Studiu de caz

Debutul cercetarilor sistematice asupra rezolvarii de probleme a fost facut de W. Khler (1927), un psiholog gestaltist german bine-cunoscut, care a emigrat in SUA la sfarsitul anilor 30. Fiind surprins de inceputul primului razboi mondial in Teneriffe (Insulele Canare), Khler a inceput sa studieze comportamentul rezolutiv al membrilor unei colonii de cimpanzei captivi. Subiectul sau preferat de studiu, se numea Sultan. Una dintre problemele cu care se confrunta Sultan era aceea de a obtine o banana aflata la distanta fata de cusca sa, folosindu-se de cateva bete de bambus. La inceput, unul dintre betele de bambus era suficient pentru a-l ajuta sa-si dobandeasca banana respectiva. Ulterior, Khler i-a pus la dispozitie doua bete, dar nici unul dintre ele nu era suficient de lung pentru ca cimpanzeul sa-si apropie hrana. Dupa tentative repetate de utilizare a unui singur bat, lui Sultan ii "vine ideea" sa monteze cele doua bete - unul in prelungirea celuilalt - reusind sa-si dobandeasca hrana mult dorita. Aceasta "iluminare" brusca ce duce la solutia corecta, dupa tentative nereusite, a fost botezata insight sau "aha-reactie", si a jucat un rol important in paradigma gestaltista din psihologia deceniilor trei-patru ale secolului nostru.