Nationalism si democratie

La nceputul mileniului, lumea a devenit integrat tot mai puternic ntr-o economie de tip capitalist, iar din punctul de vedere al formei de organizare politic , democratia liberal nu pare a mai avea vreun concurent semnificativ. Aceast evolutie i-a f cut pe unii s proclame sfrsitul istoriei, mpingndu-i astfel s reflecteze si s regndeasc multe din ideile fundamentale ale civilizatiei moderne. Prima initiativ important n sensul acestei regndiri s-a produs chiar n ajunul marii r sturn ri a comunismului, prin publicarea ntr-un studiu ap rut n vara lui 1989 consideratiilor politologului american Francis Fukuyama asupra sfrsitului istoriei (1). Teza principal a lui Fukuyama este aceea c dezintegrarea comunismului las cale liber democratiei liberale f cnd din aceasta unica prezent n spatiul ideologic, f r un alt concurent vizibil. Prin urmare, dezvoltarea omenirii ar fi intrat n era postistoric orict de plictisitoare ni s-ar p rea ea si nimic nu pare s mai ameninte suprematia democratiei liberale. Fukuyama sustine c exist dou forte coplesitoare care functioneaz n cadrul istoriei omenirii: logica stiintei moderne si lupta pentru recunoastere; cea dinti i face pe oameni s -si satisfac o gam tot mai larg de dorinte prin intermediul procesului economic, iar cea de-a doua, lupta pentru recunoastere, este n viziunea autorului chiar motorul istoriei. Pr busirea comunismului nu a avut drept rezultat numai recunoasterea suprematiei liberale si prin urmare adoptarea de c tre statele din zon a unor regimuri democratice (reflectat de atasamentul majorit tii populatiei din statele fostului lag r comunist la valorile democratiei) ci, n acelasi timp, a condus la o renastere si o reafirmare a nationalismului. n noul context, tot mai multi analisti politici, dar si politicieni sau lideri de opinie, consider c democratia sinationalimul nu pot coexista, fiind dou fenomene aflate n contradictie. Desi recunosc c ideea national a constituit una dintre cele mai puternice forte politice n ultimele dou secole, acestia privesc nationalismul ca pe un fenomen n esent antidemocratic. Respingerea neconditionat a nationalismului, inclusiv a celui liberal, democratic si constitutional, s-a dovedit ns , un demers la fel de pripit ca si ncurajarea, mai mult sau mai putin voalat , a acestuia.

Dou realit ti incompatibile?

Sunt cumva nationalismul si democratia dou realit ti incompatibile? Sau nationalismul nu e dect o component a unei entit ti mai complexe care este democratia liberal ? Un reputat analist al fenomenului nationalist postcomunist, filosoful georgian Ghia Nodia r spunde transant: ideea de nationalism este imposibil , chiar de neimaginat, f r ideea de democratie si implicit, nu poate exista niciodat democratie f r nationalism, ambele sunt legate ntr-un soi de mariaj complicat, incapabile s existe una f r cealalt , dar tr ind laolalt ntr-o permanent stare de tensiune (2).

ntr-adev r, nationalismul si democratia (nteleas ca notiune distinct de liberalism) nu se exclud reciproc, ci sunt de fapt dou fete ale aceleiasi monede. n Europa Occidental dar si n cea Central , nationalismul a jucat un rol crucial n iluminarea monarhiilor absolutiste din diverse t ri, n secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. n 1848, Parlamentul de la Frankfurt era, n egal m sur , nationalist german si democratic, tot astfel cum ideile nationalismului francez si cele democratice fuseser foarte bine legate n timpul Revolutiei franceze. n mod similar, nationalismul s-a constituit ca un factor major al eliber rii de sub dictatura comunist , iar pr busirea comunismului si dezintegrarea Imperiului Sovietic confirm si demonstreaz valabilitatea acestei ipoteze.

