“Chimia este o

limbă
internaţională, o
limbă care explică
de unde venim, ce
suntem şi încotro
ne îndreptăm.”

Arthur Kornberg

Rolul sportului in buna

functionare a sistemelor
tampon
 Sportul inseamna conditie fizica si
functionarea buna a creierului,victoria de a
te simti bine in pielea ta.
 NU EZITA !
SPORTUL E POSIBIL IN
ORICE ANOTIMP!

Beneficiile sportului asupra sănătăţii sunt multiple.

Activitatea fizică regulată asigură reglarea
metabolismului, reduce stresul, combate insomniile,
îmbunătăţeşte respiraţia, circulaţia sanguină şi
digestia. De asemenea, asigură dezvoltarea fizică şi
psihică a tinerilor, fortifică sistemul osos şi articulaţiile.
În plus, previne şi combate obezitatea, previne
diabetul, bolile cardiovasculare, reumatismul şi
osteoporoza. Sportul asigură buna funcţionare a
sistemulului nervos, prin oxigenarea corespunzătoare
a creierului.În plus, studiile recente arată că activitatea
fizică stimulează dezvoltarea celulelor nervoase şi
opreşte evoluţia proceselor inflamatorii.
PANA SI CEI MICI POT !!!
 Solutii tampon
Solutiile tampon sunt solutii de electroliti a caror prezenta se
opune variatiei pH-ului atunci cand se adauga un acid sau o
baza.Actiunea tampon este o consecinta a echilibrelor dintre apa,acizi
slabi (HA),baze (B),amfoliti (Z±) si ioni in care se transforma aceste
specii în solutie apoasã.
Deoarece tendinta de crestere a aciditatii (scaderea pH-ului) este
preponderenta in organismul uman, sistemele tampon antiacide sunt
bine reprezentate. Unele sisteme tampon din organism sunt
constituite numai din substante anorganice iar altele din substante
organice (mai mult sau mai putin complexe). In ordinea complexitatii
lor crescande, principalele sisteme tampon din organism sunt:
1) sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat,
2) sistemul tampon al fosfatilor,
3) sistemul tampon al unor acizi organici
4) sistemul tampon al hemoglobinei.

Sistemele tampon ale unor acizi organici sunt constituite, in

special, din: acid lactic si lactat alcalin, acid piruvic si piruvat alcalin,
acid acetoacetic si o sare alcalina.
 Prezentare generală:
 Acidul lactic sau acidul 2-hidroxipropanoic este un acid carboxilic cu
formula chimică brută C3H6O3. Având un grup hidroxil auxiliar ataşat grupării
carboxilice se încadrează în categoria acizilor alfa-hidroxilici. Având în
molecula sa un carbon asimetric, acidul lactic poate exista sub forma a doi
izomeri optici şi o formă racemică:
 - Acidul L(+) lactic se gaseşte în extractul de carne, fiind prezent în lichidul
celular din muşchi. Este izomerul cel maI important biologic. Se formează în
fibrele musculare supuse efortului în lipsa oxigenului.
 Scurt istoric:

 Acidul lactic a fost descoperit

în anul 1780 de chimistul
suedez Carl Wilhelm Scheele
într-o mostră de lapte acru
acesta reuşind şi o primă izolare
a sa, dar producerea la nivel
comercial a început abia în anul
1881, în Littleton
(Massachusetts, SUA). Acesta
este motivul pentru care această
substanţă care face obiectul
cercetărilor la nivel mondial a
primit denumirea de acid lactic.
 Inceputul efortului muscular intens si de scurta
durata se caracterizeaza prin cresterea acidului
lactic (3g/s),ca urmare lactacidemia atinge 0,2%.
Cu toata puterea de tamponare pe care o
exercita proteina musculara, fosfatii si
bicarbonatii, totusi se produce scaderea pH-ului
sangvin.
 Cand muschiul izolat este capabil sa se
contracte prin stimulare intr-o atmosfera de
azot se observa ca faza de revenire este
prelungita pana recapata oxigen. Aceeasi
comportare o are si muschiul intact in travaliu
intens. In cazul unui effort sustinut cantitatea
de oxigen furnizata prin respiratie este
insuficienta pentru oxidarea acidului lactic
format in cantitati mari (3g/s). Acidul lactic nu serveste glicogenogenezei la
nivelul muschiului, ci este dus la ficat unde indeplineste acest rol. Cand
cantitatea de acid lactic este foarte mare excesul se elimina. Revenirea
muschiului se face treptat dupa un anumit timp de la indeplinirea
travaliului, pana cand oxigenul poate oxida tot acidul lactic. In acest fel,
organismul contracteaza o datorie de oxigen, pe care o plateste treptat in
timpul perioadei de revenire.
 Exista un echilibru intre procesele anaerobe si cele
aerobe; acest echilibru este mentinut cat timp necesitatile
de oxigen nu depasesc 2L/min. Pe masura ce efortul
creste se produce dezechilibrul intre cele doua faze,
creste datoria de oxigen, acidul lactic dupa efort
neputand sa fie oxidat decat la un interval de 1-2 ore.
Nivelul fosfagenului din muschi variaza independent de
efortul efectuat si, in consecinta, nu exista relatii directe
intre descompunerea fosfagenului si efortul muscular.
( E. Macovschi)
Cresterea concentratiei de acid lactic si epuizarea
rezervelor de fosfati macroergici caracterizeaza starea de
oboseala musculara. Concomitent se instaleaza
hipoglicemia si acidoza. Pe langa biochimismul muscular,
fenomenul oboselii este legat si de starea fiziologica a
sistemului nervos.
Capacitatea de munca a muschiului depinde in mare
masura de antrenament. Functionarea ritmica a
muschiului mareste in mare masura capacitatea lui de
munca. Pe langa legaturile reflex-conditionate noi care se
formeaza in scoarta cerebrala in cursul antrenamentului
se produc si schimbari in biochimismul muscular. (A. V.
Palladin)
 Metabolismul acidului lactic:
 Probabil toată lumea a auzit vorbindu-se despre
acidul lactic ca fiind principalul “vinovat” de febra
musculară. În urma respiraţiei celulare are loc un proces
deosebit de important - glicoliza, în urma căruia se
formează energia necesară proceselor biologice, care va
fi înmagazinată în molecula de ATP(adenozintrifosfat).
 Atunci când oxigenul necesar oxidării este
suficient, procesul glicolizei este dus până la final cu
formare de anhidridă carbonică şi apă - glicoliză
aerobică.
 Dacă oxigenul e insuficient, glucoza poate fi
oxidată complet şi procesul glicolizei se termină cu
formare de acid piruvic, care acceptând un ion H+ se va
transforma în acid lactic - glicoliză anaerobică.
  
