14 CAPITOLUL 1.

ELECTROSTATICA

b; yb; zb sunt versorii axelor de coordonate corespunz¼

unde x atoare Ox,Oy,Oz.
Semni…caţia operatorului diferenţial nabla are sens doar atunci când se aplic¼a
printr-o operaţie de înmulţire scalar¼
a sau vectorial¼
a unei m¼
arimi …zice scalare
sau vectoriale. De exemplu, prin aplicarea prin produs scalar unei funcţii
vectoriale se produce transformarea acesteia din urm¼ a într-un scalar:

! @ @ @
r E = b+
x yb + zb b + Ey yb + Ez zb)
(Ex x (1.31)
@x @y @z
@Ex @Ey @Ez
= + + (1.32)
@x @y @z

Aşadar teorema lui Gauss sub form¼

a diferenţial¼
a se mai poate scrie sub
form echivalent¼
a:
!
r E = (1.33)
"0
Observaţii:

1. Num¼ arul de probleme ce pot … rezolvate cu ajutorul teoremei lui Gauss

este relativ redus, deoarece aceasta poate … efectiv aplicat¼ a doar în
cazurile în care exist¼
a o simetrie sferic¼
a, cilindric¼
a sau plan¼
a a liniilor
de câmp. Atunci, alegerea suprafeţei închise este relativ simpl¼ a iar
produsul scalar implicat în calcularea ‡uxului se reduce la o simpl¼ a
înmulţire dintre componenta normal¼ a şi suprafaţa corespunz¼
atoare.

2. Teorema lui Gauss permite rezolvarea unei probleme inverse faţ¼a de cea
dat¼
a de legea lui Coulomb în sensul c¼a, ştiind expresia câmpului s-ar
putea determina con…guraţia de sarcini electrice care îl produce.

3. Relaţia 1.29 care exprim¼

a teorema lui Gauss sub form¼ a integral¼a ne
arat¼
a c¼a sursa câmpului electric este dat¼
a de distribuţia de sarcin¼
a
electric¼
a .

1.5 Circula¸
tia vectorului intensitate. Poten¸
tialul electric
Se ştie din mecanic¼a c¼
a, în câmp de forţe centrale (conservative), lucrul
mecanic nu depinde de drumul urmat, ci doar de poziţia iniţial¼ a şi …nal¼
a între
care are loc mişcarea. Dac¼a poziţia iniţial¼
a coincide cu poziţia …nal¼ a, lucrul
mecanic total, pe orice traiectorie închis¼ a, este zero. Aceast¼ a proprietate
1.5. CIRCULAŢIA VECTORULUI INTENSITATE. POTENŢIALUL ELECTRIC15

r¼
amâne valabil¼a şi în electrostatic¼
a, forţa de interacţiune …ind una de tip
central.
Astfel, dac¼
a deplas¼am sarcina de prob¼ a pe o traiectorie închis¼
a, se obţine:
I
! !
F dl = 0; (1.34)

de unde, prin împ¼

arţire la sarcina de prob¼
a se obţine:
I
! !
E dl = 0: (1.35)

Cu alte cuvinte circulaţia vectorului intensitate, de-a lungul unui contur în-
chis este nul¼
a. Sub form¼ a local¼
a, relaţia se scrie ca:
!
rot E = 0 (1.36)

Rotorul este operatorul nabla aplicat prin operaţie de produs vectorial funcţiei
vectoriale intensitate. În coordonate carteziene are expresia:
0 1
b
x yb zb
! !
rot E = r E = @ @=@x @=@y @=@z A (1.37)
Ex Ey Ez

Un câmp care posed¼ a aceast¼

a proprietate se numeşte câmp irotaţional. El
se poate caracteriza cu ajutorul unei m¼ arimi …zice scalare, de…nit¼
a în orice
punct şi numit¼ a potenţial.
Deplasarea unei sarcini electrice unitare (sarcina de prob¼ a) între dou¼a
puncte corespunde descreşterii valorii funcţiei scalare potenţial, conform re-
laţiei diferenţiale:
! !
E dl = dV (1.38)
Sub form¼
a integral¼
a, relaţia devine:
Z2
! !
V2 V1 = E dl (1.39)
1

