Comunicare, Comuniune, Cuminecare în universul tainic al cunoaşterii

Ion CORNEA

Cred că omenirea a încheiat un ciclu existenţial cu succese şi eşecuri

care au epuizat calităţile şi au amplificat defectele instrumentelor
culturale folosite, provocând infinit mai multe probleme decât au rezolvat.
Acum e necesar un nou val de demersuri civilizatoare profunde,
consistente şi holistice, un val decodat din universul tainic al cunoaşterii
pentru a reda coeziunea, echilibrul şi speranţa generaţiilor viitoare.
Faptul că societatea contemporană se află într-o adâncă şi complexă
criză nu-i sperie defel pe cei ce practică înfulecatul la mesele opulente
ale societăţii de consum. Ei fac abstracţie de faptul că la ospeţele
secolului al XX-lea s-a consumat coliva deceselor spirituale anunţate din
secolul anterior şi că atmosfera este infestată de miros de cimitir. Totul
pare să confirme povestea cu brotacul care a plesnit ţinând morţiş să
arate partenerei că poate fi mai mare decât boul dacă-şi umple bojocii cu
aer. Avertismentele cu “explozia informaţională”, “şocul viitorului”1[1],
“anarhia care va veni”2[2] sunt privite ca simple cuvinte de către o
societate posedată de “progres” prin permutări, aranjamente şi jocuri pe
calculator. Computerul, această maşină de care am căpătat dependenţă,
deşi este mare scamator în simplificarea deşteptăciunii (în egală măsură
a prostiei), este incapabil de a metaboliza înţelepciunea şi
înduhovnicirea, fiind un produs logic, conceput între pereţii raţiunii,
departe de ana-logic şi graniţele simţirii şi infinit de departe de teo-logic
şi limitele trăirii. În acest context, cine aşteaptă vindecarea spaimelor
lumii cu internetul şi hiperspaţiul virtual este un naiv prizonier al lucrurilor,
pentru simplul motiv că viaţa refuză să rămână viaţă suspendată între
paranteze. Suntem obsedaţi de comunicare şi informaţii, ne jucăm de-a
comuniunea şi simbolurile şi ignorăm cumenicarea şi arhetipurile. Cum
poate fi altfel, când pe culmea valorilor stă puterea prin sistemul
obiectelor?3[3] Ce este informaţia decât praf de arhetip, surogat de
simbol, de spirit, nimic, iar ca materie primă, culmea oportunismului în
numele universalităţii, participă cu acelaşi entuziasm la flăcările Gheenei
şi la muzica vrăjită a Paradisului.
Dumnezeu ne-a dăruit perfecţiunea, Raiul, gândirea integrală,
arhetipală, cumenicarea şi noi am ales păcatul gândirii simbolice,
simbolul, întregul rupt în două. Ce mai este fiinţa îndoită? Dar ce mai
este fiinţa înzecită, însutită, înmiită, transformată în pulbere
1[1]
Tofller Alvin, Şocul viitorului, Ed. Politică, Bucureşti, 1973.
2[2]
Robert D. Kaplan, Anarhia care va veni, Ed. Antet XX Pres, Buc., 2001.
3[3]
Baudrillard Jean, Sistemul obiectelor, Ed. Echinox, Cluj, 1996

1
informaţională după izgonire? Pe cine mai reprezintă comunicarea dacă
am pierdut comuniunea şi cumenicarea? Iată criza, există izbăvire?
Promiţătoare poate fi terapia prin transdisciplinaritate4[4] (trecerea în
gândire de la logica terţului exclus la cea a terţului inclus), după
principiul: ce nu se rezolvă în plan are soluţie în spaţiu. Astfel se aşează
în ordine formele de gândire: arhetipală, simbolică, informaţională, cu
gramatici asociate, respectiv teologic, analogic, logic; modele de ordine
universuri, arhitecturi, sisteme şi metode contemplativ-iniţiatică,
hermeneutic-experienţială şi analitic-experimentală. Din această
perspectivă emanciparea fiinţei cu mijloace scientiste, folosind ca
materie primă informaţia, modele de ordine logice şi metode
experimentale analitico-sintetice, nu poate fi decât contraproductivă.
Dovada, toate speculaţiile ştiinţifice atestă viziuni pesimiste cu privire la
rosturile lumii: dezordine universală (entropie), geniul, bolnav de exces
de inteligenţă, fiind mare profet. Transdisciplinaritatea ne promite drumul
de mijloc odiseic, politropic5[5] la capătul căruia ne aşteaptă
înţelepciunea.
Din nefericire, puţinele încordări în vederea saltului în teologic,
folosind mijloace bisericeşti, au sfârşit într-o alunecare tragică în logic pe
direcţia: epifanie-revelaţie-dogmă, arhetip-simbol-informaţie,
negentropic-politropic-entropic. Iată obârşia drăcească a războaielor
religioase.
Pentru a dobândi cu adevărat mântuirea şi o perspectivă teologic
negentropică a Lumii, singura în care spiritul egalează viaţa, este
necesară contemplarea iniţiatic arhetipală (fără faliere), a sferei
cunoaşterii, trăirea viziunii originare – IUBIREA. De LEGEA IUBIRII ne
îndeamnă Mântuitorul să facem ascultare şi numai de LEGEA IUBIRII.
Grecii considerau iubirea de cinci varietăţi: EPITHUMIA – pofta,
EROS – sexul, STORGE – cuplul, FILEO – prietenia şi AGAPE – iubirea
absolută. Calitativ, ele erau tot atâtea trepte într-o piramidă cu baza în
EPITHUMIA şi vârful în AGAPE. Pofta şi sexul erau considerate
drăgosteală, joacă, distracţie, amuzament. Dragostea era în cuplu, iar
prietenia şi iubirea în AGAPE.
Calitatea în iubire este dată de profunzimea şi tipul legăturilor, de
coerenţa sau consistenţa lor şi de gradul de reflectare holografică a
LEGII LUCIFERICE6[6], a LEGII TALIONULUI7[7] şi a sa însăşi în sine. În
Epithumia se oglindeşte Legea Luciferică şi de aceea domină monologul,
în Eros legea Talionului, dialogul, comunicarea, în Storge şi Fileo balanţa

