A trecut badita dealul Ca-i cunosc mersul si calul. Badea-i alb si calu-i sur, Blastima-l-as , nu ma-ndur.

A trecut badita sesul, Ii cunosc calul si mersul. Calul-i sur , badita-i alb, Blastima-l-as , dar mi-e drag.

Mi-a trimis badita dor Si pe frunza viilor I-am trimis napoi acasa Pe frunza din via noastra I-ati bade , dorul cu tine , Nu-l mai lasa pe la noi , Ca-s fetita tinereaDoru meu nu-mi va sedea .

Vasile Alecsandri - Doina

Doina, doinita! De-as avea o puiculita, Cu flori galbene-n cosita, Cu flori rosii pe gurita!

De-as avea o mndrulica Cu-ochisori de porumbica Si cu suflet de voinica!

De-as avea o balaioara Nalta, vesela, usoara,

Ca un pui de caprioara!

Face-m-as privighetoare De-as cnta noaptea-n racoare Doina cea dezmierdatoare!

Doina, doinit! De-as avea o pusculit Si trei glonp n pungulit S-o sorioara de bardita!

De-as avea, pe gndul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca pacatul greu!

De-as avea vro sapte frati, Toti ca mine de barbati Si pe zmei ncalecati!

Face-m-as un vultur mare, De-as cnta ziua, la soare, Doina cea de razbunare!

Doina, doinita! Si i-as zice: "Mndrulita, Ma jur p-ast cruciulit Sa te tin ca un badita!"

Si i-as zice: "Voinicele, Sa te-ntreci cu rndunele Peste dealuri si vlcele!"

Si le-as zice: "Sapte frati, Faceti cruce si jurati Vii n veci sa nu va dati!"

Hai, copii, cu voinicie,

Sa scapam biata mosie De pagni si de robie!

Grigore Vieru - Doina

In memoria lui Igor Vieru, Petru Zadnipru, Liviu Damian, Ion Vatamanu, Vlad Iovita Ceva se-ntampla azi cu noi: Azi lacrimile sunt gunoi.

Eu mor pe cruce pentru ea, Iar lumea hohoteste rea. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit! Din paine iau, sa pot zbura, Cat de pe flori albina ia. Dar tot eu sunt si judecat Ca, trandavind, m-am imbuibat. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit! Ajuns-am a umbla mereu In brate cu mormantul meu. Si nu stiu unde sa-l mai pun Sa am un somn mai lin, mai bun. Nici nu stiu, iata, in chinul meu, De-am mai trait! Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu Ca am murit!

Doina de Mihai Eminescu De la Nistru pan- la Tisa Tot Romanul plansu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atata strainatate. Din Hotin si pan- la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ating Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste.

Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pana in Sacele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Roman saracul, Indarat tot da ca racul, Nici ii merge, nici se indeamna, Nici ii este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain in tara lui. Dela Turnu in Dorohoiu Curg dusmanii in puhoiu Si s-aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cantecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sanul, Codrul - frate cu Romanul De secure se tot pleaca Si isvoarele ii seaca Sarac in tara saraca! Cine-au indragit strainii Manca-i-ar inima canii, Manca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las- Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga, Doar s-a 'ndura Dumnezeu Ca sa-ti mantui neamul tau! Tu te 'nalta din mormant Sa te-aud din corn sunand Si Moldova adunand. De-i suna din corn odata, Ai s-aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri 'n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara in hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spanzurator