Diferenţa de potenţial dintre dou¼a puncte ale câmpului este numeric egal¼a
cu lucrul mecanic necesar deplas¼ arii sarcinii de prob¼
a între cele dou¼
a puncte,
luat cu semn schimbat.
16 CAPITOLUL 1. ELECTROSTATICA

Putem de…ni potenţialul într-un punct daca se alege o referinţ¼

a (de obicei
la in…nit) c¼
areia s¼
a i se atribuie prin convenţie potenţial zero. Dac¼a acest
punct se alege la in…nit, rezult¼
a:
Z1 Zr
! ! ! !
V = E dl = E dl (1.40)
r 1

În cazul unei sarcini electrice punctiforme, potenţialul creat într-un punct

situat la distanţa r de sarcin¼a este:
Zr Zr
! ! q
V = E dl = dr (1.41)
4 "0 r 2
1 1
Zr
q dr q
= 2
= (1.42)
4 "0 r 4 "0 r
1

Prezenţa mai multor sarcini punctiforme modi…c¼ a valoarea potenţialului

creat într-un punct în forma dat¼
a de principiul superpoziţiei:

1 X qi
n
V = (1.43)
4 "0 i=1 ri

unde ri - reprezint¼a distanţa de la sarcina qi la punctul de interes.

Dac¼a distribuţia sarcinilor electrice nu mai este discret¼a ci una continu¼
a,
aplicarea principiului superpoziţiei permite calculul potenţialului câmpului
în aproximaţia continu¼ a dat¼
a de tipul concret de distribuţie:

1. liniar¼
a: Z
1 dl
V = (1.44)
4 "0 r
2. super…cial¼
a: ZZ
1 ds
V = (1.45)
4 "0 r

3. volumic¼
a: ZZZ
1 dV
V = (1.46)
4 "0 r
1.5. CIRCULAŢIA VECTORULUI INTENSITATE. POTENŢIALUL ELECTRIC17

În acest fel, cunoscând distribuţia de sarcini electrice se poate determina

valoarea potenţialului câmpului electric în orice punct, pân¼ a la o constant¼
a
arbitrar¼
a.
Exemplu: S¼ a se calculeze potenţialul câmpului electric creat de un …r
de lungime l; înc¼ arcat cu sarcina electric¼a Q într-un punct P situat pe axa
Oy la distanţa a:

1 dq 1 dx
dV = =
4 "0 r 4 "0 r
1 dx
= p )
4 "0 x2 + a2
Zl Zl
dx
V = dV = p
4 "0 x + a2
2
0 0
p
= x2 + a2 )l0
ln(x +
4 "0
p !
l + l2 + a2
= ln
4 "0 a
p !
Q l + l 2 + a2
= ln
4 "0 l a
18 CAPITOLUL 1. ELECTROSTATICA

1.6 Leg¼atura dintre intensitate şi poten¸

tial
!
Înte cele dou¼a m¼arimi (vectorial¼ a - E (! a V (!
r ) şi scalar¼ r )) ce caracter-
izeaz¼
a câmpul electric exist¼ a o leg¼
atur¼a matematic¼ a ce permite determinarea
uneia pe baza cunoaşterii expresiei celeilalte.
Din de…niţia circulaţiei intensit¼
aţii rezult¼
a:
! !
dV = E dl (1.47)

Dac¼a analiz¼am situaţia particular¼

a în care deplasarea se face de-a lungul
axei Ox, rezult¼a:
@V
dV = Ex dx ) Ex = : (1.48)
@x
Considerând şi celelalte dou¼a direcţii, se g¼asesc în mod similar şi compo-
nentele pe axele Oy, Oz ceea ce permite reconstituirea vectorului intensitate
conform relaţiei:
! @V @V @V
E = b+
x yb + zb : (1.49)
@x @y @z
Expresia din parantez¼a poart¼
a numele de gradient şi se noteaz¼
a gradV
sau rV: Gradientul este un operator dferenţial, care, aplicat unei funcţii
scalare o transform¼
a într-o m¼
arime vectorial¼
a.
Ca urmare:
!
E = gradV (1.50)
!
E = rV (1.51)

Se de…neşte noţiunea de suprafaţ¼a echipotenţial¼a ca locul geometric al

punctelor pentru care potenţialul are aceeaşi valoare. Din de…niţia gradi-
entului rezult¼a c¼
a liniile de câmp sunt întotdeauna ortogonale la suprafeţele
echipotenţiale.
Observaţii

De…nirea potenţialului permite calculul simplu al lucrului mecanic efec-

tuat la deplasarea unei sarcini electrice Q între dou¼a puncte oarecare,
conform relaţiei:
L12 = Q (V1 V2 ) (1.52)

unde V1 ; V2 sunt potenţialele punctelor între care are loc deplasarea.

