Chimenul Specie bienala din familia Umbeliferelor, chimenul este folosit pentru fructele sale bogate in 4-5 % ulei

volatil(constituit din carvona si limonen), 12-15% ulei gras si cca 20% proteine. Uleiul volatil imprima fructelor o actiune stimulenta aromatica si carminativa. Fluidificarea secretiilor bronhice si calmarea colicilor intestinali sint efectele cele mai caracteristice ale produsului. Pulverea de fructe se poate lua in putina miere in doze de 1 g de 3 ori pe zi dupa mese. Din infuzie din 5 g fructe maruntite la jumatate litru de apa se ia cite o jumatate de pahar inainte de fiecare masa ca stimulent digestiv si aromatic in lipsa de pofta de mincare. Proprietatile carminative sint mai bine puse in evidenta prin administrarea de 2 ori pe zi dupa mesele principale a cite 3 g tinctura, preparata ca si tinctura de anason. Iata si reteta populara a unui vin de chimen din care se ia, de 3 ori pe zi, cite un paharel(dupa mese) in caz de flatulenta(exces de gaze in intestin), tulburari digestive, colici, dar si in leucoree (secretii vaginale): 50 g frunze maruntite grosier intr-o piulita, se macereaza 2 zile in 100 ml alcool de 80 grade, dupa care se adauga pina la 1 litru vin alb. Se lasa in repaus doua saptamini, agitind zilnic recipientul. La sfirsitul intervalului se filtreaza. Ca antiseptica, infuzia de chimen se poate folosi in spalaturi oculare. Cataplasma de frunze de chimen, in aplicatii locale, are efecte antitumorale in unele umflaturi ale pielii.