Nervul spinal Prezinta 2 radacini: una dorsala, prin care influxul nervos ajunge la ce ntrii medulari, si una ventrala,

prin care raspunsul efector ajunge la organul d e executie. Radacina ventrala este motorie. Are originea reala in coarnele ventral s i lateral ale substantei cenusii. Originea aparenta se afla in santul lateral an terior al maduvei. Contine circa 100.000-115.000 fibre somatice si vegetative pr eganglionare simpatice si parasimpatice (S2-S4). Axonii neuronilor radiculari su nt somatici (a,,?) si vegetativi. Radacina dorsala este senzitiva. Originea reala se afla in ganglionul sp inal de pe traiectul nervului spinal. Originea aparenta se afla in santul latera l dorsal medular. Contine circa 500.000-550.000 fibre senzitive, din care: 70% exteroceptive 28% proprioceptive 2% intericeptive Neuronul pseudounipolar aflat in ganglionul spinal, reprezinta protoneur onul tuturor cailor ascendente. Prelungirile axonice ale acestuia vor lua calea radacinii dorsale, formand la intrarea in maduva 2 contingente: Contingentul ventro-lateral fibre scurte, subtiri, ce conduc sensibilita tile: protopatica, presionala, termoalgezica, dureroasa, informatii extero si in teroceptive cu valoare de semnal de alarma. Contingentul dorso-medial fibre groase, lungi sau mijlocii, ce conduc se nsibilitatile: tactila epicritica, proprioceptiva. Nervii spinali sunt in numar de 31 perechi: 8 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale si 1 coccigian. Sunt micsti, cu exceptia primului nerv cervical (n.suboccipital), care n u are decat componenta motorie. Nervii prezinta radacini anterioare, posterioare , trunchi si ramuri (ramura comunicanta alba, comunicanta cenusie, meningeala, v entrala, dorsala). Radacina posterioara Fibrele radacinii sunt organizate in functie de grosime si de viteza de conducere. Fibrele laterale cele mai subtiri. Au diametrul de 1-6 si viteza de condu cere de 4-30m/s. Fac sinapsa in cornul posterior lamele I-II Rexed si in nuclei proprii. Fibrele conduc sensibilitatea protopatica, termica, vibratorie, nocicep tiva, tactila. Fibrele mijlocii au diametrul de 5-15 si viteza de conducere de 30-90m/s. Fac sinapsa cu N2 in nucleul propriu si cel toracic. Fibrele conduc sensibilita tea tactila epicritica si proprioceptiva constienta. Fibrele mediale au diametrul mai mare de 20, viteza de vonducere cuprinsa intre 100-120m/s, trecand direct in funiculul posterior, formand fasciculele sp inobulbare ce conduc sensibilitatea tactila epicritica si proprioceptiva constie nta.

14.

Cai ascendente sisteme: lemniscal, extralemniscal Caile ascendente sunt grupate in doua sisteme: lemniscal si extralemnisc al. Conduc toate modalitatile senzitive si contribuie la elaborarea actelor refl exe, determinand gradul de vigilenta al structurilor superioare. Sunt formate di n tracturi si fascicule. Sistemul lemniscal contine: Fasciculele spinobulbare (gracil, cuneat) de la nivelul nucleilor gracil si cuneat vor forma lemniscul medial. Spinotalamic lateral, spinotalamic anterior (partial) la nivelul TC form eaza............ Lemniscul trigeminal Lemniscul lateral (acustic)

17.

Caracteristici: sistem filogenetic nou viteza mare de transmitere precizie mare topografica, datorita somatotopiei asezare somatotropica a fibrelor nervoase fibrele de la N3 talamic iau calea bratului posterior al capsulei albe interne si ajung la nivelul ariei semestezice primare, campurile 3,1,2, gir post central, lob parietal. Sistemul extralemniscal contine: fasciculele spinocerebeloase fasciculele spinoolivare fasciculele spinovestibulare fasciculele spinotectale fasciculele spinoreticulare Caracteristici: mai vechi filogenetic viteza mai mica de transmitere fibre putin omogene la nivelul maduvei spinarii la nivelul TC o parte a fibrelor ajung la substanta reticulata, iar alta parte proiecteaza in sistemul talamic difuz. Plasticitate electrofiziologica: stimuli diferiti, fara specificitate, f ara precizie topografica, grad mare de difuzie, raspunsuri variate. Conduce sensibilitatea protopatica Conduce sensibilitatea viscerala

26.