 ¼
1.6. LEGATURA DINTRE INTENSITATE ŞI POTENŢIAL 19

Figura 1.2: Ilustrarea suprafeţelor echipotenţiale pe liniile de câmp în cazul unei

simetrii plane (a) si sferice (b)

Dac¼
a se foloseşte relaţia (1.29) şi de…niţia potenţialului rezult¼
a ecuaţia
Laplace:

r ( rV ) = (1.53)
"0
V = (1.54)
"0
V + = 0 (1.55)
"0

În coordonate carteziene, operatorul Laplace are expresia:

@2 @2 @2
=r r= + + (1.56)
@x2 @y 2 @z 2

De multe ori este mai simplu de calculat potenţialul (integral¼ a cur-

5
bilinie) decât intensitatea (trei integrale ). Folosirea relaţiei de leg¼
a-
tur¼a dintre cele dou¼
a m¼arimi completeaz¼ a descrierea câmpului.
5
deoarece este m¼
arime vectorial¼
a
20 CAPITOLUL 1. ELECTROSTATICA

1.7 Câmpul electric în substan¸

t¼a

Pân¼a în acest moment am discutat despre sarcinile electrice libere, a‡ate

în vid. S¼a vedem, în continuare cum se comporta substanţa la acţiunea
câmpului electric. Ne vom referi la cazul
dielectricilor (izolatori), substanţe care nu conţin sarcini electrice libere.
Se cunosc dou¼ a tipuri distincte de dielectrici:

1. cu molecule polare

2. cu molecule nepolare.

În cazul moleculelor polare, centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu cel al

sarcinilor negative (ex. NaCl) şi moleculele sunt echivalente cu un ansamblu
de dipoli electrici.
Dipolul electric este un ansamblu de sarcini electrice punctiforme egale şi
de semne contrare (q), situate la o distanţ¼a …x¼a una faţ¼ a (~l).
a de cealalt¼
Se de…neşte momenul electric al dipolului ca produsul dintre sarcina elec-
tric¼
a şi distanţa dintre ele:
! !
p = q!
r2 q!
r1 = q(!
r2 !
r1 ) = q l (1.57)
!
În mod evident c¼ a, moleculele polare au l 6= 0 spre deosebire de mole-
!
culele nepolare care au l = 0:
În prezenţa unui câmp electric orice dielectric se polarizeaz¼a. Mecanismul
de polarizare depinde de natura dielectricului. Astfel, la dielectricii polari se
produce o orientare a momentelor dipolare pe direcţia intensit¼ aţii câmpului
extern iar la dielectricii nepolari se produce o deformare ale moleculelor,
creându-se în mod temporar dipoli electrici.
Pentru a caracteriza starea de polarizare într-un anumit punct al dielec-
tricului trebuie s¼
a izol¼
am în mod imaginar un volum elementar ce cuprinde
acest punct şi s¼
a calcul¼
am suma vectorial¼ a a momentelor dipolare ale mole-
culelor constituente pe unitatea de volum (induse sau pemanente). Vectorul
polarizaţie al unui dielectric se de…neşte ca momentul dielectric al unit¼ aţii
de volum:
! !
p d!p
P = lim = (1.58)
V !0 V dV
 ¼
1.7. CÂMPUL ELECTRIC ÎN SUBSTANŢA 21

