Ministerul Educaiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de tiine Economice Catedra ,, Finane i bnci

Referat
la disciplina ,,Strategii macroeconomice bugetare i fiscale cu tema:

Crizele financiare: elemente caracteristice, cauze, efecte, soluii.

A elaborat: Postoronca Elena Gr.M_FPF 111 Verificat: Vianu Tatiana

Cuprins
1.Aspecte generale privind noiunea de criz 2.Evoluia crizelor financiare 3.Modele de criz financiar 4.Consecinele crizelor financiare 5.Politici anticriz 6.Concluzii 7.Bibliografie

1. Aspecte generale privind noiunea de criz

Criza este cea mai binecuvantat situaie care poate aprea pentru ri i persoane, pentru c ea atrage dup sine progrese. S nu pretindem c lucrurile s se schimbe dac facem tot timpul acelai lucru...Albert Einstein. Dac nu privim intr-un mod att de optimist situaia putem afirma c o criz genereaz instabilitate pronunat, nelinite i nesiguran legat de viitor i in urma ei starea lucrurilor se poate chiar inruti, deoarece instinctul nostru de aprare i conservare ne indeamn s ne purtm iraional i s avem un comportament diferit legat de pia. Conform DEX, criza este definita ca Manifestare a unor dificulti (economice, politice, sociale etc.); perioad de tensiune, de tulburare, de incercri (adesea decisive) care se manifest in societate. Lips acut (de mrfuri, de timp, de for de munc). Conform Dictionarului Juridic Rubinian, criza financiar reprezinta Situatia in care cererea de bani este mai mare dect oferta (disponibilul) de bani. Aceasta inseamn c lichiditatea este rapid evaporat deoarece banii disponibili sunt retrai din bnci, fornd astfel bncile fie s vnda propriile active i investitii, pentru a-i acoperi necesitile, sau s colapseze. Criza financiar poate duce la o criz economic. Acelai dictionar defineste criza economic acea Situatie in care economia unei tri trece brusc printr-o scdere a forei sale, scdere adus de regul de o criz financiar. O economie ce trece printr-o criz economic va experimenta aproape sigur o scdere a PIB (Produs Intern Brut), o evaporare a lichiditilor i o cretere / scdere a preurilor din cauza unei inflaii / deflaii. Crizele economice pot lua forma unei stagflaii, unei recesiuni sau unei depresii economice, i uneori poate duce la colaps economic. PIB = consum + investiii + exporturi importuri Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflect suma valorii de pia a tuturor mrfurilor i serviciilor destinate consumului final, produse in toate ramurile economiei in interiorul unei ri in decurs de un an. Acesta se poate calcula i la nivelul unei regiuni sau localiti. Componentele PIB: Consumul privat - este in mod normal cea mai mare component a PIB, reprezentand cheltuielile gospodriilor in economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate in : bunuri durabile, bunuri perisabile i servicii. Exemple: hran, chirie, bijuterii. Cheltuielile statului - sau consumul sectorului public, reprezint suma tuturor cheltuielilor

guvernamentale pentru bunuri finite i servicii. Include salariile angajailor din sectorul public, cumprarea de armament etc Investiiile - includ investiii in fabrici, echipamente, inventar i nu include schimburile de active existente. De exemplu: construcia unei mine, cumprarea de software, cumprarea de maini i echipamente. Cheltuielile gospodriilor pentru noi locuine fac parte din investiii. Exporturile - reprezint exporturile brute ale unei ri, incluzand bunuri i servicii, destinate consumului intr-o alt ar. Importurile - reprezint importurile brute. Cat de mare s fie inflaia, omajul sau scderea PIB-ului unei ri pentru a aprecia intrarea ei intr-o criz? Convenional s-a stabilit c recesiune este atunci cand dup 2 trimestre succesive avem de a face cu scderea PIB-ului unei ri sau regiuni. National Bureau of Economic Research (NBER) definete criza ca fiind o scdere semnificativ a activitii economice pentru cateva luni reflectat in scderea PIB, scderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuprii, diminuarea produciei industriale i a consumului. Exist unii specialiti care clasific aceste crize in : crize sociale (inflaie in cretere, omaj, srcie), crize financiare (volatilitate accentuat pe pieele de capital, cderea burselor i revenirea lor spectaculoas), crize politice (care pot degenera in rzboaie), crize locale sau internaionale, crize cauzate de dezastre naturale crize economice generalizate. Criza financiar este o situaie in care cererea de bani este mai mare decat oferta de bani (disponibil). Aceasta inseamn c lichiditatea este rapid evaporat deoarece banii disponibili sunt retrai din banci, fornd astfel bncile fie s vand propriile active i investiii, pentru a-i acoperi necesitile, sau s colapseze. Criza financiar poate duce la o criz economic. Recesiune = Forma sever de criz economic. Declin general al nivelului activitii economice i al creterii economice, caracterizat prin omaj, devalorizare, inflaie, scdere a nivelului de trai. Biroul Naional de Cercetare Economic din SUA (NBER) definete recesiunea ca un declin semnificativ al activitii economice in intreaga societate, ce dureaz mai mult de catva luni, declin vizibil prin scderea produsului intern brut (PIB), a veniturilor reale ale populaiei, a numrului de angajai din economie, a produciei industriale i a vnzrilor cu amnuntul (en detail) i cu ridicat (en gros,angro). Vorbim de o criz doar atunci cand efectele acesteia afecteaz un numr foarte mare de

