Bolile profesionale ale

medicului dentist
Catedra de Sănătate Publică
Îndrumător: As. Univ. Dr. Nicolae Cazacu

Medicină Dentară, anul V, seria II

Grupa 18
An universitar 2015-2016

0
Contribuţia individuală a membrilor grupei la realizarea proiectului

1. Galagan O. Olga

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate

Pg. 17-19 Riscuri de tip psihologic
Cauze ale stresului în cabinetul de medicină dentară
Manifestări ale bolilor induse de stres
Managementul stresului
2. Ioniță A. Ștefania Alina

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate

Pg. 12-14 Riscuri de natură chimică
Expunerea la biomateriale dentare
Hipersensibilitatea respiratorie
Hipersensibilitatea la latex
3. Nicolescu I.C. Oana-Cătălina

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate

Pg. 20-21 Riscuri de tip legal si bioetic
Depresia indusă de acuzațiile de malpraxis - Medical Malpractice Stress Syndrome
Manifestări ale depresiei induse de acuzaţiile de malpraxis
Managementul şi controlul simptomelor
4. Popescu V.N. Dan-Nicolae

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate

Riscuri de natură infecţioasă
Pg. 7 Expunerile accidentale percutanate
Pg. 11 Măsuri de minimizare a riscurilor de natură infecţioasă
5. Saabna M. Bahaa

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate

Pg. 16 Riscuri de tip ergonomic
Afecţiuni oculare
Afectări ale auzului
Pg. 19 Riscuri de tip legal si bioetic
Date generale asupra aspectelor legale în medicina dentară. Definiţia malpraxis-ului

6. Zamfir T. George Theodor

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate

Pg. 14-16 Riscuri de tip ergonomic
Disfuncţii musculo-scheletale şi boli ale sistemului nervos periferic
Spondilita cervicală
Sindromul de tunel carpian
Sindromul lombar dureros – low back syndrome
7. Zlăvog D. Ioana-Catrinel

Pg. 3-6 I. Introducere (integral)

Pg. 22 III. Concluzii
8. Zguri S. Irini

Pg. 8-10 II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile generate
Riscuri de natură infecţioasă
Bolile infecto-contagioase şi agenţii infecţioşi la care sunt expuşi medicii dentişti
 Bolile profesionale ale medicului dentist

Cuprins

I. Introducere ......................................................................................... ..3

Noţiuni despre boala profesională. Scurt istoric .................................................................................... 3
Generalităţi asupra bolilor profesionale în cadrul cabinetului de medicină dentară............................4
Prevalenţa bolilor profesionale şi date statistice .................................................................................. 5

II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile

generate....................................................................................................7
Riscuri de natură infecţioasă..........................................................................................................7
Expunerile accidentale percutanate ...................................................................................................... .7
Bolile infecto-contagioase şi agenţii infecţioşi la care sunt expuşi medicii dentişti..............................8
Măsuri de minimizare a riscurilor de natură infecţioasă........................................ ............................11

Riscuri de natură chimică.................................................................................... ........................12

Expunerea la biomateriale dentare............................................................................. ......................12

Hipersensibilitatea respiratorie.................................................................................. .......................13

Hipersensibilitatea la latex............................................................................................ .....................13

Riscuri de tip ergonomic...............................................................................................................14

Disfuncţii musculo-scheletale şi boli ale sistemului nervos periferic..................................................14

Spondilita cervicală..............................................................................................................................15

Sindromul de tunel carpian..................................................................................................................15

Sindromul lombar dureros – low back syndrome................................................................................15

Afecţiuni oculare.................................................................................................................................16

Afectări ale auzului..............................................................................................................................16

1
Riscuri de tip psihologic ...............................................................................................................17

Cauze ale stresului în cabinetul de medicină dentară........................................................................17

Manifestări ale bolilor induse de stres................................................................................................18

Managementul stresului...........................................................................................................18

Riscuri de tip legal si bioetic.........................................................................................................19

Date generale asupra aspectelor legale în medicina dentară. Definiţia malpraxis-ului.....................19

Depresia indusă de acuzațiile de malpraxis - Medical Malpractice Stress Syndrome.........................20

Manifestări ale depresiei induse de acuzaţiile de malpraxis.......................................................... ....20
Managementul şi controlul simptomelor ...................................................................................... ....20

III. Concluzii.............................................................................22
IV. Bibliografie.........................................................................23

2
I. Introducere

Noţiuni despre boala profesională. Scurt istoric

Bolile profesionale reprezintă o categorie de afecţiuni ale organismului, dobândite ca
urmare a participării la realizarea unui proces de muncă. Conform definiţiei date de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii – OMS, bolile profesionale constituie afecţiuni ale căror agenţi etiologici
specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite procese industriale sau cu
exercitarea unor profesii. Noţiunea de boală profesională implică existenţa unui raport de
cauzalitate între factorii de risc existenţi în procesul de muncă şi efectul acestora, materializat în
apariţia bolii.
Numărul şi natura factorilor de risc, luaţi în considerare ca generatori de boli
profesionale, diferă de la o ţară la altă şi implicit în încadrarea juridică a maladiilor. La noi în
ţară, Legea Protecţiei Muncii defineşte boala profesională drept afecţiunea care se produce ca
urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici, biologici
sau psiho-sociali caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor aparate
şi sisteme ale organismului în cadrul procesului de muncă, indiferent de tipul de contract de
muncă existent între angajator şi angajat. Astfel, sunt considerate boli profesionale şi afecţiunile
produse în condiţiile enunţate mai sus, când sunt suferite de elevi, studenţi, ucenici, în timpul
efectuării practicii.
Pentru ca o afecţiune să fie calificată drept boală profesională, trebuie deci să fie
îndeplinite trei condiţii: să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii, să fie provocată de
factori de risc fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de muncă sau de suprasolicitări, iar
acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă durata.
Primul studiu ştiinţific referitor la bolile profesionale a fost întocmit în 1700 de către Dr.
Bernardino Ramazzini. Bernardino Ramazzini s-a născut în Capri, Italia, în anul 1633. Încă de pe
vremea în care era student la Universitatea de Medicină din Parma, a observat bolile pe care le
dezvoltau muncitorii. În 1682, când a devenit profesor universitar în cadrul Universităţii din
Modena, Ramazzini a studiat asupra stării de sănătate a muncitorilor într-un mod sistematic. A
vizitat locuri de muncă, a observat activităţile conduse de muncitori şi a discutat cu aceştia
despre afecţiunile pe care le sufereau. Ramazzini a realizat că nu toate bolile pe care muncitorii
le dezvoltau aveau drept factor etiologic mediul de muncă (agenţi chimici sau fizici). A observat
faptul că o serie de boli comune muncitorilor păreau să fie cauzate de către mişcări prelungite,
violente şi neregulate şi de către posturi şi poziţii incorecte, menţinute o perioadă lungă de timp.
Asemenea traumatisme repetate şi răniri cauzate de mişcări repetitive au fost puse recent sub
denumirea generică de epidemia ocupaţională a anilor 1990. Ramazzini şi-a sistematizat
cunoştinţele acumulate şi a adus o contribuţie considerabilă în domeniu prin observaţiile sale
colectate în De Morbis Artificum Diatriba [Bolile Muncitorilor]; prima ediţie a studiului a fost
tipărită în Modena în 1700. Manualul cuprinde descrierea tabloului clinic caracteristic pentru 54

3
de afecţiuni diferite, alături de tratamente sugerate şi recomandări adresate pacienţilor. În baza
muncii sale, Ramazzini este cunoscut drept “părintele medicinii muncii”.

