1.

De la conceptul de liber circulaie pn la Actul Unic European La sfritul celui de-al doilea rzboi mondial populaia i teritoriul european erau ruinate economic i social, fapt ce a permis cu uurin aplicarea ideilor de UNITATE EUROPEAN pentru depirea situaiilor de criz general. Relansarea acestor idei s-a materializat prin declaraia lui Winston Churchill din 1946, prin care acesta propunea o Uniune a Statelor Europene. Aceast idee va fi preluat i de Congresul Statelor Unite ale Americii, care n 1947 adopt rezoluia Fulbright prin care recomand crearea unor State Unite ale Europei. PRIMUL PAS n crearea Europei a fost nfiinarea, n 1948, a Organizaiei de Cooperare Economic European, organizatie interguvernamentala, cu rol in distribuirea ajutorului SUA, coordonarea reconstruciei, aplicarea reducerilor de taxe vamale. Sub coordonarea OCEE s-a lansat studierea realizrii unei uniuni vamale i a fost nfiinat n 1950 European Payment Union o agenie cu rol de facilitare a sistemului multilateral de pli legate de comer n condiiile lipsei de lichiditi internaionale. 1.2. Principalele etape ale formrii Uniunii Europene a. Comunitatea Economic a Crbunelui i Oelului (C.E.C.O.) La nceputul anilor `50 s-au dus tratative ntre Frana, Germania de vest, Italia, Belgia, Olanda i Luxemburg pentru nfiinarea unei comuniti supranaionale care s decid coordonarea i unirea pieelor naionale ntr-o pia unic economic n privina folosirii i controlului n comun a resurselor miniere i metalurgice. Astfel, la 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris prin care s-a nfiinat Comunitatea Economic a Crbunelui i Oelului (C.E.C.O), tratat intrat n vigoare la 25 iulie 1952, dup ratificarea lui de cele ase parlamente naionale. Tratatul i-a gsit originea n declaraia lui Robert Schumann, fcut la 9 mai 1950; el a reglementat problema produciei de crbune i oel n Europa, deoarece unele ri (Belgia, R.F.G., Olanda) erau dezavantajate n privina primului produs, iar celelalte (Frana, Italia, Luxemburg) n privina celui de-al doilea. n esen, tratatul a contribuit la extinderea economic prin apariia pieei comune a crbunelui i a oelului care a implicat suprimarea taxelor vamale i a restriciilor cantitative la libera circulaie a produselor, creterea nivelului de trai n cele ase state membre. Tratatul s-a aplicat pe o durat de 50 de ani. Astfel, la 23 iulie 2002 C.E.C.O. i-a ncetat existena, iar guvernele s-au angajat s-i delege o parte din

autoritatea suveran pentru construirea C.E.C.O.; din 1967 instituiile sale au fuzionat cu a celorlalte dou comuniti care se vor forma ulterior. b. Tratatele de la Roma (1957) La 25 martie 1957 au fost semnate la Roma de ctre Belgia, Frana, Italia, Luxemburg, Olanda i Republica Federal German dou tratate ce au creat dou noi comuniti:

Comunitatea European a Energiei Atomice (C.E.E.A.), cunoscut sub denumirea de EURATOM, care a aprut datorit existenei deficitului de energie i rmnerea n urm a statelor membre fa de Anglia, SUA i URSS.

Obiectivele acestei comuniti erau de a crea, exploata, dezvolta, schimba n comun energia nuclear n scopuri panice pentru interese interne i regionale;

Comunitatea Economic European (C.E.E.), mai cunoscut sub numele de Piaa Comun.

Obiectivele acestei comuniti erau: - de a crea noi reglementri n privina schimbului economic de produse (eliminarea progresiv a taxelor vamale i a restriciilor cantitative la intrarea i ieirea mrfurilor); - ndeprtarea obstacolelor din calea liberei circulaii a persoanelor, capitalurilor i serviciilor pe teritoriul celor ase state membre. Ca noutate, tratatul, care consfinete crearea C.E.E., nscrie de acum printre obiectivele sale libera circulaie a persoanelor pe teritoriul Comunitii. Cu toate acestea, n text nu era menionat nici o msur concret referitoare la armonizare a legislaiilor transfrontaliere. n viziunea legislatorului, libera circulaie era vzut nainte de orice dintr-un unghi economic i nu-i privea dect pe muncitori. c. Fuziunea celor trei comuniti Fuziunea celor trei organizaii n cadrul Comunitii Europene a avut loc prin Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 (intrat n vigoare de la 1 iulie 1967).

