Mat Spec 2

MIHAI TURINICI
MATEMATICI SPECIALE
APLICATE

IN ECONOMIE
Partea II: Programare neliniara si dinamica
Casa de Editura VENUS
Iasi 1999
Cuprins
4 Complemente de analiza 1
4.1 Structuri de convergent a
pe spat ii nit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
4.1.1 Siruri numerice convergente/divergente . . . . . . . . . 1
4.1.2 Serii numerice.
Concepte si rezultate de baza . . . . . . . . . . . . . . 6
4.1.3 Convergent a pe spat iile R
m
. . . . . . . . . . . . . . . 19
4.1.4 Serii de vectori (n spat iile R
m
) . . . . . . . . . . . . . 22
4.1.5 Siruri si serii de matrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
4.2 Funct ii de mai multe variabile.
Limita si continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.2.1 Limita unei funct ii de o variabil a . . . . . . . . . . . . 27
4.2.2 Funct ii de mai multe variabile.
Limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
4.2.3 Funct ii continue de o variabila . . . . . . . . . . . . . . 33
4.2.4 Funct ii continue de mai multe variabile . . . . . . . . . 36
4.3 Teoria diferent ial a a funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4.3.1 Derivata unei funct ii de o variabila . . . . . . . . . . . 39
Derivate part iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.3.3 Formule de medie LagrangeTaylor . . . . . . . . . . . 55
4.3.4 Calcul aproximativ al valorilor funct ionale . . . . . . . 61
pe spat ii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.4.1 Norma unei funct ii. Convergent a uniforma . . . . . . . 65
4.4.2 Convergent a localuniforma si punctuala . . . . . . . . 70
4.4.3 Serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
i
ii CUPRINS
4.4.4 Serii de puteri. Dezvoltare n serie Taylor . . . . . . . . 76
4.5 Integrarea funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.5.1 Primitiva (integrala nedenita) . . . . . . . . . . . . . 90
4.5.2 Integrala simpla
(pentru funct ii de o variabil a) . . . . . . . . . . . . . . 97
4.5.3 Integrala dubla
(pentru funct ii de doua variabile) . . . . . . . . . . . . 112
4.5.4 Integrala multipla
(pentru funct ii de mai multe variabile) . . . . . . . . . 122
4.6 Funct ii speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.6.1 Integrale depinzand de parametru . . . . . . . . . . . . 126
4.6.2 Funct ia (Gamma) a lui Euler . . . . . . . . . . . . . 131
4.6.3 Funct ia B (Beta) a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . 135
5 Programare neliniara 141
5.1 Funct ii convexe si concave . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.1.1 Funct ii convexe de o variabila . . . . . . . . . . . . . . 141
5.1.2 Funct ii convexe de mai multe variabile . . . . . . . . . 146
5.2 Extreme libere ale funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5.2.1 Extreme ale funct iilor de o variabil a . . . . . . . . . . . 152
5.2.2 Extreme ale funct iilor de mai multe variabile . . . . . . 155
5.2.3 Metoda celor mai mici patrate . . . . . . . . . . . . . . 160
5.3 Funct ii denite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
5.3.1 Funct ii implicite de o variabil a . . . . . . . . . . . . . . 164
5.3.2 Funct ii implicite de mai multe variabile . . . . . . . . . 170
5.3.3 Curbe si suprafet e
n spat ii nit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . 174
5.4 Extreme condit ionate ale funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . 179
5.4.1 Cazul restrict iilor de tip egalitate . . . . . . . . . . . . 179
5.4.2 Cazul restrict iilor de tip inegalitate . . . . . . . . . . . 188
6 Procese dinamice 197
6.1 Procese de tip secvent ial
(Siruri recurente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
6.1.1 Generalitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
6.1.2 Ecuat ii liniare cu diferent e nite . . . . . . . . . . . . . 200
6.1.3 Sisteme liniare cu diferent e nite . . . . . . . . . . . . 209
6.1.4 Aplicat ii la calculul puterilor unei matrici . . . . . . . 214
CUPRINS iii
6.2 Elemente de programare dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . 218
6.2.1 Not iuni de baza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
6.2.2 Principiul de optimalitate Bellman . . . . . . . . . . . 219
6.2.3 Formule de recurent a. Cazul orizontului nit . . . . . . 221
6.2.4 Ecuat ia funct ionala a programarii dinamice . . . . . . 225
6.3 Procese de tip continuu
(Ecuat ii diferent iale) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
6.3.1 Punerea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
6.3.2 Cateva tipuri elementare de ecuat ii diferent iale . . . . . 231
6.3.3 Rezultate generale de existent a si unicitate . . . . . . . 235
6.3.4 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior . . . . . . 242
6.3.5 Sisteme diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . 251
6.4 Gestiunea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
6.4.1 Terminologie si notat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
6.4.2 Model de stoc cu perioada xa
si cerere constanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
6.4.3 Model de stoc cu perioada xa,
cerere constant a si cu
posibilitatea lipsei de stoc . . . . . . . . . . . . . . . . 263
6.4.4 Model de stoc cu perioada orizont nita
si cerere variabil a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268
Introducere
Lucrarea de fat a reprezinta cea de-a doua parte a cursului (cu acelasi titlu)
pe care autorul l preda, de mai mult i ani, la sect ia Economia si Gestiunea
Produselor Agroalimentare de la Facultatea de Stiint e Economice a Univer-
sitat ii Al.I.Cuza Iasi. Materialul prezentat este mpart it n trei capitole
(numerotate n continuarea celorlalte trei ale primei part i). Capitolul al pa-
trulea este consacrat Analizei. Se trateaza astfel probleme legate de siruri
si serii, limite si continuitate, derivate part iale, formule de medie, serii de
puteri,integrale,funct ii speciale, si alte aspecte conexe. Capitolul al cincilea
are ca domenii de preocupari funct iile convexe/concave, extremele libere,
funct iile implicite si extremele condit ionate. In ne, capitolul sase trateaza
unele chestiuni de teoria sistemelor dinamice: siruri recurente, programare
dinamica, ecuat ii diferent iale si gestiunea stocurilor.
Concept ia generala a lucrarii de fat a este aceeasi ca si la prima parte.
Astfel, n funct ie de important a temei, unele demonstrat ii au fost prezentate
complet, iar altele doar schit at; dar, n orice caz, toate acestea au fost ilus-
trate cu exemple numerice concrete si, la nevoie, cu interpretari economice
care sa ajute la o mai buna nt elegere a temei tratate. Tot n acest scop au
fost redactate si exercit iile de la sfarsitul ecarui paragraf. Relativ la limba-
jul si notat iile folosite, s-a urmarit ca acestea sa e cat mai apropiate de cele
standard. In ne, din bogata bibliograe existenta, s-au ales doar titlurile
cele mai accesibile, pentru un cititor de specialitate economica.
Autorul
Capitolul 4
Complemente de analiza
pe spat ii nit dimensionale
4.1.1 Siruri numerice convergente/divergente
Fie x un num ar real arbitrar. Numim vecinatate a acestui numar
(D1) orice interval deschis care cont ine punctul x,
(D2) orice submult ime care include un interval de forma descrisa.
Familia tuturor vecinat at ilor num arului x se va nota 1(x). De exemplu, daca
x = 2, mult imea A = (1, 5) este o vecinatate a acestui punct. De asemenea,
B = [0, ) este tot o vecinatate a punctului considerat; deoarece, de pilda,
B (0, 3) = interval deschis care cont ine punctul 2.
In particular, toate intervalele centrate n x de forma

S(x, ) = (x , x + ), > 0
sunt vecin at at i ale lui x. Ment ionam cu aceasta ocazie proprietatea:
(P1)
_
oricare ar V 1(x) exista > 0 cu V S(x, )
(orice vecin atate include o asemenea vecinatate simetrica).
Fie (x
n
) un sir de numere reale. Zicem ca acesta converge catre limita x
(si scriem x
n
x sau lim
n
x
n
= x) daca
1
2 Mihai Turinici
(D3)
_
pentru orice vecin atate V 1(x) exista un rang n(V )
asa ca x
n
V , oricare ar rangul n n(V ).
Adica: nafara oricarei vecinat at i se aa doar un numar nit de termeni ai
sirului. O forma echivalenta de scriere a denit iei este prin utilizarea vecina-
tat ilor simetrice. Anume, zicem ca (x
n
) converge catre limita x daca pentru
orice > 0 exista un rang n() sa ca
n n() =x
n
(x , x + ) (adica [x
n
x[ < ).
Prin denit ie sirul (x
n
) se va numi convergent daca are o limita. (Sa notam
ca limita respectiva este neaparat unica.)

In caz contrar, sirul (x
n
) se va zice
divergent. Cu privire la acest aspect, vom mai face o completare utila. Intro-
ducem doua elemente,(+) si (), exterioare mult imii R, prin intermediul
vecinat at ilor acestora.Mai precis, sa numim vecin atate a lui (+)
(i) orice interval de forma (a, +) cu a R,
(ii) orice submult ime a lui R ce include un asemenea interval.
Mult imea tuturor vecinat at ilor lui (+) se va nota 1(+). Analog, se
introduc vecin atat ile lui (); mult imea lor o vom nota corespunzator cu
1(). Vom zice acum ca sirul (x
n
) are ca limita (+) (si scriem x
n

+ sau lim
n
x
n
= +) daca condit ia (D3) are loc cu x = +; analog se
prezinta cazul limitei (). Numim atunci sir generalizat convergent orice
sir care este e convergent (propriu), e divergent dar cu limita unul din
simbolurile (+) sau ().
Zicem ca sirul (x
n
) este de tip Cauchy (sau fundamental) daca
(D4)
_
oricare ar > 0 exista un rang n() asa nc at
oricare ar n n() si p 1 sa avem [x
n+p
x
n
[ < .
Adica: de la un rang sucient de mare ncolo, distant a dintre doi termeni ai
sirului devine oricat de mica. Un rezultat important este aici
Teorema 4.1.1 Un sir de numere reale este convergent daca si numai daca
are proprietatea Cauchy (sau, altfel spus, este fundamental).
Nu dam demonstrat ia acestui fapt; ne mult umim doar sa semnalam ca
un mod echivalent de scriere a concluziei este
Cap.4. Complemente de analiza 3
(P2) mult imea numerelor reale R este completa.
Fie (x
n
) un sir de numere reale. Dat sirul de ranguri
k
1
< k
2
< < k
n
< (deci k
n
)
putem construi un nou sir de numere reale (y
n
) prin convent ia
y
1
= x
k
1
, y
2
= x
k
2
, ..., y
n
= x
k
n
, ... .
Numim acesta un subsir al sirului init ial (x
n
). Avem acum
(P3) x
n
x =y
n
x pentru orice subsir (y
n
) al lui (x
n
).
Deci, n particular, orice subsir al unui sir generalizat convergent este si el
generalizat convergent, cu aceeasi limita. Reciproca acestei armat ii este, de
asemenea, valabil a. Deci, un sir cu proprietatea ca doua subsiruri ale sale
converg la limite distincte este n mod necesar divergent.
Exemplu. Fie dat sirul de numere reale
x
n
= (1)
n
+
n
n + 1
, n = 1, 2, ...
Sa analizam subsirul termenilor pari si, respectiv, impari
x
2n
= 1 +
2n
2n+1
; deci lim
n
x
2n
= 1 + 1 = 2,
x
2n+1
= 1 +
2n+1
2n+2
; deci lim
n
x
2n+1
= 1 + 1 = 0.
Cum limitele obt inute sunt distincte, sirul (x
n
) diverge.
Calculele cu sirurile generalizat convergente sunt cuprinse n urmatorul
rezultat (dat far a demonstrat ie).
Teorema 4.1.2 Fie (x
n
) si (y
n
) doua siruri generalizat convergente si e
x = lim
n
x
n
, y = lim
n
y
n
. Atunci,
(P4) lim
n
(x
n
+ y
n
) = x + y, cu except ia cazului
(P5) lim
n
(x
n
y
n
) = xy, cu except ia cazului 0
(P6) lim
n
_
x
n
y
n
_
=
x
y
, cu except ia cazurilor
0
0
,

4 Mihai Turinici
(P7) lim
n
(x
n
)
y
n
= x
y
, cu except ia cazurilor
, 0
, 1
.
De asemenea, mai avem valabila implicat ia
(P8) x
n
y
n
, n =x y.
O clasa importanta de siruri generalizat convergente este data de
Teorema 4.1.3 Orice sir monoton este generalizat convergent. Mai exact,
un astfel de sir este
(a) convergent (propriu) n caz de marginire,
(b) cu limita (+) (respectiv, ()) n caz de nemarginire superioara
(respectiv, inferioara).
Un exemplu standard de acest tip este furnizat de sirul
x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
, n = 1, 2, ...
Se arata relativ simplu ca (x
n
) este monoton crescator si marginit. Deci,
obligatoriu, (x
n
) converge. Notam
(D5) lim
n
_
1 +
1
n
_
n
= e (numarul lui Euler).
Numarul e apare ca irat ional, cu valoarea cuprinsa n intervalul (2, 3); mai
exact, e 2, 71. Se poate demonstra implicat ia (utila n practica)
lim
n
u
n
= 0 = lim
n
(1 + u
n
)
1/u
n
= e.
Mai adaug am, la cele de mai sus, urmatoarele strategii de lucru pentru sta-
bilirea convergent ei si limitei unui sir:
(A) Principiul ncadrarii: daca (x
n
) si (y
n
) sunt (generalizat) convergente
cu aceeasi limita , atunci orice sir (z
n
) cu x
n
z
n
y
n
, n, este de asemenea
(generalizat) convergent cu lim
n
z
n
= .
In particular, de aici rezulta implicat ia

(P9) x
n
0, (y
n
) = marginit =x
n
y
n
0.
Intr-adevar, nu avem decat sa t inem cont de

[x
n
[ x
n
y
n
[x
n
[, n = 1, 2, ...,
unde este o bariera superioara a sirului ([y
n
[).
(B) Principiul lui Stolz: Daca (y
n
) este un sir strict crescator cu limita
(+), atunci (dat nc a un sir (x
n
))
lim
n
x
n
y
n
= lim
n
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
, daca limita dreapta exista.

(P10) lim
n
x
1
+ + x
n
n
= lim
n
x
n
, daca limita dreapta exista
si, de asemenea, ((x
n
) ind un sir strict pozitiv)
(P11) lim
n
n
x
n
= lim
n
x
n+1
x
n
, daca limita dreapta exista.
Pentru vericare, se scrie
n
x
n
= e
1
n
ln x
n
si se aplica (B). Un exemplu de
aplicare a acestei reguli este
lim
n
n
n = lim
n
n + 1
n
= 1.
(C) Principiul lui T oplitz: Fie data matricea triunghiulara innita
_
_
t
11
t
21
, t
22
.....................
t
n1
, t
n2
, ..., t
nn
.....................
_
_
ale carei elemente satisfac la condit iile
(C1) t
nm
0 cand n , pentru orice m
(sirurile formate pe coloane au limita zero)
(C2) [t
n1
[ + +[t
nn
[ , pentru tot i n
(sumele modulelor elementelor de pe linii sunt marginite)
(C3) t
n1
+ + t
nn
1 pentru n .
6 Mihai Turinici
Atunci (pentru sirul (x
n
) dat)
_
lim
n
(t
n1
x
1
+ + t
nm
x
n
) = lim
n
x
n
,
daca limita din dreapta exista si este nita.

(P12)
_
x
n
0, y
n
0, [y
1
[ + +[y
n
[ , n,
= lim
n
(x
1
y
n
+ + x
n
y
1
) = 0.
Pentru aceasta va sucient sa punem
t
nm
= y
nm+1
, n = 1, 2, ..., 1 m n.
4.1.2 Serii numerice.
Concepte si rezultate de baza
Fie (u
n
) un sir de numere reale. Numim serie numerica de termen general
u
n
, simbolul
(D1) u
1
+ u
2
+ + u
n
+ (notat si prin
n=1
u
n
sau
n
u
n
).
Semnicat ia acestuia este legata de conceptele anterior introduse pentru
siruri. Mai exact, sa construim sirul de semne part iale
s
1
= u
1
, s
2
= u
1
+ u
2
, ..., s
n
= u
1
+ + u
n
, ... .
Daca (s
n
) este convergent,atunci prin denit ie spunem ca seria
n
u
n
con-
verge; iar s = lim
n
s
n
se va numi suma seriei si scriem s =
n=1
u
n
. (Aceasta
nseamn a ca mult imea termenilor sirului (u
n
) poate adunata). Daca (s
n
)
este divergent,atunci prin denit ie seria
n
u
n
diverge; adica,nu putem aduna
mult imea de termeni ai sirului (u
n
).
Din aceste considerat ii rezulta urmatoarele probleme de baza care se pun
n studiul seriilor
(a) stabilirea naturii seriei (convergent a sau divergent a),
(b) stabilirea sumei seriei (n caz de convergent a).
In ce priveste prima problema, avem urmatorul rezultat de principiu (nu-

mit Criteriul de convergent a Cauchy).
Teorema 4.1.4 Seria
n
u
n
este convergenta daca si numai daca
pentru orice > 0 exista un rang n() cu proprietatea
(PC) n n(), p N =[u
n+1
+ + u
n+p
[ < .
Desigur, aceasta nu nseamn a nimic altceva decat caracterizarea de tip
Cauchy a sirului sumelor part iale (s
n
) (vezi Teorema 4.1.1).