Generalităţi asupra bolilor profesionale în cadrul cabinetului de medicină dentară

Slujba pe care fiecare dintre noi o are reprezintă factorul major determinant al veniturilor
noastre, al stilului de viaţă, al interacţiuilor sociale şi al sănătăţii, iar mediul de muncă poate
predispune la diverşi factori de risc. De-a lungul ultimilor 20-30 de ani, epidemiologii au
examinat relaţiile dintre factorii de risc generali şi efectele acestora asupra sănătăţii; unul dintre
aceşti factori a fost ocupaţia profesională. Unele dintre profesii presupun mai multe riscuri
asupra stării de sănătate decât altele. O asistentă ce lucrează într-un spital este mai probabil să
contacteze o boală infecţioasă decât un avocat ce lucrează la birou. În anul 2013, a fost publicat
un top al celor mai riscante meserii din punct de vedere al afectării stării de sănătate, folosind
informaţii din baza de date a Reţelei Informaţiilor Ocupaţionale (Occupational Information
Network (O*NET) ) din Statele Unite ale Americii, ce conţine detalii complete asupra meseriilor
practicate. În timp ce pe locul 15 al topului se află profesia ce se ocupă de colectarea materialelor
reciclabile şi a deşeurilor menajere, meseria de medic dentist se află pe locul 2, fiind surclasată
de cea de asistent tehnic din cadrul laboratoarelor de anatomopatologie.
Practicarea meseriei de medic dentist presupune confruntarea zilnică cu diverşi factori de
risc, cum ar fi: o poziţie de lucru fixă, mişcări repetitive şi stres psihologic. Întocmai aceşti trei
factori au fost identificaţi de către Ramazzini că fiind factorii principali ce determină bolile
profesionale şi denumiţi sub termenul general de “leziuni de suprasolicitare”.
Medicii stomatologici lucrează într-un mediu ce îi predispune la un număr mare de
factori de risc majori, zilnic. Bolile profesionale ce pot afecta un dentist sunt numeroase. Studiile
la nivel global au arătat că prin comparaţie cu alte profesii medicale, dentiştii sunt afectaţi de
probleme serioase de sănătate mai des. Conştientizarea riscurilor ocupaţionale este esenţială,
după cum s-a demonstrat că starea de sănătate fizică este strâns legată de confortul psihic.
În cadrul profesiei, medicii dentişti sunt expuşi la diverşi factori de risc ocupaţionali.
Acest fapt cauzează apariţia numeroaselor afecţiuni specifice profesiei, care se dezvoltă şi se
intensifică pe parcursul trecerii timpului. În multe cazuri, acestea duc la apariţia bolii în sine sau
a unor combinaţii de boli, unele dintre care sunt privite drept boli profesionale. Contactul
apropiat cu pacienţii, cu saliva acestora şi cu sângele expune medicul dentist la boli profesionale
de tipul celor infecto-contagioase .
Poziţiile de lucru încordate, forţate, destabilizează sistemul osteo-articular şi suprasolicită
coloana vertebrală. Suprasolicitările afectează de asemenea şi anumite grupe musculare şi
articulaţii. Acestea duc la îmbolnăvirea sistemului musculo-scheletal şi a sistemului nervos
periferic. De asemenea, funcţia aparatului respirator, cardiovascular şi funcţia sistemului digestiv
este perturbată.
Zgomotele provocate de aspiratoarul de salivă, turbină, micromotor, amalgamator,
compresor, etc. cauzează afectarea auzului. O suprafaţă de lucru de mici dimensiuni în cadrul

4
manoperelor chirurgicale, luminată în mod artificial rezultă în oboseală oculară, conjunctivite,
vedere în ceaţă sau miopie.
Multiple situaţii clinice pot fi o sursă de stres pentru practicanţii meseriei de stomatolog.
Tratamentele medicamentoase, materialele dentare şi dezinfectantele utilizate în actele
terapeutice stomatologice cauzează alergii şi boli ale pielii. Efecte adverse au de asemenea şi
mercurul, protoxidul de azot şi lumina albastră în spectrul vizibil.
Cum toate aceste riscuri nu pot fi proiectate în afara cabinetului de medicină dentară,
medicii trebuie să îşi însuşească măsuri de protecţie şi preocupări asupra stării de sănătate
speciale, specifice situaţiei.

Prevalenţa bolilor profesionale şi date statistice

Studiile realizate sugerează o varietate largă de riscuri la locul de muncă în cadrul
cabinetului de medicină dentară (Tabel 1). Un studiu recent din Norvegia, de exemplu, a relevat
faptul că medicii dentişti ce lucrează în sistemul de sănătate publică au informat asupra
diverselor afecţiuni de natură profesională, cum ar fi dermatoze (40%), disfuncţii respiratorii,
oculare şi digestive (13%) şi probleme musculo-scheletale (3%). În Belgia, o anchetă asupra
dentiştilor Flamanzi a dus la descoperirea unui spectru similar de probleme, dar întâlnite cu o
frecvenţa diferită, incluzând aici dureri lombare (54%), probleme de vedere (52%), alergii
(23%), afectări ale auzului (20%), boli infecţioase (9%) şi scăderea sensibilităţii tactile la nivelul
pulpei degetului. Dermatita provocată de contactul cu mănuşile şi alergiile la latex au fost
raportate în 9% din cazurile personalului angajat în cadrul unei clinice dentare din Sydney,
Australia. În ceea ce priveşte leziunile de continuitate, leziunile percutanate au reprezentat mai
mult de 50% din totalitatea rănirilor personalului dintr-un spital de stomatologie din Bristol. Un
studiu din Australia a evidenţiat o prevalenţa crescută a problemelor musculo-scheletale, 64%
dintre dentişti acuzând dureri de spate, iar 58% dintre ei având dureri de cap de-a lungul ultimei
luni. Probleme de sănătate asemănătoare au arătat studiile asupra igieniştilor dentari din
Norvegia. Unele dintre studii sugerează faptul că prevalenţa şi localizarea durerii şi a altor
simptome, cum ar fi durerile de cap, ar putea fi influenţate de postura, de obiceiurile din cadrul
lucrului, şi de numeroşi factori demografici, cu o mai mare frecvenţa şi gravitate a problemelor
raportate de către femei. De asemenea, femeile au acuzat un număr mai mare de probleme de
sănătate legate direct de muncă în cabinetul de medicină dentară. Un studiu recent asupra
accidentelor la locul de muncă, realizat într-o Facultate de Medicină Dentară din Australia a
indicat faptul că arsurile reprezintă un accident frecvent suferit de asistenţii dentari, în timp ce
leziunile cutanate sunt relativ frecvente în cadrul studenţilor.