Astfel, s-au unificat organele executive ale celor trei comuniti sub denumirea de Comisia European, iar organele decizionale ale celor trei comuniti sub denumirea de Consiliu European pe structura de baz a C.E.E. (celelalte dou comuniti rmn numai organizaii de strict specialitate pn la expirarea termenului de 50 de ani de funcionare). Imediat dup aceste fuziuni, Parlamentul European, odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Bruxelles, a hotrt folosirea expresiei de COMUNITATE EUROPEAN (C.E.). URMTORUL PAS a fost constituit de elaborarea n 1985 a Actului Unic European (A.U.E.) ce a intrat n vigoare la 1 iulie 1987, fiind semnat de ctre cele 12 state membre ale Comunitii Europene (cele ase state fondatoare a celor trei Comuniti formate n 1951, 1957 i ale Comunitii Europene format n 1967, la care au mai aderat: Marea Britanie, Danemarca i Irlanda, Grecia, Spania i Portugalia). Actul Unic European a constituit documentul oficial de unire a dispoziiilor privind reforma instituiilor europene i de finalizare a Marii Piee Interne comune pn la sfritul anului 1993. Prin A.U.E. s-au amendat i completat prevederile Tratatului de la Roma i s-a extins domeniul de aciune comunitar prin recunoaterea Consiliului European n mod oficial ca organ de decizie a ntregii comuniti. Important este i faptul c s-a creat organul al doilea de jurisdicie european Tribunalul de Prim Instan. d. Dreptul la liber circulaie Scopul crerii unei Piee Comune Unice necesita crearea i garantarea a patru liberti de micare: - a bunurilor - a capitalurilor; - a serviciilor; - a persoanelor. Prin fuziunea celor trei Comuniti au fost realizate primele trei, n ceea ce privete libera circulaie a persoanelor fiind necesare mai multe etape, dup cum urmeaz: 1. La 1 ianuarie 1985, statele membre hotrsc s elibereze paapoarte dup un model unic al C.E. ce trebuie s nlocuiasc progresiv paapoartele naionale. Aceste paapoarte erau considerate, n continuare, paapoarte naionale deoarece erau proprietatea statelor

care le-au emis. Modelul unitar PAAPORT EUROPEAN avea ca scop consolidarea sentimentului de comunitate n rndul cetenilor C.E. prin facilitarea liberei circulaii a persoanelor. Modelul de paaport standardizat a fost ales la 23 iunie 1981 i redactat n toate limbile oficiale ale Comunitii Europene. (Paaportul european a fost introdus n Frana, Italia, Irlanda, Luxemburg, Danemarca, Olanda, Belgia, Grecia, Marea Britanie i Germania). 2. La data de 14 iunie 1985, Frana, Belgia, Germania, Luxemburg i Olanda ncheie Acordul de la Schengen sau Schengen 1 privind eliminarea treptat a controalelor la frontierele comune. Este vorba despre o nelegere ncheiat ntre guvernele statelor mai sus menionate care are ca scop crearea unei Europe fr granie interne. 3. La 19 iunie 1990 se semneaz Convenia de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS) sau Schengen 2; 4. 4. La 9 decembrie 1991, s-a ntrunit la Maastricht Consiliu European care a hotrt constituirea uniunii economico-monetare i a celei politice prin includerea acestei problematici ntr-un singur tratat denumit, Tratatul Uniunii Europene (T.U.E.) sau Tratatul de la Maastricht.

5. Adoptarea Tratatului de la Amsterdam , n octombrie 1997, care

prevedea adncirea i lrgirea integrrii europene , cu accent pe: probleme sociale, locuri de munc libertatea, securitatea i justiia, eliminarea controalelor la frontier reforma instituiilor comunitare n perspectiva extinderii politica extern i de securitate comun

6. Adoptarea Tratatului de la Nisa, la 11 decembrie 2000 (intrat n vigoare din 2003), care cuprindea msuri privind: - instituiile europene n perspectiva extinderii din 2004; - libera circulaie a cetenilor din statele membre; - cooperarea n domeniul industrial i drept civil. 7. La data de 27 mai 2005, apte state membre ale Uniunii Europene au semnat la Prm Tratatul ntre Regatul Belgiei, Republica Federal

