la Rãbãgani, primarul de tezaur” care au interpretat „Slo-
Alexandru Dãrãban ºi Maria Cos- bozî-ne gazdã-n casã”, „Scoalã
Centrul Judeþean Pentru Conser-
varea ºi Promovarea Culturii Tra- tin, directoarea Cãminului Cultu- gazdã din pãtuþ”, Vine Crãciun cel 32 Zodii în cumpãnã, primãvara 2011
diþionale Bihor, Primãria Munici- ral, au umplut scena cu colindã- bãtrân” ºi „Noi umblãm a co-
piului Beiuº ºi Casa de Culturã, tori, prezentând colinzi ºi renumi- rinda”.
festivalul a reunit peste douã sute tul obicei de Crãciun „Turca”, in- Din Cefa, Alexandru Borz, elev
de artiºti amatori. structor Florin Marcu. la ªcoala de Artã Popularã „Fran-
Parada Portului Popular a des- Elevii de la ºcoala din Urviº, cisc Hubic” din Oradea, acompa-
chis manifestãrile la ora 13.30 ºi îndrumaþi de învãþãtoarea Florica niat la orgã de Corina ªtiru, a
a constat în defilarea formaþiilor Popa, au prezentat un program de interpretat cu mãiestrie „Creºti-
participante prin centrul Beiuºului colinzi specifice vârstei lor. De a- nilor, noi astãzi”, iar tânãra beiu-
iar apoi pe Calea Bihorului ºi Str. semenea cei din Dobreºti (instr. ºeancã Mãlina Petruse (instr. Cãlin
Erou lt.col. Nicolae Cristescu, pâ- Mina Mateuþã ºi Teodor Bronþ), Vlãduþ) a interpretat „Galbenã gu-
nã la Casa de Culturã a cãrei direc- Hidiºelu de Dobreºti (instr. Mino- tuie ºi „Colind”, acompaniindu-se
toare, prof. Anca Silvia Banda a dora Dume, Andrada Jurj ºi Alina la chitarã.
prezentat ºi coordonat festivalul. Ciotea) precum ºi din Luncasprie Studenþii Facultãþii de Muzicã
În fruntea colindãtorilor s-au aflat (instr. Floare Bronþ ºi Anca Dem). din Oradea, clasa mãiestrie con-
primarul ºi viceprimarul Beiuºului, Ansamblul „Muguri ºi Mlãdiþe dusã de conf.univ.dr Florina Hinsu
prof. Adrian Domocoº, respectiv de Tezaur de la Casa de Culturã ne-au încântat cu colinde din
ing. Gheorghe Costin dar ºi Cla- Beiuº (coord. Florin ºi Florina Ma- repertoriul universal – „Îngeri mii
udia Vlaº. riº Hinsu) au emoþionat asistenþa, din ceruri cântã”, „Primul Noel”,
Au evoluat, în faþa a peste 400 mãmicile prezente în salã fiind „Departe-ntr-o iesle”, „O, Bethle-
de spectatori, copii de la Fundaþia mândre de copii lor, care urmeazã em oraº micuþ” dar ºi cu popula-
„Cãminul Francesco” din Beiuº calea pãstrãrii tradiþiei. rele „Silent night”, „Jingle bells”
urmaþi de Oana Pelea – colabo- Micuþa Florina Hahãu a înche- sau „Felice navidad”, acompaniate
ratoare a Casei de Culturã, care iat festivalul cu un colind curat, la orgã de asist. univ. Valentina
au încântat publicul cu mai multe din suflet. Horhat.
colinde. ªcoala generalã Roºia a Pentru cei prezenþi în salã, acti- Florina ºi Florin Mariº Hinsu,
participat cu un grup de colindãtori vitatea a reprezentat o patã de cu- secondaþi de Renata Baki, Carmen
fete, colindãtoarea Andreea Zãvo- loare în gri-ul cotidian cu care ne- Ivany, Sergilia Popa, Rebeca Vali-
ianu care a interpretat „La roºu , am obiºnuit deja. cec ºi Corina ªtiru (orgã) au dat
la rãsãrit” ºi un grup de colindãtori dovadã de multã sensibilitate ºi
bãieþi cu „Naºterea Domnului” ºi mãiestrie, interpretând „Doamne,
„Viflaemul”. O notã aparte pentru Concert de colinde la ler Domnului Doamne”, “Din cer
originalitatea costumelor ºi acura- Biserica Ortodoxã Sf. Dumitru senin” ºi „Noel”. Ropote de apla-
teþea repertoriului, dar ºi pentru Prin grija preotului Ioan Hinsu, uze le-au rãsplãtit prestaþia ar-
implicarea coordonatorului acestei la Biserica Ortodoxã din centrul tisticã.