In particular,
pentru p = 1 deducem implicat ia
(P1)
n
u
n
= convergent a = lim
n
u
n
= 0.
(Termenul general al unei serii convergente tinde la zero.)
Criteriul de convergent a stabilit anterior este n general, greu aplicabil
direct; dar, metodologic, el are o important a deosebita n stabilirea unor
criterii de convergent a cu valoare practica mai mare. Vom exemplica aceasta
mai ntai pe seriile cu termeni pozitivi; iar apoi vom trece la cazul general.
Relativ la cea de-a doua problema, se cunosc put ine clase de serii la care
se poate calcula suma. Una dintre acestea este cuprinsa n urmatorul
Exemplu. Sa se studieze seria (geometrica)
n=0
q
n
= 1 + q + q
2
+ + q
n
+
Aici q este un num ar real xat. Dam deoparte cazul q = 1 cand
s
n
= n + 1, n (si deci seria diverge).
Avem atunci (pentru q ,= 1)
s
0
= 1, s
1
= 1 + q =
1 q
2
1 q
, ..., s
n
= 1 + q + + q
n
=
1 q
n+1
1 q
, ...
Din studiul convergent ei sirului (q
n
) rezulta discut ia:
(i) daca [q[ < 1, sirul (s
n
) converge, cu lim
n
s
n
=
1
1q
; si, deci, seria
geometrica converge, cu
n=0
q
n
=
1
1q
8 Mihai Turinici
(ii) daca [q[ 1, sirul (s
n
) este divergent; ca atare, seria geometrica este
si ea divergent a.
Vom mai avea ocazia sa indicam si alte situat ii de acest fel; dar, dupa
cum s-a spus deja, ele sunt relativ restranse.
(A) Sa ne ocupam n continuare de seriile
n
u
n
cu
(C1) u
n
0, pentru n = 1, 2, ... .
Incepem prin a observa ca sirul (s

n
) al sumelor part iale este monoton cres-
cator. Deci, o asemenea serie este
convergent a daca (s
n
) este marginit,
divergenta daca (s
n
) este nemarginit.
Aceasta simpla caracterizare a naturii seriilor cu termeni pozitivi este de efect
n unele cazuri concrete, dupa cum arata si urmatorul
Exemplu. Sa studiem seria (armonica)
n=1
1
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
+
Aici, este un num ar real arbitrar xat. Pentru analiza acesteia, vom porni
de la anumite subsiruri ale sirului sumelor part iale
s
1
= 1, s
2
= 1 +
1
2
, ..., s
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
, ...
Sa admitem ca > 1. Notam q =
1
2
1
; deci 0 < q < 1. Avem
1
2
+
1
3

2
2
=
1
2
1
= q
1
4
+
1
5
+
1
6
+
1
7

4
4
=
_
1
2
1
_
2
= q
2
...............................................................
1
(2
n1
)
+
1
(2
n1
+1)
+ +
1
(2
n
1)

2
n1
(2
n1
)
= q
n1
.
De aici deducem
s
(2
n
1)
1 + q + + q
n1
=
1 q
n
1 q

1
1 q
, n = 1, 2, ... .
Ca atare, sirul sumelor part iale al seriei este marginit; si, astfel, seria n
chestiune converge. Sa luam n discut ie cazul 1. Avem
1
3
+
1
4

2
4

2
4
=
1
2
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8

4
8

4
8
=
1
2
...............................................................
1
(2
n1
+1)
+ +
1
(2
n
)

2
n1
(2
n
)

2
n1
2
n
=
1
2
.
Se obt ine de aici
s
(2
n
)
1 +
(n ori)
..
1
2
+ +
1
2
=
n + 2
2
, n = 1, 2, ... .
Cu alte cuvinte, sirul sumelor part iale ale seriei este nemarginit; ceea ce
nseamn a ca seria n chestiune este divergent a.
Concluziile obt inute se dovedesc utile pentru criterii de convergent a re-
lative (la care, cunoasterea naturii unei serii se obt ine prin comparat ie cu o
alta serie, cunoscuta). Un asemenea criteriu este cont inut n
Teorema 4.1.5 Fie
n
u
n
si
n
v
n
doua serii cu termeni pozitivi, pentru
care (cu , > 0)
(C2) exista un rang k, asa ncat u
n
v
n
, n k.
Au loc atunci implicat iile
(i)
n
v
n
convergenta =
n
u
n
convergenta
(ii)
n
u
n
divergenta =
n
v
n
divergenta.
In particular, condit ia (C2) are loc daca

(C3) exista un rang k, asa ncat
u
n+1
u
n
v
n+1
v
n
, n k.
10 Mihai Turinici
Demonstrat ie. Partea ntaia este clara, din compararea sirurilor sumelor
part iale asociate. Pentru partea a doua, nu avem decat sa observam ca, prin
nmult iri succesive ale relat iilor din (C2), rezulta
u
n
u
k
v
n
v
k
, pentru orice n k;
iar,de aici, concluzia este clara.
Sa notam ca de aici mai avem si implicat ia
(P2) 0 < lim
n
u
n
v
n
< =
n
u
n
si
n
v
n
au aceeasi natura.
Exemplu. Sa se studieze natura seriei
n
1
n
n + 1
Vom compara aceasta
cu seria
n
1
n
n
=
n
1
n
3/2
care este convergenta ( =
3
2
> 1). Facem limita
raportului termenilor generali
lim
n
u
n
v
n
= lim
n
1
n
n+1
1
n
n
= lim
n
n
n + 1
= 1 (0, ).
Cu cele spuse anterior, cele doua serii au aceeasi natura; deci, seria n
chestiune este convergent a.
Vom completa aceste considerat ii cu criterii de convergent a absolute (care,
din analiza doar a termenilor seriei sa dea raspunsul privind natura acesteia).
Avem n acest sens
Teorema 4.1.6 Fie
n
u
n
o serie cu termeni pozitivi pentru care,e
(C4) exista = lim
n
u
n+1
u
n
(0 )
e ca (independent de aceasta)
(C5) exista = lim
n
n
u
n
(0 ).
Atunci,daca < 1, seria converge ,iar daca > 1, seria diverge.
Demonstrat ie. Vom studia numai cazul descris de (C4). Fie < 1; exista
> 0 cu q = + < 1. Conform denit iei limitei, se poate gasi rangul
k = n(), asa ca
u
n+1
u
n
q =
q
n+1
q
n
, n k;
si cum
n
q
n
converge, seria
n
u
n
de asemenea converge, n baza rezultatului
precedent. Cazul > 1 se analizeaza n acelasi mod.
Prin convent ie, partea nt aia a acestei teoreme alcatuieste ceea ce se
cheama criteriul raportului (dAlembert), iar partea a doua, criteriul radaci-
nii (Cauchy).
n
x
n
n!
, unde x 0 este un parametru.
Aplicam criteriul raportului
lim
n
u
n+1
u
n
= lim
n
x
n+1
(n+1)!
x
n
n!
= lim
n
x
n + 1
= 0 < 1.
Seria n discut ie este deci convergenta, pentru oricare x 0.
Sa observam ca, pentru = 1, teorema precedent a nu ne arata ce se
nt ampla cu seria. Spunem ca suntem ntr-un caz de nedeterminare.

Intr-o
asemenea situat ie, pentru a decide asupra naturii seriei, este nevoie de criterii
mai ne. Unul dintre acestea este asanumitul criteriu RaabeDuhamel:
Teorema 4.1.7 Fie
n
u
n
o serie cu termeni pozitivi, pentru care
(C6) exista = lim
n
n
_
u
n
u
n+1
1
_
(0 ).
Atunci,daca > 1, seria converge, iar daca < 1, seria diverge.
Demonstrat ie. Sa admitem > 1; exista > 0 cu q = > 1. Conform
denit iei limitei,se poate gasi rangul k = n() asa nc at
n
_
u
n
u
n+1
1
_
q, n k;
12 Mihai Turinici
sau, echivalent,
nu
n
(n + 1)u
n+1
(q 1)u
n+1
, n k.
Far a a restrange din generalitate, putem lua k = 1. Scriem succesiv primele
n inegalitat i si apoi le adunam. Obt inem astfel relat iile
u
1
(q 1)(u
1
+ + u
n
), n 1.
Adica, sirul sumelor part iale al seriei
n
u
n
este marginit, ceea ce nseamn a
ca seria converge. Cazul < 1 se studiaza analog.
Ca mai nainte, avem si aici caz de nedeterminare ( = 1). Atunci, se
pune problema obt inerii de alte criterii mai ne, etc. Cele spuse pana acum
sunt totusi operante n destule situat ii concrete.
n
1 3 (2n 1)
2 4 (2n)
1
2n + 1
Evaluam
deocamdata raportul a doi termeni consecutivi
u
n+1
u
n
=
13(2n1)(2n+1)
24(2n)(2n+2)
1
2n+3
13(2n1)
24(2n)
1
2n+1
=
(2n + 1)
2
(2n + 2)(2n + 3)
In felul acesta, lim

n
u
n+1
u
n
= 1; adica, criteriul raportului nu este operant
( caz de nedeterminare). Sa aplicam criteriul RaabeDuhamel:
lim
n
n
_
u
n
u
n+1
1
_
= lim
n
n
_
(2n+2)(2n+3)
(2n+1)
2
1
_
=
= lim
n
6n
2
+5n
(2n+1)
2
=
3
2
> 1.
Seria noastra este deci convergent a.
(B) Trecem acum la studiul seriilor cu termeni oarecare.

Incepem cu
urmatorul criteriu de comparat ie (datorat lui Weierstrass).
Teorema 4.1.8 Fie
n
u
n
o serie cu termenii oarecare pentru care
(C7) [u
n
[
n
, pentru orice n.
Daca seria (cu termeni pozitivi)
n
este convergenta, atunci si seria
n
u
n
este convergenta.
Demonstrat ie. Se foloseste criteriul de convergent a Cauchy.
Exemplu. Sa se studieze seria
n
x
n
n!
, unde x R. Avem
x
n
n!
[x[
n
n!
, n = 0, 1, ...
Cum seria cu termeni pozitivi
n
[x[
n
n!
converge (a se vedea un exemplu an-
terior), va rezulta ca si seria init ial a converge, oricare ar x R.
In particular, seria
n
u
n
converge daca seria modulilor
n
[u
n
[ converge.
(Vom numi seria init iala, absolut convergenta n acest caz.) Cu alte cuvinte,
(P3) orice serie absolut convergent a este convergenta.
Ment ionam ca, astfel de serii au proprietat ile importante:
(i) asociativitatea: n orice mod am grupa termenii, rezultatul sumarii
acestor fragmente de serie este acelasi;
(ii) comutativitatea: n orice ordine am suma termenii, rezultatul este acelasi.
Ne intereseaz an continuare studiul acelor serii
n
u
n
pentru care tehnicile
anterioare nu sunt aplicabile. O modalitate utila de abordare a lor este
furnizata de asanumitul criteriu al lui Abel:
Teorema 4.1.9 Fie data seria
n
v
n
n care
(C8) sirul sumelor part iale ale seriei
n
este marginit
(C9) (v
n
) este un sir monoton convergent la zero.
Atunci, obligatoriu
n
v
n
converge.
Demonstrat ie. Sa notam
n
=
1
+ +
n
, n 1 (deci
n
=
n
n1
, n 2).
14 Mihai Turinici
Ipoteza (C8) ne spune ca (
n
) este marginit; deci
exista M > 0 asa ca [
n
[ M, pentru tot i n.
Fie n 1, p 1 numere naturale arbitrare deocamdata. Avem evaluarile
(cu (v
n
) descrescator, de pilda)
[
p
h=1
n+h
v
n+h
[ = [
p
h=1
(
n+h
n+h1
)v
n+h
[ =
= [
n
v
n+1
+
n+p
v
n+p
+
p1
k=1
n+k
(v
n+k
v
n+k+1
)[
[
n
[[v
n+1
[ +[
n+p
[v
n+p
[ +
p1
k=1
[
n+k
[(v
n+k
v
n+k+1
)
M([v
n+1
[ +[v
n+p
[ +
p1
k=1
(v
n+k
v
n+k+1
)) 2M([v
n+1
[ +[v
n+p
[).
Conform ipotezei (C9), rezulta ca, dat > 0, exista un rang n() cu
n n() =[v
n
[ /2M (deci [v
n+p
[ /2M).
Ca atare, criteriul Cauchy se veric a pentru seria noastra si concluzia reiese
(cu Teorema 4.1.4).
Exemplu. Sa se studieze seria
n
1
n
sin(nx) unde x este un parametru.
Criteriul comparat iei nu se poate aplica deoarece acesta revine la
[
1
n
sin(nx)[
1
n
, n = 1, 2,
cu seria de comparat ie
n
1
n
, divergenta. Aplicam criteriul Abel cu
n
= sin(nx), v
n
=
1
n
, n = 1, 2, ...
Avem (conform unor formule cunoscute)
[
1
+ +
n
[ =
cos
x
2
cos(nx +
x
2
)
2 sin
x
2
1
[ sin
x
2
[
, n = 1, ...
(Desigur, aceasta cere x ,= 2k, k Z, ceea ce si presupunem.) Pe de
alta parte, (v
n
) este monoton descrescator si convergent la zero. Pe baza
criteriului ment ionat se deduce atunci ca seria noastra converge.
In particular, condit ia de marginire (C8) are loc cand
n
= (1)
n
, n = 1, 2, ...;
adica, atunci cand seria n discut ie devine
n
(1)
n
v
n
. (O asemenea serie
se zice alternanta.) Ajungem atunci sa formulam asanumitul criteriu de
convergent a Leibniz pentru aceste serii:
(P4)
_
_
_
seria alternant a
n
(1)
n
v
n
converge de ecare data cand
(v
n
) este monoton si convergent la zero.
Exemplu. Seria alternant a
n
(1)
n
1
n
satisface condit iile precedente; deci,
ea este convergent a.
Sa observam ca pentru seria din acest exemplu, seria modulilor (adica
n
1
n
) diverge; o serie cu aceasta proprietate se zice semiconvergenta. Notam
ca n acest caz, nici una din proprietat ile ment ionate la cazul seriilor absolut
convergente nu se mai pastreaz a.
(C)

In ce priveste suma unei serii numerice urmatoarea observat ie se
poate dovedi utila.
Teorema 4.1.10 Fie
n
u
n
o serie numerica la care termenul general al ei
admite reprezentarea
(C10) u
n
=
n
n+1
, n = 1, 2, ... .
Atunci, seria considerata converge sau diverge odata cu sirul (
n
); iar, n caz
de convergent a, suma ei are expresia
n=1
u
n
=
1
lim
n
n
.
Demonstrat ie. Sa evalu am sirul sumelor part iale ale seriei. Avem
_
_
s
1
= u
1
=
1
2
s
2
= u
1
+ u
2
=
1
2
+
2
3
=
1
3
.
.
.
s
n
= u
1
+ + u
n
=
1
2
+ +
n
n+1
=
1
n+1
16 Mihai Turinici
De aici, urmeaza ca (s
n
) converge daca si numai daca (
n
) converge.

In plus,
trecand la limita n relat ia anterioara avem, n caz de convergent a
lim
n
s
n
= lim
n
(
1
n+1
) =
1
lim
n
n
.
Teorema este astfel dovedit a.
Prin denit ie, vom numi telescopica orice serie numeric a la care termenul
general veric a (C10).
Exemplu. Sa se studieze convergent a seriei
n
1
n(n+1)
; iar, n caz armativ,
sa se calculeze si suma acesteia. Avem, evident (prin descompunere n fract ii
simple),
1
n(n + 1)
=
1
n

1
n + 1
, n = 1, 2, ... .
Suntem deci n cazul rezultatului anterior, cu
n
=
1
n
, n = 1, 2, .... Cum
(
n
) converge, cu lim
n
n
= 0, urmeaza ca seria noastra este convergent a, iar
suma ei este
n=1
1
n(n + 1)
=
1
lim
n
n
= 1.
(D) Ca o completare a celor spuse anterior, sa mai facem cateva obser-
vat ii privind operat iile cu seriile. Fie
n
u
n
si
n
v
n
doua serii numerice.
Numim seria
n
z
n
, unde
z
n
= u
n
+ v
n
, n = 1, 2, ...
suma celor doua serii; o vom mai nota si prin
n
(u
n
+v
n
). Este o consecint a
imediata a denit iei implicat ia
(P5)
n
u
n
= conv.,
n
v
n
= conv. =
n
(u
n
+ v
n
) = conv.
In plus, are loc si formula (n caz de convergent a desigur)

(P6)
n=1
(u
n
+ v
n
) =
n=1
u
n
+
n=1
v
n
.
Mai departe, sa numim seria
n
t
n
, unde
t
n
= u
1
v
n
+ u
2
v
n1
+ + u
n1
v
2
+ u
n
v
1
, n = 1, 2, ...,
produsul celor doua serii. Analiza convergent ei acestei serii nu mai este la fel
de simpla ca precedenta. Dam far a demonstrat ie urmatorul rezultat (numit
Teorema lui Cauchy):
Teorema 4.1.11 Daca ambele serii
n
u
n
si
n
v
n
sunt absolut convergente,
atunci seria produs
n
t
n
este,si ea, absolut convergenta , iar suma ei este
produsul sumelor celor doua serii
n=1
t
n
=
_

n=1
u
n
__

n=1
v
n
_
.
Exemplu. Dupa cum s-a aratat deja ntr-un loc anterior, seria
n
x
n
n!
con-
verge absolut, pentru orice valoare a parametrului real x. Sa notam
(x) =
n=0
x
n
n!
, x R.
Fie x si y valori reale arbitrare. Produsul seriei
n
x
n
n!
cu seria
n
y
n
n!
va ,
conform denit iei, seria
n
t
n
unde
_
_
t
n
=
x
0
0!
y
n
n!
+
x
1
1!
y
n1
(n1)!
+ +
x
n1
(n1)!
y
1
1!
+
x
n
n!
y
0
0!
=
=
n
k=0
1
k!(nk)!
x
k
y
nk
=
1
n!
n
k=0
C
k
n
x
k
y
nk
=
1
n!
(x+y)
n
, n=0, 1, ....
Cum ambele serii sunt absolut convergente, rezulta ca (din teorema ante-
rioara) si seria
n
t
n
este absolut convergent a; n plus,
n=0
t
n
=
_

n=0
x
n
n!
__

n=0
y
n
n!
_
= (x)(y).
Dar, evident (prin calculele anterioare),
n=0
t
n
=
n=0
(x + y)
n
n!
= (x + y).
Am ajuns deci la concluzia ca
18 Mihai Turinici
(R1) (x + y) = (x)(y), x, y R.
Sa completam informat iile anterioare cu nca una:
(R2) ((1) =)
n=0
1
n!
= e (= num arul lui Euler).
Pentru demonstrarea acestei formule, sa notam
x
n
= 1 +
1
1!
+ +
1
n!
, y
n
=
_
1 +
1
n
_
n
, n 1.
Din formula binomului a lui Newton avem
y
n
= 1 +
n
1!
1
n
+
n(n1)
2!
1
n
2
+ +
n(n1)1
n!
1
n
n
=
= 1 +
1
1!
+
1
2!
(1
1
n
) + +
1
n!
(1
1
n
) (1
n1
n
).
Si, cum ecare paranteza poate majorata prin 1, avem
y
n
x
n
, n = 1, 2, ...
iar de aici, prin trecere la limita, e lim
n
x
n
. Pe de alta parte, oricare ar
k 2 arbitrar xat, putem scrie din evaluarea precedent a
y
n
1 +
1
1!
+
1
2!
(1
1
n
) + +
1
k!
(1
1
n
) (1
k 1
n
), n > k.
Trec and la limita pentru n , gasim atunci
e x
k
, oricare ar k 2,
si, deci, e lim
k
x
k
. Combinand informat iile gasite, deducem e = lim
n
x
n
care nseamna tocmai ceea ce trebuia dovedit.
Vom vedea ulterior ca din (R1)+(R2) deducem forma funct ional a a lui
; anume
(x) = e
x
, x R.
Cu alte cuvinte, avem ca valabil a formula
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ +
x
n
n!
+ , x R.
4.1.3 Convergent a pe spat iile R
m
Dat num arul natural m, e R
m
spat iul liniar mdimensional (al vectorilor
linie)
R
m
= x = (x(1), ..., x(m)); x(1), ..., x(m) R.
Cu alte cuvinte, vom identica ecare vector x din R
m
cu funct ia x : 1, ..., m
R denita prin
x(i) = coordonata de indice i din vectorul x.
Am introdus (Sect iunea 1.1.8) norma unui vector din R
m
prin
|x| = [(x(1))
2
+ + (x(m))
2
]
1/2
, x = (x(1), ..., x(m)) R
m
.
Proprietat ile mai importante ale acesteia sunt
(P1)
_
|x + y| |x| +|y|, |x| = [[ |x|, x, y R
m
, R;
|x| 0, x R
m
; |x| = 0 x = 0.
Cu alte cuvinte, norma unui vector apare ca o generalizare a modulului unui
numar real. Ar de asteptat astfel sa putem construi o teorie a convergent ei
n aceste spat ii, dupa modelul precedent; este tocmai ceea ce intent ion am n
continuare.
Pentru ecare cuplu x, y R
m
, numim distant a dintre acesti vectori,
numarul |x y|. Sa facem notat ia
S(x, ) = y R
m
; |x y| < , x R
m
, > 0.
Vom numi aceasta, sfera deschisa cu centrul x de raza .

