Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scrisoare Omului Pe Care L-Am Iubit
Scrisoare Omului Pe Care L-Am Iubit
Am fost naivă, iar naivitatea este uneori atât de infantilă, încât m-am aruncat cu
naivitate în braţele dragostei. Totuşi, aş vrea să știi că nu există regrete.
Ai fost punctul meu de pornire pentru cel mai minunat sentiment din viaţa mea.
TU m-ai învăţat să iubesc. Cu tot ceea ce însemnam eu pe vremea aceea pentru
tine.
Eşti genul de om pe care n-am să-l pot uita vreodată oricât efort aş depune.
Sincer, nici nu-mi doresc să te uit. Locul tău în inima mea va rămâne intact. Şi da,
ştiu, inimile noastre sunt mari, în ele vor încăpea şi alte iubiri, însă ceea ce am
împărtăşit noi doi împreună este pur şi simplu de neînlocuit.
Acum te urăsc
Acum nu suport să-ți aud numele.
Acum blestem ziua în care te-am cunoscut.
Trăieşti cu senzaţia că am renunţat la tine, că ai fost doar unul dintre... dar te
înşeli amarnic.
Cum te-am iubit pe tine n-am să mai pot iubi pe nimeni niciodată. Ai fost primul
din viaţa mea, în cel mai sacru mod cu putinţă, fiindcă am iubit totul la tine. De la
ochii căprui atât de expresivi, până la comportamentul tău dur cu mine.
Am iubit felul în care rosteai cuvântul „adică?" ori de câte ori nu înțelegeai ceva.
Îmi amintesc de vocea ta, de mesajele tale, de destăinuirile din mijlocul nopții.
Că am fost toxică pentru tine. La fel cum ai fost şi tu pentru tine. Am pierdut
dragostea şi este numai vina mea. Doar a mea. Pentru că am ținut prea mult la
tine! Aş vrea să te teleportezi măcar pentru cinci minute în gândurile mele, ca să
poţi înţelege cât de dor îmi este de tine. Am încercat să nu acord importanţă
comportamentul tău față de mine. Nu poţi obliga omul să te iubească cum vrei
TU. Poți să accepţi însă ceea ce îți oferă de bunăvoie, necondiționat. Între noi a
fost mereu aşa. Doar eu mereu simțeam, doar eu sufeream, doar eu iubeam,
doar eu luptam, doar eu... Cea mai mare greşeală pe care am făcut-o a fost
faptul că nu vroiam să accept ca nu mă mai vrei în viața ta. Îmi amintesc ultima
dată când am vorbit. Privirea ta şi cuvintele pe care mi le-ai aruncat în faţă cu
atâta scârbă. N-am putut atunci decât să păstrez tăcerea. Te priveam şi
încercam să-l văd pe bărbatul meu, însă în tine nu mai exista nimic din ceea ce
am cunoscut la început. Nu te-am recunoscut. Tu ai scăpat de trecut ca de o
sentinţă.
Pe când eu te-am păstrat ca pe ceva sacru.
Te păstrez şi acum.
Tu ești omul pe care l-am iubit
Tu eşti răspunsul la întrebarea „Pe cine ai iubit cel mai mult în viaţă?".
Tu ești lecţia cea mai dureroasă, dar cea mai bună, de viaţă.
Tu ești ale mele veşnic cinci minute.
Tu eşti dorința mea
Tu eşti bărbatul meu.
Tu ai fost prima bătaie a inimii mele îndrăgostite.
Şi ultima bătaie a inimii mele frânte.
Îți multumesc că ai fost pasiunea mea.
Îți mulţumesc că mai sărutat, aşa cum nu a făcut-o nimeni până la tine.
Îți mulţumesc pentru primul te iubesc, pentru primul îmi este dor, pentru primele
manifestări ale iubirii
Îți mulţumesc că ai apărut în momentul când am avut cea mai mare nevoie de
tine și mi-ai demonstrat că dragostea există.
Îți mulţumesc că m-ai iubit.
Adio!