Produsele industrializ rii

Nationalismul si democratia sunt rezultatul industrializ rii. ntr-o lucrare clasic (3), Ernest Gellner sustine c natiunile si nationalismul (4) iau nastere ca urmare a procesului de industrializare si a manipul rii maselor de c tre elite n scopul propriilor interese. Astfel, procesul economic de industrializare a creat anumite conditii favorabile dezvolt rii ideilor nationaliste. Industrializarea doboar vechile bariere dintre clase, tipic societ tilor agrare, si necesit asezarea unui fundament comun lingvistic si cultural indispensabil construirii unei economii nationale. Existau etnicitatea, sentimentul apartenentei de clas , ns nu si convingerea c grupurile omogene din punct de vedere sociolingvistic ar trebui s fie organizate ca state suverane. La rndul s u, E.J. Hobsbawn consider c problema national se afl undeva la intersectia politicului cu tehnologia si transformarea social : natiunile nu exist doar n functie de un stat particular sau de aspiratia de a fonda unul cum ar fi, de exemplu, statul n timpul Revolutiei franceze , ci si n contextul unui stadiu particular al dezvolt rii economice si tehnologice () Notiunile si fenomenele asociate lor trebuiesc analizate n termenii conditiilor si cerintelor politice, tehnice, administrative sau economice (5). n mod similar, democratia izvor ste din acelasi proces istoric prin care t ranii analfabeti si imobili au fost transformati n lucr tori din ce n ce mai educati si urbanizati.

Distinctii conceptuale

Nu putem vorbi, ns , despre raportul dintre nationalism si democratiei f r a face anumite distinctii conceptuale. n primul rnd, desi termenii de democratie si democratie liberal sunt adesea utilizati n acelasi sens, cu acelasi nteles, termenul de democratie liberal combin dou idei distincte, cea de liberalism si cea de democratie, a c ror compatibilitate nu este att de evident pe ct pare ea cet teanului mediu de azi. ntre cele dou idei exist o diferent , si chiar o tensiune, care conduce la atitudini foarte diferite fat de nationalism.

n al doilea rnd, trebuie f cut diferenta ntre democratiile consacrate, dezvoltate organic, bazate pe regimuri politice democratice solide, existente n state cu o traditie ndelungat si nentrerupt a suveranit tii si democratiile liberale, si statele cuprinse recent n valul democratiz rii. Nationalismul se manifest n mod diferit n fiecare din cele dou categorii de state. Pornind de la aceste dou distinctii se poate spune c proba unei democratii avansate const n atingerea proportiei optime ntre principiul liberal si cel democratic, iar zbaterile tinerelor democratii, marcheaz tocmai efortul de a realiza un astfel de compromis ntre liberalism si democratie. O a treia distinctie semnificativ este cea ntre democratiile liberale a c ror dezvoltare s-a produs n mod organic si cele care au importat principiile democratice. Democratia modern ia initial nastere n Europa Occidental si n America de Nord; apoi modelul democratic a nceput s se r spndeasca n ntreaga lume, dup pr busirea comunismului ajungnd s ating o recunoastere aproape universal .

