ELOGIUL NEBUNIEI

Date autobiografice
Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n. 28 octombrie 1466, 1467 sau 1469, Rotterdam/Ola nda, d. 12 iulie 1536, Basel/Elveia) a fost un teolog i erudit olandez, unul din cei mai nsemnai umaniti din perioada Renaterii i Reformei din secolele al XV-lea i al XVI-lea, "primul european contient" (Stefan Zweig).

Una dintre consecinele afirmrii spiritului critic i autonomiei gndirii promovate de umanism a fost critica socitii feudale a instituiilor i a moravurilor ei, a teologiei i a clerului. Aceast consecin este ilustrat n opera principal a umanistului Erasmus din Rotterdam Elogiul nebuniei (1511) carte considerat preludiul tragediei teologice din secolul al XVI- lea.

Erasmus nelege credina cretin ca o acceptare nedemonstrabil mpotriva i mai presus de necesitatea oricrei raiuni- a lui Dumnezeu devenit om care moare pentru mntuirea oamenilor i nvie din mori prin el nsui. Pentru aceasta trebuie schimbat formaia clasic a teologilor i literailor, lipsii de sensibilitatea cerut de scriptura evanghelic. Aceast lucrare, n care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale cretinismului, a fcut s fie considerat deschiztor de drum reformei protestante, dei el a rmas tot timpul un catolic consecvent, cu toat apropierea de poziiile teoretice reformiste.

 n acelai timp Elogiul nebuniei este o ilustrare a

lipsei de nelepciune de care suferea lumea contemporan

evideniind discrepana dintre ideal i real,dintre visul de

aur al umanitilor i dureroasele, de netgduit adevruri ale vieii de toate zilele, cartea fiind purttoarea semnelor crizei n care umanismul intrare chiar n momentul apogeului su.

Fidel principiului de nu te laud nimeni laud-te singur prostia se autoelogiaz. Argumentele ei sunt legate de binele pe care numai ea, n infinita-i nelegere, l mparte oamenilor i zeilor deopotriv : dup

cum astrul strlucitor al zilei cu razele sale dinti alung ntunericul, sau dup cum primvara cu blndul ei zefir schimb cu totul faa pmntului dup o iarnp hain, totul se nvemnteaz n culori vii iar natura rentinerit ne zmbete cu drag, la fel prezena mea v-a nseninat dintr-o dat chipurile

Elogiul nebuniei
Spune-se despre mine ce s-o spune (doar tiu cum este ponegrit

ceas de ceas Prostia chiar de ctre protii cei mai mari), totui numai eu mpart bucurie zeilor i oamenilor. Aflai mai nti c nu m sinchisesc nici ct negru sub unghie de acei mintoi care, doar fiindc un om se ridic n slvi pe el nsui, l acuz de neghiobie i neobrzare. S-i zic ei nerod ct vor pofti, dar s recunoasc mcar c asemenea purtare ade bine prostiei. Cci este oare ceva mai firesc dect ca Prostia s se preamreasc singur i s-i cnte virtuile? Cine m-ar putea zugrvi aidoma cum sunt mai cu har dect eu nsumi? Doar s nu se mai gseasc vreunul care s susin cum c m-ar cunoate el mai bine dect m tiu eu.

 Prostia reclam lipsa de recunotin a oamenilor care, dei se bucur de secole de binefacerile ei, nu au binevoit s-i nchine mcar o od : Voi ridica i eu o laud, dar nu lui Hercule ori lui Solon, ci mie, cum ar veni, Lauda Prostiei Totodat, Prostia, se cere a fi ascultat nu cu atenia pe care o acordai predicatorilor(...) ascultai-m cum i ascultai pe mscrici, saltimbaci, scamatori i ali cocari n piee (...) cci tare mi vine s fac puin pe sofista.

Mai departe, Prostia d informaii despre locul de batin, ntruct mai nou se crede c nobleea depinde de locul n care copilul a slobozit pe lume primele ipete i despre familia i slujitorii si. Locul naterii este un trm utopic, un spaiu al fericirii necondiionate : am vzut lumina zilei n Insulele Fericite, unde pmntul d cele mai bogate prinoase de la sine, fr sa fie cultivat. Aceste binecuvntate locuri nu au cunoscut vreodat munca, btrneea ori boala.

Familia sa curpindea pe tatl Plutus(zeul bogiilor nemsurate care se aflau pe pmnt; el a fost lsat orb pentru a mpri muritorilor buni i ri darurile sale) mama nimfa Neotes, ce mai frumoas i mai pus pe ag dintre nimfe. Tot prostia mrturisete i respinge problabilitatea, ca tatl su, zeul Plutus s fi fost orb atunci cnd ea s-a nscut, ci din contra era n floarea vrstei i sngele tnr i clocotea n vine tocmai pentru a nu-i divulga adevrata identitate.

