Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Viteazul

de Nicolae B lcescu

n acel timp de chin i de jale, str lucea peste Olt, n Craiova, un b rbat ales i vestit i l udat prin frumuse ea trupului s u, prin virtu ile lui alese i felurite, prin credin a c tre Dumnezeu, dragostea c tre patrie, ng duiala c tre cei asemenea, omenia c tre cei mai de jos, dreptatea c tre to i deopotriv , prin sinceritatea, statornicia i d rnicia ce mpodobea mult l udatul s u caracter. Acesta era Mihai, banul Craiovii, fiu al lui P tra cu-Vv., care, pentru blnde ea cu care crmui ara de la 1554 pn la 1557, se nume te cel Bun. Str lucirea na terii lui Mihai, sfatul lui cel drept i priceput, cuvntul lui blnd i mbiel ugat, iar mai cu seam faptele cunoscute ale lui i c tig inima poporului i trmbi numele lui n toate p r ile rii. El ajunse a fi n dejdea tuturor, r zbun torul att de mult dorit i a teptat. Crudul Alexandru-Vod nu ntrzie a se nsp imnta de acel mare nume al banului Mihai. Vru s -l piarz cu orice chip i, nendr znind a-l prigoni de fa , trimise uciga i spre a-l prinde i a-l aduce la Bucure ti, sau a-l ucide prin tain . Dar banul descoperi din vreme cursa ce i se g te te i, cu toat dragostea ce avea pentru dnsul poporul, necrezndu-se sigur n Craiova, fugi spre Constantinopol. ns prins fiind n cale de oamenii lui Alexandru, ce l pndea, el fu adus n Bucure ti, unde, domnul, c tr nit de mnie, l nvinov i de tr d tor i rebel i l nchise n pu c rie, spre a fi pus la cazn i apoi ucis. Temndu-se ca poporul s nu se ridice nfuriat i s scape pe prinsul s u, Alexandru-Vod hot r a-i grabi moartea. ntr-o zi l scoaser din pu c rie legat i l pornir la locul osndei. Mul imea poporului urm rea pe osndit, trist , jalnic i t cut , v znd c cea din urm n dejde de mntuire i se va curma cu capul acelui june b rbat eroic. Sosind n locul unde trebuia a primi moartea, gdea, cu satrul n mn , cu inima crud , cu ochii sngero i, se aproprie de osndit. Dar cnd a inte te ochii asupra jertfei sale, cnd vede acel trup m re , acea c ut tur s lbatic i ngrozitoare, un tremur groaznic l apuc , ridic satrul, voie te a izbi, dar mna i cade, puterile i sl besc, groaza l st pne te i, trntind la p mnt satrul, fuge prin mul imea adunat mprejur, strignd n gura mare c el nu ndr zne te a ucide pe acest om. Aceast ntmplare minunat nfior mul imea ca o mi care electric . V zu ntr-nsa un semn ceresc, prin care Dumnezeu voia p strarea acestui om, i un glas detun tor de mil i iertare sc p din pieptul acelei gloate.