Clasificarea nucleilor TC Nucleii trunchiului cerebral sunt: 1. Nuclei echivalenti ai nervilor cranieni 2. Nuclei proprii 3. Nuclei ai substantei reticulate A. Nuclei echivalenti ai nervilor cranieni Se numesc asa deoarece reprezinta echivalenta si continuarea coloanelor nucleare de la nivelul MS. Exista coloane nucleare fragmentate in nuclei. Coloanele nucleare sunt senzitive sau motorii. a. eferente - motorii: SEG somato-eferente generale (motori) VEG viscero-eferente generale (para-simpatice) VES - viscero-eferente speciale (branhio-motorii) b. aferente senzitive si senzoriale: SAG somato-aferente generale (senzitive) SAS somato-aferente speciale (senzoriale) VAG viscero-aferente generale (de la viscere, vase, glande) VAS viscero-aferente speciale (gustative) B. Nucleii propii ai TC a. bulb: Gracil Cuneat Cuneat accesor fasciculul cuneo-cerebelos via PCI Complexul olivar nucleu olivar principal inferior si nucleii olivari acc esori medial si dorsal. (aferente spino-, rubro-, cortico-, talamo-, vestibulo-o livare; eferente olivocerebeloase, olivospinale si TTC). b. punte: Nucleii pontini fibre cortico-ponto-cerebeloase Nuclei acustici suplimentari pontini nucleul corpului trapezoid, nucleul olivar superior, nucleul lemniscal lateral.

c. mezencefal: Nucleul rosu Substanta neagra Coliculii superiori Coliculii inferiori Fascicule de asociatie C. Nuclei ai substantei reticulate a. nuclei reticulari ai MS: Nuclei intercalari lama VII R Nucleii din substanta cenusie periependimara lama X Nucleii situati in cordonul lateral, intre baza cornului posterior si co rnul lateral lama VII b. nucleii reticulari ai TC: - 3 coloane nucleare Nucleii rafeului si paramediani Nucleii coloanei mediale centrali Nucleii coloanei laterale

39. S.R. aferente, eferente Aferente: Spino-reticulare De la nucleii echivalenti Cerebelo-reticulare Talamo-reticulare Subtalamo-reticulare Strio-reticulare Cortico-reticulare Eferente: Reticulo-spinale mediale Reticulo-spinale laterale Spre nucleii echivalenti Reticulo-striate Reticulo-talamice

40.

S.R. gerenalitati Este un sintem dispus difuz de la nivelul maduvei spinarii pana la etaje le subcorticale, fiind formata din nuclei si fascicule, grupate in aferente, asc endente si descendente. Neuronii au mare capacitate de convergenta si divergenta. Au dendrite lu ngi, care se ramifica in T , formand fibre ascendente si descendente. Primeste colaterale de la caile ascendente, exceptie facand lemniscul me dial. Functional, prezinta 2 componente: una ascendenta (ritm nictemeral) si u na descendenta. Cea ascendenta, la nivelul diencefalului proiecteaza difuz corti cal, rol facilitator in trezire, formand sistemul de recrutare (inhibitor). Cea descendenta are si ea 2 componente functionale: Facilitatorie dorso-laterala / postero-laterala Inhibitorie ventro-mediala / antero-mediala

13.

Functiile cerebelului 1). Mentine la un nivel constant starea de excitatie a scoartei cerebral e prin dozarea impulsurilor ascendente de catre paleocerebel si face astfel posi bila stabilirea unui anumit raport intre scoarta si excitanti.