In continuare, sa
numim vecinatate a punctului x R
m
,
(D1) orice asemenea sfera deschisa cu centrul n x,
(D2) orice parte din R
m
care include o asemenea sfera.
Familia tuturor vecin at at ilor punctului x se va nota prin 1(x).
Fie dat un sir de vectori din R
m
x
1
= (x
1
(1), ..., (x
1
(m)), ..., x
n
= (x
n
(1), ..., x
n
(m)), ...;
si, de asemenea, vectorul x = (x(1), ..., x(m)) din R
m
. Zicem ca (x
n
) converge
catre x (si scriem aceasta prin x
n
x sau lim
n
x
n
= x) daca
20 Mihai Turinici
(D3) oricare ar vecinatatea V 1(x) exista un rang n(V ) asa ca x
n
V ,
oricare ar rangul n n(V ).
Denit ia este formal identic a cu aceea din cazul m = 1. O forma echivalent a
de scriere a ei este urmatoarea:
(D4) pentru orice > 0 exista un rang n() asa ca
n n() =|x
n
x| < (sau x
n
S(x, )).
Urmatorul rezultat este important de semnalat.
Teorema 4.1.12 Avem echivalent a
(P2) x
n
x x
n
(1) x(1), ..., x
n
(m) x(m).
Adica: sirul de vectori (x
n
) converge catre vectorul x daca si numai daca
sirul componentelor de un anume rang al lui (x
n
) converge la componenta de
acelasi rang a lui x.
Demonstrat ia se bazeaza pe dubla inegalitate
max
1im
[x
n
(i) x(i)[ |x
n
x| m max
1im
[x
n
(i) x(i)[, n = 1, 2, ... .
Urmeaza de aici o important a concluzie de natura metrica
(P3) R
m
este spat iu complet, pentru orice m.
Exemplu. Fie dat sirul de vectori din R
3
x
n
=
_
n + 1
3n + 2
, 2
n
,
n
3
5
n
_
, n = 1, 2, ... .
Limita sirului respectiv este n aceste condit ii
lim
n
x
n
=
_
lim
n
n + 1
3n + 2
, lim
n
2
n
, lim
n
n
3
5
n
_
=
_
1
3
, 0, 0
_
.
Sa descriem acum unele mult imi din R
m
asociate structurilor introduse.
Fie D o mult ime nevida de vectori din R
m
.
(i) Vectorul x R
m
se va numi punct interior pentru D daca exista > 0
asa ncat S(x, ) D (deci, n particular, x D). Mult imea tuturor acestor
puncte alcatuieste interiorul mult imii D si se noteaza int (D). Mult imea D
se zice deschisa daca toate punctele ei sunt interioare. Ca exemplu imediat
de asemenea mult imi avem orice sfera deschisa din spat iul considerat; si, de
asemenea,
(R
0
+
)
m
= x = (x(1), ..., x(m)); x(1) > 0, ..., x(m) > 0
(mult imea vectorilor cu toate componentele strict pozitive.)
(ii) Vectorul x R
m
se va numi punct aderent pentru D daca exista
un sir (x
n
) din D cu x
n
x. Mult imea tuturor acestor puncte alcatuieste
aderent a (sau nchiderea) mult imii D si se noteaza ad (D). Mult imea D se
zice nchisa daca este identic a cu nchiderea sa. Exemple de asemenea mul-
t imi sunt toate sferele nchise
S[x, ] = y R
m
; |x y| , x R
m
, > 0;
si, de asemenea,
R
m
+
= x = (x(1), ..., x(m)); x(1) 0, ..., x(m) 0
(conul vectorilor de coordonate pozitive ale spat iului R
m
.) Sa mai remarcam
cu aceasta ocazie proprietatea
(P4) o mult ime a lui R
m
este deschis a (respectiv nchisa) daca si numai daca
complementara sa este nchis a (respectiv deschis a).
(iii) Vectorul x R
m
se va numi punct de acumulare pentru D daca
exista un sir (x
n
) n D cu
x
n
,= x, n; x
n
x.
Mult imea tuturor acestor puncte alcatuieste mult imea derivata a lui D si se
noteaza ac (D). Orice punct de acumulare este, desigur, punct aderent dar
nu si reciproc. Orice punct din D care nu este punct de acumulare al lui D
se zice punct izolat al lui D.
(iv) Vectorul x R
m
se va zice punct frontiera al lui D daca acesta
este atat punct aderent al lui D, cat si punct aderent al complementarei
D
c
= R
m
D. Mult imea tuturor punctelor frontiera ale lui D alcatuieste
frontiera mult imii D si se noteaza fr (D). De pilda, frontiera oricarei sfere
nchise sau deschise este coaja acesteia:
fr (S(x, )) = fr (S[x, ]) = y R
m
; |x y| = .
22 Mihai Turinici
Mult imea de vectori D se zice marginita daca poate nchisantr-o sfera;
sau, echivalent, ntr-o sfera cu centrul n origine. Ca exemplu n acest sens
poate servi orice sfera nchisa sau deschisa. Ment ion am cu aceasta ocazie
proprietatea (BolzanoWeierstrass)
(P5) orice mult ime innita si marginit a are puncte de acumulare.
Mult imea de vectori D se zice compacta daca este simultan marginit a si
nchis a. Ca exemplu de asemenea mult ime poate servi orice sfera nchis a.
Alte exemple pot deduse din observat ia ca orice parte nchisa a unei mul-
t imi compacte este compacta.
In ne, mult imea de vectori D se va zice conexa daca n orice descompu-

nere de forma D = D
1
D
2
cu D
1
, D
2
nevide disjuncte, macar una din cele
doua part i are un punct de acumulare n cealalta. Ca exemplu de asemenea
mult imi avem orice parte convexa a lui R
m
.

In particular, pentru m = 1
intervalele sunt conexe; reciproca este, de asemenea, adevarata. O mult ime
conexa si deschis a se numeste domeniu; iar,o mult ime conexa si compacta se
va zice continuum.
4.1.4 Serii de vectori (n spat iile R
m
)
Fie
x
1
= (x
1
(1), ..., x
1
(m)), ..., x
n
= (x
n
(1), ..., x
n
(m)), ...,
un sir de vectori din R
m
. Vom numi si aici simcolul
x
1
+ x
2
+ + x
n
+ (notat, de asemenea,
n
x
n
)
o serie vectoriala.Semnicat ia acestuia este urmatoarea.Denim sirul de vec-
tori (ai sumelor part iale) din R
m
s
1
= x
1
, s
2
= x
1
+ x
2
, ..., s
n
= x
1
+ + x
n
, ... .
Prin denit ie,vom spune ca seria
n
x
n
converge (n R
m
) daca sirul (s
n
)
converge (n R
m
); iar,n acest caz, vectorul s = lim
n
s
n
se va numi suma
seriei n chestiune si vom nota aceasta s =
n=1
s
n
.

In caz contrar, seria
n
x
n
se va zice divergenta.
Proprietat ile de baza ale seriilor vectoriale rezulta n esent a din urmatoa-
rea teorema de tip relativ.
Teorema 4.1.13 Seria vectoriala
n
x
n
este convergenta daca si numai daca
ecare din seriile numerice
n
x
n
(1), ...,
n
x
n
(m), este convergenta. Iar, n
acest caz, suma ei se obt ine prin formula
n
x
n
=
_
n
x
n
(1), ...,
n
x
n
(m)
_
(adica, prin sumarea pe componente).
Demonstrat ie. Nu avem decat sa t inem cont de denit ia convergent ei unei
serii vectoriale si caracterizarea convergent ei unui sir de vectori prin inter-
mediul componentelor (rezultatul precedent).
In felul acesta, ntreaga problematica a seriilor vectoriale se reduce la

aceea a seriilor numerice.
Exemplu. Seria vectoriala
n
_
1
n
2
, 2
n
, (1)
n
1
n
_
este convergent a (n R
3
),
deoarece eiecare din seriile numerice componente
n
1
n
2
,
n
2
n
,
n
(1)
n
1
n
este convergent a. Dimpotriva, seria vectoriala
n
_
1
n
, 3
n
_
este divergenta
(n R
2
); caci una din seriile componente (anume
n
1
n
) este divergenta (n
R).
In particular, de aici rezulta versiunea vectoriala a Criteriului de comparat ie

Weierstrass (formulat pentru serii numerice).
Teorema 4.1.14 Fie
n
x
n
o serie vectoriala pentru care
|x
n
|
n
, pentru orice n.
Daca seria (cu termeni pozitivi)
n
este convergenta, atunci si seria vec-
toriala
n
x
n
converge.
Demonstrat ia se reduce n ultima instant a la aceea a teoremei corespun-
zatoare; nu mai dam detalii.
24 Mihai Turinici
4.1.5 Siruri si serii de matrici
Date numerele naturale p, q sa notam cu /(p, q) spat iul liniar al tuturor
matricilor de tip (p, q)
/(p, q) = A = (a(i, j)); a(i, j) R, 1 i p, 1 j q.
Si aici vom identica ecare matrice A din /(p, q) cu funct ia a : 1, ..., p
1, ..., q R denita prin
a(i, j) = elementul de pe linia i si coloana j din matricea A.
Introducem o norma pe acest spat iu prin convent ia
|A| =
_
_
i,j
(a(i, j))
2
_
_
1/2
, A = (a(i, j)) /(p, q).
Se constata valabilitatea proprietat ilor cunoscute; anume
(P1)
_
|A + B| |A| +|B|, |A| = [[ |A|, A, B /(p, q), R;
|A| 0, A /(p, q); |A| = 0 A = 0.
In plus, mai avem valabila si

(P2) |AC| |A| |C|, A /(p, q), C /(q, r).
(Aici, r este un alt numar natural arbitrar xat.)
Numim |A B| distant a dintre matricile A si B din /(p, q). Not iunile
de sfera si vecin atate se introduc n acelasi mod ca la vectori. Acestea, la
randul lor, permit introducerea not iunii de convergent a a unui sir de matrici
A
1
= (a
1
(i, j)), A
2
= (a
2
(i, j)), ..., A
n
= (a
n
(i, j)), ...
catre o matrice limita A = (a(i, j)) (toate acestea luate ca elemente din
/(p, q)). Rezultatul anterior devine n acest context
Teorema 4.1.15 Avem echivalent a
A
n
A a
n
(i, j) a(i, j), 1 i p, 1 j q.
Adica: sirul de matrici (A
n
) converge la matricea A daca si numai daca
sirul elementelor de pe acelasi loc din (A
n
) converge la elementul de pe locul
respectiv din A.
Fie (A
n
) un sir de matrici din /(p, q). Zicem ca seria matriciala
n
A
n
este convergenta daca sirul matricial (S
n
) al sumelor part iale
S
1
= A
1
, S
2
= A
1
+ A
2
, ..., S
n
= A
1
+ + A
n
, ...
converge (n /(p, q)); iar, n acest caz, matricea limita S = lim
n
S
n
se
va numi suma seriei, si o notam S =
n=1
A
n
.

In caz contrar, seria se zice
divergenta. Proprietat ile de baza ale seriilor matriciale rezulta din Teorema
4.1.13 (corespunzator adaptata).

In particular, putem formula si aici un
rezultat corespunzator Teoremei 4.1.14 ; nu mai dam alte detalii.
Vom da acum doua aplicat ii importante ale acestor dezvolt ari. Fie p
numar natural dat si /(p) spat iul tuturor matricilor patrate cu p linii si p
coloane. Sa notam ca din (P2) avem
(P3) |C
n
| |C|
n
, n = 0, 1, ..., C /(p).
(i) Oricare ar matricea A = (a
ij
) din /(p) cu = |A| < 1, seria
(geometrica) matriciala
n
A
n
converge. Aceasta rezulta din Criteriul de
comparat ie Weierstrass pentru serii matriciale, daca t inem cont de evaluarile
(deduse din (P3))
|A
n
|
n
, n = 0, 1, 2, ... .
In ce priveste suma acestei serii, avem formula

(I A)
1
=
n=0
A
n
(pentru asemenea matrici A).
Adica, mai exact, oricare ar matricea A din /(p) cu |A| < 1, (I A)
1
exista si apare drept suma a seriei considerate. Pentru aceasta, nu avem
decat sa pornim de la identitatea (matriciala)
(I A)(I + A + + A
n
) = I A
n+1
, n = 1, 2, ...,
si sa facem apoi o trecere la limita pentru n . (Notam ca, din |A| < 1,
avem lim
n
A
n
= 0.)
(ii) Oricare ar matricea A = (a
ij
) din /(p), seria matriciala
n
1
n!
A
n
converge. Aceasta rezulta din nou cu Criteriul de comparat ie Weierstrass (si
26 Mihai Turinici
evaluarile anterioare) daca ne aducem aminte ca
seria (numeric a)
n
1
n!
n
converge, 0.
Sa notam cu (A) suma acesteia; adica
(A) = I +
1
1!
A + +
1
n!
A
n
+ , A /(p).
In primul rand, evident,

(R1) (xI) =
_
1 +
x
1!
+ +
x
n
n!
+
_
I = e
x
I, x R.
In al doilea rand, prin rat ionamente similare cu acelea din cazul numeric
(Sect iunea 4.1.2), deducem
(R2) (A + B) = (A) (B), daca AB = BA.
Vom folosi faptul ca, oricare ar cuplul de matrici A, B care permuta ntre
ele (AB = BA), este valabil a formula binomului (Newton)
(A + B)
n
=
n
n=0
C
k
n
A
nk
B
k
, n = 1, 2, ... .
Din aceste doua proprietat i urmeaza ca A (A) act ioneaz a ca o funct ie
exponent ial a de matrici. Vom nota aceasta n forma
(A) = e
A
, A /(p).
In acest caz, se poate scrie formula

e
A
= I +
1
1!
A + +
1
n!
A
n
+ , A /(p).
Probleme propuse la 4.1
1. Sa se calculeze limitele sirurilor
a) x
n
= n(1
n
a), (a=numar pozitiv arbitrar)

b) x
n
=
1 3 (2n 1)
2 4 (2n)
(Indicat ie: x
n

1
2n + 1
, n.)
2. Sa se studieze sirurile recurente (r=parametru pozitiv)
a) x
n+1
=
r + x
n
, n 1 ; x
1
= 0
b) x
n+1
=
1
2
_
x
n
+
r
x
n
_
, n 1 ; x
1
> 0.
3. Sa se studieze seriile cu termeni pozitivi
a)
n
_
r
n
2
+ n + 1
n
2
_
n
, r 0 (Criteriul rad acinii)
b)
n
nr
n
, r 0 (Criteriul raportului)
c)
n
(2n)!
4
n
(n!)
2
(Criteriul Raabe-Duhamel)
4. Sa se precizeze care din seriile urmatoare este absolut convergent a sau
semiconvergent a
(a):
n
(1)
n+1
2
n
sin
2n
x
n + 1
; (b):
n
(1)
n+1
1
_
n(n + 1)
.
5. Sa se demonstreze egalitatea
_

n=0
q
n
_
2
=
n=0
(n + 1)q
n
, daca [q[ < 1.
6. Sa se demonstreze convergent a si sa se calculeze suma seriilor
a)
n=1
1
n(2n + 1)
; b)
n=0
na
n
, [a[ < 1; c)
n=1
n
2
3n + 2
n!

4.2 Funct ii de mai multe variabile.
Limita si continuitate
4.2.1 Limita unei funct ii de o variabila
Fie f : D R o funct ie denita pe mult imea D R si a = punct de
acumulare al lui D. Zicem ca marimea este limita funct iei f n punctul a
(si scriem = lim
xa
f(x)) daca
28 Mihai Turinici
(D1)
_
oricare ar sirul (x
n
) din D a cu x
n
a,
avem f(x
n
) (sirul imaginilor converge catre ).
Formal, denit ia ram ane aceeasi chiar n cazul cand a sau este unul din
simbolurile (+) sau (). Un mod echivalent de a scrie denit ia este
urmatorul: = lim
xa
f(x) daca
(D2)
_
oricare ar vecin atatea V 1(), exista vecinatatea U 1(a)
asa ncat x U (D a) =f(x) V.
In legatura cu denit ia data este important de subliniat urmatoarele aspecte

de principiu:
(i) punctul (de acumulare) a nu este necesar sa en mult imea de denit ie
D (adica, f(a) poate sa nu e denit). Daca a este punct izolat al mult imii
D, problema limitei n acest punct nu se pune;
(ii) marimea nu este legata de valoarea funct iei n punctul a (daca
exista). Aceasta deoarece, n procesul trecerii la limita n punctul a, nu
intereseaza comportarea funct iei n punctul a, ci n punctele vecine acestuia
(din mult imea de denit ie D).
Rezulta din denit ia (D1) ca, n oricare din urmatoarele situat ii, nu exista
limita funct iei f n punctul de acumulare a:
(a) pentru cel put in un sir (x
n
) din D a cu x
n
a, sirul (f(x
n
)) nu
are limita,
(b) pentru doua siruri (x
n
) si (x
n
) din D a cu x
n
a, x
n
a,
limitele sirurilor (f(x
n
)) si (f(x
n
)) exista, dar sunt distincte.
Exemplu. Fie data funct ia
f(x) = cos
1
x
, x ,= 0.
Mult imea de denit ie este D = R 0. Punctul a = 0 este evident punct
de acumulare al acesteia. Sa studiem existent a limitei n acest punct. Con-
sideram sirurile (convergente spre a = 0)
x
n
=
1
2n
, n N =f(x
n
) = 1, n = lim
n
f(x
n
) = 1
x,
n
=
1
2
+2n
, n N =f(x
n
) = 1, n = lim
n
f(x
n
) = 0
Cum sirurile valorilor funct iei asociate acestora dau limite distincte, urmeaza
ca nu exista lim
x0
f(x).
Ca o ultima observat ie cu caracter general mai ment ion am si faptul ca,
n analogie cu ceea ce se ntmpla la siruri, exista si aici posibilitatea de a
caracteriza existent a limitei ntr-un punct fara a face sa intervin a explicit
valoarea acesteia. Mai precis, avem (criteriul CauchyBolzano):
Teorema 4.2.1 Funct ia f : D R are limita nita n punctul de acumu-
lare a, daca si numai daca
(D3)
_
pentru orice > 0 exista o vecinatate V 1(a) asa ncat
x
, x
V (D a) =[f(x
) f(x
)[ < .
Cu alte cuvinte, exista limitan punct daca, plasandu-ne sucient de aproape
de acesta, distant ele dintre valorile funct iei n aceste puncte sunt oricat de
mici dorim. Desigur, cazul a = + sau a = nu este exclus n enunt ul
anterior.
Datorita structurii particulare a mult imii numerelor reale, not iunea de
limita are doua determinari posibile. Mai precis, e a punct de acumulare
nspre dreapta al lui D (adica exista siruri (x
n
) din D(, a) cu x
n
a.)
Zicem ca marimea
s
este limita la stanga a funct iei f n punctul a, si scriem
aceasta
s
= lim
xa
f(x) = lim
xa
x<a
f(x) = f(a 0)
daca
(D4)
_
oricare ar sirul (x
n
) din D a
cu x
n
< a, n, si x
n
a, avem f(x
n
)
s
.
(Desigur,
s
poate si unul din simbolurile (+) sau ().) Analog, e
a punct de acumulare nspre stanga al lui D (adica exista siruri (x
n
) din
D (a, ) cu x
n
a). Zicem ca marimea
d
este limita la dreapta a
funct iei f n punctul a, si scriem aceasta
d
= lim
xa+
f(x) = lim
xa
x>a
f(x) = f(a + 0)
daca
(D5)
_
oricare ar sirul (x
n
) din D a
cu x
n
> a, n, si x
n
a, avem f(x
n
)
d
.
(Ca si mai sus,
d
= + sau
d
= sunt cazuri permise.) Relat ia acestor
limite laterale cu limita (bilaterala) este data de formula
30 Mihai Turinici
(RL) lim
xa
f(x) = f(a 0) = f(a + 0).
Adica: daca exista limita, atunci exista si limite laterale egale cu aceasta;
si, reciproc, daca limitele laterale sunt egale, valoarea lor comuna reprezint a
tocmai limita n acel punct (a funct iei considerate).
In ce priveste calculele cu limite de funct ii, acestea rezulta n esent a din

cele spuse la siruri. Mai precis, avem urmatorul rezultat sintetic:
Teorema 4.2.2 Fie f : D R, g : D R doua funct ii pentru care
exista = lim
xa
f(x), = lim
xa
g(x). Atunci
(P1) lim
xa
(f(x) + g(x)) = + (caz exceptat: );
(P2) lim
xa
(f(x)g(x)) = (caz exceptat: 0 );
(P3) lim
xa
(f(x)/g(x)) = / (cazuri exceptate: 0/0, /);
(P4) lim
xa
(f(x))
g(x)
=
(cazuri exceptate:
, 0
, 1
);
(P5) f(x) g(x), x D = ;
(P6) f(x) h(x) g(x), x D, = = lim
xa
h(x) = = .
Toate formulele de mai sus sunt valabile si pentru limite laterale. O
situat ie important a n care exista asemenea limite este descrisa de
Teorema 4.2.3 Orice funct ie monotona admite limite laterale nite n orice
punct de acumulare al mult imii de denit ie.
In ce priveste unele cazuri de except ie, ment ion am formulele

lim
xa
1
x a
= , lim
xa+
1
x a
= +,
precum si limita remarcabila
lim
x0
(1 + x)
1/x
= e.
Mai adaugam la acestea si urmatoarea egalitate utila n practica (formula
schimbarii de variabil a)
(P7)
_
_
_
lim
xa
f(u(x)) = lim
yb
f(y) daca aceasta ultima limita exista
si daca lim
xa
u(x) = b.
Exemplu. Sa se calculeze lim
xa
(1 + u(x))
1/u(x)
, daca lim
xa
u(x) = 0. Facand
y = u(x) si folosind formula (P7), avem
lim
xa
(1 + u(x))
1/u(x)
= lim
y0
(1 + y)
1/y
= e.
Considerat iile dezvoltate pana aici pot extinse la funct ii de o variabil a
cu valori vectoriale. Anume, e f : D R
p
, o asemenea funct ie, unde p
este un numar natural dat. Putem scrie
f(x) = (f
1
(x), ..., f
p
(x)), x D
unde f
1
, ..., f
p
sunt funct ii de o variabil a (denite pe D) cu valori reale. Daca
a este punct de acumulare al lui D, atunci prin denit ie
(D6) lim
xa
f(x) = (lim
xa
f
1
(x), ..., lim
xa
f
p
(x)).
Calculele cu limite de acest fel sunt reductibile la acelea (precizate anterior)
pentru funct ii reale.
Exemplu. Sa se studieze limita n origine a funct iei
f(x) =
_
sin x
x
,
3 x
2
1 + x
2
_
, x ,= 0.
Avem, evident,
lim
x0
f(x) =
_
lim
x0
sin x
x
, lim
x0
3 x
2
1 + x
2
_
= (1, 3).
Limita ntr-un punct
Fie m num ar natural dat, si D o anumita submult ime din R
m
. Presupunem
ca s-a indicat o lege prin care ecarui x = (x(1), ..., x(m)) din Di corespunde
un num ar real f(x) = f(x(1), ..., x(m)). Zicem atunci ca am denit o funct ie
f : D R; iar D se va numi mult imea de denit ie a acelei funct ii.

