Majoritatea metodelor de datare a artefactelor folosesc tehnici bazate pe proprietile anumitor substane chimice radioactive.

Cea mai cunoscut metod este datarea pe baz de radiocarbon, cunoscut i drept carbonul-14. Datarea cu carbon-14 permite determinarea vrstei artefactelor de origine biologic nu mai vechi de 50-60 de mii de ani. Metoda este folosit n special pentru datarea oaselor, obiectelor vestimentare, lemnului i fibrelor vegetale produse ale activitilor umane n trecutul relativ recent, din punct de vedere arheologic, al planetei. Cum ia natere carbonul-14 pe Terra? Radiaia cosmic penetreaz permanent atmosfera terestr. Se estimeaz c fiecare dintre noi intr n contact n fiecare or cu nu mai puin de o jumtate de milion de raze cosmice. Atunci cnd razele cosmice vin n contact cu atomii din compoziia atmosferei ele dau natere unei raze cosmice secundare sub forma unui neutron cu surplus energetic. Acesta din urm, la rndul su, se ciocnete cu un atom de azot (7 protoni, 7 neutroni), rezultnd astfel un atom de carbon-14 i un proton (atom de hidrogen). Carbonul-14 este un izotop radioactiv al carbonului i are o perioad de njumtire de 5700 de ani.

Carbonul-14 care apare ca urmare a interaciunilor dintre atmosfera terestr i radiaia cosmic se combin cu oxigenul atmosferic dnd natere atomilor de dioxid de carbon, pe care plantele l absorb i l stocheaz n fibrele vegetale prin fotosintez. Atomii de carbon sunt prezeni n natur n proporie covritoare sub forma izotopului carbon-12, care nu este radioactiv. Proporia in care cei doi izotopi sunt rspndii n natur este una constant, cel puin n aer i n interiorul organismelor vii, plante sau animale. Aproximativ unul dintr-un trilion de atomi de carbon este de tip carbon-14. Dei atomii de carbon-14 se

dezintegreaz cu o rat de njumtire constant, radiaia cosmic d natere altora, pstrndu-se astfel raportul dintre carbon-14 i carbon-12 n interiorul organismelor vii. Raportul dintre carbon-14 i carbon-12 este acelai pentru toi oamenii, iar aceast proporie se pstreaz i n cazul plantelor sau animalelor. Cnd un organism moare, preluarea de carbon-14 din atmosfer sau din hrana de natur vegetal sau animal nceteaz. Raionamentul este valabil i pentru plante, n cazul crora fotosinteza nu se mai produce. Numai c procesul de dezintegrare radioactiv a carbonului-14 deja existent n structura organismelor moarte, fie ele animale sau plante, continu. Dac izotopul de carbon14 are o perioad de njumtire de 5700 de ani, cantitatea de carbon-12 nu se schimb nici dup moartea organismelor vii. Estimnd procentul de atomi de carbon14 raportai la atomi de carbon-12 dintr-o mostr prelevat din rmiele vegetale sau animale dezgropate n siturile arheologice, oamenii de tiin pot estima cu o precizie mulumitoare vechimea mostrei, deci a artefactului sau rmielor umane, dup caz. Ali izotopi radioactivi Datorit perioadei de njumtire a izotopului de carbon-14, se pot data astfel doar obiecte nu mai vechi de 60000 de ani. Metoda poate fi ns extins i pentru alte elemente chimice instabile, care se dezintegreaz i au perioade de njumtire mult mai lungi. De pild, potasiul-40, i acesta un izotop radioactiv care se gsete n plante i animale, are o perioad de njumtire de 1,3 miliarde de ani. Mai mult, uraniu235, cu o perioad de njumtire de 704 milioane de ani, toriu-232, cu perioada de njumtire de 14

miliarde de ani, sau rubidiu-87, cu perioada de njumtire de 49 miliarde de ani. Vom putea folosi ntotdeauna aceste metode de datare a artefactelor? Folosirea radioizotopilor permite datarea diverselor obiecte cu o precizie deosebit, dar este posibil ca pe viitor, din cauza faptului c bombele i reactoarele nucleare, dar i testele nucleare efectuate de oameni au schimbat i modific mereu procentele n care aceti izotopi exist n natur, aceste metode s nu mai fie la fel de precise. Faimoasa metoda de datare cu Carbon 14 Cea mai larg raspandita metoda de datare este metoda de datare Radiometrica. Pentru rocile vechi se folosesc metodele Uraniu-Toriu-Plumb si Potasiu-Argon. Pentru rocile tinere se foloseste metoda de datare Carbon 14. Aceste metode se bazeaza pe fenomenul dezintegrarii in timp a unor elemente radioactive in alte elemente: Uraniu se dezintegreaza in Toriu si Toriu in Plumb. Deci pentru o roca se stabileste cat Plumb contine si cunoscand rata de dezintegrare a Uraniului se calculeaza varsta rocii. In acest proces sunt insa implicate cateva presupuneri cum ar fi o rata de dezintegrare constanta dar cercetarile moderne arata ca nu este asa. O alta presupunere este cantitatea initiala din elementul-parinte si aceasta este in principal aproximarea cercetatorului. A treia presupunere este ca Plumbul provine numai din dezintegrarea Uraniului si aceasta da varste foarte mari. Dr. Melvin Cook, un detinator al

premiului Nobel pentru cercetarile sale in acest domeniu, a descoperit ca Plumbul nu provine din Uraniu asa cum s-a presupus. El a aplicat o reactie de corectie cu neutroni acestei metode de datare; aplicand aceasta corectie, rocile din Cambrian datate la 600 de milioane de ani, sunt acum de cateva mii de ani. Faimoasa metoda de datare cu Carbon 14 este bazata pe o alta presupunere: Carbonul 14 a atins starea de echilibru; aceasta presupune ca rata de producere a Carbonului 14 este egala cu rata de dezintegrare. Aceasta stare se poate realiza dupa 30.000 de ani de la formarea atmosferei si cum evolutionistii vorbesc despre miliarde de ani, se presupune ca aceasta stare de echilibru ar fi fost atinsa. Studiile moderne, facute chiar de cei care au descoperit aceasta metoda, arata ca starea de echilibru nu a fost atinsa si procesul de formare este cu cel putin 24% mai mare decat rata de dezintegrare. De aceea toate datele determinate cu aceasta metoda trebuie sa fie ajustate. In acelasi timp, folosind aceasta informatie, oamenii de stiinta au putut calcula varsta atmosferei si s-a gasit a fi de maximum 10.000 de ani; cum nu ne putem imagina un Pamant fara atmosfera, varsta Pamantului nu poate fi mai mare de 10.000 de ani, in conformitate cu modelul Creationist.