2). Coordoneaza reflexele musculare somatice si vegetative in sensul sta bilirii unei proportionalitati a intensitatii contractiilor musculare fata de in tensitatea excitatiilor si a unei concomitente sau a unei anumite succesiuni a r eflexelor musculare. Cerebelul realizeaza aceasta coordonare in functie de excitatiile vestib ulare, proprioceptive etc. care ii parvin, prin inhibarea tonusului muscular de catre arhicerebel si paleocerebel prin dozarea impulsurilor ascendente de catre paleocerebel si prin intensificarea influxului nervos descendent motor de catre cerebel. 3). In mod secundar , asigura postura, echilibrul corporal si locomotia, prin coordonarea reflexelor somatice, acestea incluzand si refelexele posturale ,cele de redresare si cele locomotorii. 4). Coordoneaza miscarile voluntare in sensul preciziei finetii acestora , prin stabilirea momentului exact de intrare si iesire din contractie a diferit ilor muschi ce concura la realizarea unor anumite miscari, si prin stabilirea in tensitatii contractiei in functie de stimuli ascendenti de la proprioreceptorii musculari si de receptorii tactili din piele si in functie de stimuli descendent i. 5). Conduce influxul nervos ascendant si descendent prin tractusurile ca re il strabat. Lezarea sau extirparea cerebelului duce la scaderea tonusul muscular, ad ica la atonie, sau astenie musculara si la lipsa de coordonare a miscarilor, num ita astazie. Spre deosebire de alte structuri ale sistemului nervos central, extirpar ea cerebelului practicata de Luciani, nu determina semn de deficite motorii, ci exclusiv o perturbare a reglarii lor senzorio-motorie.

14. Leziunile cerebelului A. Leziunile arhicerebelului: Determina aparitia sindromului arhicerebelos, ce afecteaza echilibrul si locomotia. Prezinta ataxie axiala, deci este afectata musculatura axiala care n u mai este coordonata cu musculatura membrelor, aparand mersul in toate partile . Tonusul muscular este pastrat. Nu prezinta tremor sau asinergie. B. Leziunile paleocerebelului: (vermisului) Sunt insotite de tulburari de echilibru. Nu s-a descris sindromul paleocerebelos la om. C. Leziunile neocerebelului: Determina hipotonie musculara si asinergie. Ataxia cerebeloasa are urmatoarele forme: Hipermetrie sau dismetrie Nistagmus (de partea leziunii) Disdiadocokinezie Tremor intentional

22. Functiile talamusului Rolurile talamusului: 1) Integrarea informatiilor senzitivo-senzoriale 2) Integrarea in activitatea motorie 3) Roluri in activitatile psihice, in procesele de constienta si atentie si de r aportare emotionala si afectiva la stimulii din mediul intern sau extern. Leziuni talamice Leziuni ale talamusului stang duc la tulburari in emisfera cerebrala stanga ? af azie talamica daca suntem dreptaci (acolo avem centrul vorbirii => nu vorbim art iculat si avem greutate in interpretarea si recunoasterea cuvintelor) Leziuni ale talamusului drept duc la tulburari in emisfera cerebrala dreapta =>

tulburari de tipul perceptiilor spatiale cu o dezorientare spatiala. Balbismul (balbaiala) este cea mai simpla afectiune ce intervine la tentativa de a schimba emisfera cerebrala dominanta. Leziuni talamice izolate: a) lezarea nucleului centromedial => tremur in repaus al extremitatilor si misca ri coreoatetozice b) lezarea nucleilor liniei mediane => tulburari cardiovasculare, edeme, cianoza Sindromul talamic este suprareactia descrisa de Head: la un stimul foarte slab f ace o hiperalgie pe partea respectiva Sindromul Dejerine-Roussy La nivelul talamusului se considera ca el este substratul morfologic al unui tip primitiv de constienta: recunoasterea unor atingeri, temperaturi, tipuri de dur ere, si caracterul lor afectiv.

23. d -

Conexiunile talamusului Talamusul este cea mai voluminoasa formatiune cenusie diencefalica, fiin constituit din nuclei ce realizeaza conexiuni cu: Nucleii bazali; Cerebel; Bulb; Maduva; Scoarta cerebrala. Contine nuclei: N3 al cailor ascendente; De releu (R) De asociatie (A) centru de integrare subcorticala; De proiectie subcorticala (SC) si difuza corticala (DC). Grupe nucleare talamice: Anterior Medial Lateral Ventral Nucleii liniei mediane Intralaminari Reticulari Neclasificati Grupul nuclear anterior: Nucleul anteroventral Nucleul antero-dorsal Nucleul antero-medial Grupul nuclear medial nucelul dorsomedial: Pariocelular Magnocelular (x2) Paralaminar (x2) Grupul nuclear lateral: Nucleul lateral dorsal Ncl lateral posterior Pulvinar medial, lateral, inferior Grupul nuclear ventral: Ncl ventral anterior magnocelular, pariocelular Ncl ventral lateral oral, caudal, medial.