oameni / companii. Crizele pot exista ins intr-o stare latent i s nu fie atat de vizibile, deteriorand incetul cu incetul existena noastr. Probabil inclzirea global nu va genera o criz decat atunci cand nivelul apelor oceanelor vor crete brusc cu 5 m i vor genera dificulti in gsirea rapid de soluii eficiente. La fel, politica expansionist a bncii centrale nu va genera o criz decat atunci cand ne vom da seama cu toii de acest lucru i ne va fi dificil s ajungem (in panica noastr) la un consens sau un echilibru pe pia. Crizele nu sunt greu de previzionat (cauzele acestora fiind destul de clare) ins cel care va face o astfel de predicie va fi greu de crezut de ctre cei mai muli dintre noi mult prea puin preocupai de efectele inclzirii globale sau a expansiunii monetare i mai preocupai de cum s valorificm cat mai bine poziia noastr privilegiat (a se vedea exemplul lui Robert Triffin care a prezis cu caiva ani inainte cderea Sistemului de la Bretton Woods i care nu a fost bgat in seam pan cand nu a avut loc criza respectiv). Nu este prima dat cand economia mondial se confrunt cu perioade de recesiune. Poate este pentru prima dat dup foarte muli ani (Marea criz interbelic inceput in 1929 i continuat pe mai muli ani sau Cderea Sistemului de la Bretton Woods in 1971) cand avem de a face cu o criz localizat la nivelul rilor dezvoltate (nu doar la nivelul rilor in curs de dezvoltare). Local mai putem vorbi i de alte crize: Criza din Mexic din 1994 care s-a soldat cu adoptarea unor politici mai restrictive cu privire la creditare de ctre noul preedinte ales in Mexic (Ernesto Zedillo) i care a pus capt unui bubble economic creat pe fondul falsei impresii a unui capital disponibil destul de uor pe pia (este cunoscut aceast criz i sub numele de Greeala din Decembrie), a unui sistem bancar mult prea lax i dispus la creditare cu orice pre. Aceast criz a fost urmat de crize in intreaga Americ Latin (Brazilia, Argentina, Chile, Uruguay) cunoscut i sub numele de Efectul Tequilla; Criza din Argentina (1999 - 2002): a avut ca i cauz corupia din sistemul guvernamental care s-a imprumutat excesiv de pe pieele internaionale i a demarat tot felul de proiecte publice de dezvoltare dovedite a fi ulterior mecanisme complexe de splare a banilor la nivel internaional. O alt cauz e legat de cursul de schimb fix practicat de Argentina pe o perioad indelungat (10 ani) care a dus la ieftinirea importurilor i, ulterior, la omaj. Criza economic din Camerun (1980 - 2001): probleme legate de deficitul comercial, deficitul guvernamental i inflaia accentuat; Criza financiar din Asia (1997 - 1998): a inceput cu o criz puternic in Tailanda urmat apoi de o criz generalizat la nivelul altor ri din regiune (Coreea de Sud, Malaezia, Indonezia, Filipine, Hong Kong). Are la baz tot expansiunea creditului care a generat dezvoltarea unor proiecte antreprenoriale care in condiii normale nu s-ar fi realizat. Efectele au fost devastatoare pentru toate rile din regiune: in 1998, de exemplu, PIB-ul Coreei de Sud a sczut la 33% din PIB-