5
Tabelul 1 - Riscuri la locul de muncă în cadrul cabinetului de medicină dentară
Tipul de risc Afecţiunea generată Agenţi implicaţi
Infecţios Bioaerosoli (manevre terapeutice, Bacterii
pacienţi şi angajaţi, aer Virusuri
condiţionat, mediul înconjurător) Fungi
Prioni
Expunerea accidentală la fluide Virusurile hepatitice B,C,D
corporale infectate HIV
Infecţii respiratorii sau alte Influenza,Cytomegalovirus,
infecţii transmisibile, cum ar fi rubeola, rujeola, varicela, HPV,
gripa, herpes-ul, negii HSV
Chimic Toxicitatea produsă de materiale Mercur
dentare, inclusiv Metactilat de metil
hipersensibilitate respiratorie Cianacrilat
Toxicitatea produsă de mijloacele Glutaraldehida
de sterilizare Alcool
Etilen oxid
Iod
Toxicitatea produsă de gaze Protoxid de azot
anestezice Halotan
Toxicitatea produsă de Praf mineral/fibros
particulele din aer
Dermatita de contact Agenţi de spălare a mâinilor
Iritaţii Solvenţi
Pudră
Dermatita alergică sau provocată Latex
de latex Acrilaţi
Mercur
Substanţe de spălare a mâinilor
Fizic Leziuni provocate de radiaţii Radiaţii X
ionizante Lumina albastă/ultraviolete
Leziuni provocate de radiaţii Zgomot
non-ionizante Vibraţii
Afectări ale auzului Căldură
Neuropatii periferice
Arsuri provocate de autoclav
Ergonomic Disfuncţii musculo-scheletale Postura inadecvată
(afectări ale spatelui, gâtului şi Ortostatismul prelungit
umerilor)
Sindromul de tunel carpian şi alte Mişcări repetitive
disfuncţii apărute prin
suprasolicitare
Leziuni accidentale Leziuni oculare, conjunctivită Detritus aflat în aer
Psihologic Stres Intervenţii chirurgicale
Proceduri epuizante
Relaţiile cu pacienţii şi cu
angajaţii
Financiar

6
II. Factorii de risc ai profesiei de medic dentist şi afecţiunile
generate

Riscuri de natură infecţioasă

Expuneri accidentale percutanate

Expunerea accidentală percutanată este un termen descriptiv ce include înţepăturile de
ace şi tăieturile produse de obiecte ascuţite, precum şi expunerea mucoaselor şi a pielii la sânge
şi ser.
Toate acestea reprezintă cel mai eficient mod de transmitere a bolilor infecţioase între
pacienţi şi medic, fiind cea mai comună metodă de transmitere la nivelul personalului medical
dintr-un cabinet stomatologic.
În cabinetul de medicină dentară, expunerea la agenţii patogeni biologici se poate face
prin contact:
-direct cu:
-sânge
-fluide orale
-alte fluide corporale
-indirect:
-cu instrumente contaminate
-echipament şi aparatură operator
-suprafeţele din cabinet
-cu agenţii prezenţi în:
-picături
-particule
-aerosoli proveniţi din fluidele orale respiratorii
Cele mai comune accidente în cabinetul de medicină dentară sunt reprezentate de
înţepături cu ace şi freze.
În ceea ce priveşte înţepăturile produse de ace, acestea au loc în momentul anesteziei
locale, când la nivelul acului se găseşte o cantitate de fluid biologic rezidual. Din acest motiv
este foarte important să urmărim un protocol strict cu privire la aceste manevre cu obiecte
ascuţite.
Prevenţia rămâne cea mai bună metodă în acest caz, numărul de accidente scăzând
semnificativ mai ales din momentul introducerii în uz a seringilor speciale prevăzute cu sistem
de siguranţă.

7
Bolile infecto-contagioase si agenţii infecţioşi la care sunt expuşi medicii dentisti
Bolile infecţioase care se pot transmite pe durata procedurilor stomatologice sunt:
1. Boala Creutzfeld-Jakob
2. Sindromul acut respirator sever (SARS)
3. Tuberculoza
4. Hepatite virale B sau C
5. SIDA

1. Boala Creutzfeld-Jakob:

Este o afecţiune neurologică degenerativă, cu evoluţie rapidă, fatală.

Cauzată de prioni (proteine fără ADN, dar capabile de autoreplicare).
Prionii au rezistenţă foarte mare la procedurile de decontaminare convenţională, dar nu se
transmit prin aer. Măsuri suplimentare de protecţie:
 Cabinete specializate racordate la surse de apă şi aspiraţie separate.
 Instrumentar şi piese de unică folosinţă.
 Articole incinerate la final
 Se pot dezinfecta şi steriliza pentru acelaşi pacient, dar la final se distrug.

2. Sindromul acut respirator sever (SARS)

Drept cauză: coronavirus.

Simptome:
 Iniţial nespecifice
 Ulterior, infiltrate pulmonare, insuficienţă respiratorie acută, deces.
 Transmitere aerogena si mortalitate 8,5%.
Precauţii suplimentare:
 Evitarea procedurilor declanşatoare de aerosoli (detartraj mecanic, şlefuiri);
 Număr de persoane redus în cabinet;
 Ventilaţie specială a cabinetului cu presiune negativă, filter HEPA (High
Eficiency Particulate Air) iar schimbarea aerului se va efectua de 12 ori/ora;
 Protecţie cu salopetă de unică folosinţă, mască oro-nazala, ochelari de protecţie
etanşi;
 Se evită atingerea tegumentului facial sau a echipamentelor de protecţie cu
manuşa contaminată, inclusiv când se îndepărtează.
 La final igienizarea perfectă a mâinilor.

8
3. Tuberculoza

Infecţie cronică, recurentă, cu localizare în special pulmonară;

În România în anul 2007 erau 110 cazuri/1000 de locuitori; I loc in EU;
Agent etiologic: Mycobacterium Tuberculosis (bacilli Koch); M. Bovins, M. Africanum.
Se află în sputa şi saliva indivizilor bolnavi.
Transmitere:
 Tuse, strănut, respiraţie profundă prin intermediul micropicăturilor;
 Detartraj, şlefuiri sau alte manopere care declanşează aerosoli.
 Favorizată de cantitatea de micropicături.
 Numărul si durata expunerilor.
 Susceptibilitatea individului la a contacta boala (cei cu sistem imunitar scăzut).
Pentru medicul stomatolog este necesar:
 Anamneza
 Amânarea tratamentului stomatologic până când pacientul nu mai este contagios
(dacă este corect tratat, la 10-14 zile de la tratament);
 Se va lucra cu cea mai filtranta mască oro-nazala, aerisire cu filtru şi dezinfecţie a
mediului prin iradiere ultraviolet germicida.
Ca şi tratament local:
 Igiena orală corectă.
 Asanarea focarelor infecţioase.
 Clătiri cu ape de gură antiseptice.