Germania, Regatul Spaniei, Republica Francez, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul rilor de Jos i Republica Austria privind aprofundarea cooperrii transfrontaliere, n special n vederea combaterii terorismului, criminalitii transfrontaliere i migraiei ilegale.
2. Evolutia liberei circulatii a fortei de munca de la Actul Unic

European pn la Tratatul asupra Uniunii Europene Dezvoltarea istoric a omenirii demonstreaz c schimbul de activiti constituie un principiu unificator al societilor umane, un factor de coeziune dintre popoare i de progres al acestora. Evoluia vieii economice ne arat c activitatea economic este mi eficient atunci cnd societile sunt unice dect atunci cnd sunt divizate, iar elementul unificator, de progres, se consider a fi piaa unic Constituirea pieei unice a reprezentat un obiectiv nscris n prevederile Tratatului de la Roma n care se specific uniunea economic ,si monetar implic fuziunea pieelor naionale ale acestora, care s asigure nu numai libera circulaie a mrfurilor n cadrul comunitii, ci ,si a serviciilor, a capitalurilor ,i a forei de munc... ", obiectiv ce urma a se realiza treptat i n forme extrem de diferite. . Obstacole se regseau i n ceea ce privete libera circulaie a forei de munc, pe fondul. creterii omajului datorit recesiunii economice. n aceste condiii dificile privind stadiul nfptuirii pieei unice a fost adoptat Actul Unic European (AUE), care aduce un nou calendar, mai precis mobilizator n procesul de integrare. n articolul 8 al acestui document se stipuleaz: Comunitatea va lua msurile necesare realizrii progresive a pieei unice interne (P.U.I) n cursul unei perioade ce va expira la 31 decembrie 1992, artnd ,i faptul c piaa unic intern presupune existena unui spaiu fr frontiere interioare n care libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor ,si capitalurilor este asigurat conform dispoziiilor prezentului tratat.

Piaa unic genereaz o micare liber a capitalurilor ce va determina o folosire raional i eficient a forei de munc, deoarece micarea capitalurilor este nsoit de o micare liber a forei de munc. Aceasta va genera o ocupare a forei de munc de o asemenea manier nct s elimine decalajele dintre rile uniunii ct i o mai bun salarizare, salariile putnd fi meninute n mare msur n limite rezonabile. Libera circulaie a forei de munc i reglementrile adoptate de fiecare ar nu au putut duce dect parial la ocuparea populaiei i ameliorarea salariilor. omajul se menine la cote relativ ridicate fapt ce a impus elaborarea de programe comune de formare rapid i reciclare a forei de munc susinut prin fonduri special constituite. Actul Unic European, adoptat n iunie 1985 i ratificat de parlamentele statelor membre ale C.E.E. a avut ca obiectiv realizarea unei piee unice europene, pn la sfritul anului 1992, cnd trebuiau asigurate cele patru liberti fundamentale, respectiv circulaie mrfurilor, a forei de munc, capitalului i serviciilor. Dup 13 ani de la intrarea oficial n funciune a pieei interne unice (P. I. U.) n cadrul Uniunii Europene, cele 4 liberti prevzute ale acesteia sunt n mare parte asigurate n interiorul frontierelor comunitare. Prin Tratatul de la Maastricht, intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993, se constituie Uniunea European Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt: in primul rand ideea de uniune politica vest-europeana, iar in al doilea rand introducerea unei monede comune europene cel mai tarziu in 1999; la care se adauga drepturile civice europene , competentele noi ale Comunitatii Europene, intensificare protectiei comunitare a consumatorilor. Tratatul de la Maastricht asupra UE are doua parti: prima parte se refera la UEM, iar cea de-a doua la Uniunea Politica. Uniunea Economica si Monetara (UEM). Uniunea Economica: liniile generale ale politicii economice ale statelor membre si ale Comunitatii sunt adoptate de catre consiliul de ministri, care, in acelasi timp, supravegheaza evolutia economiei in fiecare stat membru si in Comunitate.