echipe – inst. Gheorghe M. David. Beiuºului a avut loc, începând cu Finalul a aparþinut Corului „Ar-
De la Cãlacea, com. Olcea, un ora 17.00 un concert de colinde. monia”, dirijor Panfil Buran care
grup de copii din clasele I – IV au Anca Silvia Banda, prezenta- a avut o evoluþie de zile mari, cres-
venit sã-i colinde pe beiuºeni, co- toarea concertului, a invitat primii când valoarea manifestãrii, ºi aºa, Surpriza cea mare a fost veni- daruri iar grupul de studenþi colin-
ordonaþi de învãþãtoarele Ioana colindãtori - micuþii de la Grãdiniþa de o mare þinutã artisticã. S-au rea Moºului, care a împãrþit daruri da ºi aveau atâta luminã în ochi ºi
Paºca ºi Ioana Luca, participarea cu Program Prelungit „Floare de cântat „Troparul Naºterii”, „Veniþi la colindãtori dar ºi la toþi copii, în suflet - un moment inedit.
acestora la festival datorându-se colþ” care, în faþa unei biserici pline toate neamurile”, „O, ce veste”, chiar ºi la cei foarte mari, din bise- În încheiere, Corul „Armonia”
unui beiuºean, actualul primar al pânã la refuz, ºi-au cântat colin- „Mare minune”, „La Vifleem, colo ricã. A fost un moment superb, ºi studenþii au cântat „La mulþi
comunei Olcea, ing. Florin Bocºe. diþele, transpunându-ne, pentru jos”, “Praznic luminos”, „Domnu- de înãlþare sufleteascã, emoþio- ani!” Moºului iar pãrintele Hinsu
Preotul Radu Marian din Paro- câteva momente, în minunata lu- leþ ºi Domn din cer” ºi „Cântec de nant, Spiritul Crãciunului s-a rãs- a mulþumit pentru participare ºi a
hia Ortodoxã Rohani, com. Cãpâl- me a copilãriei. Au interpretat: stea. La Vifleem”. pândit în bisericã; Moºul împãrþea urat tuturor Sãrbãtori Fericite.
Aripi de înger
Adolescere
OANA PELEA care le-am rostit mi-au scris povestea vieþii,
iar rugãciunile mele... rugãciunile mi-au salvat
mereu sufletele dragi!
E liniºte, liniºte pretutindeni. Doar sufletul lumina ochilor lor. Iubirea pe care le-o port a trecem peste ea ºi a gãsi in interiorul sufletului Ah! Gânduri, cuvinte, rugãciuni - triluri din
meu continuã sã cânte chiar ºi dupã ce luminile fost pentru mine ca o forþã care m-a ºlefuit, m- puterea de a vedea frumosul chiar ºi în lucrurile cântecul sufletului... triluri acute care au nevoie
s-au stins. Petale de gânduri îºi înalþã parfumul a ajutat sã devin sufleteºte. care aparent nu ne plac. Din furtuna gândurilor de susþinere... Trilurile acestea trebuie propul-
spre cer. În adâncul sufletului meu, senti- O lecþie extraordinarã a fost pentru mine mele s-a nãscut atunci cântecul binecuvântat sate cu atât de multã putere pentru a ajunge în
mentele se intensificã, se pregãtesc ºi ele sã atunci când am învãþat sã transform tristeþea care mi-a salvat sufletul, mângâind stelele din ceruri! Gândurile, cuvintele ºi rugãciunile sunt
zboare în înalturi. Vreau sã revãrs energia mea în fericire... Suferisem de multe ori datoritã celor lumea mea. îngeri cu aripi, dar nu ºtiu sã zboare. Ele se
pozitivã pretutindeni, mi-ar plãcea ca întreaga dragi; datoritã sensibilitãþii mele, trãiam foarte Cum, Doamne, cum s-a întâmplat aceastã înalþã spre cer, propulsate fiind de puterea cre-
realitate sã pulseze în ritmul inimii mele. Nu intens stãrile de melancolie, ba mai mult, minune? Pãrea imposibil, dar universul meu a dinþei; credinþa noastrã este cea care le ajutã
vreau ca iubirea pe care le-o dãruiesc tuturor tristeþea ajungea sã mi se parã ceva frumos, fost salvat! Cum am reuºit printr-un singur sã se transpunã în poezia lumii. Gândurile care
celor din jur sã fie doar forþa care mã face sã poate chiar o dovadã de iubire. cântec al sufletului sã-mi gãsesc fericirea? Am sunt atât de pure încât sã ajungã pânã la Dum-
simt intens fiecare clipã. Vreau ca sufletul meu Un dor nespus de puternic m-a cuprins simþit pentru câteva clipe cã am atâta putere, nezeu, se reflectã din nou în viaþa noastrã.