PROCESUL GLICOLIZEI
Procesul glicolizei:
 Molecula de glucoză care conţine şase atomi de carbon este
desfacută în două grupări carbon. Acest lucru se întâmplă pe
parcursul primelor zece reacţii chimice din momentul în care a
început metabolizarea unei molecule de glucoză de către ATP.
 Molecula de ATP cedează glucozei o grupare fosfat,
rezultând glucoza 6-fosfat, care prin izomerizare formează
fructoză 6-fosfat.
Fructoza 6-fosfat acceptă înca o grupare fosfat provenită dintr-
o nouă moleculă de ATP, formând fructoză 1,6-difosfat. În
urmatoarea etapă, molecula de fructoză 1,6-difosfat se
scindează şi se obţin două molecule de dihidroxi-acetonă-3
fosfat, care prin izomerizare formează două molecule de
glicerin-aldehidă 3 fosfat.
Glicerin-aldehida 3-fosfat acceptă o grupare fosfat, eliberând un proton şi
formând o substanţa instabilă care sub acţiunea ADP-ului
(adenozindifosfatului) va forma o moleculă de ATP şi una acid 3-
fosfogliceric, care prin izomerizare va trece în acid 2-fosfogliceric
Energia sub forma ATP-ului se formează în mitocondrii pe baza ionilor H+
eliberaţi de-a lungul reacţiilor chimice. Aceştia sunt preluaţi de
transportatori speciali, care sunt moleculele de nicotin adenine dinucleotide
(NAD+) sau flavine adenine dinucleotide (FAD+) şi transportaţi în
mitocondrii, aceasta în condiţii aerobe de producere a energiei.
 Acidul 2-fosfogliceric va elimina o moleculă de apă sub acţiunea enolazei
şi se va transforma în acid enolpiruvic care va deveni acid piruvic.
În mod normal, acidul piruvic va trece prin alte procese oxidative la nivelul
mitocondriei. În lipsa O2, el va accepta un proton transformându-se în acid
lactic. În momentul în care celula are suficient oxigen, acidul lactic va fi oxidat
sau va fi reconvertit în glucoză la nivelul celulelor hepatice dar şi în alte
ţesuturi.

În concluzie, acidul lactic nu trebuie privit ca un produs metabolic

fără rost şi nici ca o “toxină” deoarece organismul poate utiliza
acidul în toate celulele care posedă LDH (lactat dehidrogenaza),
funcţionând în sensul
lactat-piruvat şi oxigen în cantitate suficientă pentru a utiliza
NADH2 format la nivelul lanţului respirator.
Principalele celule care utilizează lactat sunt:

 -celulele hepatice: LDH hepatic functionează în sensul

oxidării lactatului în piruvat care va fi folosit local în
metabolismul aerob al celulei sau reconvertit în oxalo-
acetat, apoi în glucoză pe calea neoglicogenezei. Glucoza
este eliberată în circulaţie şi poate fi reutilizată ca substrat
energetic al muşchiului;
 -celulele cardiace: chiar în timpul exerciţiului de
intensitate foarte mare, celulele cardiace sunt bogate în
oxigen, excepţie făcând cazurile patologice. După
transformarea lactatului în piruvat, acesta este utilizat în
metabolismul energetic aerob cardiac.
 -celulele musculare în repaus utilizează acidul lactic
când acesta este în concentraţie crescândă şi când există o
bună oxigenare. În acest fel, după încetarea unui exerciţiu
epuizant, nivelul acidozei se normalizează progresiv după
30-60 minute.
 Acumularea de acid lactic functionează ca un
semnal pentru creier pentru a reduce efortul.
Interesant este că acest mecanism nu este
prezent la toate mamiferele, cel mai elocvent
exemplu este cel al cailor, la care nu apare
acidul lactic în timpul efortului..
 În realitate, nu se ştie exact care este
cauza apariţiei febrei musculare, dar cea mai
plauzibilă variantă rămâne cea a intoxicării
celulelor musculare.