4. Hepatita virală B
HBV reprezintă factorul etiologic a 34% din toate hepatitele virale şi rămâne viabil o
lună la temperatura camerei
Se anihileaza mai uşor decât Mycobacterium Tuberculosis prin metode uzuale de
sterilizare si dezinfecţie: autoclave, expunere 10 min in solutie de glutarldehida, iodofori, alcool
izopropilic.
Căi de transmitere:
 Percutane prin injecţii IM, IV si SC incorect efectuate;
 Accidental, prin inţepare cu ace si instrumentar ascuţit contaminat;
 Contact sexual neprotejat;
 Transfuzii sanguine;
 Expuneri perinatale.
 Măsuri preventive:
 Precauţii universale
 Personal medical testat imun periodic şi revaccinat când este cazul;
 Echipament de unică folosinţă;
 Dezinfecţie, sterilizare;

9
  Sângele, produsele de sânge, organele donate se vor testa obligatoriu pentru
AgHBs;
 Testare gravide;
 Fără donatori care au fost infectaţi anterior;
 Vaccinare în copilarie;
 Imunizare adolescenţi şi adulţi din grupele de risc;
 Utilizare seringi de unică folosinţă, prezervativ.

Hepatita virală C:
Incubaţia este de aproximativ 6 săptămâni după contact. Debutul este gradat cu
semne clinice mai uşoare ca în hepatita A şi B, cu creşteri mai reduse de ALT, 75% dintre
bolnavii fiind anicterici, iar 50% pot fi inaparenti clinic. VHC este responsabil de 65-90% dintre
cazurile de hepatită acută virală sporadică.
Profilaxie:
Nu există un vaccin anti-VHC, greu de preparat din cauza variaţiei antigenice mari intre
diverse tulpini. Administrarea imunoglobulinelor asigură un oarecare nivel de protectie
împotriva expunerii parenterale la VHC,in doza de 0.06 ml/kg I.M. Supravegherea atentă a
donărilor de sânge şi precauţiile universale pentru transmiterea parenterală sunt singurele măsuri
concrete de reducere a incidenţei infecţiei cu VHC.

5. SIDA

AIDS (SIDA)= Aquired Imunodeficiency Syndrome

Stadiul final al infecţiei HIV
Transmitere:
 Pe cale sexuală prin spermă şi lichid vaginal;
 Parenteral
 Pe cale verticală de la mamă la făt sau la nou-născut prin laptele supt;
 Este necesar transferul direct de fluide organice infectate.
Pentru echipa stomatologică:
Majoritatea pacientilor cu HIV pot fi tratati in conditii de siguranţă (număr minim de
complicaţii medicale asociate tratamentelor dentare);

Leziuni orale asociate HIV:

 Limfadenopatia
 Infectii fungice în HIV
 Candidoza pseudomembranoasă
 Candidoza eritematoasă sau atrofică
 Candidoza hiperplazică sau cronică

10
Măsuri de contracarare a riscului (sterilizarea, metode de precauţie universală)
Sterilizarea sau dezinfecţia la nivel înalt a echipamentului rămâne o parte vitală a
controlului infecţiilor şi în special de prevenire a contaminării pacienţilor între ei. Aburul, prin
autoclavare, căldura uscată şi chimicalele rămân standardul de aur când vine vorba de
sterilitazarea în stomatologie; celelalte metode realizând puţin probabil sterilizarea
instrumentarului.
Standardul de aur la nivel mondial în ceea ce priveşte sterilizarea este folosirea
autoclavului.
Utilizarea precauţiilor universale de către personalul medical este foarte importantă
pentru că nu întotdeauna putem depista un pacient bolnav de HIV/hepatita B din anamneză.
Echipamentul indivudual de protecţie pe care trebuie să îl poarte medicul pentru
prevenirea contaminării cu fluide biologice este
compus din:
1.uniformă medicală
2.bonetă
3.măşti
4.protecţia oculară /facială

Rolurile echipamentului individual de

protecţie:
 Protecţia pielii şi membranele mucoase (gură, nas, ochi) ale cadrelor medicale în
caz de expunere la materiale infectate (potenţial infectate) provenite de la pacient
 A limita efectele adverse ce pot fi induse de contactul cu diverse substanţe
chimice utilizate în cadrul etapelor de tratament medical sau de întreţinere
efectuate în cabinetul de medicină dentară
Cu toate acestea, medicul trebuie în continuare să aibă grijă să respecte strict precauţiile
universale şi să aibă grijă ca mănuşile să nu fie deteriorate, rupte, iar leziunile cutanate să fie
acoperite de bandaje rezistente la apă pentru a preveni infiltrarea fluidelor biologice în
organismul lui.
De asemenea medicul trebuie să aibă în vederea folosirea echipamentului de protecţie
ocular (scut/ochelari) pentru a reduce semnificativ riscul producerii unui accident cu obiecte
ascuţite sau contaminarea cu secreţii la nivelul mucoasei oculare.
Utilizarea măştilor este importantă dovedindu-se că ea protejează şi reduce expunerea
medicului faţă de diferiţi agenţi patogeni proveniţi din picăturile Flugge şi aerosoli.
Vaccinarea personalului medical împotriva bolilor precum hepatita B, este indicată
pentru siguranţa acestuia, chiar dacă nu au fost raportate multe cazuri de îmbolnăvire pe această
cale.

11
Riscuri de natură chimică

Expunerea la biomateriale dentare

Biomaterialele dentare se împart în mai multe categorii:
I.Substanţele chimice folosite în curăţare şi dezinfecţie:
- dezinfectanţii de mâini pe baza de alcool - folosiţi în lipsa apei, pot produce
uscăciunea pielii
- detergenţii folosiţi la decontaminarea suprafeţelor - pot produce iritaţii la nivelul
ochilor, pielii sau la nivelul tractului respirator, de aceea se indică folosirea mănuşilor şi a
ochelarilor de protecţie sau înclocuirea lor cu produse mai puţin toxice
- dezinfectanţii de nivel scăzut (pastile de clor, alcool, iodofori, compuşi cuaternari de
amoniu, fenoli) - pot produce iritaţii la nivelul ochilor, pielii şi tractului respirator, pot reacţiona
cu alţi produşi chimici
- glutaraldehida - folosită în dezinfecţia de nivel înalt, poate produce alergii, astm, este
irritant puternic al pielii şi tractului respirator; se indică înlocuirea cu produse mai puţin
dăunătoare şi protecţia cu mănuşi şi ochelari
- peroxidul de hidrogen - folosit pentru sterilizarea unor suprafeţe/instrumente; este
iritant, se oxidează, prezintă risc de incendiu

II.Substanţele chimice folosite în tratament:

