www.referat.

ro

Constitutia Uniunii Europene Cadru General

1. Adoptarea si semnarea Constitutiei Dupa doi ani de tratative si doua zile de negocieri intense, liderii Uniunii Europene (U.E.) au ajuns n ziua de 18 iunie 2004 la Bruxelles, la un acord istoric privind prima Constitutie Europeana, pe care, la 29 octombrie 2004, la Roma, au semnat-o, n numele celor 25 de state membre ale Uniunii Europene. Pna la urma, Anglia nu a uzitat de dreptul sau de veto, asa nct zilele de 18 iunie 2004 si cea de 29 octombrie 2004, au intrat n istoria Europei. Astfel, EUROPA UNITA cele 25 de state plus Romnia si Bulgaria de la 1 ianuarie 2007 va avea prima CONSTITUTIE din istoria EUROPEI, CONSTITUTIE CE VA FI RATIFICATA N MOD DEMOCRATIC, PRIN VOINTA CELOR 25 DE STATE ALE U.E. SI NU PE CALEA RAZBOIULUI SAU PRIN CONSTRNGERE, CI PRIN VOINTA POPOARELOR REPREZENTATE DE PARLAMENTELE TARILOR RESPECTIVE. Toata lumea este victorioasa, a declarat premierul irlandez, Bertie Ahern, care asigura presedintia n exercitiu a Consiliului European. Am putea spune, fara sa abuzam de cuvinte mari, ca aceasta este o zi istorica, a salutat presedintele francez, Jacques Chirac, adoptarea Constitutiei. Acesta este un semnal important, care demonstreaza capacitatea Europei de a fi unita, a ntarit la rndul, sau, cancelarul german, Gerhard Schroeder. Este un succes pentru Marea Britanie si un succes pentru Europa, a lansat premierul britanic, Tony Blair. Meritul adoptarii Constitutiei revine n mare masura presedintiei Consiliului European, care a desfasurat n sase luni o munca intensa de consultare si convingere. De aceea, nainte de a turna sampania n cupe, sefii de stat si de guvern din U.E. s-au ridicat n picioare pentru a-l apaluda pe Bertie Ahern, presedintele n exercitiu pe semestrul I/2003. 2. Unele obstacole si controverse a) Primul obstacol n calea adoptarii noii Constitutii Europene l reprezenta disputa privind ponderea ce revine fiecarei tari n Consiliul de Ministri al U.E. La summit-ul din decembrie 2003, Polonia si Spania s-au opus, cu vehementa, propunerii din proiect care prevedea ca o reglementare va fi adoptata daca ntruneste sprijinul a 50% din state, reprezentnd 60% din populatia statelor membre (asa-numitul principiu al dublei majoritati). Ambele tari insistau pentru mentinerea sistemului prevazut n Tratatul de la Nisa, din 2000, care le conferea aproape aceeasi greutate, ca si tarile cele mai mari ale U.E., Franta, Germania, Italia si Marea Britanie. O alta tabara a fost cea a statelor mici, care doreau ca procentele necesare pentru adoptarea unei legi sa fie 50% din state, ntrunind 50% din populatie. n fine, Germania, ca exponent al tarilor cu populatie numeroasa, a sustinut ca pragurile de 55% din numarul de state si de 65% din populatie ar reprezenta un echilibru just ntre statele mici, mijlocii si mari, idee sustinuta si de presedintia irlandeza a U.E. Acest ultim punct de vedere a reusit sa se impuna n cele din urma, fiind inclus n noua Constitutie. Daca n Spania, compromisul a fost acceptat ca fiind raul cel mai mic, n Polonia, opozitia a calificat gestul guvernului drept o rusine

nationala, afirmnd ca premierul Marek Belka ar trebui judecat pentru nalta tradare, avnd vina de a fi cedat n acest aspect cheie. b) Cealalta disputa, care a ncins spiritele la Bruxelles, se referea la numarul de comisari europeni ce revin fiecarei tari. Statele mici ale Uniunii insistau asupra mentinerii principiului o tara, un comisar, ceea ce ar fi complicat foarte mult procesul decizional ntr-o uniune care are acum 25 de membri si ar putea ajunge la 29 prin aderarea Romniei, Bulgariei, Croatiei si Turciei. Proiectul initial al Constitutiei prevedea reducerea numarului de comisari la 10. n cele din urma s-a ajuns la o varianta de compromis, optndu-se pentru reducerea numarului de comisari la 17, ncepnd cu 2014. Acestia vor fi alesi prin rotatie, pentru cinci ani. c) Printre noutatile aduse de Constitutie figureaza instituirea functiei de presedinte al Consiliului European, care, n ciuda importantei titlului sau va avea, totusi, puteri limitate, crearea acestui post avnd rolul de a ntari unitatea europeana, prin alegerea unei persoane care sa vorbeasca n numele ntregii Europe. n acelasi scop s-a hotart numirea unui ministru de externe european, dar si puterile sale vor fi limitate, acesta fiind abilitat sa-si exprime pozitia doar n privinta unor chestiuni asupra carora membrii au puteri concordante. 3. Cadrul general al Constitutiei Daca Europa doreste cu adevarat sa ncorporeze o viziune a societatii, o viziune a pacii si o antanta a popoarelor, atunci ea are nevoie de o Constitutie proprie (Valry Giscard d'Estaing presedintele Conventiei) 3.1. Consemnarea clara si precisa a valorilor europene si a obiectivelor Uniunii Europene Constitutia, uneste, ntr-un singur text fundamental prevederile tratatelor comunitare pentru transformarea Uniunii ntr-un factor de stabilitate si un punct de referinta n noua ordine mondiala. Textul cuprinde patru parti: partea I Definirea valorilor europene si a obiectivelor Uniunii Europene; partea a II-a - Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene; partea a III-a Politicile comunitare si functionarea Uniunii Europene; partea a IV-a Dispozitii generale si finale. Constitutia prezinta Uniunea Europeana ca o uniune a cetatenilor si a statelor Europei. Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile sale si care se angajeaza sa le promoveze. Proiectul de Constitutie, consacra valorile pe care Uniunea se bazeaza: respectarea demnitatii umane, a libertatii, a democratiei, a egalitatii, a statului de drept, precum si respectarea drepturilor omului. Aceste valori sunt comune statelor membre ntr-o societate caracterizata prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare. Libera circulatie a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire sunt garantate prin Constitutie n cadrul Uniunii. Constitutia interzice orice discriminare pe motiv de nationalitate. Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile si bunastarea popoarelor sale.