ul din anul 1997, PIB-ul / locuitor a sczut in 1998 cu 42% in Indonezia, 21% in Tailanda. Aceste ri nu i-au revenit complet nici in prezent. Criza din Rusia (1998): a fost indus, in opinia specialitilor, de criza din Asia de Sud - Estavand drept cauze scderea drastic a exporturilor de petrol i gaz (i alte materii prime) ctre aceast regiune (de care Rusia era puternic dependent) dar i de neplata taxelor i impozitelor de ctre o parte insemnat de companii din sectorul energetic i industriei prelucrtoare. A fost dublat i de o criz politic (rzboiul din Cecenia, autoritatea in scdere a lui Yeltsin). Criza mecanismului de schimb ERM din UE (1992 - 1993): a culminat cu retragerea lirei sterline din ERM I ca urmare a atacurilor speculative care au costat Banca Angliei 3.4 miliarde lire sterline (pierdute intr-o singur zi - 16 septembrie 2002 cunoscut i sub denumirea de Miercurea Neagr). Toate aceste exemple arat c exist o istorie a crizelor i c aceast istorie este una chiar recent. Mai mult, criza actual difer prin amploarea ei de aceste crize afectand in momentul de fa un numr foarte mare de ri. Dac pan acum afectate erau cu precdere rile in curs de dezvoltare in actual criz au fost implicate i cele mai dezvoltate ri ale lumii.

2. Evoluia crizelor financiare

Adesea, schimbarea regimului accentueaz vulnerabilitatea sistemului bancar, fie prin modificarea condiiilor in care ii desfoar activitatea bncile, crescand nivelul de risc al comportamentului vechi, fie prin apariia unor noi juctori noi i fr experiena. Insa, chiar daca schimbarea este perceputa in mediul economic, gradul in care creste nivelul de incertitudine nu poate fi apreciat de participanii pieei i nici de autoriti. Dup mai muli ani de stabilitate, este subestimata probabilitatea apariiei problemelor i se continua cu modul de lucru bazat pe normele i procedurile vechi, care poate nu sunt in armonie cu noile circumstane, fapt care accentueaz vulnerabilitatea sistemului. Depinde de cat de puternic este sistemul bancar i de capacitatea sa de a se adapta noilor condiii (inclusive a autoritii de reglementare) in fata unei crize majore. Exista acest interval in care se pot lua masuri de prevenire a crizei. Schimbarea de regim nu produce in mod necesar aceleai tipare de crize, autorul incearc s fac o lista cu tipurile de crize mai importante: Represiune fiscala - determinata de creterea gradului in care guvernul folosete sistemul financiar sa obin resurse financiare Liberalizare financiara - mai ales in condiiile unei economii instabile, poate duce la o volatilitate mare a ratelor dobanzii. Instabilitate macroeconomica - schimbrile survenite in politica de curs de schimb, in finanele publice modifica condiiile in care ii desfoar activitatea bncile.