In cazul
32 Mihai Turinici
unui num ar mic de dimensiuni (m = 2 sau m = 3 ind cazurile standard
pentru noi), notat ia indiciala nu este indicata; astfel ca pentru m = 2, de
pilda vom nota punctul curent al mult imii D R
2
prin (x, y), iar valoarea
funct iei n acest punct prin f(x, y).
Sa consideram data o funct ie f : D R si e a = (a(1), ..., a(m)) un
punct de acumulare al lui D. Zicem ca marimea R este limita funct iei f
n punctul a si scriem = lim
xa
f(x), daca
(D1)
_
oricare ar sirul vectorial (x
n
= (x
n
(1), ..., x
n
(m))) din
D a cu x
n
a, avem f(x
n
) .
De fapt, poate aici chiar (+) sau (). Denit ia este formal identica
cu aceea din cazul m = 1. Pentru a sesiza unele detalii tehnice ale acesteia
sa studiem cazul m = 2. Fie deci f : D R o funct ie denita pe mult imea
D R
2
si (a, b) un punct de acumulare al lui D. Zicem ca marimea este
limita funct iei f n punctul (a, b) si scriem = lim
xa
yb
f(x, y), daca
(D2)
_
oricare ar sirul vectorial ((x
n
, y
n
)) din D (a, b)
cu x
n
a, y
n
b, avem f(x
n
, y
n
) .
Aspectele de principiu discutate n cazul m = 1 ram an valabile si n acest
cadru vectorial (deci si pentru m = 2). Precizam doar (din motive prac-
tice) situat ia n care funct ia de doua variabile f nu are limita n punctul de
acumulare (a, b) :
(D3)
_
_
exista doua siruri vectoriale ((x
n
, y
n
)), ((x
n
, y
n
)) din
D (a, b),cu x
n
, x
n
a, y
n
, y
n
b,
pentru care lim
n
f(x
n
, y
n
) ,= lim
n
f(x
n
, y
n
).
f(x, y) =
xy
x
2
+ y
2
, x ,= 0 sau y ,= 0.
Mult imea maximala de denit ie este D = R
2
(0, 0). Sa studiem existent a
limitei n (0, 0). Fie (r
n
) un sir de numere reale cu proprietat ile
r
n
,= 0, pentru orice n; r
n
0 pentru n .
Denind sirul vectorial
(x
n
, y
n
) = (r
n
, r
n
), n (deci (x
n
, y
n
) (0, 0)),
avem
f(x
n
, y
n
) =
r
2
n
2r
2
n
=
1
2
, n (= lim
n
f(x
n
, y
n
) =
1
2
).
De asemenea, pentru sirul vectorial
(x
n
, y
n
) = (r
n
, r
n
), n (deci (x
n
, y
n
) (0, 0))
avem
f(x
n
, y
n
) =
r
2
n
2r
2
n
=
1
2
, n (= lim
n
f(x
n
, y
n
) =
1
2
).
Deci,cu (D3), f nu are limita n punctul (0, 0).
Toate formulele de calcul stabilite pentru cazul m = 1 sunt valabile si n
acest cadru vectorial; nu mai dam alte amanunte.
Inncheiere, ment ion am ca teoria expusa anterior poate extinsa la func-

t iile de mai multe variabile cu valori vectoriale f : D R
p
, unde D R
m
;
modul de lucru este, desigur, cel indicat de cazul m = 1.
4.2.3 Funct ii continue de o variabila
Fie f : D R o funct ie denita pe mult imea (nevida) far a puncte izolate,
D R; sa mai ne dam un punct a D. Zicem ca f este continua n punctul
a daca
(D1)
_
exista limita funct iei f n punctul a
si aceasta egaleaza valoarea f(a) (adica lim
xa
f(x) = f(a)).
Denit ia este consistent a; deoarece din ipoteza asupra mult imii D, orice
punct al ei este de acumulare. Intuitiv, continuitatea n acest punct se ex-
prima astfel: la valori ale variabilei apropiate de a, valorile funct iei sunt
apropiate de f(a). Din posibilitatea de a descrie n mai multe moduri limita
rezulta si aici mai multe modalitat i de a exprima continuitatea n punct; nu
mai dam amanunte. Urmatoarele observat ii se impun n acest context
(i) daca a este punct de acumulare bilateral al lui D, egalitatea din
denit ia continuitat ii apare ca o suprapunere a egalitat ilor
(D2) f(a 0) = f(a); f(a + 0) = f(a).
Prima dintre ele nseamn a continuitatea la stanga a funct iei f n punctul
a D; iar a doua, continuitatea la dreapta a funct iei f n punctul a D. Cu
alte cuvinte, f este continua ntr-un astfel de punct daca si numai daca este
simultan continua la stanga si la dreapta n acest punct.
34 Mihai Turinici
(ii) daca a este doar punct de acumulare unilateral (spre dreapta sau
spre stanga) al lui D, atunci egalitatea din denit ia continuitat ii nseamn a
doar una (prima sau a doua) din relat iile (D2). Deci, ntr-un asemenea
caz, continua nseamn a doar continua la stanga (respectiv, continu a la
dreapta); deoarece proprietatea de continuitate simetrica acesteia nu mai
poate discutata (ind fara obiect).
Fie din nou f : D R o funct ie denita pe o mult ime D far a puncte
izolate. Zicem ca aceasta este discontinua n punctul a D daca nu sunt
ntrunite condit iile din denit ia (D1) (a continuit at ii n acest punct). Mai
precis, aceasta nseamn a e armat ia
(a) exista limita funct iei n acest punct dar este distincta de valoarea
funct iei n punctul respectiv,
e armat ia
(b) nu exista limita funct iei f n acest punct.
Fiecare din aceste posibilitat i descrie o clasa (spet a) de discontinuit at i. Anume,
vom zice ca punctul de discontinuitate a D este
(c1) de prima spet a (clasa) daca limitele laterale n acest punct exista si
sunt nite,
(c2) de a doua spet a (clasa) daca nu este de prima spet a; adica, cel put in
una din limitele laterale este innita sau nu exista.
Un exemplu important n acest sens care completeaza unul anterior este
furnizat prin
Teorema 4.2.4 Orice funct ie monotona (denita pe astfel de mult imi D)
nu are decat puncte de discontinuitate de prima spet a.

In plus, mult imea
acestora este cel mult numarabila.
Sa ne ntoarcem la funct iile continue.

In ce priveste calculele cu acestea,
avem urmatorul rezultat sintetic.
Teorema 4.2.5 Daca f : D R si g : D R si sunt funct ii continue
n punctul a, atunci
(P1) f + g si fg sunt continue n punctul a;
(P2) f/g este continua n punctul a, daca g(a) ,= 0;
(P3) f
g
este continua n punctul a, daca simultan f(a) > 0, g(a) > 0.
De asemenea, daca f : R R este continua n punctul b = g(a), iar
g : D R este continua n punctul a, atunci funct ia compusa h : D R
denita de
h = f g (adica h(x) = f(g(x)), x D)
este continua n punctul a.
Exemple concrete de astfel de funct ii vor putea extrase din
Teorema 4.2.6 Urmatoarele funct ii elementare sunt continue n ecare punct
al mult imii lor (maximale) de denit ie
(e1) funct iile putere si radical;
(e2) funct iile exponent iale si logaritmice;
(e3) funct iile trigonometrice si inversele lor.
Trecem acum la unele proprietat i speciale ale funct iilor continue.

Incepem
nt ai cu urmatoarea proprietate locala. Fie f : D R o funct ie denita pe
mult imea D (far a puncte izolate).
Teorema 4.2.7 Daca f este continuan a D, atunci exista , si vecinatatea
V 1(a) ncat f(x) , x DV . (Adica, f este local marginita n
a). Iar daca n plus f(a) > 0 (respectiv f(a) < 0), atunci > 0 (respectiv
< 0); deci, semnul valorilor funct iei pe DV coincide cu semnul lui f(a).
Trec and la proprietat i globale, e f : D R funct ie data unde D este
far a puncte izolate. Zicem ca f este continua pe submult imea D
1
D daca
ea este continu a n ecare punct al lui D
1
. Vom lua de obicei D
1
= D.
Teorema 4.2.8 Fie f : D R continua pe D. Atunci
(A) (Principiul de conexiune Cauchy) Daca D este conexa (deci interval),
atunci E = f(D) este si ea conexa (deci interval).

In particular, f are pro-
prietatea Darboux pe D, n sensul
(P4) x
1
, x
2
D, (f(x
1
), f(x
2
)) =exista x
3
(x
1
, x
2
)
cu f(x
3
) = .
36 Mihai Turinici
Iar daca, n plus, f este si strict monotona pe D, atunci inversa f
1
: E
D este continua si strict monotona (de acelasi sens cu f).
(B) (Principiul de compacitate Weierstrass) Daca D este compacta,
atunci E = f(D) este, de asemenea, compacta. Deci, n particular, com-
binand si cu cele anterioare
(P5)
_
D = [a, b] =f(D) = [m, M] unde m = inff(x), x D,
M=supf(x); xD sunt efectiv atinse.
In acelasi context, f este chiar uniform continua pe D, n sensul

(P6)
_
pentru orice > 0, exista > 0 asa ca x
, x
D,
[x
[ < =[f(x
) f(x
)[ < .
Adica: n denit ia continuitat ii de tip (, ), numarul (care depinde n
general de punctul n care se scrie continuitatea) poate facut dependent
doar de numarul .
In ncheiere, ment ionam ca studiul continuit at ii funct iilor cu valori vec-

toriale se reduce, prin schemele deja expuse, la acela al funct iilor cu valori
reale.
4.2.4 Funct ii continue de mai multe variabile
Fie m un numar natural dat si D o submult ime nevida a lui R
m
, far a puncte
izolate. Fie, de asemenea, a punct xat n D. Zicem ca funct ia f este con-
tinua n punctul a daca condit ia (D1) (Sect iunea 4.2.3) este (formal) valabil a;
sau, echivalent,
(D1)
_
pentru orice vecinatate V 1(f(a)) exista
vecinatatea U 1(a) asa ca xDU =f(x)V.
Ment ionam ca, formal, denit ia se pastreaz a si pentru funct iile
f : D R
p
, unde p este un numar natural. De fapt, o astfel de func-
t ie se scrie sub forma f = (f
1
, ..., f
p
), adica
(D2) f(x) = (f
1
(x), ..., f
p
(x)), x D.
unde pentru ecare i 1, ..., p, f
i
este o funct ie denita pe mult imea
D R
m
cu valori reale. Mai mult, avem echivalent a
(P) f continua n a f
i
continua n a, 1 i p.
Cu alte cuvinte, studiul continuitat ii funct iilor vectoriale se reduce la acela
al funct iilor cu valori reale.
In ce priveste calculele cu funct ii continue, avem

Teorema 4.2.9 Daca f : D R si g : D R sunt funct ii continue
n punctul a, atunci concluziile (P1)(P3) din Teorema 4.2.5, pot ret inute
(formal) si n acest cadru.

In plus, daca f : R
p
R este continua n
punctul b = f(a), iar g : D R
p
este continua n punctul a, atunci funct ia
compusa h : D R denita prin convent ia
h = f g (adica h(x) = f(g(x)), x D)
este continua n punctul a.
Combin and acest rezultat cu Teorema 4.2.6, rezulta o clasa larga de func-
t ii continue care acopera, n principiu, toate aplicat iile uzuale. Pe de alta
parte, proprietat ile locale exprimate prin Teorema 4.2.7 se pastreaz a si n
acest caz.

In ne, proprietat ile globale date n Teorema 4.2.8 raman valabile
cu modicari minore.
f(x, y) = x
2
+ y
2
+ 3x + 2y, (x, y) R
2
.
Evident, f este continua pe D = R
2
. Consideram mult imea
K = [0, 2] [1, 5] (dreptunghi n plan).
Aceasta mult ime este conexa, deoarece este convex a. Deci, conform celor
spuse anterior
f(K) = mult ime conexa (deci interval) n R.
Pe de alta parte, mult imea K este si compacta, deoarece este marginit a si
nchis a; deci
f(K) = [m, M] (interval compact din R).
Se observa ca m = f(0, 1) = 3, M = f(2, 5) = 45. Adica, f(K) = [3, 45]; iar
valorile extreme sunt efectiv atinse, dupa cum s-a aratat.
38 Mihai Turinici
In ncheiere, subliniem ca toate cele spuse pot extinse la funct ii vecto-

riale de mai multe variabile; nu mai dam amanunte.
1. Sa se arate ca urmatoarele limite nu exista
lim
x0
1
x
sin
1
x
; lim
x
(1 + cos x)e
2x
; lim
x1
e
1
x1
.
2. Sa se calculeze limitele
lim
x0
1 cos x
x sin x
; lim
x0
x sin
1
x
; lim
x
_
x
2
+ 1
x
2
1
_
x
2
.
3. Sa se studieze existent a limitei n origine pentru funct ia
f(x, y) = (x + y) sin
1
x
sin
1
y
4. Sa se calculeze limitele
lim
x0
y0
xy
1 + xy 1
; lim
x0
y2
sin xy
x
; lim
x0
y0
x
2
y
x
2
+ y
2
5. Sa se studieze continuitatea funct iei

f(x) =
_
2x 1, x = rat ional
3x, x = irat ional.
(Indicat ie: Punctul de continuitate este acela n care 2x 1 = 3x, deci
x = 1; celelalte sunt puncte de discontinuitate.)
6. Sa se arate ca funct ia
f(x) =
_
2x, x 0
x 1, x > 0
are proprietatea Darboux dar nu este continu a (n x = 0).
7. Sa se studieze continuitatea uniforma a funct iei (de o variabila)
f(x) = arctg
1 + x
1 x
, x (1, ).
f(x) = x 2
x + 3, x [3, )
este marginita pe intervalul [0, 7] si sa se calculeze efectiv marginile inferioara
si superioara ale valorilor sale pe acest interval.
9. Sa se studieze continuitatea funct iei
f(x) =
_

1 x
2
y
2
, x
2
+ y
2
1,
0, x
2
+ y
2
> 1.
10. Sa se calculeze marginea inferioara si superioara ale valorilor funct iei
(de doua variabile)
f(x, y) = x
2
+ y
2
+ x + 3y
pe compactul D = [0, 1] [0, 3].
11. Sa se studieze continuitatea uniforma a funct iei
f(x, y) =
x y
x + y
, (x, y) (1, 2) (1, 2).
4.3 Teoria diferent iala a funct iilor
4.3.1 Derivata unei funct ii de o variabila
Fie f : I R o funct ie denita pe intervalul I si a I un punct arbitrar
xat. Numim derivata a funct iei f n punctul a marimea
(D1) f
(a) = lim
xa
f(x) f(a)
x a
_
= lim
h0
f(a + h) f(a)
h
_
.
40 Mihai Turinici
Desigur, aceasta poate si unul din simbolurile (+) sau (). Daca f
(a)
este nita, vom zice ca f este derivabila n punctul a. Urmatoarele observat ii
se impun aici:
(i) Daca a este punct interior al intervalului I, atunci derivata funct iei f n
acest punct apare ca valoare comun a a marimilor
f
s
(a) = lim
xa
x<a
f(x) f(a)
x a
(derivata la stanga n a)
f
d
(a) = lim
xa
x>a
f(x) f(a)
x a
(derivata la dreapta n a).
In mod corespunzator, f este derivabil a n punctul a daca si numai daca ea

este simultan derivabila la stanga si la dreapta n acel punct, iar derivatele
laterale obt inute sunt (nite si) egale.
(ii) Daca a este extremitate (stanga, respectiv dreapta) a intervalului I,
atunci derivata funct iei f n acest punct apare ca derivat a la dreapta (re-
spectiv stanga); deoarece derivata simetrica acesteia nu poate denita
ntr-un asemenea caz.
Legatura dintre derivabilitate si continuitate este precizata de
Teorema 4.3.1 Orice funct ie derivabila ntr-un punct este continua n acel
punct. Reciproca nu este n general valabila.
In ce priveste calculele cu derivatele, avem urmatorul rezultat sintetic (cu

caracter local).
Teorema 4.3.2 Daca f : I R si g : I R sunt derivabile n punctul
a, atunci
(P1) f + g si fg sunt, de asemenea, derivabile n acest punct cu
(f + g)
(a) = f
(a) + g
(a), (fg)
(a) = f
(a)g(a) + f(a)g
(a);
(P2) f/g este derivabila n punctul a daca g(a) ,= 0 si
_
f
g
_
(a) =
f
(a)g(a) f(a)g
(a)
g
2
(a)
;
(P3) f
g
este derivabila n punctul a (daca f(a) > 0, g(a) > 0) si
(f
g
)
(a) = (f(a))
g(a)
_
g
(a) ln f(a) + g(a)

f
(a)
f(a)
_
De asemenea, daca f : R R este derivabila n punctul a = u(b) unde

u : I R este derivabila n punctul b, funct ia compusa h : I R data
de
h(x) = f(u(x)), x D (adica h = f u)
este derivabila n punctul b cu h
(b) = f
(u(b)) u
(b).
Mai ment ionam aici si urmatorul rezultat (de tip localglobal) privind
derivarea funct iilor inverse:
Teorema 4.3.3 Fie f : I R continua si strict monotona pe intervalul
I si e f
1
: J R (unde J = f(I) este intervalul imagine) funct ia sa
inversa. Daca f este derivabila n a I, cu f
(a) ,= 0, atunci f
1
este
derivabila n b = f(a) J cu (f
1
)
(b) = 1/f
(a)
Exemple concrete de astfel de funct ii derivabile se deduc acum din
Teorema 4.3.4 Orice funct ie elementara este derivabila n interiorul dome-
niului sau maximal de denit ie.
Fie f : I R o funct ie denita pe intervalul I si a un punct al acestui
interval. Zicem ca f este diferent iabila n sens Frechet n punctul a, daca
(D2) f este derivabil a n punctul a,
(D3) lim
xa
1
x a
(f(x) f(a) f
(a)(x a)) = 0.
Desigur, condit ia (D3) se poate scrie echivalent astfel
(D4) f(x) f(a) = f
(a)(x a) + (x)(x a), x I,

unde funct ia : I R are proprietat ile
(a) = 0, lim
xa
(x) = 0.
Funct ia liniara df(a) : R R denita de
42 Mihai Turinici
(D5) df(a)(h) = f
(a) h, h R
se va numi diferent iala funct iei f n punctul curent a din I. Ea reprezinta
partea principala a cresterii funct iei f n jurul punctului a:
f(a + h) f(a) f
(a) h, daca [h[ este mic.

