"Cine nu are un batran sa isi cumpere" Asa suna un vechi proverb romanesc pe care tot mai rar il auzim.

Acest lucru se intampla din cauza lumii agitate in care traim, a evolutiei continue, a oamenilor plini de griji. Majoritatea oamenilor cand se uita la un batran vad doar fire albe de par. Aceste fire albe de par reprezinta o intamplare placuta sau neplacuta, grea sau usoara, o lectie de viata de care vom avea nevoie mai devreme sau mai tarziu. La batrani, capacitatile fizice regreseaza, are loc o deteriorare intelectualamsi o dezangajare sociala cu marginalizare. Totusi batranetea nu trebuie privita ca o boala. Astfel, varstnicul, prin incetarea activitatii profesioanle isi pierde sentimentul de utilitate sociala, prestigiul social, responsabilitatea, rolul si statutul in familie, uneori fenomenul fiind resimtit ca o adevarata drama. Stresul devine nociv. Se descrie chiar o patologie a retragerii, a pensionarii. In timp ce vechile civilizatii apreciau si utilizau intelepciunea batranilor, societatea moderna priveste cu neincredere utilitatea lor. Se dezvolta o cultura a tineretii si adolescentei, in care batranul isi gaseste din ce in ce mai greu locul. In concluzie societatea moderna genereaza batranete, dar tinde sa o resinga si o izoleaza. Pentru combaterea acestui fenomen, pentru ameliorarea conditiilor de viata ale varstnicului, in interesul acestuia, dar si al societatii, sunt necesare eforturi. Trebuie edificata o conceptie realista despre imbatranire. Aceasta trebuie sa se desfasoare demn, ferita de griji si de boli. Corpul medico-sanitar, chemat, prin specificul profesiei, sa ingrijeasca si aceasta categorie de populatie, trebuie sa ofere batranilor respinsi de societate, si, uneori, de propria familie, un sprijin nu numai profesional dar si moral. Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuie cunoscute bine modificarile fiziologice care apar la varstnic. Astfel, facultatile de perceptie sunt in regresie la batrani (auzul, vederea, dar si gustul, mirosul). Adesea, la batrani apar infarcte miocardice, ulcere perforante sau chiar in fracturi, fara durere. Patologia batranului este diferita de cea a adultului. Claudicatia intermitenta, angorul sau dispneea, pot fi mascate de restrangerea activitatii. Polipatologia este regula, iar tablourile atipice sunt foarte frecvente. Modificarile psihice ca: apatia, depresia, teama de spitalizare, confuzia, sunt obisnuite. Ele pot masca o suferinta somatica, organica. Incontinenta urinara sau de materii fecale poate insoti unele boli acute sau iatrogene. Cele mai frecvente boli care apar la batrani sunt: cardiopatii aterosclerotice ischemice, hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm si conducere, arterita cu celule gigante, anemia pernicioasa, leucemia limfatica cronica, diverticuloza digestiva, hernia hiatala, ischemiile digestive, diabetul zaharat, mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebrala, boala Parkinson, dementele depresiile, starile confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza, poliartrozele, guta, fractura capului femural, cancerul cutanat, pruritul. Declinul aptitudinilor psiho-motorii, incepe de la varsta de 25-35 de ani. Totusi posibilitatile intelectuale, se prelungesc uneori mult peste 70 de ani. Uzura organelor este inegala. Modificarile de imbatranire apar, mai ales, in sistemele cardiovascular, respirator si locomotor. Modificarile legate de inaintarea in varsta, intre anumite limite, apartin unei imbolnaviri normale. Aceste modificari sunt: scaderea acuitatii vizuale si auditive, slabirea vocii, scaderea fortei musculare, diminuarea somnului, constipatia, modificarea pielii si a fanerelor. Valoarea tensiunii arteriale creste cu varsta. Astfel valori de 160 mm pentru maxima si 95 pentru minima pot fi considerate normale la batrani. In practica se considera hipertensiune arteriala orice depasirea a valorilor de 150/90 mm Hg. Glicemia depaseste valorile considerate normale la adult. Valori de 130 mg% si chiar pana la 150 mg pot fi considerate fiziologice la batrani. Colesterolemia depaseste frecvent valorile normale. Viteza de sedimentare a hematiilor atinge un maximum in al V-lea si al VI-lea deceniu, ajungand chiar 15 mm la ora 70 de ani. Ureea, acidul uric si creatinina au valori superioare "normalului" adultului, in timp ce sideremia si proteinemia au

valori scazute. Daca la baza acestui fenomen stau modificarile de varsta, suferite de diferite organe si sisteme, unele evenimente care intervin in existenta varstnicului o precipita (retragera din activitate, imbolnaviri diferite, plecarea copiilor, decesul partenerului, disparitia vechilor prieteni). Criza de adaptare la noile conditii are mari implicatii psihologice.