 Alaiul Prostiei este alctuit din slujitori de aceeai teap :. Iubirea de Sine, Linguirea, Uitarea, Pofta, Cheful, Somnul cu ajutorul crora supune stpnirii sale tot ce exist pe lume i prin ei poruncesc acelora care poruncesc lumii. Prostia refuz s se autodefineasc, s se compartimenteze pentru c un astfel de demers ar nsemna recunoaterea limitelor sale ori puterea mea este nemrginit.

Prostia critica in text pe intelepti si pe principi ( Ruinndu-se chipurile s-i ridice ode ei nii[] i iat-l pe sfiosul erou cum se umfl n pene i nu i mai poi ajunge cu prjina la nas),pe filosofi(Uitai-v la slbnogii, morocnoii i necjiii tia care se apuc s studieze filosofia[] Uitai-v la slbnogii, morocnoii i necjiii tia care se apuc s studieze filosofia).

Critica la adresa calugarilor

Asa arata urmasii apostolilor, care se straduiesc sa le calce acestora pe urme prin murdarie, nestiinta, mojicie si obraznicie.[] Pe unii ii apuca tremuriciul cand vad bani, si mai bine ar pune mana pe un sarpe veninos decat pe vreun gologan. Dar cand e vorba de vin ori fetiscane, sfintii parinti uita de canon.

Critica la adresa artistilor

Iubirea de sine le sta asa de tare in fire ca mai degraba si-ar da si amarata de haina de pe ei decat sa renunte la numele de oameni de geniu.[]Cu cat au mai putin talent cu atat sunt mai plini de ei, mai laudarosi si mai infumurati.[]O opera proasta va placea celor mai multi. Nimic mai firesc, fiindca, ,dupa cum v-am spus, majoritatea oamenilor sunt prosti.

Englezii se mandresc cu frumusetea, muzica si ospetele lor. Scotienii se falesc cu titlurile si stramosii lor, cu legaturile de sange care-i aproprie de familia domnitoare si cu iscusinta lor fara egal in disputele scolastice. Francezii se impauneaza cu politetea, iar parizienii se lauda mai ales cu Sorbona, cea mai inalta scoala de teologie. Italienii,incredintati ca artele frumoase si elocinta sunt numai ale lor, se tin drept singurul neam care s-a smuls din intunericul barbariei. Si printre ei cel mai tare fac caz de aceasta dulce amagire locuitorii Romei, ce viseaza la marirea vechilor romani si isi inchipuie ca le-a mai ramas si lor ceva din ea. Pe venetieni ii face fericiti nobletea , iar pe greci gandul ca ei au nascocit stiintele si ca si ei sunt pe masura eroilor antici. Turcii,ca si toate nenumaratele neamuri barbare care sunt raspandite pe trei patrimi din intinderea pamantului , se lauda ca numai credinta lor este cea adevarata si ii privesc pe crestini ca pe niste eretici inraiti. Spaniolii vor sa treaca drept cei mai viteji razboinici din lume,iar nemtii,pe langa statura, se mai umfla in pene si cu stiinta magiei,zicand ca ar fi mari vrajitori.

Dascalii de gramatica
Acestia ar fi neindoios muritorii cei mai jalnici, mai de plans si mai oropsiti de zei, daca eu nu as alina printr-un anume fel de sminteala anevointele tristei lor indeletniciri. Zbiara pana surzesc, se stafidesc si ii mananca rapanul, insa, datorita binefacerilor mele, se cred cei dintai printre oameni.

 n continuare vorbete despre vrste. Copii sunt iubii de prini i chiar de dumani n timpul rzboiului din cauza prostiei care merge la inima prinilor, le alin caznele i atrage asupra pruncilor bunvoina i ocrotirea de care au nevoie. Tinerilor le alung nesuferita nelepciune i le deschid poarta plcerilor. Pe btrnii cu un picior n groap, i aduce din nou la fericita vrst a copilriei. Astfel, aceast ntoarcere la copilriei este fr ndoial, ceea ce se cheam a da n mintea copiilor adic a bate cmpii sau a vorbi n dodii cum precizeaz mai apoi Prostia.

 n continuare, vorbete despre o asemnare evident ntre un copil i un btrn : amndoi au prul alb, o gur fr dini, un corp mpuinat, le place laptele, se blbie i vorbesc despre nimicuri.

 Prostia nu face o ncheiere pentru c a uitat ce tocmai a spus. Erasmus ridicularizeaz brbaii dar niciodat, pe Dumnezeu Erasmus critic rzboiul, lcomia, imoralitatea, ignorana preoilor, sistemele rigide ale teologiei, superstiiile, intolerana i politica din biserici, critic dogmatismul, pedanteria filosofilor, corupia clerului, viciile i nedreptile sociale, iar oamenii sunt acuzai de frnicie, duplicitate, disimulare ,ingratitudine ct despre mine ce-i n gu i-n cpus declar Prostia.

Triumful morii Bruegel