Uniunea monetara: de la inceputul fazei finale a UEM (cel mai tarziu la 1 ianuarie 1999), Uniunea va avea o singura politica monetara. Va exista de asemenea un singur etalon monetar ECU (EURO) si o noua institutie, Banca Centrala Europeana care va forma, impreuna cu bancile centrale ale statelor membre, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Prin Tratat se stabilesc masurile ce urmeaza a fi luate pentru realizarea UEM, esalonata pe trei etape distincte. In prima etapa, care a inceput in iulie 1990 prin liberalizarea miscarii capitalurilor intre statele membre ale comunitatii Europene si care a expirat in decembrie 1993 prin realizarea convergentei economice a statelor; fiecare stat stabileste, in caz de necesitate programe pluri anuale menite sa asigure convergenta durabila, indispensabila realizarii UEM, in special in ceea ce priveste stabilitatea preturilor si starea sanatoasa a finantelor publice. A doua etapa a inceput la 1 ianuarie 1994 si s-a incheiat la finele anului 1996. Este considerata faza de tranzitie catre etapa finala si vizeaza realizarea Uniunii Monetare. Dificultatea acestei tranzactii reiese din organizarea transferului puterii de decizie a autoritatilor nationale in mana unei institutii europene. In cadrul acestei etape statele membre sunt chemate sa actioneze pentru evitarea inregistrarii de deficite publice excesive si sa realizeze independenta fata de bancile lor centrale. In 1990, se creeaza Banca Centrala Europeana (EUROFED); aceasta este precedata de crearea Institutului Monetar European (IME), care este embrionul viitoarei Banci Centrale Europene (BCE), si care a inceput sa functioneze de al 1 ianuarie 1994, avand sediul la Frankfurt. Monedele a 10 state membre au participat pe o perioada mai lunga de 7 ani la mecanismele de schimb europene. 12 tari din 15 au participat la mecanismul de schimb european, iar cursul monedelor acestora s-au situat aproape la nivelul central stabilit. 14 tari din 15 au inregistrat un deficit bugetar mai mic sau egal cu 3% din PIB in 1997. A treia etapa a fost prevazuta sa inceapa la 1 ianuarie 1997 dar s-a amanat pentru 1 ianuarie 1999 si se incheie in anul 1999. In aceasta etapa intra in functiune sistemul european al bancilor Centrale (SEBC) format din banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale nationale (BCN) ale statelor membre, si sa fie

adoptata o moneda unica ECU, apoi EURO care va inlocui monedele nationale ale statelor membre. Pentru a intra in ultima faza finala a infaptuirii Uniunii Economice si Monetare statele membre trebuiau sa indeplineasca urmatoarele criterii de convergenta:

stabilitatea preturilor inflatia din aceste tari nu trebuia sa fie mai mare de 1,5 puncte procentuale fata de media celor mai performante trei state comunitare in materie de inflatie, finantele publice deficitul bugetar sa nu fie mai mare de 3% din PIB; datoria publica sa nu fie mai mare de 60% din PIB; ratele de schimb nu trebuie sa depaseasca marjele normale (2,25% fata de ECU) prevazute in cadrul SME; rata dobanzii nu trebuie sa fie mai mare de 2 puncte procentuale fata de media pe termen lung a primelor trei state performante in acest domeniu.

Daca statele nu vor intruni criteriile de convergenta pana la finele anului 1996, atunci se va amana trecerea la cea de-a a treia etapa pana la 1 ianuarie 1999 se precizeaza in Tratat, fapt ce s-a si aprobat. De altfel in sedinta CEE din iunie 2000, au indeplinit criteriile de convergenta 11 state, alte trei state desi le-au indeplinit, totusi nu au aderat la moneda unica (Anglia, Danemarca, Suedia), iar alte doua nu le-au indeplinit (Grecia si Spania). Cea de-a doua parte a Tratatului de la Maastricht se refera la Uniunea Politica care are urmatoarele componente:
-

o politica externa de securitate si de aparare comuna (PESC), care are ca obiectiv intarirea identitatii si rolului uniunii ca actor pe scena internationala; cuprinde formularea pe termen lung a unei politici de aparare, procesul conferintei asupra securitatii si Cooperarii in Europa (CSCE), dezarmare si controlul armamentului in Europa.

Politica externa si de securitate este prin definitie un domeniu plasat traditional in zona in care statele insista asupra pastrarii suveranitatii. Datorita diversitatii statelor comunitare si al statutelor de putere diferite, interesele comune sunt dificil de formulat. O problema suplimentara o reprezinta faptul ca doar unele state apartin unei aliante militare, in speta NATO sau UEO, in timp ce altele sunt state membre, dornice sa-si conserve acest statut.