Ea ofera, un spatiu de libertate, securitate si justitie, precum si o piata unica unde concurenta este libera. Totodata, ea combate excluderea sociala, egalitatea ntre femei si barbati, solidaritatea ntre generatii si protectia drepturilor copilului. 3.2. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene Constienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea se ntemeiaza pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; Uniunea se sprijina pe principiul democratiei si pe principiul statului de drept. Uniunea situeaza persoana n centrul actiunii sale instituind cetatenia Uniunii si crend un spatiu de libertate, de securitate si de justitie. Uniunea contribuie la pastrarea si dezvoltarea acestor comune respectnd diversitatea culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si a identitatii nationale a statelor membre si a organizarii puterilor publice la nivel national, regional si local; Uniunea va promova o dezvoltare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si a capitalurilor, precum si libertatea de stabilire. n acest scop, este necesar ca evidentiindu-le printr-o carta sa fie ntarita protectia drepturilor fundamentale n sprijinul evolutiei si a dezvoltarii stiintifice si tehnologice. (Preambul). Institutiile Uniunii Europene trebuie sa respecte drepturile garantate de Carta. Aceleasi obligatii le au statele membre care aplica dreptul Uniunii Europene, Curtea de Justitie fiind nsarcinata cu controlul aplicarii prevederilor Cartei. 3.3. Functionarea Uniunii Europene si politicile comunitare Constitutia prevede o mai buna diviziune a competentelor ntre statele membre si Uniune, si atribuie personalitate juridica Uniunii Europene. Totodata, ea stabileste o simplificare a instrumentelor de actiunea ale Uniunii, si adopta masuri pentru dezvoltarea democratiei, transparentei si eficientei Uniunii Europene, prin dezvoltarea contributiei parlamentelor nationale, prin cresterea legitimitatii constructiei europene, prin simplificarea procesului de decizie si prin functionarea institutiilor ntr-un mod transparent; de asemenea, stabileste masurile necesare pentru a mbunatati structura si rolul fiecarei institutii europene, n conditiile noi ale largirii Uniunii Europene. 3.4. Unele caracteristici si particularitati a) Europa se legitimeaza nu numai prin State, ci, si prin cetateni, iar procesul de integrare ramne deschis si dupa intrarea n vigoare a Constitutiei. b) Nici un stat european nu mai poate ramne singular si unic, ci integrat politic si economic n Uniunea Europeana, ntoarcerea la traditionala identitate nationala fiind solutia imposibila. Statele europene trebuie sa ia decizia politica, dar nu trebuie sa fie nfrnta identitatea fiecarui stat membru. c) Formarea unitatii, bazata pe traditii, culturi, convingeri, va constitui, nsa, un proces de lunga durata, al carei fundament este Constitutia Uniunii.

d) n mod evident, Constitutia Uniunii Europene va asigura redefinirea unui nou echilibru de putere n Europa si n lume, Uniunea Europeana devenind un actor economic si politic foarte important. e) Uniunea Europeana, este si trebuie sa fie, n primul rnd, o comunitate de valori si, apoi, o comunitate de state. Europa este o comunitate de valori, care are coeziune si nu ramne abstracta, fiind rnduita ntr-o structura europeana. f) Uniunea Europeana este o uniune juridica deplina ntre State, avnd recunoscuta personalitatea juridica unica. g) O caracterizare a Europei, sub forma organizarii si legitimarii ntr-un tratat constitutional determina puterea ierarhica si instituie, deci, o structura complexa, coerenta si dinamica de institutii supranationale. Supranationalitatea sta la baza Constitutiei Uniunii Europene, iar internationalitatea la baza Tratatului constitutional dintre Statele membre. h) Uniunea Europeana are caracter supranational, nu este o federatie de state ca S.U.A., Rusia s.a., nici o confederatie. Dar, Uniunea Europeana are o Constitutie instituita printr-un tratat adoptat de Statele membre, ceea ce atesta natura originala si fara precedent istoric a Uniunii, n raport de conceptul clasic, conform caruia numai un stat poate avea o constitutie proprie. Exista, asadar, n interiorul Uniunii Europene, doua etaje structurile supranationale si relatiile internationale directe ntre Statele membre. i) Constitutia recunoaste si consacra, cu valoare de principii fundamentale ale dreptului comunitar, normele dreptului international, si pe cele din Conventia Europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ceea ce-i confera o vocatie universala si un profund spirit umanist.