Rolul nationalismului

Prin urmare, problema care se pune este dac nationalismul joac un rol identic att n democratiile consacrate ct si n cele tinere? n Europa Occidental , democratiile liberale au luat nastere la nceput n limitele unor comunit ti relativ omogene din punct de vedere lingvistic si cultural, ca Franta, Anglia si mai trziu, n secolul al XX-lea, Germania, ns , chiar si n astfel de democratii stabile, evoluate, democratia liberal coexista cu identitatea national , iar identitatea national are putine sanse de a disp rea. Doar n t rile lumii noi, cum sunt Statele Unite sau Australia, identitatea national a reusit s se sustrag laturii sale etnorasiale, spre a prinde r d cini pe terenul principiului liberal. n contextul tranzitiei de la comunism la democratie, este deosebit de important evaluarea rolului nationalismului, deoarece, dincolo de afinit tile dintre nationalism, pe de o parte, si democratie si liberalism pe de alta parte, este de necontestat faptul c , n practic , nationalismul s-a dovedit adesea neliberal si antidemocratic (6). Nucleul democratiei este reprezentat de principiul suveranit tii poporului. Conform acestuia, forma de guvern mnt nu poate fi legitimat dect de vointa celor guvernati. Acest principiu este nsotit de o serie de proceduri democratice, instrumente ce sunt destinate s evalueze dac vointa popular este respectat sau nu (7). Democratia este o ntreprindere cu un nalt grad de rationalitate datorat traditiei filosofice iluministe, care pune la baza ntemeierii statului ideea de contract social, dup care societatea este creatia unor indivizi liberi si constienti. Democratia este un sistem de norme legitimat de vointa poporului, de interesele comune tuturor indivizilor (8). Unii dintre apologetii democratiei, ncercnd supraestimarea rationalit tii democratiei, tind ns s considere ca fiind opus democratiei orice nu pare suficient fundamentat din punct de vedere rational, indiferent c este vorba de filosofiile irationaliste sau de tr irile umane irationale, iar nationalismul este doar unul din exemplele de fenomene irationale indezirabile dintr-o perspectiv democratic . Respingnd acest tip de abordare, sustinem c ntre nationalism si democratie exist o leg tur pozitiv si necesar : democratia a luat nastere n cadrul unei comunit ti distincte, iar nationalismul a fost

una din fortele istorice r spunz toare de crearea unit tilor politice necesare pentru asezarea unei guvern ri democratice. Nationalismul european traditional a c utat s formuleze acele criterii obiective ale caracterului national, care s permit oric rei comunit ti date s -si justifice n mod rational pretentia la autodeterminare. Astfel de criterii reprezentate de factori obiectivi cum ar fi limba, originea comun , o traditie istoric comun etc. sunt capabile, sau cel putin asa s-a sperat, s aseze edificiul national pe un fundament n ntregime rational. Istoria real a nationalismelor a demonstrat ns , c astfel de criterii obiective si cu pretentii de universalitate sunt de neatins (9). Transformarea comunit tilor etnice premoderne n natiuni moderne a fost ntotdeauna mediat chiar de contingente istorice precum si de un efort politic constient, neexistnd granite nationale prestabilite nici de vointa divin , nici n mod natural (10). Asadar, nationalismul nu poate oferi n totalitate criterii nationale si universal-valabile, dar aceasta nu schimb ns importanta functie a nationalismului de a modela comunit tile politice democratice. Caracterul insuficient de rational al principiului nationalist poate zdruncina bazele democratiei si poate conduce la conflicte sngeroase (cele dou r zboaie mondiale sunt un exemplu n acest sens). Din acest motiv ncerc rile de a nega realitatea si importanta nationalismului provin adesea din refuzul de a admite c democratia presupus a fi ntruchiparea rationalit tii este totusi, cl dit pe o baz nerational . Incapacitatea de a recunoaste acest lucru i-a mpiedicat pe unii dintre intelectualii occidentali s nteleag ceea ce se ntmpla cu adev rat n Uniunea Sovietic n anii perestroik i. Avertismentele lor c nationalismul este un obstacol major n calea reformelor democratice ar tau n ce m sur acestia ignorau faptul c toate misc rile democratice din spatiul sovietic aveau n acelasi timp un caracter nationalist. De altfel, pentru a-si justifica n fata Occidentului propriile interese (o reformare din interior a sistemului sovietic), Mihail Gorbaciov a utilizat ideea c orice manifestare a nationalismului n cadrul republicilor sovietice este nociv : renuntarea la vechea structur a multinationalit tii Uniunii Sovietice ar nsemna pr busirea n haos. n realitate, n contextul sovietic, nationalismul a fost premisa necesar pentru nasterea democratiei n republicile succesoare: fosta Uniune Sovietic trebuia s se rup de-a lungul granitelor nationale nainte ca orice fel de revolutie democratic s poat avea loc (11). n multe dintre tinerele democratii postcomuniste a fost nevoie de nationalism pentru a pune apoi n miscare procesul democratic. Iar odat realizate schimbarea si securitatea n interiorul granitelor, sentimentele nationaliste vor ncepe s scad treptat n intensitate si important .