4[4]
Nicolescu Basarab, Transdisciplinaritatea, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
5[5]
Liiceanu Gabriel, Încercare în politropia omului şi a culturii, Ed. C.R. Buc, 1981
6[6]
Legea Luciferică (a junglei): la bine cu rău, la rău cu mai rău.
7[7]
Legea Talionului: la bine cu bine, la rău cu rău (dinte pentru dinte…)

2
înclină spre Legea Iubirii şi comuniune, iar în Agape Legea Iubirii8[8] se
îmbrăţişează pe sine, cumenicarea. Dacă Epithumia provoacă dureri de
cap, Eros înlănţuieşte şi pustieşte, Storge şi Fileo eliberează şi Agape
mântuieşte.
Măsura în iubire e dată de natura şi durata actului sexual. În
Epithumia vorbim de masturbare şi/sau viol cu o durată de minute, în
Eros de îmbrăţişări sexuale cu sau fără orgasm în zeci de minute. În
Storage regula este orgasmul şi/sau orgasmul repetat, noaptea de
dragoste însoţită de istovire fizică, emoţională etc. Fileo schimbă sensul:
apare EXTAZUL, zi şi noapte orgasm continuu, săptămâni în şir cu
hrană puţină sau deloc. În Agape extazul devine SUBLIM, împreunare cu
divinul şi transfigurarea fiinţei în cele mai mici amănunte. O asemenea
fiinţă este atât de copleşită de ceea ce trăieşte încât nu mai are nevoie
nici măcar de hrană sau apă. Cel mai celebru caz este al unei ţărănci
bavareze, Thereze Neumann9[9] care în 1922, la vârsta de 50 de ani a
încetat să mai mănânce, după patru ani să mai bea şi a mai trăit 40 de
ani dormind două ore pe noapte şi muncind zi de zi la câmp pentru
familie.
Cu toate că toţi putem întâlni IUBIREA, ignoranţa, ispitele, viciile şi
poluarea ne îndepărtează de la împlinirea acestui ideal. E ca şi cum am
ales între escaladarea muntelui pentru a ne elibera şi mântui în Legea
Iubirii (Sf. Augustin: “Iubeşte şi fă ce vrei”), calea infinit mai uşoară a
rostogolirii în Legea Junglei şi Dumnezeu îi pedepseşte pe toţi leneşii
care poftesc extazul pe calea drogurilor, alcoolului şi prostituţiei.
Pentru a ajunge la IUBIRE trebuie să ne cultivăm viziunea pe baza
unui PROIECT SENTIMENTAL, corelat deopotrivă cu un Proiect
Spiritual10[10] şi unul Existenţial. Acest lucru presupune credinţă, scară de
valori, cultură, partener pe măsură, guru, trudă, cunoştinţe diverse,
farmec, mister, feromoni, flirt, comunicare, comuniune, cumenicare şi
modele de ordine11[11] care vor metaboliza şi vor da consistenţă
ansamblului. Deşi proiectul este dificil de întocmit, el este şi mai greu de
aplicat. Prima parte, experimentală, poate fi rezolvată prin comunicare,
cu profesori. Dar atenţie, natura logică, rece, a comunicării a făcut ca
raţiunea să piardă întotdeauna confruntarea cu emoţionalul, iar
sentimentele au fost mereu dominate de viziune, aşa că nu vă opriţi aici.
A doua fază, experienţială, se dobândeşte urmând un iniţiat, iar ultima,
un Sfânt Părinte şi cu ajutorul lui Dumnezeu.
În concluzie, avem nevoie de IUBIRE şi numai de IUBIRE, singura
care dă viaţă şi construieşte. La ea se ajunge după strădania fiecăruia
8[8]
Legea Iubirii: la bine cu mai bine, la rău cu bine
9[9]
Pătruţ Adrian, De la normal la paranormal, Ed. Dacia, Cluj, 1991.
10[10]
Cornea Ion, Proiectul spiritual, Ianus, nr.1/2000
11[11]
Cornea Ion, Ordinea spirituală a fiinţei între sacru şi profan, Ianus nr.2/2000

3
prin cunoaştere, gândire arhetipală, cumenicare, post şi rugăciune. Cine
crede că o poate face în copilărie, adolescenţă sau maturitate, după
ureche, amestecată cu bani, faimă, băutură, se înşală. Lumea este plină
de epave sentimentale pentru care şi orgasmul este greu de atins.

inapoi________inapoi la cuprins________inainte