-gaze anestezice - induc anestezia prin inhalare, pot avea consecinţe neurologice şi
asupra sistemului reproducător; se recomandă substituirea lor/folosirea de sisteme de
ventilaţie/protecţia tractului respirator
- gaze comprimate (oxigen, oxid nitric) - pot produce asfixiere, efecte anestezice,
toxicitatea depinde de tipul produsului, pot produce explozii sau incendii; se recomandă
substituirea acestor gaze/depozitare corectă/proceduri sigure de lucru
- latex - folosit în fabricarea mănuşilor,poate produce dermatite alergice/iritative,
hipersensibilitate imediată, şoc; se recomandă limitarea folosirii mănuşilor din latex
- mercur - componentă a amalgamului, expunerea are loc prin inhalarea vaporilor,
ingestie sau absorbţie la nivelul pielii; are consecinţe negative asupra sistemului nervos,
rinichilor, ochilor, sistemului cardiovascular; se recomandă eliminarea produselor ce conţin
mercur/ventilaţie adecvată/proceduri sigure de lucru/măsuri de protecţie individuală
- metilmetacrilat - folosit în realizarea protezelor; este iritant al ochilor, pielii şi
mucoaselor, efecte negative neurologice şi cardiac; se recomandă înlocuirea/ventilaţie
adecvată/protective individuală
- diferite metale (beriliu, nichel, crom, cobalt) - folosite în realizarea scheltului metalic al
protezelor; produc iritaţii ale plămânilor; este necesară protecţia individuală/proceduri sigure de
lucru/substituirea cu produse mai puţin toxice
- silice - prezent în pulberile de porţelan, poate produce silicoză/alte boli pulmonare; se
indică ventilaţia locală de evacuare/înlocuirea/proceduri sigure de lucru

12
 - produse de îngrijire personală precum şampoane, săpunuri, parfumuri - pot produce
diferite alergii sau astm; se recomandă eliminarea/înlocuirea acestor produse

Măsuri de control:
- eliminare
- substituţie (a dispozitivelor ce conţin mercur precum manometer/termometre cu unele
care nu conţin mercur, înlocuirea amalgamului cu alte materiale de obturatie, folosirea
dezinfectanţilor pe baza de peroxid de hidrogen în locul glutaraldehidei, folosirea agenţilor de
curăţare pe baza de peroxide de hidrogen în locul celor pe baza de clor)
- ventilaţie locală de evacuare (cel mai comun sistem de control; elimină vaporii înainte
de a fi inhalaţi)
- ventilaţie generală
- conservare/depozitare în locuri speciale

Hipersensibilitatea respiratorie
Reprezintă o altă problema de sănătate ocupaţională pentru stomatologi, un studiu
finlandez arătând că prevalenţa la nivelul personalul medical este în creştere. Cauzele
hipersensibilităţii respiratorii la stomatologi includ: MMA(metimetacrilat), latex, cloramină.
Urme de metale toxice precum beriliul au fost descoperite în urma folosirii materialelor dentare
ce conţin aliaje cu beriliu. Aceleaşi efecte asupra aparatului respirator au fost înregistrate într-un
studiu finlandez şi în cazul asistenţilor medicali după expunerea la metimetacrilat. În aceste
cazuri, ventilaţia adecvată a cabinetului dentar este o măsură de control ce poate preveni
expunerea şi apariţia iritatiilor la nivelul ochilor, tractului respirator şi al tegumentului.

Hipersensibilitatea la latex
Cel mai frecvent antigen care poate provoca astfel de alergii este reprezentat de
proteinele cu greutate moleculară mică din latexul natural, acestea se ataşează frecvent la
pulberea utilizată la pudrarea mănuşilor şi ajung în număr crescut în contact cu pielea când sunt
purtate mănuşi din latex prepudrate. În plus, la aplicarea şi scoaterea mănuşilor pudrate din latex
particulele de pudră şi proteinele alergice sunt aerosolizate şi pot fi inhalate sau vin în contact cu
membranele mucoase.Astfel pot apărea manifestări cutanate, respiratorii şi conjunctivale la
personalul medical sensibilizat după expuneri repetate.
Consecinţa cea mai frecventă a acţiunii substanţelor nocive din mănuşi asupra
tegumentului mâinilor este reprezentată de dermatitele iritative de contact(DIC) ca reacţii
inflamatorii nespecifice la iritanţii chimici, circa 1/3 din stomatologi fiind afectaţi. DIC pot fi
exacerbate de tehnici ineficiente de spălare care nu îndepărtează în totalitate de pe mâini urmele
de detergent hiperosmotic, iar menţinerea bijuteriilor/ceasurilor în timpul igienizării mâinilor
poate produce retentionarea substanţelor în zonele retentive dintre acestea şi tegument cauzând
“dermatite de inel”.

13
 Pentru cadrele medicale la care prin natura metodelor de control este necesară utilizarea
de elemente de protecţie individuală (mănuşi) potenţial alergizante, folosirea de mănuşi latex-
free, folosirea tehnicilor corecte de igienizare a mâinilor cât şi utilizarea de crème emoliente sau
pudre reduc semnificativ riscul apariţiei de alergii.

Riscuri de tip ergonomic

Disfuncţii musculo-scheletale şi boli ale sistemului nervos periferic

Disfuncţiile musculo-scheletale reprezintă un grup de condiţii ce implică nervi, tendoane,
muşchi şi structuri de suport, cum sunt discurile intervertebrale.
Tipuri de disfuncţii musculo-scheletale:
A. ale gâtului şi umerilor (spondilită cervicală)
B. ale spatelui (sindromul dureros lombar)
C. ale mâinilor (sindormul de tunel carpian)

Semne Simptome
o Limitarea ariei mişcarilor  Durere
o Deformari  Amorţeală
o Scăderea forţei de apucare  Arsură
o Pierderea functiei musculare  Crampă
 Incordare

Factorii ce contribuie la instalarea disfuncţiilor musculo-scheletale:

1. Eforturi ale mainilor
a. Priza îndelungată pe instrumente mici
b. Strângerea cu forţă si eliberarea
instrumentelor
2. Miscări repetitive
a. Detartraj, planare radiculara, periaj, etc.
3. Poziţii fixe si incomfortabile
a. Ale gâtului, umerilor, spatelui
b. Ale mâinilor si încheieturilor
c. Poziţia de lucru în picioare sau aşezat
d. Poziţia în timpul interventiilor
e. Poziţionarea pacientului

14
 4. Instrumente vibratorii
a. Turbină, contraunghi, etc.
5. Ridicarea de greutăţi mari neasistat

Un factor de risc nu este intotdeauna un factor cauzal, nivelul de risc

depinzând de:
 Durata expunerii la factorii de risc
 Nivelul de intensitate al expunerii
 Cât de des se face expunerea

 nu toţi cei expuşi la aceşti factori vor avea disfuncţii musculo-scheletice

 nu toţi cei expuşi răspund la fel la aceşti factori
 factorii predispozanti că: vârstă, artrită, diabet, disfuncţii renale, hipotiroidism pot
juca un rol agravant al afecţiunii

Spondilita cervicală
 Durere sau încordare intermitentă/cronică la nivelul gâtului şi al umerilor
 Cefalee
 La nivelul mâinilor şi braţelor: durere, amorţeală sau lipsa controlului
Cauze posibile: degenerarea fiziologică a discurilor spinale ce conduce la compresiune
asupra nervului cu lezarea acestuia; artrită.