Tratatul impune in mod explicit obligatia statelor membre de a se consulta, informa si coordona intre ele. Forumul unde au loc toate acestea este Consiliul Uniunii Europene. Politica de securitate comuna se sprijina pe structurile UEO care este privita ca o parte integranta a dezvoltarii Uniunii Europene. Sarcina sa este de a elabora si implementa decizii si actiuni ale Uniunii, care au implicatii de securitate. Statele membre ale Uniunii Europene care sunt in acelasi timp si membre UEO, au stabilit un program al viitoarei cooperari, al carui obiectiv este de a construi UEO in etape, ca pe componenta de aparare a UE, si de a intari flancul european al Aliantei Atlantice. Deciziile viitoare se vor lua exclusiv prin unanimitate. Politica de aparare comuna nu face pana in prezent parte din politica de securitate comuna: scopul afirmat este de a dezvolta un cadru pentru formularea unei politici de aparare. In raport cu tratatele anterioare, Maastrichtul aduce un supliment de natura politica unei constructii pana atunci doar economica si comerciala.

Unul dintre principiile fundamentale ce stau la baza proiectului de integrare european numit astzi Uniunea European este eliminarea discriminrilor intre cetatenii statelor membre pe teritoriul crora acetia i desfoar activitatea si cetatenii celorlatle state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acelui stat. Se incearc eliminarea in mod concret a discriminrilor privind conditiile de intrare,studiu,deplasare,munc,angajare sau remuneraie. Un aspect extrem de important al legislaiei comunitare il reprezint libera circulatie a persoanelor,acest principiu constituind o problem mai sensibil pentru statele membre dect libera circulatie a mrfurilor,datorita implicaiilor ce tin de ordinea public si de sigurana naional sau de sistemul de asigurri sociale. Conform Tratatului de la Maastricht: "fiecare cetean al Uniunii are dreptul de a circula i dreptul de sejur nengrdite,pe teritoriul statelor membre,dar,sub rezerva limitelor si condiiilor prevzute de prezentul Tratat si de dispoziiile privind aplicare lui". Un domeniu nsemnat al acquis-ului comunitar privind libera circulaie a persoanelor este circulaia forei de munc ,legislaia comunitar coninnd prevederi referitoare la asigurarea condiiilor necesare pentru deplasarea si sederea muncitorilor si a familiilor lor n interiorul Uniunii. Criteriile folosite de CJE pentru definirea conceptului de lucrtor se concentreaz

in jurul unui raport de munc:este esenial ca pentru o perioada de timp "o persoan s presteze o activitate pentru si sub conducerea unei alte persoane,in schimbul creia primete o remuneraie".Nu conteaz natura i durata muncii,dac suntem in sfera dreptului public sau este in discuie un contract de drept privat,atta timp cat este activitate economica, remunerat. O persoana trebuie s efectueze activiti reale si efective , dar care sa nu fie att de mrunte,inct activittile s poate fi considerate pur marginale sau auxiliare. Tratatul de la Maastricht instituie prin articolul 8 principiul nediscriminrii pe criterii de naionaliate, intre muncitorii statelor membre,in ceea ce privete locurile de munca,remuneraie si alte condiii care se refer la desfurarea activitii. In interiorul Comunitilor,muncitorilor li se recunosc urmtoarele drepturi: -de a rspunde la oferta de locuri de munc; -de a se deplasa in acest scop,liber pe teritoriul statelor membre; -dreptul de sejur in vederea exercitrii unei activiti in conformitate cu dispoziiile legale,administrative ale statului membru respectiv; -de a rmne pe teritoriul statului in care a desfurat o activitate. Exist si excepii de la principiul nediscriminrii,acesta neavnd o valoare absolut. Facem referire la aa numitele discriminri obiective,admise de Curtea de Justiie,dar cu respectarea proprietii. Ele constau in indeplinirea unor condiii care nu sunt cerute naionalilor,cum ar fi ca autoritile competente ale statului membru s le cear cetenilor in cauz s ii raporteze prezenta pe teritoriul acelui stat,dar o asemenea obligatie este contrar dreptului comunitar. O alta situaie este cea a funciilor din administratia public,prevazut de articolul 8 aliniatul 4 din care reiese existenta interesului legitim al statelor membre de a rezerva propriilor ceteni o serie de functii care au legatur cu exercitiul puterii publice.Se consider c acestea presupun din partea titularilor o relatie special, de solidaritate fa de stat si o reciprocitate de drepturi si obligatii,care au ca fundament legatura cu nationalitatea. Pe lang muncitori,titulari ai dreptului de liber circulaie sunt si membrii familiei acestuia care se bucura de o serie de faciliti,indiferent de nationalitatea lor. Pentru a delimita sfera acestora ne raportm,pe de o parte, la soul si descendenii in vrst de pn in 21 de ani aflai in intretinere si, pe de alt parte, la ascendentii muncitorului sau ai sotului acestuia,aflati in intretinere sau orice alta persoan care