Din ns asi aceasta denit ie, rezulta ca o funct ie diferent iabila (Frechet) n
a I este derivabil a n I. Reciproca este, de asemenea, adevarat a din (D4);
deci avem
Teorema 4.3.5 Funct ia f este diferent iabila (Frechet) n a daca si numai
daca este derivabila n a.
Sa observam acum ca pentru funct ia identica
i(x) = x, x R
diferent iala acesteia n orice punct este
di(a)(h) = h, h R, a R.
Vom face convent ia de notat ie
di(a) = dx, a R.
In acest caz, diferent iala unei funct ii are exprimarea (notand punctul generic
a prin x)
df(x) = f
(x) dx
_
=f
(x) =
df(x)
dx
_
.
De aici provine si scrierea derivatei ntr-un punct ca un cat de diferent iale.
Regulile de calcul cu diferent iale se reduc imediat la acelea pentru derivate;
nu mai dam alte detalii.
Fie din nou f : I R o funct ie data. Zicem ca aceasta este derivabila pe
submult imea J I daca este derivabila n ecare punct a J.

In particular,
daca avem proprietatea (globala)
(C1) f este derivabil a pe intervalul I,
valorile gasite ale derivatelor denesc ceea ce se cheama funct ia derivata
f
: I R. Pentru aceasta se poate pune din nou problema derivarii. Sa

notam pentru a I,
f
(a) = (f
(a) = lim
xa
f
(x) f
(a)
x a

Prin denit ie vom numi aceasta derivata a doua a funct iei f n a I; daca
este nita, vom zice ca f este derivabila de doua ori n acest punct.

Intr-un
asemenea caz, funct ia patratic a d
2
f(a) : R R denita prin
d
2
f(a)(h) = f
(a) h
2
, h R
se zice diferent iala a doua din funct ia f n punctul a I. Cu notat iile accep-
tate anterior avem si aici (notand a prin x)
d
2
f(x) = f
(x)dx
2
_
=f
(x) =
d
2
f(x)
dx
2
_
cu interpretarea corespunzatoare pentru derivata a doua.
Acum, daca se admite o ipoteza de forma
(C2) f este derivabil a de doua ori pe intervalul I,
valorile gasite ale derivatelor denesc funct ia derivata dubla f
: I R.
Pentru aceasta, se poate pune din nou problema derivarii si diferent ierii, etc.
In general, pentru num arul natural n xat, vom pune

f
(n)
(a) = derivata de ordinul n din funct ia f n a I.
Funct ia f se va zice derivabila de n ori n a I daca f
(n)
(a) este nit.

In
acest caz, funct ia d
n
f(a) : R R data de formula
d
n
f(a)(h) = f
(n)
(a)h
n
, h R
se va numi diferent iala de ordinul n a lui f n a D. Evident, avem si aici
(notand punctul curent a prin x)
d
n
f(x) = f
(n)
(x)dx
n
_
=f
(n)
(x) =
d
n
f(x)
dx
n
_
.
Regulile de calcul cu derivatele de ordin superior se reduc desigur la acelea
pentru derivata de ordinul nt ai (cu anumite accente specice). Mai exact,
avem
44 Mihai Turinici
Teorema 4.3.6 Daca f : I R, g : I R sunt derivabile de n ori pe I
atunci
(P3) f + g si fg sunt derivabile de n ori pe I cu derivatele exprimate prin
formulele (de tip Leibniz)
(R1) (f + g)
(n)
(x) = f
(n)
(x) + g
(n)
(x), x I
(R2) (fg)
(n)
(x) =
n
k=0
C
k
n
f
(nk)
(x)g
(k)
(x), x I
(P4) f/g este derivabila de n ori pe I,daca g(x) ,= 0, x I
(P5) f
g
este derivabila de n ori pe I daca
f(x) > 0, g(x) > 0, oricare ar x I.
In plus, daca f : R R este derivabila de n ori pe R, iar g : R R este

derivabila de n ori pe I, atunci funct ia compusa
h(x) = f(g(x)), x I (adica h = f g)
este derivabila de n ori pe intervalul I.
Considerat iile dezvoltate anterior se pot aplica si la funct ii de o singura vari-
abila cu valori vectoriale. Fie f : I R
p
o asemenea funct ie unde I este
un interval iar p un numar natural. Dupa cum se stie, putem reprezenta f
sub forma
f(x) = (f
1
(x), ..., f
p
(x)), x I
unde f
1
, ..., f
p
(componentele lui f) sunt funct ii de o variabil a (denite pe
D) cu valori reale. Daca a I este arbitrar xat, atunci punem
(D6) f
(a) = (f
1
(a), ..., f
p
(a)),
iar f se va zice derivabila n punctul a daca toate componentele sale sunt
derivabile n punctul considerat. Calculul cu asemenea derivate se face dupa
regulile anterioare.

In particular, se pot considera si funct ii cu valori matri-
ciale, F : I /(p, q) de forma
F(x) = (a
ij
(x)), x I, 1 i p, 1 j q.
Derivata ind introdusa ca mai sus, remarcam, de exemplu, formula derivarii
unui produs matricial
(FG)
(x) = F
(x)G(x) + F(x)G
(x).
Aici, F : I /(p, q) este ca mai sus, iar G : I /(q, r) este o alta
funct ie cu valori matriciale.
Funct ia f : I R se zice indenit derivabila n punctul a daca f
(n)
(a)
exista, pentru orice n; si, indenit derivabila pe submult imea J I, daca
aceasta sentampl an orice punct a J. Exemple imediate de asemenea func-
t ii sunt cele elementare (luate pe interiorul domeniilor maximale de denit ie).
Denit ia se transfera si la funct ii vectoriale de o variabil a n modul descris
deja.
Derivate part iale
Fie m numar natural dat si D un domeniu (mult ime deschisa si conexa) din
R
m
. (De exemplu, D poate o sfera deschis a din R
m
.) Consideram data
o funct ie f : D R si un punct a = (a
1
, ..., a
m
) din D. Pentru ecare
i 1, ..., m, numarul (nit sau innit)
(D1)
f
x
i
(a) = lim
h0
f(a
1
, ..., a
i
+h, ..., a
m
)f(a
1
, ..., a
i
, ..., a
m
)
h
se va numi derivata part iala, fat a de x
i
, din funct ia f n punctul a. Daca
aceasta este nita, f se va zice derivabila part ial fat a de variabila x
i
n punctul
a.
Sa observam ca derivata fat a de variabila x
i
nseamn a derivata n sens
uzual a funct iei part iale (de o variabila)
f
i
(x
i
) = f(a
1
, ..., a
i1
, x
i
, a
i+1
, ..., a
m
)
ment inand celelalte variabile constante. Funct ia f se zice derivabila part ial
n punctul a daca exista
f
x
i
(a) pentru i 1, ..., m.

In acest caz, numim
gradient al lui f n a vectorul (din R
m
)
(D2) f(a) =
_
f
x
1
(a), ...,
f
x
m
(a)
_
.
46 Mihai Turinici
Aici, operatorul asociat
=
_

x
1
, ...,

x
m
_
se va zice operatorul nabla (al lui Hamilton).

In ne, f se zice derivabila
part ial pe submult imea D
1
D daca este derivabil a part ial n orice punct al
lui D
1
.
Exemplu. Fie data funct ia de doua variabile
f(x, y) = x
3
y
2
+
1
xy
, x > 0, y > 0.
Funct ia este derivabila part ial pe ntreg domeniul sau de denit ie cu
f
x
(x, y) = 3x
2
y
2
1
x
2
y
,
f
y
(x, y) = 2x
3
y
1
xy
2
,
f(x, y) =
_
3x
2
y
2
1
x
2
y
, 2x
3
y
1
xy
2
_
.
Calculul cu derivate part iale se face n esent a dupa modelul Teoremei 4.3.2 ,
cu except ia cazului compunerilor de funct ii.
Fie m si p doua numere naturale. Fixam un domeniu D n R
m
si con-
sideram funct ia vectoriala f : D R
p
. Aceasta, dupa cum stim, admite
reprezentarea
f(x) = (f
1
(x), ..., f
p
(x))
, x D
unde f
1
, ..., f
p
sunt funct ii de m variabile (denite pe D) cu valori reale.
Pentru ecare a D si ecare i 1, ..., m, notam
f
x
i
(a) =
_
f
1
x
i
(a), ...,
f
p
x
i
(a)
_
, (vector din R
p
)
vom numi aceasta derivata part iala fat a de x
i
din funct ia vectoriala f n
punctul a; iar f se va zice derivabila part ial fat a de x
i
n a, daca ecare
din derivatele part iale din dreapta este nita. De asemenea, f se va numi
derivabila part ial n a D daca
f
x
i
(a) exista pentru i 1, ..., m.

In acest
caz, matricea
(D3)
Df
Dx
(a) =
_
f
i
x
j
(a)
_
(element din /(p, m)),
obt inuta punand unul sub altul gradient ii componentelor, se va numi ma-
tricea jacobiana a funct iei f n a.
Trecem n continuare la formule de derivare pentru funct iile compuse.
Acestea, dupa cum se va vedea, necesita un concept potrivit de diferent iabilitate.
Fie f : D R, o funct ie denita pe domeniul D R
m
, si a punct arbitrar
xat din D. Zicem ca f este diferent iabila n sens Frechet n punctul a, daca
(D4) f este derivabil a part ial n a
(D5) lim
xa
1
|x a|
(f(x) f(a) f(a) (x a)) = 0.
(Sa notam ca f(a) (x a) este produsul unei matrici linie cu o matrice
coloana.) Echivalent, (D5) ne spune ca avem reprezentarea
f(x) f(a) = f(a)(x a) + (x)|x a|, x D
unde funct ia : D R satisface condit iile
(a) = 0, lim
xa
(x) = 0.
Se observa ca pentru m = 1 denit ia coincide cu aceea data deja. Ca aceasta
extensie este potrivita n contextul de fat a, o demonstreaza
Teorema 4.3.7 Orice funct ie diferent iabila Frechet n punctul a este con-
tinua n acel punct. (Reciproca nu este n general valabila.)
Din nsasi aceasta denit ie,rezulta ca o funct ie diferent iabil a Frechet n
punctul a este derivabil a part ial n acel punct.Se pune problema daca reci-
proca este adevarat a. Raspunsul este negativ, dupa cum rezulta din urma-
torul
Exemplu. Fie data funct ia de doua variabile
f(x, y) =
_
x
4
y
2
x
8
+y
4
, daca (x, y) ,= (0, 0),
0, daca (x, y) = (0, 0).
Se constata ca f este derivabil a part ial n origine, cu
f
x
(0, 0) = 0,
f
y
(0, 0) = 0.
48 Mihai Turinici
Cu toate acestea, f nu este diferent iabil a Frechet n (0, 0) deoarece nu este
continua n acest punct.
Apare ca justicata urmatoarea ntrebare: n ce condit ii suplimentare
avem asigurata totusi o asemenea proprietate? Pentru aceasta, vom intro-
duce urmatoarea convent ie. Zicem ca f este de clasa C
1
pe D si scriem
f C
1
(D) daca
(D6) f este derivabil a part ial n ecare punct din D;
(D7) aplicat iile y
f
x
i
(y) 3unt continue pe D, i 1, ..., m.
Avem urmatorul rezultat (pe care l dam far a demonstrat ie):
Teorema 4.3.8 Sa admitem ipoteza
(C1) f este de clasa C
1
pe D.
Atunci, f este diferent iabila Frechet n orice punct din D.
Pentru o asemenea funct ie sa numim forma liniara df(a) : R
m
R
(D8) df(a)(h
1
, ..., h
m
) =
m
i=1
f
x
i
(a)h
i
, (h
1
, ..., h
m
) R
m
,
diferent iala Frechet a funct iei f n punctul a D.
Sa observam ca pentru funct iile de proiect ie
i
k
(x) = x
k
, x = (x
1
, ..., x
k
) R
m
, 1 k m
diferent ialele acestora n punctul a R
m
sunt
di
k
(a)(h) = h
k
, h = (h
1
, ..., h
m
) R
m
, 1 k m.
Cu convent ia de notat ie
di
k
(a) = dx
k
, 1 k m.
diferent iala funct iei f are forma (notand punctul generic a prin x)
df(x) =
f
x
1
(x)dx
1
+ +
f
x
m
(x)dx
m
iar operatorul de diferent iere asociat este
d =

x
1
dx
1
+ +

x
m
dx
m
.
Putem acum sa trecem la formula de derivare a funct iilor compuse. Fie
data funct ia vectoriala de m variabile f : R
m
R
p
, prin formula
f(x
1
, ..., x
m
) = (f
1
(x
1
, ..., x
m
), ..., f
p
(x
1
, ..., x
m
)), (x
1
, ..., x
m
) R
m
.
Sa efectuam schimbarea de variabila
x
1
= u
1
(t
1
, ..., t
q
), ..., x
m
= u
m
(t
1
, ..., t
q
), (t
1
, ..., t
q
) B,
prin intermediul funct iei vectoriale de q variabile u : B R
m
(B = domeniu din R
q
) data de formula
u(t
1
, ..., t
q
) = (u
1
(t
1
, ..., t
q
), ..., u
m
(t
1
, ..., t
q
)), (t
1
, ..., t
q
) B.
Fac and nlocuirile indicate, se obt ine funct ia vectorial a compusa
F : B R
p
, data de formula
F(t
1
, ..., t
q
) = (F
1
(t
1
, ..., t
q
), ..., F
p
(t
1
, ..., t
q
)), (t
1
, ..., t
q
) B
unde, pentru i 1, ..., p
F
i
(t
1
, ..., t
q
) = f
i
(u
1
(t
1
, ..., t
q
), ..., u
m
(t
1
, ..., t
q
)), (t
1
, ..., t
q
) B.
Teorema 4.3.9 Sa admitem condit iile
(C2) f
1
, ..., f
p
sunt de clasa C
1
pe R
m
(C3) u
1
, ..., u
m
sunt de clasa C
1
pe B.
Atunci, funct ia vectoriala compusa F este de clasa C
1
pe B cu
(R1)
F
i
t
k
(b) =
m
j=1
f
i
x
j
(u(b))
x
j
t
k
(b), 1 i p, 1 k q, b B,
sau, echivalent, (prin matricile jacobiene)
DF
Dt
(b) =
Df
Dx
(u(b))
Dx
Dt
(b), b B.
50 Mihai Turinici
Demonstrat ie. Va sucient sa dovedim cazul p = 1, deoarece condi-
t iile asupra componentelor lui f sunt identice. De asemenea, putem sa ne
limitam la cazul q = 1 din cauza ca, n procesul derivarii part iale n raport
cu o variabil a, celelalte sunt ment inute constante. Avem deci de vericat ca,
pentru funct ia compusa
F(t) = f(u
1
(t), ..., u
m
(t)), t B
are loc formula de derivare
F
(b) =
m
j=1
f
x
j
(u(b))u
j
(b), b B.
In acest scop, vom pleca de la faptul ca ipotezele puse asigura diferent iabili-
tatea Frechet pentru f n punctul u(b) R
m
. Deci,t B,
f(u(t))f(u(b))=
m
j=1
f
x
j
(u(b))(u
j
(t)u
j
(b))+|u(t)u(b)|(u(t))
unde funct ia : R
m
R satisface
(u(b)) = 0, lim
xu(b)
(x) = 0.
Nu avem decat sa mpart im acum cu t b si sa luam limita pentru t b, ca
sa obt inem rezultatul cerut.
Exemplu. Fie data funct ia de trei variabile f(x, y, z). Cu schimbarile
x = t
2
+ s
2
, y = ts, z =
t
s
,
obt inem funct ia compusa de doua variabile
F(t, s) = f(t
2
+ s
2
, ts,
t
s
).
Sa calculam derivatele part iale ale acesteia. Avem
F
t
=
f
x
x
t
+
f
y
y
t
+
f
z
z
t
= 2t
f
x
+ s
f
y
+
1
s
f
z
F
s
=
f
x
x
s
+
f
y
y
s
+
f
z
z
s
= 2s
f
x
+ t
f
y

t
s
2
f
z
Fie din nou f : D R, o funct ie de m variabile denita pe domeniul

D R
m
. Sa admitem ca pentru un anume i 1, ..., m
(C4) f este derivabil a part ial fat a de x
i
pe D.
Valorile astfel gasite ale derivatelor part iale denesc ceea ce se cheama funct ia
derivata part iala
f
x
i
: D R; iar operatorul corespunzator

x
i
,opera-
torul de derivare part iala fat a de x
i
. Pentru aceasta, se poate pune din nou
problema derivarii n raport cu o variabil a, e aceasta x
j
, ntr-un punct din
D. Sa notam
(D9)

2
f
x
i
x
j
(a) =

x
j
(
f
x
i
)(a), a D.
Vom numi aceasta derivata mixta de ordin doi a funct iei f, fat a de grupul
de variabile (x
i
, x
j
) (n aceasta ordine) n punctul a D.

In particular, daca
i = j, vom nota
2
f
x
2
i
(a) =

x
i
(
f
x
i
)(a), a D.
Aceasta este derivata de ordin doi a funct iei f fat a de variabila x
i
, n punctul
a D.
Urmatorul rezultat este cunoscut sub numele de Teorema lui Schwarz.
Vom spune ca funct ia f : D R este de clasa C
2
pe D si scriem f C
2
(D),
daca ,pentru tot i i, j 1, ..., m,
(D10) f este derivabil a part ial pe D fat a de grupul (x
i
, x
j
),
(D11) aplicat iile y

2
f
x
i
x
j
(y) sunt continue pe D.
Teorema 4.3.10 Sa presupunem ca f este de clasa C
2
pe D. Atunci
(R2)

2
f
x
i
x
j
(a) =

2
f
x
j
x
i
(a), i, j 1, ..., m, a D.
Nu dam demonstrat ia acestui rezultat. Ne mult umim doar sa remarcam
faptul ca rezultatul n cauza spune urmatoarele: indiferent de ordinea n care
se aplica doi operatori de derivare part ial a asupra unei funct ii (de clasa C
2
),
rezultatul este acelasi.
Exemplu. Sa consideram funct ia de doua variabile
f(x, y) = x
4
y
7
x
y
, y ,= 0.
52 Mihai Turinici
Vom calcula derivatele mixte de ordin doi. Avem
f
x
= 4x
3
y
7
1
y
,

2
f
xy
=

y
(
f
x
) = 28x
3
y
6
+
1
y
2
f
y
= 7x
4
y
6
+
x
y
2
,

2
f
yx
=

x
(
f
y
) = 28x
3
y
6
+
1
y
2
Se vede clar ca derivatele mixte obt inute sunt egale.
Admitem n continuare ipoteza
2
pe D.
Pentru o asemenea funct ie, sa numim forma patratic a (simetrica)
d
2
f(a) : R
m
R data de
(D12) d
2
f(a)(h
1
, ..., h
m
) =
i,j
2
f
x
i
x
j
(a)h
i
h
j
, (h
1
, ..., h
m
) R
m
,
diferent iala (Frechet) de ordinul doi a funct iei f n punctul a D. Matricea
(simetrica) a coecient ilor acestei forme
(D13) Hf(a) = (

2
f
x
i
x
j
(a)) (element din /(m))
se va numi matricea hessiana a funct iei f n a D. Cu notat iile acceptate
anterior, avem (notand punctul curent a prin x)
d
2
f(x) =
i,j
2
f
x
i
x
j
dx
i
dx
j
d
2
=
i,j
2
x
i
x
j
dx
i
dx
j
=
_
x
i
dx
i
_
(2)
(patratul simbolic al operatorului de diferent iere d). Acest rat ionament
poate continuat.

