Tentatia mea

Cum se cheama o relatie care te imbolnaveste pe tine si pe cei din jur? Cum se numeste momentul ala de maxima prostie in care lucid fiind alegi sa inchizi ochii si sa te lasi dus de val pe un drum care nu duce nicaieri? Cum se cheama o femeie care desi stie ca greseste continua sa se bazeze pe o nebanuita serie de elemente care pot scuza intentiile, dar nu si faptele? Cum ii spui unei femei ca desi e trenul ei si doar al ei, adesea circuli cu el fara sa iti iei bilet? Cum te trezesti dimineata cu sufletul curat cand stii ca aseara ai gresit din nou? Cum te opui miilor de saruturi care te curenteaza si te amortesc in acelasi timp? Cum te uiti in ochii cuiva, cand saruti aceleasi buze, care nu iti apartin? Cum refuzi o iubire ce odata a fost a ta, doar din principiu? Cum ii spui barbatului pe care il iubesti ca ai luat o pauza din a-l iubi si iubesti un altul acum? Cum sa iti ascunzi privirea cand in cea mai serioasa sedinta primesti cea mai scurta invitatie obscena? Stii cum?! IN GAND... pe toate ti le spui in gand... Zilele astea traiesc pe principiul singurul mod in care poti scapa de o tentatie, este sa ii cedezi. Si eu asta fac. Ii cedez de cate ori imi cere asta si de cate ori simt nevoia. L-am iubit nebuneste si nu l-am avut atunci cand trebuia. Nu il mai iubesc, dar dorintele, povestile, visele, trebuie reeditate. Din principiu. Pentru ca atunci cand o sa il privesc peste 20 de ani intr-o poza, nu o sa ma gandesc ca a fost o iubire platonica. La dracu! Iubirea scuza tot... lipsa ei... face lucrurile mai usoare... Ii musc buzele cu atentie... sa nu ii las urme. Il sarut o data si respir de doua ori. Visez, halucinez. Nu e dragoste si totusi nu e nici doar sex. E ... pasiune... sau poate firea mea naiva asta vrea sa creada... Are toate elementele unei relatii clandestine pe care visezi sa o ai, dar nu recunosti ca ai avut-o. Revin. Acum traiesc...