se afl in intreinere sau locuiete impreun cu muncitorul,in ara de origine. Aceste persoane nu beneficiaz de un drept propriu, ci de unul derivat,recunoscut numai in considerarea dreptului la libera circulatie a muncitorului. Muncitorul trebuie sa indeplineasc 3 condiii pt a se bucura de libera circulatie: - de efectivitate; - de naionalitate; - de extraneitate. Efectivitatea se refer la activitatea desfurat de persoana in cauza,ea trebuind s fie real; activitatile foarte reduse ca numar de ore fiind excluse. In cazul in care aceast condiie nu este indeplinit ,persoana respectiv va intra in categoria celor care nu exercit o activitate profesional,beneficiind doar de un drept de sejur general. Dac beneficiarul libertii de circulaie este un cetean al unui stat comunitar,atunci este indeplinita si conditia cu privire la nationalitate. DREPTUL DE INTRARE PE TERITORIUL UNUI STAT MEMBRU Statele membre acord cetenilor Uniunii permisiunea s intre pe teritoriul lor dac au o carte de identitate valabil sau un paaport valabil. Cu privire la faptul dac dreptul de edere este condiionat de existena posesiei unui pasaport, Curtea a dispus astfel: \"Prezentarea unei cri de identitate sau a unui paaport pentru scopul de a dovedi c o persoan este cetean al Comunitii este o formalitate administrativ,al crei unic obiectiv este s furnizeze autoritilor dreptul pe care il are persoana in conformitate cu statutul ." \"Dac persoana in cauz este capabil s dovedeasc fr echivoc cetenia sa prin alte mijloace dect o carte de identitate sau un paaport, statul membru gazd nu poate refuza s recunoasc dreptul de edere doar in temeiul singurului motiv c nu are aceste documente\". Statul membru poate cere personei in cauz s-si raporteze prezena pe teritoriu sau intr-un interval de timp. Nerespectarea acestei cerine poate face persoana respectiv pasibil de sanciuni proporionale si nediscriminatorii. DREPTUL DE EDERE PENTRU O PERIOAD DE CEL MULT 3 LUNI

Cetenii Uniunii au dreptul de edere pe teritoriul altui stat membru pe o perioad de maxim 3 luni fr nicio condiie sau formalitate , cu excepia cerinei de a poseda o carte de identitate valabil sau un paaport valabil,membrii de familie ai acestora trebuie s indeplineasc aceleai condiii. DREPTUL DE EDERE PENTRU O PERIOAD MAI MARE DE 3 LUNI Toi cetenii au dreptul de edere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioad mai mare de 3 luni dac: - sunt salariai sau exercit o activitate independent in statul membru gazd; - au suficiente resurse pentru ei i pentru membrii familiilor lor,astfel inct s nu devin o povar pentru sistemul de asisten social al statului membru gazd in timpul perioadei de edere i posed o asigurare medical cuprinztoare,valabil in statul membru gazd; -sunt inscrii intr-o instituie privat sau public,acreditat sau finanat de ctre statul membru gazd pe baza legislaiei sau a practicilor sale administrative,cu scopul principal de a urma studii,inclusiv de formare profesional -posed o asigurare medical cuprinztoare in statul membru gazd i asigur autoritatea naional competent ,printr-o declaraie sau alt procedur echivalent la propria alegere,c posed suficiente resurse pentru ei inii i pentru membrii de familie ,astfel nct s nu devin o povar pentru sistemul de asisten social al statului membru gazd in timpul perioadei de edere; - sunt membrii de familie care insoesc ori se altur unui cetean al Uniunii care ndeplinete condiiile menionate anterior. Un cetean al Uniunii care nu mai este lucrtor , poate s i menine statutul de lucrtor in urmtoarele condiii: -se afl in incapacitate temporar de a munci,ca rezultat al unei boli sau al unui accident; -este inregistrat() in mod corespunzator ca fiind in omaj involuntar,dup ce a fost angajat() pe o perioad de peste 1 an i s-a inregistrat ca persoan care caut de lucru la oficiul forelor de munc competent; -este inregistrat() n mod corespunztor ca fiind in omaj involuntar,dup ce a fost angajat cu un contract de munc pe termen limitat,cu durat de sub 1 an sau dup