sã reverse o iubire creatoare, o iubire specialã, într-o searã, nu mai simþisem pânã atunci ceva cã din interiorul meu zboarã sentimente ºi Acum, când sufletul meu vrea din nou sã
care dãruitã fiind celor dragi, sã-i protejeze, atât de intens, dar sufletul meu încerca, cred energii... Am simþit cum sufletul meu le susþine cânte, eu am datoria de a-l lãsa sã nascã doar
sã-i cãlãuzeascã pe un drum binecuvântat... cã pentru prima datã sã îºi gãseascã echilibrul, ºi le învaþã sã zboare spre Cer! Am avut pentru triluri frumoase, pe care mã voi strãdui sã le
Singura mea dorinþã este ca oamenii pe sã nu se lase topit de tristeþe... Abia atunci am câteva clipe senzaþia cã-mi pot construi desti- înalþ spre Cer. Astfel, iubirea mea zburând pe
care-i iubesc sã-mi fie alãturi, sã fie fericiþi, realizat cã melancolia nu ne e datã ca sã o nul... Aºa ºi era, Doamne, priveam în urmã; aripi de înger, va deveni o forþã binecuvântatã,
cãci soarele meu interior e întreþinut doar de trãim intens, ci pentru a învãþa sã luptãm, sã gândurile mele s-au îndeplinit, cuvintele pe o forþã creatoare…
Remeti
,
NICOLAE RÃCUCIU Duminicã, 27 februarie, de la ora 14.00, în faþa unei sãli arhipline
Varietãti
, bihorene
artiºti amatori din localitãþile de pe cursul superior al Criºului Repede
(Borod, Bratca, Bãlnaca, ªuncuiuº, Vadu Criºului, Luncºoara, Bulz,
Remeþi) au susþinut un adevãrat maraton al cântecului. Festivalul-concurs
a fost prefaþat de ceremonia de sfinþire a noului aºezãmânt cultural, oficiatã
de preotul paroh Viorel Matica.
Misiunea grea de ierarhizare a valorilor artistice prezentate în concurs
a revenit unui juriu de specialiºti alcãtuit din: prof. Florea Criºu - maestru
coregraf ºi prezentatorul spectacolului, prof. Aurel Moþ - consultant artistic,
prof. Miron Blaga - consultant artistic, prof. Vasile Todincã - muzeograf,
preot Viorel Matica, consilierul comunal Sorin Zah, Corina Lele Ionescu
ºi Ioana Urs - soliste de muzicã popularã. Au fost acordate premii la mai
multe categorii. Obiceiuri, locul I - ªezãtoarea, Vadu Criºului, Dansuri
populare copii: locul I - Ansamblul din Vadu Criºului, locul III - ªcoala
Remeþi; Dansuri populare adulþi: locul I - formaþiile din Borod, Bãlnaca,
ªuncuiuº; Grupuri vocale de muzicã popularã copii: locul II - ªcoala
Remeþi; locul III - ªcoala Bulz; Soliºti instrumentiºti, vioarã cu goarnã:
locul I - Ioan Jolþea - Vadu Criºului, locul II - Sorin Costea, ªuncuiuº;
Soliºti instrumentiºti, fluier: locul I - Mihai Manea ºi Nicolae Bradea, ambii
din Remeþi; Tarafuri: locul I - “Plaiurile Bulzului” ºi “Doruleþul Luncºorean”;
Grupuri instrumentale: locul I - Fluieraºii din Remeþi; Soliºti vocali muzicã
popularã - copii: locul I - Maria Secan - Bulz ºi Bianca Bica - ªuncuiuº,
locul II - Gergiana ºi Dorina Sãrãcuþ, ambele din Bulz, locul III - Gabriela
Manea, Ioana Chirilã - Bulz, Bianca Iancu - ªuncuiuº, Cornelia Ile -Bãlnaca;
Soliºti vocali muzicã popularã adulþi: locul I - Dorina Toda Novac, Florian
Irimescu, Aurelia Sãrãcuþ - Bulz; locul II - Mãdãlina Dubãu - Vadu Criºului,
Livia Sãrãcuþ, Rodica Giurgiuman, Maria Boroº - Bulz.
În finalul concursului, soliºtii consacraþi de muzicã popularã: Corina
Lele Ionescu, Ioana Urs, Alexandru ºi Alexandra Chira, din Sãlaj, au încântat
publicul cu recitalurile susþinute, fiind rãsplãtiþi cu îndelungi aplauze.
Expoziþia de artã popularã organizatã de d-na învãþãtoare Doina Iliescu,
din Bulz, a creat cadrul ºi ambianþa folcloricã a manifestãrii.