In general,dat num arul natural r , sa admitem
r
pe D.
(Sensul acestei convent ii este clar.) Conform Teoremei lui Schwarz, indiferent
de ordinea n care aplicam r operatori de derivare asupra lui f, rezultatul
este acelasi. Pentru o astfel de funct ie, sa numim forma omogena de grad r
n m variabile d
r
f(a) : R
m
R, data de
d
r
f(a)(h
1
, ..., h
m
) =
i
1
,...,i
r
r
f
x
i
1
...x
i
r
(a)h
i
1
...h
i
r
, (h
1
, ..., h
m
) R
m
diferent iala Frechet, de ordin r, a lui f n a D. Cu aceleasi notat ii ca
nainte, avem exprimarea generica
d
r
f(x) =
i
1
,...,i
r
r
f
x
i
1
...x
i
r
dx
i
1
...dx
i
r
,
d
r
=
i
1
,...,i
r
r
x
i
1
...x
i
r
dx
i
1
...dx
i
r
=
_
x
i
dx
i
_
(r)
(puterea simbolica de ordin r,a operatorului de diferent iere d). Aceasta
armat ie se demonstreaza prin induct ie.
Calculele cu derivatele mixte urmeaza n general metodologia cunoscuta,
combinata cu rezultatul privind derivarea funct iilor compuse. Un exemplu
important de acest tip este oferit n continuare.
Fie f : R
m
R o funct ie de m variabile (notate x
1
, ..., x
m
). Facem
schimbarea de variabile
x
1
=
1
t +
1
, ..., x
m
=
m
t +
m
, t I.
Se obt ine n felul acesta funct ia compusa (de o variabila)
F(t) = f(
1
t +
1
, ...,
m
t +
m
), t I.
Desigur, aceasta nu este decat un caz particular al compunerii din cadrul
Teoremei 4.3.9, cu
u(t) = (
1
t +
1
, ...,
m
t +
m
)
, t I.
Ca o completare a rezultatului citat, avem
Teorema 4.3.11 Sa admitem condit ia
r
pe R
m
.
54 Mihai Turinici
Atunci, funct ia compusa F este, de asemenea, de clasa C
r
pe I, cu derivatele
succesive date de formulele
(R3) F
(k)
(t) =
_
x
i
_
(k)
f(u(t)), t I, 1 k r.
Demonstrat ie. (Schit a) Cazul k = 1 a fost deja dovedit; deoarece (R3)
revine atunci la
F
(t) =
i
f
x
i
(u(t)), t I.
Sa vericam (R3) pentru k = 2. Notam pentru 1 i m,
G
i
(t) =
f
x
i
(u(t)) =
f
x
i
(
1
t +
1
, ...,
m
t +
m
), t I.
Aplicand formula de derivare compusa din Teorema 4.3.9, ajungem la
G
i
(t) =
x
j
(
f
x
i
)(u(t)) =
2
f
x
i
x
j
(u(t)), t I.
Inlocuind n relat ia anterioar a, gasim

F
(t) =
i
G
i
(t) =
i
(
2
f
x
i
x
j
(u(t))) =
=
i,j
2
f
x
i
x
j
(u(t)), t I,
care demonstreaza (R3) pentru cazul avut n vedere. Sa notam cu aceasta
ocazie ca relat ia obt inut a se mai scrie (cu notat iile facute) astfel
F
(t) = (
1
, ...,
m
)
Hf(u(t))(
1
, ...,
m
), t I.
Cazul general se trateaza acum prin induct ie.
Vom spune ca funct ia f : D R este de clasa C
pe D si scriem f
C
(D), daca ipoteza (C6) are loc pentru orice r. Desigur, ntr-un asemenea
caz, sunt valabile concluziile
(a) exista derivate mixte de orice ordin (ce nu depind de ordinea de apli-
care a derivarilor componente);
(b) exista diferent iale de orice ordin (calculabile printr-o formul a de ridi-
care la putere simbolica).
De asemenea, formula precedent a are loc pentru orice ordin de derivare; nu
mai dam detalii.
Toate aceste considerat ii se aplica, cu modicari corespunzatoare si la funct ii
cu valori vectoriale.
4.3.3 Formule de medie LagrangeTaylor
Dintre proprietat ile globale ale funct iilor derivabile, cele mai importante sunt
acelea cunoscute sub denumirea formule de medie.
Incepem deocamdata cu funct iile de o variabil a. Fie f : I R, unde

I=interval real. Zicem ca f este funct ie Lagrange pe I daca
(D1) f este continu a pe intervalul I
(D2) f este derivabil a macar n interiorul intervalului I.
Teorema 4.3.12 Fie f funct ie Lagrange pe I. Atunci, pentru orice a, b I
cu a < b, exista punctul intermediar c (a, b) cu
(R1) f(b) f(a) = f
(c)(b a).
(Deci, n particular, daca f(a) = f(b), atunci f
(c) = 0.)
Prima parte a teoremei alcatuieste ceea ce se cheam a Teorema de medie
Lagrange; iar a doua, Teorema lui Rolle.
Sa prezent am cateva consecint e mai importante ale acestor rezultate. Fie
f : I R funct ie Lagrange pe I.
(P1) Daca derivata funct iei f este pozitiva (negativa) n interiorul lui I,
atunci f este crescatoare (descrescatoare) pe I. Deci, n particular, daca
f
(x) = 0, x int (I), atunci f este constanta pe I.

(P2) Daca derivata funct iei f este strict pozitiva (negativa) n interiorul lui
I, atunci f este strict crescatoare (descrescatoare) pe I.
(P3) Daca [f
(x)[ pentru tot i x int (I), atunci

[f(b) f(a)[ [b a[, pentru orice a, b I.
(Zicem atunci ca f este lipschitziana (de constanta Lipschitz )pe intervalul
I.) Deci, n particular, f este uniform continu a pe I.
56 Mihai Turinici
(P4) Daca a I este punct de acumulare nspre stanga al lui I, atunci
f
d
(a) = lim
xa+
f
(x) (daca limita dreapta exista).

(Un rezultat analog se poate da pentru punctele de acumularenspre dreapta.)
Sa notam ca o asemenea proprietate se dovedeste utilan studiul derivabilitat ii
funct iilor de forma
f(x) =
_
(x), daca x c
(x), daca x > c.
In ne, ca o aplicat ie a teoremei lui Rolle, avem

(P5)

Intre doua rad acini consecutive ale ecuat iei f
(x) = 0 exista cel mult

o radacin a a ecuat iei f(x) = 0. Aceasta permite o separare a rad acinilor
ecuat iei f(x) = 0 prin intermediul variat iilor de semn din asanumitul sir al
lui Rolle
f(), f(c
1
), ..., f(c
p
), f(+),
unde c
1
, ..., c
p
sunt radacinile consecutive ale derivatei.
Urmatoarea varianta utila a teoremei Lagrange este de remarcat (asa
numita Teorem a a lui Cauchy):
Teorema 4.3.13 Fie f,g doua funct ii Lagrange pe intervalul I, cu
(C1) g
(x) ,= 0, pentru orice x interior lui I.

Atunci, pentru orice doua puncte a, b I cu a < b, avem g(a) ,= g(b) si
exista punctul intermediar c din (a, b) cu
f(b) f(a)
g(b) g(a)
=
f
(c)
g
(c)
.
Acest rezultat reprezint a o baza metodologica pentru calculul limitelor
prin asanumita metoda a derivarii (regula lHospital). Fie I un interval si b
un punct de acumulare spre dreapta al acestuia. (Sa notam ca este posibil ca
b sa nu e n I; si, de asemenea, cazul b = nu poate exclus).

In plus, e
f, g doua funct ii Lagrange pe I din care a doua mai satisface condit ia (C1).
(P6)
_
_
Cazul
0
0
: Daca lim
xb
f(x) = 0, lim
xb
g(x) = 0, atunci
lim
xb
f(x)
g(x)
= lim
xb
(x)
g
(x)
, daca limita din dreapta exista,
(P7)
_
_
Cazul

: Daca lim
xb
[g(x)[ = , atunci,necesar
lim
xb
f(x)
g(x)
= lim
xb
(x)
g
(x)
, daca limita din dreapta exista.
Un rezultat analog are loc si pentru cazul punctelor de acumulare spre stanga
ale lui I.
Acum, toate celelalte nedeterminari se reduc la precedentele, prin schimb ari
de funct ie. De pilda, cazul se reduce la
0
0
prin
f(x) + g(x) =
1
(x)
+
1
(x)
=
(x) + (x)
(x)(x)

Pe de alta parte, cazul 0 se reduce la
0
0
prin scrierea
f(x)g(x) = f(x)
1
(x)
=
f(x)
(x)
Iar, n ne, cazurile
, 0
, 1
se reduc la 0 (si ulterior la

0
0
) prin
f(x)
g(x)
= e
g(x) ln f(x)
.
Daca limitele din dreapta relat iilor (P6), (P7) nu exista, atunci nu se poate
spune ca nici limitele din stanga acestor relat ii nu exista.
Exemplu. Fie f(x) = x sin x, g(x) = 2x + 3 + cos x, b = . Avem,
evident, lim
x
f(x)
g(x)
=
1
2
(se scoate xn factor). Pe de alta parte, lim
x
f
(x)
g
(x)
=
lim
x
1 cos x
2 sin x
nu exista (se lucreaza cu siruri).
Trecem acum la o generalizare utila a formulei de medie Lagrange. Fie
f : I R o funct ie denita pe intervalul I si n num ar natural dat. Zicem
ca f este funct ie Taylor de ordinul n pe I daca
(D3) f, f
, ..., f
(n)
exista si sunt continue pe I.
(D4) f
(n+1)
exista macar pe interiorul lui I.
Teorema 4.3.14 Fie f funct ie Taylor de ordin n pe I. Atunci,date a, b I,
a ,= b, exista punctul intermediar = (a, b) din (0, 1) cu
58 Mihai Turinici
(R2)
_
_
f(b)=f(a) +
b a
1!
f
(a) + +
(b a)
n
n!
f
(n)
(a)+
+
(b a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(a + (b a)).
Demonstrat ie. (Schit a.) Consideram numarul dat de
f(b) = f(a) +
b a
1!
f
(a) + +
(b a)
n
n!
f
(n)
(a) +
(b a)
n+1
(n + 1)!

si denim funct ia F : I R prin
F(x) = f(x) +
b x
1!
f
(x) + +
(b x)
n
n!
f
(n)
(x) +
(b x)
n+1
(n + 1)!
, x I.
Se constata usor ca F este funct ie Lagrange pe I si, n plus, avem
F(a) = F(b) (din alegerea lui ). Conform Teoremei lui Rolle,
F
(a + (b a)) = 0, pentru macar un = (a, b) din (0, 1).

Dar, derivata funct iei F are forma
F
(x) =
(b x)
n
n!
(f
(n+1)
(x) ).
Egalitatea dinainte ne spune ca, obligatoriu = f
(n+1)
(a + (b a)). Iar de
aici concluzia este clara.
Prin denit ie, (R2) se va zice formula de medie Taylor (de ordin n) pentru
funct ia f. Evident, daca n = 0, aceasta nu este altceva decat formula de
medie Lagrange. Polinomul de grad n (n variabila x)
T
n
(x : a) = f(a) +
x a
1!
f
(a) + +
(x a)
n
n!
f
(n)
(a)
se va numi polinom Taylor (de grad n) asociat lui f, iar expresia (n variabilele
x, a)
R
n
(x : a) =
(x a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(a + (x a))
restul de ordinul n din formula de medie Taylor. Daca, n particular, a = 0,
atunci, din (R2) deducem ceea ce se cheam a formula de medie MacLaurin
(n orice b ,= 0)
(R3) f(b) = f(0) +
b
1!
f
(0) + +
b
n
n!
f
(n)
(0) +
b
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(b),
pentru un anumit = (b) n (0, 1).
Este important de subliniat cu aceasta ocazie caracterul bilateral al for-
mulei Taylor. Mai exact, dat a I, formulan cauza este valabila atat pentru
b > a, cat si pentru b < a.
In primul caz, punctul intermediar c = a+(ba)

este n intervalul (a, b); iar n al doilea, punctul respectiv este n intervalul
(b, a).
In particular, daca I = R si (pentru orice x R)

f(x) =
0
+
1
x + +
n
x
n
(polinom de grad cel mult n),
atunci formula de medie Taylor devine
f(x) = f(a) +
x a
1!
f
(a) + +
(x a)
n
n!
f
(n)
(a), x R.
Adica, f este identic cu polinomul Taylor de ordin n asociat acestuia (n
orice punct a). Aceasta relat ie ne ajuta de exemplu, sa gasim condit ia ca
punctul x = a sa e rad acin a multipl a de ordin k pentru ecuat ia (algebrica)
f(x) = 0, n sensul descompunerii
f(x) = (x a)
k
g(x), x; g = polinom cu g(a) ,= 0.
Anume, condit ia respectiva se scrie
f(a) = 0, f
(a) = 0, ..., f
(k1)
(a) = 0, f
(k)
(a) ,= 0.
Sa trecem acum la cazul funct iilor de mai multe variabile. Fie m num ar
natural dat si D, o parte convexa si deschisa a spat iului R
m
. Sa notam ca,
din proprietatea de convexitate pentru orice doua puncte a = (a
1
, ..., a
m
) si
b = (b
1
, ..., b
m
) din D, segmentul de dreapta
[a, b] = a + t(b a) = (a
1
+ t(b
1
a
1
), ..., a
m
+ t(b
m
a
m
)); 0 t 1
ram ane n mult imea D. Fie, de asemenea, f : D R o funct ie data.
Teorema 4.3.15 Sa admitem ca f este de clasa C
n+1
pe D. Atunci,
oricare ar punctele distincte a = (a
1
, ..., a
m
), b = (b
1
, ..., b
m
) din D, exista
un punct intermediar = (a, b) din (0, 1) asa ncat
60 Mihai Turinici
(R4)
_
_
f(b) = f(a) +
1
1!
(
m
i=1
(b
i
a
i
)

x
i
)f(a) + ... +
1
n!
(
m
i=1
(b
i
a
i
)

x
i
)
(n)
f(a)
+
1
(n+1)!
(
m
i=1
(b
i
a
i
)

x
i
)
(n+1)
f(a + (b a)).
Demonstrat ie. Sa denim funct ia compusa
(t) = f(a + t(b a)), 0 t 1.
Condit iile problemei au drept consecint a faptul ca este funct ie Taylor de
ordinul n pe intervalul I = [0, 1]. Putem deci scrie aceasta formul a n raport
cu orice pereche de puncte t
1
, t
2
din I. Sa facem acest lucru pentru t
1
= 0,
t
2
= 1. Avem
(1) = (0) +
1
1!
(0) + +
1
n!
(n)
(0) +
1
(n + 1)!
(n+1)
(),
unde este un punct intermediar din (0, 1). Dar,cu Teorema 4.3.11,
(k)
(t) = (
m
i=1
(b
i
a
i
)

x
i
)
(k)
f(a + t(b a)), 0 t 1,
oricare ar k 1, ..., n + 1. Iar de aici, concluzia este clara.
In particular, pentru n = 0, rezultatul de mai sus ne spune ca pentru

funct ia f C
1
(D) are loc formula de medie (de tip Lagrange)
(R5) f(b
1
, ..., b
m
) f(a
1
, ..., a
m
) =
m
i=1
(b
i
a
i
)

x
i
f(a
1
+ (b
1
a
1
), ..., a
m
+ (b
m
a
m
))
unde este un punct intermediar n (0, 1) care depinde de cuplul a =
(a
1
, ..., a
m
), b = (b
1
, ..., b
m
). Aceasta, scrisa sub forma vectorial a
f(b) f(a) = (f(a + (b a)))(b a), unde (0, 1)
si combinat a cu inegalitatea CauchySchwarz, conduce la concluzia
(P8)
_
Daca |f(x)| , pentru orice x D, atunci
|f(b) f(a)| |b a|, oricare ar a, b D.
Adica, f este lipschitziana (de constant a Lipschitz ) pe mult imea convex a
deschisa D. (Si, deci, n particular, f este uniform continu a pe D.) Vom numi
(R4) formula de medie Taylor (de ordinul n) pentru funct ia f. Polinomul de
grad n (n variabila x = (x
1
, ..., x
m
)), notat
T
n
(x : a) = f(a) +
n
k=1
1
k!
((x
1
a
1
)

x
1
+ + (x
m
a
m
)

x
m
)
(k)
f(a)
se va numi polinomul Taylor (de grad n) asociat lui f; iar expresia (n vari-
abilele x = (x
1
, ..., x
m
), a = (a
1
, ..., a
m
))
R
n
(x : a) =
1
(n + 1)!
(
m
i=1
(x
i
a
i
)

x
i
)
(n+1)
f(a + (x a))
restul de ordinul n din formula de medie Taylor.

In particular, pentru a = 0,
(R4) se va numi formula de medie MacLaurin; scrierea ei ind imediata, nu
mai insistam . Ment ion am si aici faptul ca pentru
f(x
1
, ..., x
m
) = polinom de grad cel mult n (n variabilele sale)
formula de medie Taylor devine exacta, n sensul ca restul asociat acesteia
este identic nul.
4.3.4 Calcul aproximativ al valorilor funct ionale
Printre aplicat iile practice ale formulelor de medie anterioare, cea referitoare
la calculul aproximativ este de important a central a.

In esent a, ea se reduce
la urmatoarele. Sa presupunem data marimea
= f(x
1
, ..., x
m
) (expresie analitica n m variabile).
Ne intereseaz a valoarea acesteia pentru un sistem xat de valori ale vari-
abilelor: x
1
= b
1
, ..., x
m
= b
m
; adica, marimea
0
= f(b
1
, ..., b
m
). De obi-
cei, aceste valori nu sunt efectiv accesibile. (De pilda, daca sunt numere
irat ionale, nu putem lua n considerare decat un num ar nit de zecimale.)