ce a devenit omer() n mod involuntar in timpul primelor 12 luni si s-a inregistrat ca persoan care caut de lucru la oficiul de plasare a forelor de munc. In acest caz,statutul de lucrator se menine pentru o perioad de cel puin 6 luni; -incepe un stagiu de formare profesional .Cu excepia cazului in care se afl n omaj involuntar,meninerea statutului de lucrtor presupune ca pregtirea s aib legtur cu activitatea profesional anterioar. FORMALITI ADMINISTRATIVE PENTRU EDEREA CE DEPETE 3 LUNI Pentru perioade de edere ce depesc 3 luni, statul membru gazd poate cere cetenilor Uniunii s se nregistreze la autoritile competente. Termenul pentru nregistrare este de cel puin 3 luni de la data sosirii. Se elibereaz imediat un certificat de nregistrare, precum si data nregistrrii. Nerespectarea cerinei de nregistrare de ctre persoana respectiv o poate face pe aceasta pasibil de sanciuni proporionale i discriminatorii. In ceea ce privete termenul in care trebuie raportat sosirea cetenilor strini ,prevederile tratatului sunt nclcate doar dac perioada fixat este nerezonabil. Printre sanciunile corespunztoare nerespectrii declarrii prevzute sau a formalitilor de nregistrare ,deportarea ,ct privete persoana protejat de dreptul comunitar,este cu siguran incompatibil cu prevederile Tratatului din moment ce,aa cum Curtea de Justiie a confirmat, o astfel de msura neag dreptul conferit si garantat de Tratat. Ct privete alte sanciuni, ca amenzile sau detenia, n cazurile n care autoritile naionale sau ndreptite s impun sanciuni pentru nerespectarea prevederilor ce oblig cetenii strini s notifice prezena lor, acestea nu pot impune o sanciune att de disproporionat fa de gravitatea nclcrii, nct s devin un obstacol n calea liberei circulaii a persoanelor. ELIBERAREA PERMISELOR DE EDERE I VALABILITATEA ACESTORA Dreptul de edere al membrilor de familie ai unui cetean al Uniunii, se confirm prin eliberarea unui document intitulat "permis de edere pentru un membru de familie al unui cetean al Uniunii", n termen de cel mult ase luni de la data la care acetia prezint cererea. O confirmare a depunerii cererii pentru permisul de

edere se elibereaz imediat. Pentru eliberarea permisului de edere , statele membre solicit prezentarea urmtoarelor documente : - un paaport valabil; - un document care s ateste existena unei relaii de familie sau a unui parteneriat nregistrat; - certificatul de nregistrare sau, n absena unui sistem de nregistrare, orice alt dovad c ceteanul Uniunii pe care l nsoesc sau cruia i se altur i are reedina n statul membru gazd ; - un document eliberat de autoritatea relevant din ara de origine sau din care au sosit , care s ateste c persoanele in cauz se afl n ntreinerea ori sunt membri ai gospodriei ceteanului Uniunii, ori o dovada a existentei unor probleme grave de sntate care s necesite ngrijirea personal a membrului de familie de ctre ceteanul Uniunii. Permisul de edere e valabil timp de 5 ani de la data eliberrii sau pe perioada prevzut de edere a ceteanului Uniunii , dac aceast perioad este mai mic de 5 ani. Valabilitatea permisului de edere nu e afectat de absene temporare care nu depesc 6 luni pe an sau de absene de durat mai mare datorate serviciului militar obligatoriu , sau de o absen de maxim 12 luni consecutive determinat de motive importante ,precum sarcina i naterea,boli grave , studiu sau formare profesional, sau mutare n interes de serviciu n alt stat membru sau ntr-o ar ter. EGALITATEA DE TRATAMENT N TIMPUL MUNCII 1.Accesul la MUNC Orice resortisant al unui stat membru, indiferent de reedina sa, are dreptul de acces la o activitate salariat i de a desfura aceast activitate pe teritoriul altui stat membru. Acesta beneficiaz , n special, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeai prioritate ca si resortisanii statului respectiv n ceea ce privete accesul la locurile de munc disponibile.