Sindromul dureros lombar – low back syndrome

 Durere
 Tensiune la nivel lombar al coloanei şi în zona adiacentă
Cauze posibile: ridicarea de greutăţi mari şi mişcări bruşte; vibrarea întregului corp;
aplecări şi răsuciri; poziţii statice incomfortabile.

Sindromul de tunel carpian

 Amorţire, durere, arsură sau durere a mâinii sau ale degetelor
 Tonus muscular slăbit şi eventual atrofie musculară
 Simptomele se înrăutăţesc prin continuarea activităţii
 Durere sau furnicătura ce trezeşte bolnavul din somn şi se calmează prin agitarea
mâinii sau masaj e considerat simptom distinctiv pentru această afecţiune
Cauze posibile: compresia nervului median la nivelul articulatiei palmei prin trauma,
forţe mari, forţe repetitive şi mişcări anormale ce deviază structurile anatomice de la poziţiile
neutrale
- durerea la nivelul întregii palme nu denotă sindrom de tunel carpian

Prevenirea apariţiei disfuncţiilor musculo-scheletale:

 Schimbarea comportamenului
 Alegerea echipamentelor cu caracteristici ergonomice (mânere mari, uşoare, etc.)

15
  Modificarea condiţiilor de lucru pentru obţinerea unei posturi optime de lucru
 Obţinerea de acces, vizibilitate, confort şi control optim pe tot parcursul intervenţiei
 Minimizarea presiunii puse pe articulaţii (menţinerea articulaţiilor în poziţie neutrală)
 Reducerea forţei folosite
 Reducerea mişcărilor repetitive
 Creşterea duratei de timp a intervenţiilor mai dificile
 Alternanţa pacienţilor dificili cu pacienţi simpli
 Executarea de proceduri variate în cadrul aceleiaşi programări

Afecţiuni oculare
Puţine dintre studiile realizate au examinat problemele oculare in rândul dentiştilor, deşi
acestea par a fi destul de comune între cei chestionaţi într-un studiu din Thailanda. Asemenea
afecţiuni pot afecta munca medicului dentist. Unele dintre studii sugereaza faptul ca leziunile la
nivel ocular ale dentiştilor pot ajunge pâna la 10%., iar un studiu din Arabia Saudită a găsit o
prevalenţă de 42% pe un studiu ce a durat o lună. Un studiu din Australia sugerează mai departe
leziunile oculare accidentale ale studenţilor şi a medicilor dentişti. Din punct de vedere
preventiv, utilizarea ochelarilor de protecţie a arătat reducerea apariţiei problemelor. Utilizarea
echipamentului de protecţie a fost de 57% atunci când au fost utilizate echipamente de tăiere,
arată un studiu din Marea Britanie.

Afectări ale auzului

În studiile recente, puţini dintre medicii dentişti au raportat probleme ale auzului şi puţini
au declarat că folosesc echipamente de protecţie în acest sens. Nivelul de zgomot al
echipamentului dentar modern a scăzut recent sub 85 dB, acesta fiind standardul utilizat la scară
largă. Sub acest nivel, riscul de pierdere a auzului este minim. Chiar şi aşa, unii medici ar putea
fi înca la risc, în special acolo unde sunt folosite echipamente vechi sau defecte.

16
Riscuri de tip psihologic
Studiile efectuate în ultima perioadă au evidenițat bolile medicilor stomatologi datorate
stresului profesional: boli cardiovasculare, ulcer, colită, hipertensiune, alcoolism, depresie,
sinucidere.
Statistic, s-au contatat o serie de fapte:
 Rata de sinucideri în rândul stomatologilor depășește cu mai mult de două ori
valoarea populatiei generale;
 Problemele emoționale acupă locul trei in cazul medicilor stomatalogi față de
restul pupulației unde se afla pe poziția zece.
 Bolile coronariene și de tensiune arterială crescută au o prevalență de 25% în
cazul stomatologilor față de restul populației;
 Ucigașul numărul 1 al stomatologilor este reprezentat de bolile cardiovasculare

Cauze ale stresului în cabinetul de medicină dentară

1.LIMITAREA - activitatea medicului stomatolog se desfașoară într-un spațiu restrâns,
manoperele executate sunt meticuloase ,acestea impreună determinând o stare anxioasă
practicianului;
2.IZOLAREA - majoritatea medicilor dentiști își practică meseria într-un cabinet
individual ,nefiind însoțiți de colegi cu care ar putea să-și impartășească opinii cu privire la
rezolvarea anumitor cazuri clinice mai dificile.
3.STRESUL PERFECTIUNII
4.MOTIVE ECONOMICE - stresul din motive economice apare incă din timpul
pregătirii ca medic prin taxele de școlarizare foarte mari, pentru ca mai târziu in timpul
practicării acestei meserii, stomatologul să-și dorească să obțină beneficii materiale cât mai
repede, neglijându-și pauzele de la mijlocul zilei sau perioadele de concediu, necesare recuperării
pshicice.
5.PRESIUNEA TIMPULUI - datorat programărilor.
6.SITUAȚIILE DE COMPROMIS - în facultate, studenții sunt instruiți cu privire la
rezolvarea cazurilor dupa un PLAN IDEAL ce constituie cea mai bună alegere din punct de
vedere functional și estetic dar din cauza problemelor financiare ale pacienților, lipsei de
educație pentru sănătate, al refuzului acestora de a investi in planuri de tratament complexe,
moderne, creează o permanentă stare de frustrare medicului ce trebuie să retușeze în loc săs
realizeze o lucrare nouă, atunci cand este cazul.
7.ANXIETATEA PACIENTULUI - solicită in mare măsură medicul, acesta poate suferi
de un atat de cord .
8.PERSONALITATEA STOMATOLOGULUI - următoarele trăsături predispun pentru
instalarea precoce a depresiei,abuzului de alcool sau droguri,sinucidere
 obsesie pentru detalii;
 conștiinciozitate exagerată:
 controlul emoțiilor;

17
  așteptări nerealiste (de la el însuşi, de la angajați, pacienți);
 atașamentul față de performanțele si prestigiul său;
9.ACTIVITATE FIZICĂ INSUFICIENTĂ - Institutul Pankey din Miami a evaluat starea de
sănătate a 2.400 de stomatologi, iar rezultatele în urma studiului au fost că viața stomatologului
este caracterizată de LATENȚĂ, DEGENERARE ȘI STRES, că nu exercită suficientă activitate
fizică pentru a preveni deteriorarea progresivă a țesutului conjunctiv, a vaselor mici de sânge, a
mușchilor și circulației în general.