Liberalism si nationalism

Majoritatea denunturilor nationalismului n numele democratiei sunt, n realitate, denunturi ale nationalismului n numele liberalismului. Liberalismul este doctrina politic si economic pentru care libertatea persoanei constituie valoarea politic suprem . Nationalismul, ns , acord preeminent drepturilor colective bazate pe ras , cultur sau altfel de tr s turi comune. Liberalismul sustine dreptul individului de a

alege, n vreme ce nationalismul acord ntietate unor aspecte care nu depind de o alegere individual . Argumentul liberal fundamental mpotriva nationalismului este acela c natiunea este ireal , artificial n timp ce individul uman este n ntregime real. Atitudinea liberalilor fat de nationalism este mediat de atitudinea lor fat de stat. Orice stat implic , n mod necesar, un anumit mod de dominatie si represiune, lucruri pe care liberalii le detest , prin natura lor. Prin urmare, pentru liberali statul este un r u necesar, acceptabil doar pentru c absenta lui ar fi pentru individ un lucru si mai r u. n acest sens, a fost introdus contractul social pentru a legitima statul, singura fort capabil s mpiedice r zboiul tuturor mpotriva tuturor si s garanteze libert tile individuale. Dar ce fel de stat? Ast zi, este de la sine nteles c liberalii prefer statul democratic oric rui altuia. Ei au ajuns la aceasta concluzie treptat: baza social a liberalismului fiind dintotdeauna una elitist-aristocratic , ei s-au temut tot timpul de demos, privindul drept o amenintare la adresa libert tii. Tirania majorit tii deci a mediocrit tii este o primejdie inerent a democratiei (12). n cele din urma ns , au fost nevoiti s accepte si s respecte, cu anumite limite, vointa majorit tii. Dar, vointa majorit tii nclin adesea spre o doz mai mare sau mai mic de nationalism. Popoarele nsele ncep constructia democratic , atunci cnd le st n puteri, cu crearea unor state nationale independente, care n cele din urm se pot dovedi mai mult sau mai putin atasate libert tii dect Vechiul Regim. Am considerat ceva mai devreme c nationalismul este ntotdeauna att politic ct si etnic, c ideea de nationalitate este o idee politic , iar substanta sa este n mod ireductibil etnic . Impulsul neliberal al etnicit tii nu poate fi negat n ntregime dar poate fi modelat dac este abordat din perspectiva nationalului. Mndria etnic pentru str mosii comuni, o istorie si o traditie glorioase, o limb comun , un nalt grad de cultur etc, pot fi subliniate ntr-un sentiment de respect patriotic fat de realiz rile si institutiile create de acel noi democratic (nu doar etnic). Celebrarea patriotic a unor astfel de lucruri irit poate sensibilit tile liberale, dar nu reprezint vreo amenintare pentru minorit tile etnice. Din contr , o traditie de tolerant fat de minorit ti poate fi un motiv de mndrie national . Diluarea substantei etnice a nationalismului poate conduce la sovinism, nazism sau fascism. Manifest rile acestui chip urt al nationalismului nu provin dintr-o excesiv mndrie etnic , ci din lipsa unei manifest ri politice s n toase a sentimentului national. Atunci cnd nu se poate mndri cu realiz ri politice sau institutionale, un popor ajunge s se laude n schimb, cu identitatea sa etnic , rasial , lingvistic sau cultural mostenit . Reflexiile acestea ne ndeamn s ne ndrept m atentia spre rolul diferit pe care nationalismul l joac att n democratiile consacrate ct si n cele mai noi. Constructia democratic n democratiile occidentale a avut nevoie, asa cum am v zut, de un principiu dup care s fie modelat si format corpul politic, nationalismul fiind cel care a favorizat acest principiu. n democratiile consolidate, institutiile specifice unei guvern ri libere si legitime au luat nastere treptat, de-a lungul unor secole ntregi de evolutie cultural , social , spiritual si economic . Ideile liberale si complementele lor sociale, economice si culturale au premers democratia politic , considerat mai degrab ca o modalitate de a limita puterea, dect ca un scop n sine.