31. v

Conexiunile hipotalamusului Fasciculul medial al creierului anterior:

Ncl preoptic lateral rinencefal, aria septala; Fibre hipocampo-hipotalamice: subiculum-fornix ncl mamilari medial si lateral; subiculum-tract corticohipotalamic medial ncl ventromedial Fornixul prezinta la nivelul comisurii anterioare 2 categorii de fibre: precomisurale spre regiunea preoptica; postcomisurale spre ncl mamilar. Fibrele amigdalo-hipotalamice trec prin stria terminala. Fibrele habenul o-hipotalamice trec prin stria medulara. Prezinta conexiuni cu SR a TC prin: tractul mamilotegmental fasciculul calotei FLD Tractul mamilohipotalamic Fibre retinohipotalamice: Tractul supraoptico-hipofizar de la nucleii supraoptic si paraventricula r spre lobul posterior al hipofizei (neurohipofiza); Tractul tubero-hipofizar / tubero-infundibular de la regiunea tuberala p rin sistemul port hipotalamo-hipofizar spre adenohipofiza.

v -

32. Functiile hipotalamusului 1. Neurosecretia 2. Controlul activitatii generale autonome a organismului (functia vegetativa). In acest sens, aria hipotalamica mediala a fost impartita in 2 parti : una anter ioara (hipotropa) cu functie parasimpatico-mimetica, si una posterioara (ergotro pa) cu functie simpatico-mimetica. 3. Termoreglare 4. Coordonarea aportului alimentar si hidric prin existenta unui centru al foame i in hipotalamusul lateral, si a unui centru al setei in hipotalamusul medial. 5. Coordonarea activitatii sexuale si a reproducerii, prin secretia hormonilor s exuali 6. Coordonarea periodicitatii legat de ritmurile nictemerale, prin modificari al e functiilor glandelor endocrine. 7. Coordonarea emotiilor. Emotia este caracterizata prin 2 elemente : a) afectiv are un substrat subiectiv b) expresia emotiei se caracterizeaza prin manifestari somatice si endocrine.

9.

Emisfere, configuratie externa Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului . Ele acopera cea mai mare parte a cutiei craniene. Fiecare emisfera are forma o voidala cu extremitatea posterioara mai ingusta. Greutatea medie a ambelor emisfere este de 1380g la barbat si 1350g la f emeie. Cele doua emisfere cerebrale sunt separate intre ele prin fisura interem isferica, in care patrunde un sept format de dura mater, numit coasa creierului (falx cerebri). Emisferele sunt complet separate prin intermediul fisurii interemisferic e, dar in portiunea lor mijlocie, ele sunt unite prin intermediul corpului calos ce se afla in adancimea fisurii. Fiecare emisfera prezinta pt descriere 3 fete, 3 margini si 3 poli: Fetele supero-laterala, mediala si inferioara; Marginile: superioara (supero-mediala), inferioara (infero-laterala) si mediala (infero-mediala). Polii: frontal, temporal s occipital.

Pe suprafata emisferelor cerebrale se gaseste o serie de santuri, care d upa momentul aparitiei si dupa adancimea lor au fost impartite in 3 grupuri: Santuri primare care apar primele, chiar in perioada fetala, ele delimit and lobii emisferelor cerebrale. Santuri secundare delimiteaza girii sau circumvolutiunile; Santuri tertiare cele mai putin adanci, care impart girii in portiuni ma i mici. Fata supero-laterala este impartita de 3 santuri (lateral, central si pa rietooccipital) in 4 lobi: frontal, parietal, temporal si occipital. Santul lateral Sylvius; Santul central Rolando; Santul parietooccipital. Fata mediala prezinta cea mai mare formatiune comisurala, si anume corpu l calos. Fata inferioara a emisferelor cerebrale este divizata in 2 etaje: Etaj anterior orbital; Etaj posterior temporooccipital.