Manifestări ale bolilor induse de stres

Cele mai frecvente simptome produse de cresterea TENSIUNII ARTERIALE sunt:
 Durerea de cap (cefaleea)
 Tulburări de vedere (fosfene = steluțe verzi)
 Tulburări de auz (acufene = țiuituri in urechi)
 Amețeli

Complicații redutabile, invalidante pentru tot restul vieții sau mortale:

 Accident vascular cerebral soldat cu paralizie sau deces
 Infarct miocardic
 Insuficiență renală

Ulcerul se manifeste prin senzația de arsură si durere care se remit la ingestia de alimente.
Alcoolismul se manifestă prin:
 tremor
 halucinatii
 delir
 anxietate
Depresia se manifestă prin:
 Dispoziția depresivă, tristă, aparent fără motiv;
 Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile;
 Modificarea greutății corporale cu mai mult de 5% pe parcursul unei luni. Poate fi o
pierdere semnificativă în greutate (deși nu ține nici un fel de dietă) sau o creștere
semnificativă în greutate. Apetitul este de regulă scăzut, dar unele persoane pot avea un
apetit crescut, uneori cu tendințe spre anumite alimente, cum ar fi dulciurile.
 Tulburări de somn. Cel mai des este întalnită insomnia.

Managementul stresului
In practicarea acestei meserii stresul nu poate fi eliminat dar poate fi redus - primii pași
sunt recunoașterea si ințelegerea cauzelor prezentate!
Prevenirea stresului se poate realiza prin:
1. Imbunătațirea condițiilor de mediu din cabinet;
2. Dezbaterea cazurilor clinice mai dificile cu colegi din domeniu;
3. Practicarea meseriei într-un interval orar benefic cu pauze de prânz;
4. A învăța cum să gestioneze anxietatea pacienților;

18
 5. Implementarea unui program regulat de exerciții fizice, mers sau frecventarea unei săli de
sport;
6. O atitudine mai puțin critică și mai puține pretenții in legură cu eforturile proprii;

Riscuri de tip legal si bioetic

Date generale asupra aspectelor legale în medicina dentară. Definiţia malpraxis-ului

Un medic dentist trebuie să conştientizeze că riscul de a înfrunta o acuzaţie de malpraxis
începe odată cu exercitarea profesiei. Chiar dacă acuzaţiile ce pot genera un proces ar fi
nefondate, însăşi existenţa litigiului va avea repercusiuni asupra vieţii personale şi profesionale a
medicului. Un proces de malpraxis expune medicul dentist aplicării sancţiunilor pe linie
profesională şi civilă. Medicul trebuie să se ştie în siguranţă atunci când profesează, întreaga lui
capacitate să fie focalizată asupra actului medical şi nu alterată de teama greşelii. Pentru
realizarea acestui deziderat medicul dentist trebuie să înţeleagă foarte bine noţiunea de malpraxis
şi modalitatea prin care trebuie să se protejeze de eventualele erori.
Malpraxis-ul este descris în literatura de specialitate ca fiind o încalcare a obligaţiilor
profesionale care duce la crearea unor prejudicii pacientului. Este un act de omisiune/neglijenţă
prin care medicul dentist, abătându-se de la standardele medicale de practică acceptate de
comunitate, provoacă pacientului care se află în îngrijirea sa disconfort, boală,
incapacitaţi/infirmităţi, iar în cazul cel mai grav decesul acestuia.
Conform legii, medicul dentist răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare care
includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii,
prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. De asemenea,
răspunde pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea cerinţelor privind confidenţialitatea,
obţinerea consimţământului informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale. Medicul
dentist va răspunde pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi
depăşeşte limitele competenţei (efectuează acte medicale în afara specialităţii/specializării sale).
O foarte mare atenţie trebuie acordată modului în care se efectuează întocmirea actelor
medicale. Primul pas în înţelegerea abordării legale a managementului riscului şi a prevenirii
cazurilor de malpraxis îl constituie acordul pacientului informat. Obţinerea acordului pacientului
informat şi explicarea riscurilor refuzului tratamentului sunt esenţiale în prestarea serviciilor
medicale. Acordul pacientului informat trebuie obţinut de către medicul dentist pentru fiecare
tratament pe care urmeaza sa îl aplice pacientului.
Numărul acuzaţiilor de malpraxis aduse medicilor dentişti a marcat o creştere
semnificativă în ultimii ani, ceea ce a dus la apariţia unei noi patologii în rândul practicanţilor şi
anume depresia indusă de acuzaţiile de malpraxis. Credem de cuviinţă prezentarea acestei
afecţiuni în cadrul riscurilor de tip legal şi nu a celor de tip psihologic, dată fiind etiologia
specifică, specială a acesteia.

19
Depresia indusă de acuzațiile de malpraxis - Medical
Malpractice Stress Syndrome
Legile malpraxisului medical sunt extrem de
stresante, ele fiind pericole predictibile în practica medicală.
Mulţi dintre medici văd procesele de malpraxis ca o parte
inerentă în oferirea actelor medicale. Este adevărat că niciun
medic nu este imun la producerea unui malpraxis şi
majoritatea medicilor sunt afectaţi, direct sau indirect, de
pacienţii care cred că neglijenţa profesională a lor a dus la
apariţia afecţiunilor acestora.
Stresul cauzat de litigiul în urma malpraxisului
contribuie în mod direct la afectarea psihologică a medicului,
la fel ca şi nesatisfacţia în urma practicii sale medicale care
va determina epuizarea şi pensionarea precoce. Din păcate, în unele cazuri în care reacţia psihică
a medicului este severă, depresia poate fi urmată de sinucidere.

Manifestări ale depresiei induse de acuzaţiile de malpraxis

Principalele manifestări ale depresiei induse de acuzaţiile de malpraxis sunt de ordin
psihologic şi sunt reprezentate de anxietate acută sau cronică şi depresie. Afecţiunile secundare
sunt de ordin fizic şi sunt reprezentate de apariţia unei noi boli, fie agravarea uneia existente.
Medicul acuzat poate să dezvolte o frică excesivă, ceea ce îi va ocupa peste 50% din
timpul său, având dificultăţi în a controla această frică. Când acest simptom anxios are o durată
mai lungă de 6 luni este caracterizat ca fiind cronic.
Acesta va acuza insomnie, oboseală, dificultăţi în concentrare, iritabilitate, încordare
musculară. Aceste simptome vor interfera cu activitatea zilnică a medicului, atât acasă, cât şi la
serviciu. Câţiva dintre medici vor dezvolta sentimente de furie, de şoc, de mânie, de învinuire, de
ruşine, iritabilitate, frustrare, singurătate, neîncredere şi o scădere a respectului de sine.
Medicul va reacţiona prin distanţarea emoţională faţă de membrii familiei, prieteni,
colegi de muncă; interesul lui pentru muncă, mâncare şi recreere va fi scăzut. În timp, acesta va
deveni nesigur, poate să îşi facă griji cu privire la abilităţile şi competenţa sa de a lua decizii şi
chiar poate să aibă gânduri cu privire la alegerea unei noi cariere.
Unii dintre ei îşi găsesc ,,liniştea” în alcool sau medicaţie în ideea de a calma
simptomele pe care le trăieşte.
Cei care suferă de anumite afecţiuni medicale preexistente cum ar fi arterita
coronariană, diabet, hipertensiune arterială sau boli gastro-intestinale pot suferi agravări ale
acestora, amplificând semnele şi simptomele acestor boli.