In
acest caz, se vor lua valori vecine acestora x
1
= a
1
, ..., x
m
= a
m
; adica, se va
lua n discut ie marimea
0
= f(a
1
, ..., a
m
). Doua probleme se pun n acest
context
(i) n ce masur a si cu ce eroare se poate construi
0
;
62 Mihai Turinici
(ii) odata construit
0
, care este eroarea pe care o facem daca luam pentru
0
valoarea
0
.
Prima problema se poate rezolva prin intermediul formulei de medie Mac
Laurin. Anume, vom folosi n calculul lui
0
= f(a
1
, ..., a
m
), aproximarea
denita de polinomul Taylor de ordinul n
f(a
1
, ..., a
m
) f(0, ..., 0) +
n
k=1
(a
1
x
1
+ + a
m
x
m
)
(k)
f(0, ..., 0)
sau, cu alta notat ie,
f(a) T
n
(a; 0), daca a este apropiat de 0.
Eroarea evalu arii se obt ine din restul asociat formulei Taylor:
[f(a) T
n
(a; 0)[
(m)
n+1
(n + 1)!

n+1
unde = max([a
1
[, ..., [a
n
[), iar
= bariera superioara a modulilor derivatelor de ordin n + 1.
Exemplu. Sa se calculeze eroarea comisa n evaluarea
ln(1 + x) x
x
2
2
, pentru [x[
1
10
.
Folosim n acest sens formula de medie MacLaurin:
ln(1 + x) = x
x
2
2
+
x
3
3
1
(1 + x)
3
, unde = (x) (0, 1).
Avem atunci din [x[ = [[ [x[ 1
1
10
=
1
10
, evaluarea
ln(1 + x) x +
x
2
2
x
3
3
1
[1 + x[
3

1
10
3

1
3
_
10
9
_
3
=
1
2787
A doua problema se poate rezolva prin intermediul formulei de medie

Lagrange. Avem mai exact
0
= f(b
1
, ..., b
m
) f(a
1
, ..., a
m
) =
m
i=1
(b
1
a
i
)

x
i
(a + (b a)).
Si n acest caz gasim de pilda evaluarea
[
0
0
[ m
unde = max([b
1
a
1
[, ..., [b
m
a
m
[), iar
= bariera superioara a modulilor derivatelor de ordin 1.
Exemplu. Sa presupunem ca marimea este calculata n conformitate cu
regula = x
3
yz. Sa apreciem eroarea facuta n calculul acestei marimi n
punctul b =
_
101
100
,
102
100
,
1
100
_
daca se va identica aceasta cu valoarea luata
n a = (1, 1, 0). Notand cu
0
, respectiv
0
, aceste valori putem scrie
0

1
100
3x
2
yz +
2
100
x
3
z +
1
100
x
3
y,
unde (x, y, z) este un punct pe segmentul care uneste a cu b. Obt inem
[
0
0
[
1
100
_
3
_
102
100
_
3
1
100
+ 2
_
101
100
_
3
1
100
+
_
101
100
_
3
102
100
_
care ne da raspunsul cerut.
1. Pornind de la denit ie, sa se calculeze derivata funct iei
f(x) =
3x + 4 n punctul a = 1.
2. Sa se cerceteze derivabilitatea funct iilor
a) f(x) =
_
ln(x
2
+ 3x), 0 < x < 1
5
4
(x 1) + 2 ln 2, x 1
b) f(x) = [x
2
+ 3x + 2[, x R
c) f(x) = max(x 1, x
2
x 1), x R.
3. Folosind regulile stabilite, sa se calculeze derivatele funct iilor
a) f(x) =
x
2
1
x
2
+ 1
, b) f(x) = x
3
e
x
,
c)f(x) = ln(x +
x
2
+ k), d) f(x) = arctg (1 + x + x
2
).
64 Mihai Turinici
4. Sa se calculeze derivatele de ordinul 1 si 2 ale funct iei compuse F(x)=
f(x
2
+1) unde f este o funct ie de doua ori derivabil a pe R.
5. Sa se arate ca funct ia f(x) = (x +
x
2
1)
n
verica ecuat ia (x
2
1)f
(x) + xf
(x) n
2
f(x) = 0.
6. Sa se calculeze derivatele de ordinul n ale funct iilor
a) f(x) = ln(ax + b); b) f(x) =
1
x
2
1
,
c) f(x) = cos x; d) f(x) = x
p
e
qx
.
7. Pornind de la denit ie, sa se calculeze
f
x
(1, 1) si
f
y
(1, 1), daca
f(x, y) = ln(1 + x + y
2
) + arctg(x
2
+ y).
f(x) =
_
_
2xy
x
2
+ y
2
, daca x ,= 0 sau y ,= 0
0, daca x = y = 0.
are derivate part iale n origine dar este discontinu a n acest punct.
9. Sa se calculeze derivatele part iale de ordin 1 si 2 ale funct iilor (iar apoi
gradientul si hessianul lor)
f(x, y) = arctg
x + y
1 xy
, f(x, y, z) = e
xy
sin z.
10. Sa se calculeze derivatele part iale ale funct iei compuse (x, y, z)
= f(x +y +z, x
2
+y
2
+z
2
), unde f(u, v) este o funct ie de doua variabile de
clasa C
1
pe R
2
.
11. Sa se demonstreze ca funct iile urmatoare sunt lipschitziene pe domeni-
ile indicate
a)f(x) = sin x, x R; b)f(x, y, z) =
xy+2z
1+x
2
+y
2
+z
2
, 0 x, y, z 1;
c)f(x) = 2xe
x
, 0 x 1; d)f(x, y) = e
x2y
, 0 x, y 1.
(Indicat ie. Se va utiliza teorema lui Lagrange.)
12. Sa se scrie formula Taylor de ordinul doi pentru funct iile de mai jos,
n punctele indicate
a) f(x) =
1 + x, a = 0;
b) f(x, y) = e
xy
, a = (0, 1);
c) f(x, y, z) = ln(1 + x + y 3z), a = (1, 1, 0).
13. Sa se calculeze (cu ajutorul regulii lHospital) limitele
a) lim
x0
e
x
sin x x(1 + x)
x
3
; b) lim
x0
_
1
x
2

1
tg
2
x
_
c) lim
x0
x ln x; d) lim
x0
_
x 1
x + 1
_
x
.
14. Sa se evalueze eroarea comisa la aproximarile
a) sin x x
x
3
6
, [x[

20
; b)
1 + x 1 +
x
2

x
2
8
, [x[
1
100
.
(Indicat ie. Se va utiliza formula MacLaurin.)
15. Sa se gaseasca o bariera superioara a erorii (absolute) pe care o facem
n calculul expresiei = x
2
y
3
e
z
relativ la punctul
_
11
10
,
11
10
,
1
100
_
daca se folosesc valorile apropiate (1, 1, 0).
pe spat ii de funct ii
4.4.1 Norma unei funct ii. Convergent a uniforma
Fie I = [c, d] un interval compact al axei reale R. Convenim sa notam
F(I, R) = mult imea tuturor funct iilor f : I R.
Se stie ca aceasta este spat iu liniar n raport cu operat iile uzuale
(f +g)(x)=f(x)+g(x), xI, (suma a doua funct ii)
(f)(x) = f(x), x I, (produsul unei funct ii cu un numar).
Denim acum o norma (generalizata) pe acest spat iu prin convent ia
(D1) |f| = sup
xI
[f(x)[, f (I, R).
Proprietat ile mai importante ale acesteia sunt
(P1) |f + g| |f| +|g| (inegalitatea triunghiului)
(P2) |f| = [[ |f|, (omogenitatea)
(P3) |f| = 0 daca si numai daca f = 0 (funct ia nula).
66 Mihai Turinici
Ele coincid formal cu acelea stabilite pentru norma unui vector. Ar
de asteptat astfel sa putem construi o teorie a convergent ei n aceste spat ii,
dupa modelul expus acolo; este ceea ce intent ion am sa facem.
Pentru ecare pereche de funct ii f, g F(I, R), numim distant a dintre
acestea, num arul |f g|. (Este de remarcat aici faptul ca, spre deosebire
de cazul vectorilor, distant a dintre doua funct ii poate chiar .) Sa facem
notat ia
(D2) S(f, ) = g F(I, R); |f g| < , f F(I, R), > 0.
Vom numi aceasta sfera deschisa cu centrul f si raza .

In continuare, sa
numim vecinatate a unei funct ii f F(I, R)
(D3) orice asemenea sfera deschisa cu centrul n f
(D4) orice parte din F(I, R) care include o asemenea sfera.
Mult imea tututor vecinat at ilor funct iei f o vom nota prin 1(f). Fie acum
dat un sir de funct ii din F(I, R) :
f
1
: I R, f
2
: I R, ..., f
n
: I R, ... ,
si, de asemenea, funct ia f : I R (element din F(I, R)). Zicem ca sirul
(f
n
) converge (n sensul normei) catre f daca
(D5) oricare ar vecin atatea V 1(f) exista un rang n(V )
asa ca f
n
V , pentru tot i n n(V ).
sau,echivalent,
(D6) pentru orice > 0 exista un rang n() asa ca
n n() =|f
n
f| < (sau f
n
S(f, )).
Vom mai exprima aceasta prin fraza: (f
n
) este uniform convergent (pe in-
tervalul I) catre funct ia f (si scriem f
n
u
f) pe care o vom numi limita
uniforma a sirului (f
n
).Daca aceasta funct ie este generica,atunci spunem ca
(f
n
) este uniform convergent.
Urmatorul rezultat este aproape evident
Teorema 4.4.1 Sirul de funct ii (f
n
) din F(I, R) converge uniform catre
funct ia f F(I, R) daca si numai daca sirul numeric
n
= |f
n
f|, n = 1, 2, ... ,
converge catre zero.
Exemplu. Cu I = [a, a], sa construim sirul de funct ii
f
n
(x) =
x
n
n!
, x I, n = 1, 2, ... .
Avem, pentru orice n, evaluarea
[f
n
(x)[
a
n
n!
, x I ( adica |f
n
|
a
n
n!
).
Si, cum sirul numeric
_
a
n
n!
_
converge catre zero, urmeaza ca f
n
u
0.
In analogie cu cazul spat iilor nit dimensionale, exista si aici posibilitatea

sa caracterizam convergent a uniforma far a sa utilizam direct funct ia limita.
Anume, e (f
n
) un sir de funct ii din F(I, R). Zicem ca acesta este un sir
uniform Cauchy (sau fundamental) daca
(D7) oricare ar > 0, exista un rang n() asa ca
|f
n+p
f
n
| , pentru orice n n() si p 1.
Denit ia este formal aceeasi ca n cazul vectorilor.
Teorema 4.4.2 Un sir de funct ii (f
n
) din F(I, R) este uniform convergent
daca si numai daca este sir uniform Cauchy. (Adica, F(I, R) este spat iu
complet.)
Demonstrat ie. Necesitatea condit iei este imediata. (Se t ine cont de inega-
litatea triunghiului.) Pentru sucient a vom pleca de la faptul ca, daca (f
n
)
este un sir uniform Cauchy, atunci
(f
n
(x)) este sir (numeric) Cauchy, pentru orice x I.
Cum R este complet, toate aceste siruri converg. Sa punem
f(x) = lim
n
f
n
(x), x I.
Din condit ia de sir uniform Cauchy
[f
n+p
(x) f
n
(x)[ , x I, n n(), p 1,
deducem, trecand la limita n raport cu p,
[f(x) f
n
(x)[ , x I (deci |f f
n
| ), n n().
68 Mihai Turinici
Aceasta arata ca f
n
u
f si ncheie argumentul.
Sa descriem acum n sensul analogiei discutate anterior unele clase de
mult imi asociate structurii de spat iu normat astfel intfoduse. Fie M mult ime
nevida de funct ii din F(I, R).
(i) Funct ia f F(I, R) se va numi punct interior al mult imii M daca
exista > 0 asa ca S(f, ) M. (Deci, n particular, f M.) Mult imea
tuturor acestor puncte alcatuieste interiorul mult imii M si se va nota int (M).
Vom zice ca M este deschis a daca coincide cu interiorul acesteia. Ca exemplu
imediat de asemenea mult imi avem orice sfera deschis a din F(I, R).
(ii) Funct ia f F(I, R) sa va numi punct aderent al mult imii M daca
exista un sir de funct ii (f
n
) din M cu f
n
u
f. Mult imea tuturor aces-
tor puncte aderente alcatuieste aderent a (sau nchiderea) mult imii M si se
noteaza ad (M). Vom zice ca M este nchisa daca este identic a cu aderent a
sa. Ca un prim exemplu, avem toate sferele nchise din spat iul F(I, R):
S[f, ] = g F(I, R); |f g| , f F(I, R), > 0.
Un alt exemplu important n acest sens este urmatorul. Sa punem
C(I, R) = f F(I, R); f este continu a pe I.
Este util de observat ca, n baza teoremei lui Weierstrass,
|f| < , oricare ar f C(I, R).
Teorema 4.4.3 Subspat iul C(I, R) este nchis n F(I, R); si deci
(combinand cu rezultatul anterior) C(I, R) este spat iu complet.
Demonstrat ie. Fie (f
n
) un sir de funct ii din C(I, R) care converge uniform
la o funct ie f F(I, R). De asemenea, e a un element arbitrar din I. Din
denit ia convergent ei uniforme rezulta ca, dat > 0, exista un rang n() asa
nc at
|f
n
f| , pentru tot i n n().
Punand pentru simplitate k = n() avem, n particular,
[f
k
(x) f(x)[ , x I (si deci [f
k
(a) f(a)[ ).
Pe de alta parte, din continuitatea lui f
k
, exista pentru acelasi > 0, un
> 0 asa nc at
x I, [x a[ =[f
k
(x) f
k
(a)[ .
Combinand toate aceste inegalitat i, avem
_
x I, [x a[ =[f(x) f(a)[ [f(x) f
k
(x)[+
+[f
k
(x) f
k
(a)[ +[f
k
(a) f(a)[ + + = 3.
Aceasta arata ca f este continu a n a; si, cum a este arbitrar n I, urmeaza
f C(I, R).
In legatur a cu concluzia de mai sus, se poate pune n mod natural pro-

blema daca nu cumva aceeasi proprietate o are si familia de funct ii
D(I, R) = f F(I, R); f este derivabila pe I.
Raspunsul este negativ, n general. D2r, cu unele ipoteze suplimentare, con-
cluzia poate (local) valabila. Mai exact, dam (far a demonstrat ie)
Teorema 4.4.4 Fie (f
n
) un sir de funct ii din D(I, R) care satisface
(C1) (f
n
) converge uniform catre funct ia f F(I, R)
(C2) (f
n
) converge uniform catre funct ia g F(I, R)
Atunci, obligatoriu, f D(I, R) si f
= g.
Toate aceste considerat ii se pot usor extinde la funct ii cu valori vectoriale.
Mai exact, e (pentru p 1)
F(I, R
p
) = mult imea tuturor funct iilor f : I R
p
.
Fiecare funct ie f din aceasta mult ime are forma
f(x) = (f
1
(x), ..., f
p
(x), x I
unde f
1
, ..., f
p
(componentele lui f) sunt elemente din F(I, R). Atunci, nu
avem decat sa punem
(D8) |f| = max(|f
1
|, ..., |f
p
|)
pentru a traduce toate not iunile anterioare n noul cadru. Ment ionam, n
ne ,ca o extensie ulterioara a acestor fapte se poate face prin nlociurea
intervalului compact I din R cu un continuum D al unui spat iu R
m
(cu
m 1).
70 Mihai Turinici
4.4.2 Convergent a localuniforma si punctuala
Vom ncerca acum sa extindem rezultatele anterioare la cazul intervalelor
oarecare. Fie J un asemenea interval; asta nseamn a ca J poate chiar
nemarginit (de pilda, J = (e, )) sau marginit, dar (eventual) deschis la
unul din (sau ambele) capete. Sa notam si aici
F(J, R) = mult imea tuturor funct iilor f : J R.
Not iunile de norma si convergent a uniforma se pot introduce exact ca la
cazul compact; si rezultatele corespunzatoare continua sa aiba loc si n acest
cadru. Avem nsa si unele aspecte noi. Anume, e
f
1
: J R, f
2
: J R, ..., f
n
: J R, ...,
un sir de funct ii din F(J, R) si f : J R o funct ie din F(J, R). Prin
denit ie, vom spune ca sirul (f
n
) converge uniform catre f pe intervalul
compact I = [c, d] din J daca
(D1) restrict iile funct iilor din sir la interval I converg uniform (n sensul
normei din F(I, R)) catre restrict ia funct iei f la intervalul I.
(Vom nota aceasta proprietate prin f
n
u
I
f.

In particular, daca I se re-
duceala un punct (c = d) vom zice ca sirul de funct ii (f
n
) converge n punctul
c catre funct ia f; adica,
(D2) f
n
(c) f(c) pentru n .
Zicem ca sirul (f
n
) converge localuniform catre f pe intervalul (init ial) J si
scriem aceasta f
n
lu
f daca
(D3) f
n
u
I
f, pentru orice interval compact I J.
In ne, (f
n
) se va numi convergent punctual catre f pe intervalul (init ial) J
daca
(D4) f
n
(x) f(x), pentru tot i x J.
Vom desemna aceasta proprietate prin f
n
p
f. Avem, deci, n principiu, trei
tipuri de convergent a pe acest spat iu. Relat iile dintre acestea sunt precizate
n
Teorema 4.4.5 Avem implicat iile
(P1) [f
n
u
f] =[f
n
lu
f] =[e
n
p
f].
Adica: convergent a uniforma o implica pe cea localuniforma care, la randul
ei, are ca efect convergent a punctuala.
Demonstrat ia este imediata, din denit ie; de aceea nu mai insistam asupra
ei. Se punensa probleman ce masura pot inversate implicat iile de mai sus.
Raspunsul este urmatorul. Daca J este interval compact, atunci implicat ia
de la prima la a doua proprietate poate inversat a; sau, mai precis,
(P2) J = compact =[conv. uniforma conv. local-uniforma]
(Nu avem decat sa luam, printre intervalele compacte ale lui J pe J nsusi.)
Daca, ns a, J nu este interval compact, implicat ia n chestiune nu mai poate
inversat a.
Exemplu. Cu J = [0, 1), sa construim sirul de funct ii
f
n
(x) = x
n
, x J, n = 1, 2, ...
Pe ecare subinterval compact I = [c, d], al intervalului (necompact) J,
[f
n
(x)[ d
n
, x I, n = 1, 2, ...
Deci, f
n
u
I
0; si, cum I este arbitrar, f
n
lu
0. Pe de alta parte, luand n
considerare sirul (din J)
x
n
= 1/
n
2, n = 1, 2, ...
avem, evident, evaluarile
f
n
(x
n
) =
1
2
(deci, |f
n
|
1
2
), n = 1, 2, ... .
Aceasta, dupa un fapt anterior (Teorema 4.4.1) este n dezacord cu f
n
u
0
si armat ia reiese.
Pe de alta parte, oricare ar intervalul J (compact sau nu) implicat ia
ntre proprietatea a doua si a treia din (P1) nu poate n general inversat a.
Aceasta se constata din urmatorul
72 Mihai Turinici
Exemplu. Fie dat sirul de funct ii
g
n
(x) = x
n
(1 x
n
), 0 x 1, n = 1, 2, ...
Este usor de vazut ca g
n
p
0.

In plus, o relat ie de forma g
n
lu
0 nu este
valabila deoarece, conform lui (P2) ar trebui sa avem atunci g
n
u
0; iar
aceasta nu se veric a. (Se utilizeaza o tehnica asemanatoare cu cea dinainte.)
Iar de aici, concluzia este clara.
Trec and la proprietat ile acestor tipuri de convergent e ment ion am, ca un
fapt general, ca rezultatele expuse anterior pe intervale compacte ram an
valabile pe intervale necompacte si pentru convergent a uniforma nlocuita
(eventual) cu convergent a localuniforma. Aceasta deoarece proprietatea de
continuitate sau derivabilitate ntr-un punct angajeaza doar valorile funct iei
dintr-o vecin atate a acelui punct. Evident ca toate aceste considerat ii se pot
imediat extinde (prin tehnicile anterioare) la cazul funct iilor cu valori vecto-
riale denite pe un interval (n general necompact) J al axei reale; sau, mai
general, un domeniu al unui anumit spat iu nit dimensional.
4.4.3 Serii de funct ii
In cele ce urmeaza vom aplica rezultatele descrise anterior n studiul seriilor

cu elemente din spat iile funct ionale deja introduse.
(A) Fie I = [c, d] un interval compact al axei reale si F(I, R) clasa tuturor
funct iilor f : I R. Fie
f
1
: I R, f
2
: I R, ..., f
n
: I R, ...,
un sir de funct ii din F(I, R). Vom numi simbolul
(D1) f
1
+ f
2
+ + f
n
+ (sau, echivalent,
n
f
n
)
o serie de funct ii. Semnicat ia sa este legata de conceptele anterior introduse.
Mai exact, sa construim sirul de sume part iale din F(I, R)
g
1
= f
1
, g
2
= g
1
+ f
2
, ..., g
n
= f
1
+ + f
n
, ... .
Prin denit ie, vom spune ca seria
n
f
n
converge uniform daca sirul de func-
t ii (g
n
) converge uniform n F(I, R).