NICOLAE RÃCUCIU
Oradea
Ghicitori de pe Crisul
, Alb
Arde fãrã cãldurã Patru tot se învârtesc Oiþe pestriþe, la fereºti gãsite Unu arã,
Fain la-mbucãturã. ªi doi trag de nebunesc. În grãdini prãsite. Ce-s? Doi se miarã, Elefant cu piept de fier
(ardeiul, BAM) (carul cu boii, NB) (florile, CM) Patru-nfig Trage lemnul dupã el.
ªi-un ciodofling. (tractorul, FN)
N-are coarne ºi împunge! Pã urechi stã aninatã Nu-s oiþe albe-n frunte (porcul, FZ)
(albina, CT) ªi-ncãlzeºte casa toatã. Ci steluþe albe-n frunte. Iarba dracului
(cãciula, CM) (fulgii de nea, FN) Peste apã ea ne sare. Vãtãmarea satului.
Gãinuºe-n buzunare, (puntea, FN) (tutunul, NB)
Zâr! În piaþa mare! Ce-s? Roºu e, dar mãr nu-i, Ghici ghicitoarea mea:
(banii, Cª) Pãturi are, dar plãcintã nu-i Dacã iei e mai mare, Copac tãiat Douã ascultãtoare
ªi lacrimã ochii oriºicui. Dacã pui, e mai micã! Peste apã aruncat. La douã picioare.
Când trebuie îi dau (ceapa, CI) (groapa, Cª) (puntea, FN) (urechile, FN)
ªi îi iau,
La ciorap nu stau. ªcergurã vãrgatã Vine þâfna pe cãrare ªade baba lângã foc Patru cântãreþe
(banii, BAM) Pãstã apã aruncatã Culegând la pietriºoare. Îmbrãcatã în cojoc, Pã lemn aºezate.
ªi de noi miratã. Ce e? (gãina, CM) Ia ghiceºte cine-i oare Ce sã fie?
Parã aurie, (curcubeul, FN) Orce cas-o are. (vioara, NB)
Spânzuratã-ntr-o frânghie. Stã pe casã aºezat (pisica, FN)
(becul, OT) Vãruitã stã-n pãdure ªi fumeazã ne-ncetat. Frumoasa bradului
ªi aºteaptã sã o fure. (hornul, BL) Cine-i vara îmbrãcat La horitul satului.
Cãrãruie suie, (ciuperca, NB) ªi vara dezbrãcat? (vioara, FN)
Peste umeri scrie, Cerceluº cu toartã, (porumbul, CI)
Anii care pleacã Cuþât în lanu cu fân. Nime nu mã poartã, O pun înainte
ªi jos ne apleacã. (coasa, NB) Mã gãseºti la poartã. Þese lânã minunatã Ca sã fac plãcinte.
(bãtrâneþea, EA) (lacãtul, BL) Fãrã ac ºi fãrã spatã, (zadia, FN)
Albiºorii treierã, Hai ghiceºte.
Ce se pârleºte vara Roºioara mãturã. Caii negri, grajdu-i verde, (pãianjenul, CI)
ªi-nverzeºte iarna? (dinþii ºi limba, FN) Fânu-i roºu.
(bradul, BAM) (lubeniþa, EA) Dacã o baþi, începe sã ningã. Culegãtor: Vitalie Munteanu
Am un ban roºu. (sita, SE) Vârsta: 32 ani
Gâscã pe apã Unde paºte, Târg într-o bâtã. Ce-i? Funcþia: directorul Bibliotecii
Cu pene din pãdure. Ce-i? Multã vreme se cunoaºte. (macul, FZ) Carne între pietre. raionale ªebiº
(barca, EA) (focul, Cª) (scoica, NB) Profesia de bazã: tehnician
Umblã, da nu trece drumul. constructor de drumuri ºi poduri
Floare-n policioarã, Tata nici nu-i nãscut (moara, FZ) Mustãcios ca dânsul nu-i Perioada culegerii: 12 ani
Mai cunoaºte-o darã! ªi pruncu-i pã vârvu cãºii. Nime-n largu câmpului! Scopul: pasiune
(cartea, FZ) (fumul, FZ) Am douã rude pânã-n cer. (spicul de grâu, OT) Colecþia Folclor gurahonþean
(ochii, MP) “Flori din câmp”
De pui una gãseºti nouã, Se suie în pod Douã lemne-alãturea Anul redactãrii: 1966
În loc de nouã, Fãrã picioare Când le dezleg stau pe loc, ªi mai multe curmeziº,
Material din arhiva
Nouãzeci ºi nouã. ªi fãrã aripioare. Când le leg umblã. Spune ce-i, de te gândiºi? CJCPCT Bihor.
(cartofii, SE) (fumul, FN) (opinicile, CI) (scara, FN)