Nu demult eram noi doi, la intersecia dintre Fifth Avenuee i West Street 34,la etajul 102,priveam.

A fi vrut s ne nchidem acolo,s privim soarele n fiecare diminea i s-i spunem:"Bun diminea,soare!" ,iar la fiecare apus s fim mngiai de culorile pale ale cerului.Dimineaa s cobori pn la parter s-mi aduci cafea i s nu uii zahrul,s nu-i pui fric,nu-mi place.S privim norii,s ne imaginm c ei sunt nite fiine vii cu personaliti multiple. S ne urcm n tren i s lsm sentimentele s ntre n noi c o aduntur de furnici grbite.Doar eu i tu,rucsacul i o sticl de ap.Geamurile murdare ale trenului,strpunse de razele soarelui de august,s ne duc n nite csue micue,ca pentru pitici,la pirai i apoi pe cai albi s facem echitaie.S nu dormim nopi,doar pentru soarele de la ora cinci,iar valurile s ne prind i s ne arunce n cort.Focul s ne nclzeasc trupurile pline de nisip aezate pe prosopul cu buline.S dm drumul elefanilor i s ajungem la concluzia c se merit.S dormim pe plaj i s ne facem

bagajele la lumina lunii,s ne trezeasc Stephen i capul lui s acopere o mic prticic din ultimul rsrit.