Marginalizat n timpul relativ ndelungatei p ci postbelice, nationalismul a recidivat ca o ideologie a regimurilor comuniste intrate n criza final , deschiznd n mare parte (mai ales n fostele republici sovietice) demersul spre constructia democratic . Pe fondul noilor liberaliz ri, care pentru cea mai mare parte a populatiei au coincis cu o inerent sc dere a nivelului de trai, nationalismul poate r bufni n forma sa cea mai agresiv nationalismul etnic (din p cate, am v zut ce s-a ntmplat n Kosovo) - ca miscare politic ce reclam puterea si stoparea democratiz rilor.

Alexandru Boer

1 Francis Fukuyama, The End of History? in The National Interest, nr. 16 summer 1989, p.3-18. Consideratiile ap rute n acest studiu au fost reluate si dezb tute pe larg de Fukuyama de-a lungul unui volumThe End of History and The Last Man (New York, Free Press 1992). O editie a acestei lucr ri a ap rut si n limba romn la editura Paideia, Bucuresti, 1994 (Introducerea facut de Mihaela Eftimiu). 2 Ghia Nodia, Nationalism si democratie, n Polis nr.4, 1994, p.88. 3 Ernerst Gellner, Natiuni si natioanlism, Bucuresti, ed. Antet, 1997. 4 mp rt sim acceptiunea lui Gellner cu privire la termenul de nationalism: Nationalismul este mai nti un principiu politic care statueaz c unitatea politic si cea national ar trebui s fie congruente, ibidem, p.9. 5 E.J. Hobsbawm, Natiuni si nationalism din 1780 pn n prezent. Program, mit, realitate, Chisin u, Ed. Arc, 1997, p.12. 6 Nationalismul este asemeni unei monede cu dou fete: una politic , cealalt etnic . Unii au ncercat s prezinte cele dou fete ca fiind distincte, ns , n practic , nationalismul este ntotdeauna att politic ct si etnic; ideea de nationalitate este una politic , nu poate exista nationalism f r o component politic , dar substanta sa este n mod absolut una etnic . 7 Definitia clasic a democratiei i apartine lui Joseph Schumpeter: Democratia este acel aranjament institutional pentru a ajunge la deciziile politice, prin care indivizii dobndesc puterea de a decide prin mijloacele luptei competitive n scopul de a cstiga votul populatiei, Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, New York Harper&Row, 1943, p.263. 8 Principiul legitimit tii este definit da Max Weber. Potrivit acestuia, statul este acel agent din cadrul societ tii care posed monopolul violentei legitime. Max Weber, The Theory of Economics and Social Organisation,Berkely, California University of California Press, 1957 (Prima aparitie n 1922). 9 A se vedea n acest sens criticile aduse de Ernerst Gellner si Hans Kohn, The Idea of nationalism A Study in Its Origin and Backround, New York, Macmillian,1994.

10 E.J. Hobsbawn l urmeaz pe Hroch n mp rtirea misc rilor nationale. El consider c exist trei faze de dezvoltare: n Europa secolului al XIX-lea cnd s-a dezvoltat, faza A, a fost pur cultural , literar si folcloric , neavnd nici un fel de implicatii politice si nationale. n faza B g sim un grup de pionieri si militanti ai <<idei nationale>> si nceputurile campaniei politice n slujba acestei idei ( ) si faza C n momentul n care programele nationaliste obtin sprijinul maselor sau o parte din sprijinul pe care nationalistii pretind ntotdeauna c l au. Trecerea de la faza B la faza C este evident crucial n desf surarea misc rilor nationale. E.J. Hobsbawn, op.cit., p.14. 11 O descriere cuprinz toare a dezmembr rii Imperiului Sovietic o g sim n Franoise Thom, Sfrsiturile comunismului, Iasi, Ed. Polirom, 1997. 12 Cu privire la aceast problem , vezi Alexis de Tocqueville, Despre democratie n America (Vol I), Bucuresti, Ed. Humanitas, 1995, p.326-337.