20. Sistemul piramidal Calea piramidala (cortico-spinala) conduce mobilitatea voluntara, are origine co rticala (stratul V, neuronii Betz) si trece prin piramidele bulbare. Se termina pe nuronii intercalari si motori alfa. Originea corticala se afla in ariile: Aria motorie primara girul precentral aria 4; Cortexul adiacent ariei motorii primare aria 5; Aria premotorie ariile 6,8; Aria motorie secundara girul postcentral ariile 40,43; Aria somestezica primara girul postcentral ariile 3,1,2. Calea cortico-spinala: fibrele converg in coroana radiata, strabat bratul poster ior al capsulei interne, participa la formarea pedunculului cerebelos, ridica pi ramidele bulbare, apoi se imparte in: Fasciculul cortico-spinal lateral reprezinta 90% din calea piramidala, e incruciseaza, coboara in funiculul laterla, unde se termina pe neuronii interc alari din lamele IV,V,VI si VII Rexed. Fasciculul cortico-spinal lateral neincrucisat reprezinta 2% din calea iramidala, nu se incruciseaza, coboara in funiculul lateral, unde se termina pe neuronii intercalari din lamele V, VI, VII Rexed. Fasciculul cortico-spinal anterior reprezinta 8% din calea piramidala, oboara in funiculul anterior si apoi se incruciseaza la nivelul segmentului medu lar unde se termina pe neuronii intercalari din lamele IV, V, VI si VII Rexed si pe neuronii motori a din lama IX. Fibrele cortico-nucleare origine in aria 4 (girul precentral), strabat enunchiul capsulei interne, se termina in TC la nucleii gracil, cuneat, trigenim al, solitar, nucleii nervilor cranieni, substanta reticulata, apoi se epuizeaza. Leziunile caii piramidale determina paralizii hemiplagice, paraplegie sa u tetraplegie. Lezarea neuronului cortical determina paralizie spastica, exagerarea ref lexelor osteo-tendinoase, semn Babinski pozitiv, nu este insotita de atrofie mus culara. Lezarea neuronului spinal da paralizie flasca, atrofie musculara. Sistemul piramidal detine controlul activitatii motorii involuntare. Aic i se stabilesc circuite cu caracter reverberant care leaga etaje corticale sii s ubcorticale.

s p c

21.

Sistemul extrapiramidal

Caile extrapiramidale isi au originea in subcorticala, ocolind piramidel e bulbare. Controleazamiscarile automate si semiautomate. De asemenea, intervin in reglarea actului voluntar, in sensul adaptarii mai eficiente a tonusului musc ular si postural. Din punct de vedere functional, sistemul extrapiramidal este strict dependent de cel piramidal, avand 3 nivele de integrare: Cortical; Corp striat; Tegment mezencefalic. Centrii extrapiramidali corticali sunt: Cortexul motor (aria IV); Neostriatul nucleii caudat si putamen (partea laterala); Paleostriatul globus pallidus (partea mediana a nucleului lentiform). Centrii extrapiramidali subcorticali sunt: Talamus; Nucleul subtalamic; Zona incerta; Coliculii superiori; Substanta neagra; Nucleul rosu; Nucleii vestibulari; Nucleii olivei bulbare; Nucleii substantei reticulate.

39. Poligonul arterial Willis Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la form area careia participa 2 sisteme arteriale : sistemul carotic intern si sistemul vertebro-bazilar. 1) Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti : partea cervicala partea pietroasa se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos, unde datorita formei canalului se mai numeste si sifon carotic. partea cavernoasa se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe peretele lateral al sfenoidului. partea cerebrala tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul pro ceselor clinoide anterioare, pana in dreptul spatiului perforat anterior. In craniu, artera carotida interna da 2 grupuri de ramuri : a) Ramuri colaterale reprezentate de arterele : oftalmica, comunicanta posterioa ra, coroidiana anterioara b) Ramuri terminale reprezentate de artera cerebrala anterioare si de artera cer ebrala medie 2) Sistemul vertebro-bazilar. Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral (la nivelul gatului ), si unul cerebral care se intinde pana la marginea inferioara a puntii, unde p rin unire cu cea de partea opusa formeaza trunchiul bazilar. Acesta, urca in can alul format de clivus (anterior) si santul bazilar pontin pana in dreptul spatiu lui perforat posterior, unde arterele vertebrale posterioare se impart in artere terminale. Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere cere brale anterioare, 2 artere comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioa re. De cele mai multe ori aceste artere sunt inegale ca lungime si calibru. Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ram uri) este obliterata, circulatia sangelui fiind suplinita de celelalte. Orice ob structie in afara poligonului duce la leziuni de substanta nervoasa. Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale sau superf iciale, care trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortex ul in totalitate si o parte a substantei albe subiacente, si ramuri centrale sau

profunde ce patrund in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perfora te (2 anterioare si unul posterior), vascularizand restul substantei albe, nucle ii si peretii ventriculilor.