Modificrile structurale in economie - schimbare de regim prin excelenta: firmele debitoare profitabile nu mai sunt competitive, volatilitate a ratelor de dobanda i a cursului de schimb etc. Modificrile politice - trecerea de la un regim politic la altul poate determina ca unii parteneri ai bncilor sa poat profita de prevederile vechilor contracte financiare(Guineea) sau in condiiile unui democraii slabe, guvernul se poate imprumuta de la un sistem financiar nu foarte experimentat, intr-o maniera nemaiintalnit pana atunci(Venezuela. Filipine) Privatizarea,Inovaiile tehnologice i globalizarea financiara In domeniul stabilirii politicilor in domeniul bancar prerile sunt imprite in ceea ce privete reglementrile impuse de Banca Naionala, insa majoritatea considera ca este necesara o supraveghere a practicii bancare i a adecvrii fondurilor proprii. Stabilitatea macroeconomica ofer bncilor un mediu mai puin riscant in care sa ii desfoare activitatea, insa obiectivul principal al stabilitii nu este protejarea solvabilitii bancare. Obinerea stabilitii macroeconomice poate afecta un sistem bancar slab dezvoltat prin deflatare, scderea cererii agregate sau doar prin mici corecii fcute asupra ratei dobanzii sau impozitrii. In aceasta situaie, masurile pentru stabilizare nu trebuie amanate, trebuie acionat i la nivelul sistemul bancar prin corelarea unor infuzii de lichiditate cu creterea dobanzilor la creditele acordate. Construirea unui sistem de reglementare puternic. Emergenta problemelor bancare in tarile in curs de dezvoltare a condus la un anumit tip de politica fiscala adaptata acestor tari. S-a ajuns la un consens pentru tarile industrializate i pentru cele in curs de dezvoltare, in ideea ca sistemul bancar trebuie sa fie liber de taxe care ar putea perturba activitatea i cvasi taxe (rate de dobanda controlate), i de asemenea pentru a obine rezultate bune in domeniul prudenial sunt necesare informaii adecvate i standarde adecvate de solvabilitate. Supravegherea este insa aproape ineficienta in privina fraudei, i in cazul instrumentelor financiare deinute de banei care isi pot schimba rapid valoarea. In tarile in curs de dezvoltare, concluziile la care a ajuns Comitetul de la Basel trebuie ajustate in funcie de tara: pentru o economie mult mai mica nu pot fi meninute aceleai cerine de capital ca pentru una dezvoltata, sau creditele acordate nu pot fi vzute intotdeauna ca fiind fr risc. Pe termen lung se incearc o -reglementare prin stabilirea de limite de cretere a activelor bancare intr-un anumit interval, date fiind cazurile inregistrate in care banei cu creteri spectaculoase au ajuns la faliment, insa in tarile in curs de dezvoltare necesare sunt regulile de baza.

3.Modele de criza financiara

Crizele financiare sunt deosebit de complexe i difer una de cealalt. Avand in vedere ca mecanismele care produc crizele nu sunt pe deplin cunoscute ele pot fi clasificate dup consecine.

Multe dintre crizele sistemului bancar din tarile in curs de dezvoltare par sa fie endemice, avand un tipar de insolven i lichiditate meninut pe caiva ani. Alte ri s-au confruntat cu epidemii, unele crize implicand in unele cazuri cderi macroeconomice, iar in altele nu. "Epidemiile" macroecomonice Gradul in care sistemul financiar poate s absoarb ocurile macroeconomice fr a suferi cderi instituionale variaz de la caz la caz. Cele mai interesante cazuri sunt cele care s-ar putea numi tulburri endogene macroeconomice. In aceste situaii, bncile, mult prea optimiste, acorda prea multe credite pentru proiecte care nu au anse mari de profitabilitate pe termen lung. Prin insui acest fapt este garantat succesul pe termen scurt al proiectului respectiv i imprumutaii cresc preul pmantului i al altor proprieti, iar ca efect al creterii consumului creste i profitabilitatea celor mai multe activiti economice. Insa cand acest trend nerealist de cretere a preturilor se oprete i ele incep sa scad, bncile se confrunta cu o scdere macroeconomica, practice provocata de ele insele. Acest tip de criza are la baza un hibrid de cauze micro i macroeconomice. Criza macroeconomica este determinata de deficientele microeconomice la nivelul comportamentului bncilor cat i de o politica monetara deficitara. Expansiunea creditului implicata in stagiul de boom va cere in schimb o cretere de baza monetara. De aceea este notabil faptul ca de obicei sunt prezente intrri de capital in stadiile incipiente. Politica monetara ulterioara ar trebui sa asigure creterea bazei monetare in sistem care sa susin boom-ul creditului. Acest lucru nu se realizeaz cu uurina deoarece o insprire a condiiilor monetare prin creterea de rata de dobanda de referina conduce la creterea intrrilor de capital. In plus, concentrarea autoritilor monetare se face in special asupra intei de inflaie pentru preturile bunurilor. Management deficitar i alte deficiente microeconomice. O privire asupra experienei internaionale arata cateva cazuri de crize bancare provocate de managementul deficitar (Estonia, Lituania) sau de modificri in sistemul bancar naional, ca de exemplu creterea rapida a numrului bncilor (ex. Indonezia). Pentru o banca acest gen de criza se explica prin decizii nefondate de creditare, bazate pe o supraapreciere a profitabilitii creditului, dorina de rambursare a debitorilor sau pe recuperarea creditelor incerte; concentrarea ereditarii pe un singur sector economic sau expunerea prea mare pe un anumit client, creterea prea rapida a ereditarii fr ca banca sa poat face fata. Un exemplu comun din acesta categorie este creditarea instituiilor aparinand aceluiai grup cu banca in cauza. Mai exista i alte exemple de management deficitar, ca de exemplu efectuarea de operaiuni cu poziii riscante in schimburi valutare adoptate pentru a beneficia de diferenialul de dobanda.(Chile, Turcia, Mexic).