Pentru un num¼ ar mare de dielectrici şi o clas¼

a larg¼
a de fenomene, po-
larizaţia depinde direct proporţional de intensitatea câmpului electric din
dielectric. Astfel, pentru un dielectric izotrop şi pentru valori nu prea mari
a relaţia6 :
ale câmpului electric este valabil¼
! !
P = e "0 E (1.59)
unde e este o m¼ arime adimensional¼
a numit¼ a susceptibilitate electric¼
a,
caracteristic¼a substanţei.
Se de…neşte un vector auxiliar, numit inducţia electric¼a (uneori numit¼ a
şi deplasare electric¼
a) prin relaţia:
! ! !
D = "0 E + P; (1.60)
care este cunoscut¼ a şi ca legea de material pentru câmpul electric.
Ţinând cont şi de expresia polarizaţiei, rezult¼
a:
! ! ! !
D = "0 (1 + e ) E = "0 "r E = " E (1.61)
unde "r este permitivitatea electric¼
a a substanţei.
Teorema lui Gauss pentru mediile dielectrice devine:
I
! !
"0 E ds = (q + q p )int ) (1.62)
I
! ! p
"0 E ds qint = qint (1.63)

unde q p este sarcina ap¼ arut¼

a în urma polariz¼arii iar q sarcina electric¼a
liber¼
a. Se demonstreaz¼a c¼a aceast¼
a sarcin¼
a este legat¼
a de vectorul polarizaţie
câmp electric prin relaţia:
I
! ! p
P ds = qint ; (1.64)

care permite simpli…care relaţiei anterioare şi stabileşte expresia teoremei

lui Gauss pentru mediile dielectrice:
I
! ! !
"0 E + P ds = qint (1.65)
I
! !
D ds = qint (1.66)

6
Pentru cristalele ionice şi pentru feroelectrici relaţia dintre P~ şi E
~ nu mai este linir¼
a.
22 CAPITOLUL 1. ELECTROSTATICA

Fluxul vectorul inducţie electric¼a printr-o suprafaţ¼a închis¼a este egal cu

sarcina total¼a liber¼a închis¼a în acea suprafaţ¼a.
Sub form¼ a diferenţial¼a, urmând aceeaşi logic¼ a ca şi în cazul sarcinilor
libere (mediu vid) relaţia se transform¼ a în:
I ZZZ
! !
D ds = dV (1.67)
I
! 1 ! !
div D = lim D ds ) (1.68)
V !0 V
ZZZ ZZZ
!
div D dV = dV ) (1.69)
!
div D = (1.70)
Capitolul 2

Electrocinetica

În continuare vom analiza principalele fenomene legate de sarcinile elec-

trice în mişcare, adic¼
a de curenţii electrici.

2.1 Densitatea de curent electric

Într-un mediu conductor, purt¼ atorii de curent sunt electronii din metale,
ionii (în electroliţi), etc. În absenţa câmpului electric, aceşti purt¼ atori de
sarcini execut¼ a mişc¼
ari haotice, astfel încât, în medie, orice suprafaţ¼ a din
mediul conductor este str¼ ab¼atut¼a de un num¼ ar egal de particule într-un sens
şi în cel¼
alalt. Cu alte cuvinte, curentul ce str¼ abate orice suprafaţ¼a S din
mediul conductor este nul. Prin aplicarea unui câmp electric extern, apare o
componet¼ a ordonat¼ a a vitezei, în direcţia câmpului, pentru …ecare purt¼ ator
de sarcin¼ a şi apare astfel un transfer ordonat de sarcini.
M¼arimea cantitativ¼ a care m¼asoar¼a curentul electric este intensitatea curen-
tului electric. Ea se de…neşte ca sarcina electric¼ a transportat¼a în unitatea de
timp prin unitatea de suprafaţ¼ a.

dq
I = (2.1)
dt
hIiS:I: = 1A (2.2)

S¼
a consider¼am c¼a exist¼
a = ne sarcini în unitatea de volum şi ele se
deplaseaz¼
a cu viteza v perpendicular pe suprafaţa S.

23
24 CAPITOLUL 2. ELECTROCINETICA

vdt
S

Figura 2.1: Determinarea densit¼

aţii de curent

În intervalul de timp in…nitezimal toate sarcinile ce au traversat suprafaţa

de S se reg¼asesc în volumul unui cilindrul cu baza S şi generatoare vdt
Fig(2.1):Ca urmare:

dq = S vdt ) (2.3)
dq
= S v=S j (2.4)
dt
I = j S (2.5)

unde j = v este numit¼ a densitate de curent.