Este interzis discriminarea direct, cererea si oferta de locuri de munc, accesul la ocuparea unui loc de munc sau dreptul strinilor de a desfura o activitate. Este interzis si discriminarea indirect, respectiv prevederile ce se aplic indiferent de cetenie, care au ca scop sau efect mpiedicarea accesului altui stat membru la locurile de munc oferite. Resortisantul unui stat membru care caut un loc de munc pe teritoriul altui stat membru primete pe teritoriul acestuia aceeai asisten ca si cea acordata de ctre oficiile de ocupare a forei de munca propriilor resortisani care caut un loc de munc. ncadrarea in munca si recrutarea unui resortisant al unui stat membru pentru un loc de munc ntr-un alt stat membru nu pot depinde de criterii medicale, profesionale sau altele care sunt discriminatorii pe criterii de cetenie, n comparaie cu cele aplicate resortisanilor din cellat stat membru care doresc sa desfoare aceeai activitate. Lucrtorul beneficiaz de toate drepturile i avantajele acordate lucrtorilor naionali n ceea ce privete locuinele, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinei de care are nevoie .Acesta poate, in acelai temei ca i resortisanii acelui stat, s se nscrie pe lista cererilor de locuin, in regiunea in care ocup un loc de munc. 2.Egalitate de tratament privind avantajele fiscale Un lucrtor dintr-un alt stat membru beneficiaz de aceleai avantaje fiscale ca si lucrtorii naionali. Interdicia discriminrii presupune,n ceea ce privete avantajele fiscale,circumstane comparabile pentru cetenii statului membru i strinii din alte state membre. Pot exista diferene obiective intre cele doua situaii , datorate faptului c statul de reedin acord avantaje fiscale cetenilor, n funcie de circumstanele personale si familiale, pe care le poate evalua cu uurin, ntruct acetia au, de regul, interesele personale si financiare in acest stat. 3.Egalitate de tratament privind avantajele sociale Un lucrtor dintr-un alt stat membru beneficiaz de aceleai avantaje sociale ca i lucrtorii naionali. Conform Curii de Justiie, avantajele sociale sunt:" acele avantaje care, indiferent dac sunt sau nu legate de un contract de munc, sunt acordate lucrtorilor naionali datorit statutului obiectiv de lucrtori ori n virtutea rezidentei pe teritoriul

naional si a cror extindere pentru lucrtorii, ceteni ai altor state membre, este menit s faciliteze mobilitatea lor in cadrul Comunitii\". Ca si in cazul avantajelor fiscale, si in acest domeniu, este necesar ca situaia lucrtorului s fie comparabil cu cea a lucrtorului migrant. Spre exemplu, situaia unui lucrtor migrant nu este comparabila cu cea a unui lucrator naional, care nu este supus restriciilor n ceea ce privete reedina. Avantajele sociale includ alocaia pentru copii, dreptul la folosirea limbii materne in procedurile penale si dreptul la pli care s acopere costurile inmormntrii unui membru al familiei. 4.Egalitatea de tratament privind accesul la pregatirea profesional Pregtirea profesional poate fi definit ca fiind orice form de educaie ce pregtete pentru calificarea intr-o anumita profesie, meserie sau munc sau care furnizeaz abilitile necesare pentru o asemenea profesie, meserie sau munc, oricare ar fi vrsta sau nivelul elevului sau studentului. Nediscriminarea in ceea ce privete accesul la pregtire include si egalitatea taxelor pentru nvmnt, att in cadrul statului gazd, cat si in situaia in care statul gazda i asist cetenii in urmarea cursurilor la colegii si universiti din alte state membre. Copiii resortisantului unui stat membru sunt admii in sistemul de nvmnt general, la cursurile de ucenici si de formare profesional n aceleai condiii ca si resortisanii statului respectiv, dac acetia domiciliaz pe teritoriul acelui stat.