Tehnicile moderne de reglementare i supraveghere bancara sunt astfel concepute sa identifice i sa limiteze genul acesta de probleme. Nesbuita i frauda Nesbuita se refera la situaia in care exista sau nu fond de garantare al depozitelor. In absenta fondului de garantare al depozitelor, deponenii vor cere rata mai mari de dobanda ca urmare a portofoliului mai riscant, dar se vor mulumi cu rata obinut; existenta fondului garanteaz ca nu vor pierde banii, permiand acionarilor sa adopte poziii mai riscante care sa ofere in caz de succes rentabilitate foarte mare sau in caz de eec pierderi destul de mici. Se poate face diferena intre adoptarea de riscuri mai mari pe baza fondului de garantare i o alta situaie posibila aflata la marginea legalitii:"prdarea" :managementul profita de intervalul intre primirea depozitului i eec i aloca o parte din fonduri pentru scopuri proprii. Cazurile de frauda tind sa fie izolate, ele pot fi centre de declanare ale unor crize la nivel de sistem: Venezuela, Guinea.

4.Consecintele crizei financiare

Din punct de vedere geopolitic, crahul financiar din 2007-2008 a diminuat influenta, prestigiul si credibilitatea economica a Americii in lume. Recesiunea economica declansata in SUA si nationalizarea institutiilor financiare au compromis, cel putin temporar, eficacitatea promovarii globale a modelului economic capitalist de tip american, considerat, in trecut, ca cel mai capabil de a crea progres economic si prosperitate.In urmatorii ani, noua administratie de la Washington va fi preocupata de probleme interne urgente, precum stimularea activitatii economice, reducerea somajului, restabilirea increderii in institutiile financiare, salvarea companiilor importante in pericol de falimentare, redefinirea sistemului de asistenta medicala, restructurarea programelor de pensii si asigurarea unor surse interne de energie. In trecut, Statele Unite si Europa Occidentala erau principalele surse de capital privat pentru restul omenirii. Ceea ce acorda democratiilor euro-atlantice o influenta deosebita in strainatate. Din cauza deficitelor bugetare si a deteriorarii institutiilor financiare, aceasta influenta se va diminua. In viitor, guvernele comunitatii euro-atlantice vor ezita sa se implice in actiuni costisitoare in strainatate. Cu toate eforturile guvernantilor, pietele de capital occidentale nu isi vor recupera vitalitatea anterioara pentru mai multi ani. Bancile, afectate de pierderile din neplatirea imprumuturilor si din devalorizarea investitiilor, vor fi obligate sa se restructureze si sa-si reduca numarul de angajati. Mult mai precaute in viitor, ele vor acorda imprumuturi numai clientilor care pot dovedi ca isi vor achita ratele respective. Interventiile financiare fara precedent ale guvernelor din tarile afectate de criza, cu intentia de a restabili vitalitatea institutiilor financiare si de a stimula activitatea economica, oricat de drastice ar

fi, nu garanteaza restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile de investitii si in capacitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca sa previna speculatii excesive, abuzuri si coruptie nesanctionata. Inevitabil, populatia va fi obligata sa plateasca impozite apreciabile, ca sa acopere datoriile facute de guvernele respective cu intentia de a stavili daunele recesiunii economice globale. Interventiile financiare considerabile ale statelor ar putea asigura supravietuirea nu numai a intreprinderilor viabile, dar si a altor entitati parazitare sau ineficiente care, de fapt, ar merita sa fie eliminate sau sa dea faliment. Stiintele economice nu sunt inca "stiinte" adevarate, in sensul capabilitatii de a explica ce se intampla, de a prezice evenimente importante si de a oferi solutii valide. Specialistii in economie nu au anticipat declansarea si evolutia crizei actuale. Recomandarile lor contradictorii cu privire la masurile care trebuie luate ca sa restabileasca increderea in sistemul financiar si ca sa aplaneze depresiunea economica actuala reflecta o ignoranta jenanta.