Dac¼a j nu depinde de timp atunci curenţii se numesc staţionari.
Cunoscând densitatea de curent în orice punct al suprafeţei transversale,
se poate determina intensitatea curentului ce str¼ abate conductorul ca …ind
‡uxul densit¼
aţii de curent, conform relaţiei:
ZZ ZZ
! !
I= jdsn = j ds (2.6)

!
unde ds este suprafaţa elementar¼
a vectorizat¼
a.

2.2 Ecua¸
tia de continuitate
S¼
a ne imagin¼am, în continuare, o suprafaţ¼a închis¼
a într-un mediu conduc-
tor, care este traversat¼
a de sarcini electrice. Sarcina
ZZ total¼a care traverseaz¼
a
! !
suprafaţa închis¼
a este exprimat¼a de termenul j ds: Conform legii de
conservare a sarcinii electrice, aceast¼
a pierdere ale sarcinilor electrice prin
2.2. ECUAŢIA DE CONTINUITATE 25

suprafaţa exterioar¼
a, produce o descreştere a sarcinii totale închis¼
a în volu-
mul interior. Ca urmare:
ZZ
! ! dq
j ds = (2.7)
dt
Aceast¼
a relaţie este forma integral¼a a ecuaţiei de continuitate.
Dac¼
a exprim¼ am partea a doua a relaţiei anterioare sub forma:
ZZZ ZZZ
dq d @
= dV = dV (2.8)
dt dt @t
Derivata dreapt¼ a s-a transformat în derivat¼
a parţial¼
a deoarece consider¼
am
volumul nedeformabil în timp1 .
Transform¼ am acum integrala din membrul întâi, care este o integral¼ a pe
o suprafaţ¼
a închis¼
a, cu ajutorul operatorului divergenţ¼a (teorema lui Green-
Gauss-Ostrogradsky):
ZZ ZZZ
! ! !
j ds = div j dV (2.9)

Egalând cei doi membri şi renunţând la integrand rezult¼

a forma difer-
enţial¼
a a ecuaţiei de continuitate:
! @
div j = ; (2.10)
@t
sau:
! @
r j = :
@t
În cazul curentului electric staţionar, ecuaţiei de continuitate are forma
integral¼
a: ZZ
! !
j ds = 0 (2.11)

şi forma local¼

a:
!
div j = 0 (2.12)
ceea ce înseamn¼
a c¼
a nu exist¼
a nici un fel de surse pentru curentul electric
staţionar.
1
În general, densitatea de sarcin¼
a depinde şi de timp şi de spaţiu.
26 CAPITOLUL 2. ELECTROCINETICA

2.3 Legea lui Ohm

Curentul electric apare în conductori doar în cazul în care exist¼ a zone cu
potenţiale diferite iar transportul sarcinilor se realizeaz¼ a pân¼a când aceast¼ a
diferenţ¼
a dispare. În cazul în care diferenţa de potenţial se menţine constant¼ a
în timp, atunci, prin conductor se stabileşte un curent continuu (staţionar).
Experimental se constat¼ a c¼
a intensitatea unui curent ce str¼ abate un con-
ductor omogen este proporţional¼ a cu diferenţa de potenţial, V1 V2 ; şi invers
proporţional¼a cu rezistenţa electric¼
a, R:
V1 V2
I= (2.13)
R
Aceast¼a relaţie este cunoscut¼a ca legea lui Ohm sub form¼a integral¼a.
Pentru un conductor omogen de form¼ a cilindric¼
a, cu lungimea l; şi secţi-
une S; rezistenţa electric¼
a este dat¼
a formula:
l
R= e (2.14)
S
unde e este o m¼ arime caracteristic¼ a materialului conductor, depen-
dent¼
a de temperatur¼
a, numit¼a rezistivitate electric¼a.
Legea lui Ohm se poate scrie şi sub form¼a diferenţial¼
a utilizând densitatea
de curent.
V1 V2
jS = l
(2.15)
eS
1 V1 V2 1
j = = E (2.16)
e l e
j = eE (2.17)
Generalizând, se obţine relaţia vectorial¼
a a legii lui Ohm:
! !
j = eE (2.18)
Ea exprim¼ a leg¼atura dintre intensitatea câmpului electric (cauza) şi densi-
tatea de curent (efectul) pentru orice punct din mediul conductor.
M¼arimea e se numeşte conductivitate electric¼ a şi este de…nit¼
a ca in-
versul rezistivit¼
aţii electrice.
1
e = : (2.19)
e