DESPRE DURERE

Care ar fi cea mai mare durere? Eu cred ca cea mai mare durere e cea care o ti in tine cea care nu are sunet, cea care nu vorbeste, cea care nu se arata lumii, nici celui mai bun prieten. Ati plans vreodata fara sunet? Ati tipat vreodata fara sunet a-ti tipat vreodata atat de tare incat numai in fiinta voastra sa se auda ecourile durerii? Va vorbesc acum despre o alta durere nu despre cea fizica pentru ca ea nu cunoaste limitele adevaratei dureri ea este trecatoare si se poate vindeca usor in timp. Va vorbesc despre durerea muta. Ce stie mutul sa faca? Stie sa taca desi nu vrea. Stie sa indure pentru ca gura lui nu ii permite sa arunce cuvintele, sa le spuna. Stie sa auda mai bine decat oricine altcineva. Stie sa planga in tacere. Stie tot, dar nu are cui spune. Stie sa iubeasca, dar nu are cum sa-si scoata inima ca ea sa o priveasca. Stie sa zambeasca, dar nu si sa tipe de bucurie. Am intalnit persoane care imi spuneau ca ei nu plang niciodata, indiferent de situatie acestia sunt niste muti incapatanati (chiar daca spun ca nu plang, cu siguranta au coltul lor in care isi rasfrang durerea, singuri). Sunt altii care nu au cui spune durerea lor si acestia sunt muti de nevoie (si care nu au incotro). Mai sunt cei care au fost putin mai norocosi cand destinul deja era scris ei sunt mutii necesari. De ce tocmai pe ei i-am lasat la urma? Pentru ca am avut ocazia sa traiesc nu multe, putine clipe (dar credeti-ma ca au fost cele mai dure dar si cele mai frumoase clipe din viata mea) cu o persoana a carei gura a ramas inchisa nu din nastere, ci din cauza bolii. Sentimentul acela care doar se facea simtit nu si auzit era mult mai viu si mai puternic decat oricare altul de pe lumea asta pana si bocetul era infim. O singura privire lucida printre randurile bolii era suficienta sa stiu ce gandeste, ce vrea O singura strangere de mana mai jos de incheietura mainii drepte, prelungita pana-n spre varful degetelor mele lungi era poate cel mai frumos salut de ramas bun. Un sarut pe frunte insemna pentru mine cea mai dulce mangaiere Ochii simpli,rumeniti de la atata durere launtrica ,vorbeau din scurte priviri. Dar de ce ziceam ca sunt ei necesari ? Sunt necesari pentru ca de la ei am invatat sa plang in mine de la ei am invatat ca tu poti schimba totul cu o privire si ca de multe ori tacerea vorbeste O intrebare am: Daca ati deveni muti intr-o situatie in care nu mai puteti sa rabdati si izbucniti brusc de durere Cum plangeti? Cum tipati?