5.Politici anticriza
Politica anticriz (anticiclic) reprezint ansamblul msurilor ntreprinse de ctre stat, prin care se urmreste corectarea evolutiilor ciclice excesive ale activittii economice si atenuarea efectelor nefavorabile care decurg din acestea. Politica anticriz se aplic diferentiat n cadrul unui ciclu economic. Astfel, n conditii de boom economic, se aplic politica anticriz de stabilizare (STOP), iar n faza de recesiune, se aplic politica anticriz de relansare (GO).

Politica de relansare Aceasta reprezint ansamblul msurilor ce se aplic n fazele de ncetinire sau recesiune economic si are drept scop sustinerea activitatii economice, stimulnd investitiile, consumul, creditul, etc. n functie de modul de actiune, se disting mai multe forme ale politicii de relansare, ca, de exemplu: relansarea prin credit; relansarea prin ofert; politica anticriz de rigoare; relansarea prin cerere. Politica de relansare prin credit. Aceasta porneste de la principiul c exist un multiplicator bugetar si monetar, dup care fiecare venit nou si fiecare credit distribuite n economie creeaz o nou cheltuial, care genereaz cerere si o alimenteaz, n continuare. n acest mod, actioneaz si asupra cresterii masei monetare puse la dispozitia economiei, prin reducerea ratei dobnzii, atenuarea restrictiilor n acordarea creditelor, operatiuni de open-market, reducerea rezervelor bancare obligatorii. Politica de relansare prin ofert. Acest tip de politic stimuleaz economia prin crearea unui mediu favorabil actiunii firmelor, liberei initiative si concurentei, reducnd obligatiile fiscale si

salariale. Relansarea prin ofert accept, cel putin implicit, legea debuseelor a lui J. B. Say, conform creia ,,oferta si creeaz propria cerere' ; astfel, pentru reluarea cresterii economice, trebuie stimulat prioritar productia, si nu cererea efectiv. Esenta politicii de relansare prin ofert este gsirea mijloacelor pentru a stimula cresterea profiturilor si a prtii din acestea lsate la dispozitia agentilor economici. Asemenea msuri vizeaz: reducerea obligatiilor fiscale impuse firmelor, scderea ratei dobnzii si a restrictiilor n acordarea creditelor pentru ameliorarea randamentului investitiilor, fiscalitate avantajoas pentru plasarea economiilor pe piata monetar si financiar. Politica anticriz de rigoare. Aceasta este aplicat, mai ales, n fazele de supranclzire a economiei, cnd tensiunile din sistemul economic (inflatia, ndatorarea exagerat a statului, atragerea n circuitul economic a unor resurse din ce n ce mai restrictive, ineficienta utilizrii acestora, etc.) ascund pericolul unui derapaj economic. Ideea de baz este ca statul s nceteze politica de ndatorare si de finantare a deficitului. Politica anticriz de rigoare este aplicat n dou etape: - etapa 1: se reechilibreaz bugetul (prin fiscalitate si diminuarea anumitor cheltuieli publice), ceea ce genereaz scderea masei monetare n circulatie, comprimarea cererii interne agregate, atenuarea tensiunilor inflationiste; - etapa 2: se reduce nivelul ratei dobnzii, ceea ce stimuleaz investitiile, relansnd, astfel, cresterea de tip intensiv si ocuparea eficient a fortei de munc. Msurile ntreprinse n cadrul politicii de relansare prin cerere pot fi grupate n trei mari categorii: 1) politica cheltuielilor publice: se majoreaz cheltuielile bugetului administratiei centrale n faza de recesiune chiar cu pretul unui deficit bugetar cu scopul de a mentine sau impulsiona cererea agregat (pentru a stimula producia n vederea trecerii la faza de expansiune); 2) politica monetar si de credit, ale crei principale instrumente sunt: rata dobnzii, creditul si masa monetar. n faza de recesiune se actioneaz astfel: se reduce rata dobnzii, se creeaz facilitti pentru sporirea volumului creditului si a masei monetare, se reduce nivelul rezervelor obligatorii ale bncilor comerciale, se achizitioneaz titluri de stat de ctre autorittile monetare, se prelungeste scadenta unor credite etc. Prin aceste msuri se urmreste stimularea consumului si investitiilor, avnd drept consecint cresterea productiei si a gradului de ocupare a fortei de munc; 3) politica fiscal: n conditii de recesiune se reduce fiscalitatea, lsndu-se o cot procentual mai mare de venit asupra agentilor economici, ceea Ce ncurajeaz cererea pentru bunuri de consum si de investitii.

6.Concluzii