Managementul şi controlul simptomelor

Managementul şi controlul simptomelor datorate depresiei în urma acuzaţiei de
malpraxis trebuie să fie sub atenta supraveghere a unui medic psiholog. În urma tratamentului de
specialitate, sentimentele date de depresie o să fie înlocuite cu sentimente de bine, de încredere,

20
de control al comportamentului, lăsând medicul să gândească şi să acţioneze cu o mai mare
obiectivitate, să rămână focusat şi să aibă o perspectivă pozitivă asupra procesului prin care
trece.
Medicul trebuie să găsească suport, înţelegere şi confort în membrii familiei, prieteni
apropiaţi sau colegi de serviciu, comunicarea cu oricare dintre ei ducând la un suport moral.
Discuţiile în special cu colegii care au trecut printr-o astfel de experienţă poate să fie de
mare ajutor.
Comunicarea cu familia şi prietenii nu trebuie să fie considerată un act de slăbiciune
din partea medicului, dimpotrivă aceasta reprezintă o decizie matură, a unei persoane puternice şi
înţelepte căreia nu îi este frică de a confrunta realitatea indiferent de cât de dură este aceasta.
Un alt ajutor vine din partea avocatului care îi va explica legile sistemului, înlăturând
astfel frica şi grijile provocate de legislaţie medicului. Aceasta va creşte încrederea de sine a
medicului şi deci va reduce stresul provocat de acest litigiu.
În concluzie, pentru a putea trece peste depresia cauzată de acuzaţiile de malpraxis
trebuie să urmărim 4 sfaturi importante:
1.Transformarea misterului în cunoaştere
2.Înlocuirea ruşinii cu încredere
3.Oferirea unei perspective pozitive asupra procesului
4.Deţinerea unor strategii pentru combaterea emoţiilor şi stresului psihic produs de
proces

21
III. Concluzii
Bolile profesionale sunt inevitabile, indiferent de profesia practicată. Studiile arată că
multe dintre bolile profesionale ale medicilor dentişti se menţin în stomatologia modernă,
împotriva evoluţiei tehnologiei şi a aparaturilor.
Cerinţele înalte ale pacieţilor, alături de condiţiile de muncă stresante vor avea
repercusiuni asupra stării de sănătate. Conceperea şi organizarea unui mediu de muncă sigur, ce
are drept centru de preocupare bolile profesionale în exclusivitate va eşua în a elimina multe din
accidente, întrucât accidentele provin din cumulul mai multor factori, cum ar fi factorii
tehnologici, influenţele sociale, cerinţele de siguranţa si de muncă.
Aşasdar, dentiştii ar trebui să fie în controlul deplin al orelor de muncă, al ritmului de
muncă, să fie conştienţi de riscurile ocupaţionale şi să işi analizeze periodic sănătatea fizică şi
mentală.
Strategiile pentru a îmbunătăţi sănătatea mentală şi pentru a reduce efectele bolilor
profesionale ar trebui dezvoltate şi implementate pentru a menţine starea de bine, de bună
dispoziţie, de sănătate a medicilor stomatologi.
Medicul dentist trebuie să fie în permanenţă conştient de faptul că pentru a fi productiv
trebuie să rămână sănătos. Această abordare nu trebuie privită deloc ca fiind una egoistă întrucât
un medic sănătos înseamnă pacienţi sănătoşi. Iar asta este ceea ce cu toţii ne dorim.
.

22
IV. Bibliografie
Instrumente
1. ***, Handbook of Occupational Hazards and Controls for Dental Workers, Government
of Alberta, Canada, 2011

Lucrări consultate
1. AL-SAYAGH, Ghada, The occupational hazards and diseases among dentists in Mosul
City: musculo-skeletal pain, eye problem and hepatitis, Al–Rafidain Dent J Vol. 6, No. 2,
2006
2. BHANAT, Sheron, PATEL, Roopal, PATEL, Dolly, The invisible risks: Spotting the
hazards in your orthodontic practice: A review, IOSR Journal of Dental and Medical
Sciences (IOSR-JDMS) e-ISSN: 2279-0853, p-ISSN: 2279-0861.Volume 13, Issue 3
Ver. V. (Mar. 2014)
3. BERNARD, Bruce, Muskuloskeletal Disorders and Workplace Factors, NIOSH, 1997
4. CUCULESCU, Marian, Actualizări la controlul infeţtiei în cabinetul stomatologic,
Editura Cermaprint, Bucureşti, 2006
5. FRANCO, Giuliano, FRANCO, Francesca, Bernardino Ramazzini: The Father of
Occupational Medicine, AM J Public Health, 2001
6. LANG, Randy, Stress in Dentistry – It could kill you!, AM J Public Health, 2001
7. LEGGAT, Peter, KEDJARUNE Ureporn, SMITH, Derek, Occupational Health
Problems in Modern Dentistry: A Review, Industrial Health 2007
8. LUMINOS, Monica, Curs universitar Boli Infecţioase pentru studenţii Facultăţilor de
Medicină Dentară, Editura Bren, Bucuresti 2013
9. MARCOV, Narcis, Prevenirea şi controlul transmiterii infecţiilor în cabinetul de
medicină dentară, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2006
10. MEHBOOB, Bushra, Professional hazards among dentists of the two public sector
teaching hospitals of khyber pakhtunkhwa province of Pakistan, Pakistan Oral & Dental
Journal Vol 32, No. 3, 2012
11. MINCA, Dana Galieta, Starea de sănătate, factorii care o influenţează şi indicatorii de
măsurare, Curs studenţi, UMF “Carol Davila”, Bucureşti, 2009
12. OWOTADE, Faluso, FASUNIORO, Adebola, Occupational hazards among clinical
dental staff, The Journal of Contemporary Dental Practice, 2004
13. SANBAR, Sandy, FIRESTONE, Marvin, Medical Malpractice Stress Syndrome ,
Resources for Professional Liability Litigation Process and Physician Coping
Mechanisms, 2006
14. SIMU Meda-Romana, COMAN, Andreea, ROGOZEA Liliana, Expunerea la factori
biologici şi chimici în cabinetul de medicină dentară, J.M.B. nr. 2, 2015
15. SmartTec. Musculoskeletal disorders: their symptoms and possible causes,
Smartpractice, 2002
16. SZYMANSKA, Jolanta, Occupational hazards of dentistry, Annals Of Agricultural and
Enviromental Medicine, Lublin, Polonia, 1999

23
Site-uri web consultate
1. http://finance.yahoo.com/news/the-15-jobs-that-are-most-damaging-to-your-health-
155706120.html
2. http://www.cardioclinic.ro/hipertensiunea-arteriala
3. http://www.dentaljustice.ro/docs/articol1.html
4. http://www.oralhealthgroup.com/features/stress-in-dentistry-it-could-kill-you
5. http://www.rdhmag.com/articles/print/volume-34/issue-2/columns/risks-of-dentistry-to-
personal-health.html
6. http://www.romedic.ro/ulcer-peptic-gastric-duodenal
7. http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/simptomele-alcoolismului
8. https://www.depresiv.ro/ce-e-depresia/simptomele-depresiei

24