In acest caz, funct ia g F(I, R) cu
g
n
u
g se va numi suma seriei n chestiune si vom nota aceasta prin g =
n=1
f
n
.
Urmatorul criteriu (Cauchy) de convergent a uniforma rezulta cu usurint a
din Teorema 4.4.2 anterioar a.
Teorema 4.4.6 Seria de funct ii
n
f
n
este uniform convergenta daca si nu-
mai daca oricare ar > 0 , exista un rang n() asa ncat
|f
n+1
+ + f
n+p
| , pentru orice n n() si p 1.
In particular, de aici gasim Criteriul de comparat ie Weierstrass pentru

convergent a uniforma.
Teorema 4.4.7 Fie
n
f
n
o serie de funct ii pentru care avem
|f
n
|
n
, pentru tot i n.
Daca seria numerica (cu termeni pozitivi)
n
converge, atunci seria de
funct ii
n
f
n
este uniform convergenta.
In ce priveste suma unei serii de funct ii uniform convergente, rezultatele

se deduc imediat din acelea privind limitele sirurilor uniform convergente.
Astfel, cu Teorema 4.4.3 avem
Teorema 4.4.8 Fie
n
f
n
o serie uniform convergenta de funct ii si f =
f
1
+f
2
+ , suma acesteia. Daca tot i termenii seriei sunt funct ii continue
pe I, atunci si suma seriei este continua pe I.
Tot astfel, din Teorema 4.4.4, deducem
Teorema 4.4.9 Fie
n
f
n
o serie uniform convergenta de funct ii si f =
f
1
+f
2
+ , suma acesteia. Daca tot i termenii seriei sunt funct ii derivabile
pe I si seria de funct ii
n
f
n
este uniform convergenta, atunci f este derivabila
pe I si f
= f
1
+ f
2
+ .
74 Mihai Turinici
Exemplu. Fie I = [a, a] si seria de funct ii
n
f
n
, unde
f
n
(x) =
x
n
n!
cos nx, x I, n = 1, 2, ... .
Seria n chestiune este uniform convergenta, deoarece
[f
n
(x)[ =
x
n
n!
cos nx
a
n
n!
, x I, (deci |f
n
|
a
n
n!
), n = 1, 2, ...,
iar seria numeric a cu termeni pozitivi
n
a
n
n!
este convergent a. Sa notam cu
f suma seriei
f(x) =
n=1
x
n
n!
cos nx, x I.
Cum tot i termenii seriei sunt continui, f este de asemenea continu a.

In plus,
termenii respectivi sunt si derivabili, cu
f
n
(x) =
1
(n 1)!
(x
n1
cos nx x
n
sin nx), x I, n = 1, 2, ... .
Deoarece, pentru orice n 1,
[f
n
(x)[ 2
a
n
(n 1)!
, x I (deci|f
n
| 2
a
n
(n 1)!
)
(am presupus aici a 1), rezulta ca seria derivatelor este si ea uniform
convergent a. Suma cestei serii este tocmai derivata sumei anterioare
f
(x) =
n=1
1
(n 1)!
(x
n1
cos nx x
n
sin nx), x I.
Toate rezultatele obt inute pot usor extinse la cazul funct iilor cu valori
vectoriale. Acestea, la randul lor, se pot extinde la situat ia n care intervalul
compact I din R se poate nlocui cu un continuum D dintr-un spat iu R
m
(cu
m 1).
(B) Fie acum J un interval arbitrar al axei reale si F(J, R) clasa tuturor
funct iilor f : J R. Dat sirul de funct ii din F(J, R)
f
1
: J R, f
2
: J R, ..., f
n
: J R, ...
vom numi si aici simbolul
(D2) f
1
+ f
2
+ + f
n
+ (sau, echivalent,
n
f
n
)
serie de funct ii. Semnicat ia acestuia este legata de cele trei concepte de
convergent a care se pot introduce n acest context:
(a) convergent a uniforma (pe intervalul J)
(b) convergent a localuniforma (care nseamna o convergent a uniforma
pe ecare interval compact al lui J)
(c) convergent a punctuala (adica, o convergent a la nivelul ecarui punct
din J).
Legatura dintre aceste tipuri de convergent a este n fond aceea indicata de
Teorema 4.4.5. Sa notam ca pentru oricare tip de convergent a exista suma
a seriei respective (f =
n=1
f
n
are sens ca element din F(J, R)).
In ce priveste proprietat ile de baza ment ionam ca rezultatele stabilite

anterior ram an valabile chiar n condit ii de convergent a localuniforma a
seriei considerate. Ilustram acestea prin urmatorul
Exemplu. Fie J = (1, 1) si seria de funct ii
n
f
n
, cu
f
n
(x) = x
n
cos(nx), x J, n = 1, 2, ...
Daca I = [a, a] este un interval compact al lui J, atunci, din evaluarile
[f
n
(x)[ = [x
n
cos(nx)[ a
n
, x I, n = 1, 2, ...
si din convergent a seriei
n
a
n
rezulta convergent a uniforma a seriei noastre
de funct ii pe I. Adica,
n
f
n
este localuniform convergenta pe (intervalul
necompact) J. Conform unui rezultat precedent, suma seriei,
f(x) =
n=1
x
n
cos(nx), x J
apare ca funct ie continua pe J.

In mod analog se lucreaza si n ce priveste
derivabilitatea.
Ment ion am, n nal, ca toate aceste dezvoltari sunt valabile si pentru serii
de funct ii vectoriale denite pe intervale oarecare (necompacte n general)
ale axei reale. De asemenea, o extensie ulterioara este posibila pentru funct ii
denite pe domenii ale unui spat iu nit dimensional; nu mai dam alte detalii.
76 Mihai Turinici
4.4.4 Serii de puteri. Dezvoltare n serie Taylor
Numim serie de puteri orice serie de funct ii
n
f
n
n care termenii acesteia
au forma analitica
(D1) f
n
(x) = a
n
x
n
, x R, n = 0, 1, ... .
(Aici, (a
n
) este un sir dat de numere reale.) Desigur, toate rezultatele prece-
dente sunt valabile si pentru acest caz particular. Apar nsa si o serie de
aspecte specice pe care le vom evident ia n continuare.
Incepem prin a observa faptul ca orice serie de puteri este convergent a

(punctual) cel put in n origine; aceasta deoarece tot i termenii seriei ncepand
cu cel de rangul 1 se anuleaz a n acest punct. Exista ns a si serii de puteri
ce converg doar n acest punct, ca, de pilda,
n
n!x
n
= 1 + 1!x + 2!x
2
+ + n!x
n
+ .
Aceasta se constata imediat din faptul ca
lim
n
n![x[
n
= , pentru tot i x ,= 0.
Pe de alta parte, exista serii de puteri care converg n orice punct,dupa cum
rezulta din exemplul
n
x
n
n!
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ +
x
n
n!
+ .
(A se vedea , n acest sens,discut ia facut a n Sect iunea 4.1.2.)

In legatur a
cu mult imea de convergent a a unei serii de puteri, avem urmatorul rezultat
important (numit Teorema lui Abel):
Teorema 4.4.10 Pentru orice serie de puteri
n
a
n
x
n
= a
0
+ a
1
x + a
2
x
2
+ + a
n
x
n
+
exista un numar 0 (nit sau innit), cu proprietat ile
(i) seria este convergenta pe intervalul (, )
(ii) seria este divergenta pe (, ) (, +).
Demonstrat ie. (Schit a) Daca seria de puteri converge doar n x = 0, atunci
punem = 0 si teorema rezulta .

In caz contrar, mult imea
D = x R;
n
a
n
x
n
converge
ar cont ine si puncte distincte de origine. Sa notam acum proprietatea
(P1) z ,= 0, z D =([z[, [z[) D.
(Adica, daca z este un punct (nenul) de convergent a al seriei, atunci orice
w cu [w[ < [z[ este, de asemenea, punct de convergent a.) Caci, daca z este
astfel luat, avem, din a
n
z
n
0, ca numarul
= sup[a
n
z
n
[; n = 0, 1, ...
este nit; si atunci, cu evaluarea
[a
n
w
n
[ = [a
n
z
n
[ [
w
z
[
n
[
w
z
[
n
, n = 0, 1, ... ,
armat ia reiese, conform criteriului de comparat ie Weierstrass (Sect iunea
4.1.2). Este sucient acum sa punem
(D2) = marginea superioara a mult imii D
pentru a ndeplini toate cerint ele noastre.
Numarul denit de rezultatul anterior se numeste raza de convergent a a
seriei de puteri
n
a
n
x
n
. Pentru calculul acesteia, este util de facut observat ia
ca , n fond, din rat ionamentul anterior avem chiar proprietatea mai tare
(P2) seria
n
a
n
x
n
converge absolut pe (, ).
Cu alte cuvinte, seria de funct ii (pozitive)
n
[a
n
[ [x[
n
converge cand [x[ <
si diverge cand [x[ > . Acest fapt, combinat cu criteriul raportului sau
rad acinii aplicat seriei n cauza conduce la
Teorema 4.4.11 Raza de convergent a a seriei de puteri
n
a
n
x
n
este egala
cu oricare din numerele (daca limita respectiva exista)
= lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
; = lim
n
n
_
1/[a
n
[
78 Mihai Turinici
Fie acum
n
a
n
x
n
o serie de puteri cu raza de convergent a . Urmatoarele
doua chestiuni ne vor interesa n continuare:
precizarea tipului de convergent a al seriei pe (, );
stabilirea comportarii seriei n punctele si .
(A)

In ce priveste prima problema, avem:
Teorema 4.4.12 Seria de puteri
n
a
n
x
n
este local-uniform convergenta pe
intervalul (necompact) (, ).
Demonstrat ie. Fie [r, r], cu 0 < r < , un interval compact din (, ).
Conform lui (P2),
n
[a
n
[ r
n
este o serie convergenta (cu termeni pozitivi).
Aceasta, n combinat ie cu
[a
n
x
n
[ [a
n
[r
n
, r x r, n = 0, 1, ...,
ne duce, prin intermediul criteriului Weierstrass (Sect iunea 4.4.3) la concluzia
ceruta.
Fie S : (, ) R suma seriei de puteri
S(x) =
n
a
n
x
n
, < x < .
Din teorema anterioara rezulta ca funct ia S este continua pe (, ). Sa
studiem si derivabilitatea acesteia. Pentru aceasta, pornim de la
(P3)
_
_
seria de puteri derivata
n=1
na
n
x
n1
(=
n
(n + 1)a
n+1
x
n
)
are aceeasi raza de convergent a ca seria init iala.
(Acest fapt este usor de vericat,n cadrul oferit de Teorema 4.4.11. Caci,
daca ar raza seriei derivate, avem
= lim
n
n + 1
n + 2
a
n+1
a
n+2
= 1 = ,
daca folosim formula de calcul data acolo). Deci, seria derivat a este, de
asemenea, localuniform convergenta pe (, ). Si atunci, pe baza unui
fapt anterior (Teorema 4.4.9),
S
(x) =
n=1
na
n
x
n1
, < x < .
Desigur, procedeul poate continua. Se ajunge astfel la proprietatea
(P4)
_
_
S este indenit derivabil a si (pentru k = 0, 1, ...)
S
(k)
(x) =
n=k
n(n 1) (n k + 1)a
n
x
nk
, < x < .
In particular, aceasta ne duce la evalu arile

a
k
=
1
k!
S
(k)
(0), k = 0, 1, ... ,
si, implicit, la dezvoltarea (Mac Laurin) a sumei
(R1) S(x) =
n=0
x
n
n!
S
(n)
(0), < x < .
Informat iile de acest tip se pot dovedi uneori hotar atoare pentru deter-
minarea expresiei analitice a sumei, dupa cum o arata si urmatorul
Exemplu. Fie data seria de puteri
n=1
(1)
n1
x
n
n
= x
x
2
2
+
x
3
3
+ + (1)
n1
x
n
n
+ .
Raza de convergent a a acesteia este
= lim
n
(1)
n1
n

n + 1
(1)
n
= lim
n
n + 1
n
= 1.
Seria este, deci, localuniform convergenta pe (1, 1). Ca atare,suma
S(x) = x
x
2
2
+
x
3
3
+ + (1)
n1
x
n
n
+ , 1 < x < 1
este indenit derivabil a pe (1, 1). Conform celor spuse anterior, avem pen-
tru derivata sumei, dezvoltarea
S
(x) = 1 x + x
2
+ + (1)
n
x
n
+ =
1
1 + x
, 1 < x < 1.
80 Mihai Turinici
Cum, pe de alta parte, S(0) = 0, urmeaza
S(x) = ln(1 + x), 1 < x < 1.
(Aceasta deoarece, doua funct ii derivabile cu aceeasi derivata si aceeasi va-
loare ntr-un punct coincid pe orice interval comun de denit ie care cont ine
acest punct n interior.)
Alte proprietat i de acest tip rezulta si din analiza operat iilor cu seriile de
puteri. Fie date doua serii de puteri
n
a
n
x
n
si
n
b
n
x
n
, cu razele (nenule)
de convergent a si respectiv, si cu sumele
A(x) =
n=0
a
n
x
n
, < x < ; B(x) =
n=0
b
n
x
n
, < x < .
Vom numi seria de puteri
n
c
n
x
n
, cu coecient ii dat i de
c
0
= a
0
+ b
0
, c
1
= a
1
+ b
1
, ..., c
n
= a
n
+ b
n
, ...,
suma celor doua serii de puteri. Se constata ca raza de convergent a a acestei
serii este superioara numarului = min(, ).

In plus,
n=0
c
n
x
n
= A(x) + B(x), x (, ).
Apoi, sa numim seria de puteri
n
d
n
x
n
, cu coecient ii dat i de
d
0
= a
0
b
0
, d
1
= a
0
b
1
+ a
1
b
0
, ..., d
n
= a
0
b
n
+ a
1
b
n1
+ + a
n1
b
1
+ a
n
b
0
, ...,
produsul celor doua serii de puteri. Si aici, raza de convergent a a acestei serii
este superioara numarului . (Aceasta rezulta din convergent a absoluta a
seriilor de puteri componente si din observat ia ca seria
n
d
n
x
n
este, n fond,
produsul n sens Cauchy al seriilor
n
a
n
x
n
si
n
b
n
x
n
.)

In plus, avem si
egalitatea
n=0
d
n
x
n
= A(x) B(x), < x < .
(Se t ine cont de un fapt anterior (Teorema 4.1.11).)
Ca o ilustrare a acestor fapte vom trata urmatorul
Exemplu. Fie numar real dat. Denind combin arile generalizate
C
0
= 1, C
1
= , ..., C
n
=
( 1) ( n + 1)
n!
, ... ,
sa consideram seria de puteri
n
C
n
x
n
= C
0
+ C
1
x + + C
n
x
n
+ .
Vom numi aceasta, seria binomiala. Denumirea este legata de faptul ca ,
pentru = num ar natural,
n=0
C
n
x
n
= (1 + x)
, pentru orice x.
Adica, seria se reduce n acest caz la o dezvoltare de tip binomial. Raza de
convergent a a seriei este
= lim
n
C
n
C
n+1
= lim
n
n + 1
n
= 1.
Sa determinam expresia analitica a sumei seriei
S(x) = C
0
+ C
1
x + + C
n
x
n
+ , 1 < x < 1.
Avem, prin derivare
S
(x) = C
1
+ 2C
2
x + + (n + 1)C
n+1
x
n
+ , 1 < x < 1.
Cum, pe de alta parte,
xS
(x) = C
1
+ 2C
2
x
2
+ + nC
n
x
n
+ ,
avem prin adunarea celor doua serii,
_
_
(1 + x)S
(x) = S
(x) + xS
(x) =
n=0
((n + 1)C
n+1
+ nC
n
)x
n
=
=
n=0
C
n
x
n
= S(x), 1 < x < 1.
Deducem, astfel, ca suma verica condit iile
(1 + x)S
(x) S(x) = 0, 1 < x < 1, S(0) = 1.

82 Mihai Turinici
Daca facem notat ia
(x) = S(x)/(1 + x)
, 1 < x < 1,
avem imediat din relat iile anterioare
(x) = 0, 1 < x < 1; (0) = 1.

Deci, obligatoriu,
(x) = 1 (adica S(x) = (1 + x)
), 1 < x < 1,
si astfel, forma analitica a sumei a fost determinata. Cu alte cuvinte, pentru
orice real,
(1 + x)
= 1 +

1!
x + +
( 1) ( n + 1)
n!
x
n
+ , 1 < x < 1.
(B) Sa trecem acum la a doua problema din cele formulate anterior. Fie,
n general,
n
a
n
x
n
o serie de puteri cu o raza de convergent a ; acceptam
n continuare ca 0 < < (deoarece altfel, problema nu are sens). Notand
cu D mult imea de convergent a a seriei n chestiune, avem dubla incluziune
(P5) (, ) D [, ].
Ment ionam n acest sens ca, relativ la termenul din mijloc, toate cazurile
sunt posibile. Adica, exista serii care nu converg n nici unul din punctele
, ; dupa cum exista si serii care converg n unul din punctele sau
(sau n ambele). Presupunand ca suntem n cel de-al doilea caz, sa notam
suma seriei prin
S(x) = a
0
+ a
1
x + + a
n
x
n
+ , x D.
Conform unui rezultat anterior, funct ia S este continu a pe intervalul (, ).
Se poate pune ntrebarea daca aceasta proprietate se pastreaza si n punctul
sau n care mai este denita aceasta funct ie. Raspunsul este armativ si
este precizat n cadrul urmatorului rezultat (datorat, de asemenea, lui Abel)
pe care l dam far a demonstrat ie:
Teorema 4.4.13 Daca seria de puteri
n
a
n
x
n
converge n punctul x = ,
atunci ea converge localuniform pe (, ]; si, ca atare, funct ia suma este
continua n x = .
(Un rezultat analog are loc si n punctul x = .)
Putem astfel gasi suma seriei de puteri n capetele x = (n cazul cand
exista), prin intermediul expresiei analitice a acesteia pe intervalul (, ).
Exemplu. Sa consideram seria de puteri
n=1
(1)
n+1
x
n
n
= x
x
2
2
+
x
3
3
+ + (1)
n+1
x
n
n
+ .
Am stabilit deja ca aceasta serie are raza de convergent a = 1 si ca suma ei
este data de formula
ln(1 + x) = x
x
2
2
+
x
3
3
+ + (1)
n+1
x
n
n
+ , 1 < x < 1.
Pentru x = 1, seria de puteri devine
n=1
(1)
n+1
(1)
n
n
= (1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
+ );
aceasta este divergenta (ca serie armonica de exponent = 1). Pentru x = 1,
seria ce se obt ine
n=1
(1)
n+1
1
n
= 1
1
2
+
1
3
+ + (1)
n+1
1
n
+
este convergenta n baza criteriului Leibniz. Mult imea de convergent a a
acestei serii este deci D = (1, 1]. Pe baza teoremei anterioare avem
1
1
2
+
1
3
+ + (1)
n+1
1
n
+ = lim
x1
ln(1 + x) = ln 2.
(C) Sa revenim la problemele discutate la cazul (A).

In legatura cu
dezvoltarea Mac Laurin gasita acolo, se ridica urmatoarea problema. Fie
I un interval (necompact n general) care cont ine originea n interior, si
f : I R, o funct ie care admite derivate de orice ordin n toate punctele
lui int (I). Are sens astfel considerarea seriei de puteri
n
f
(n)
(0)
n!
x
n
.

In con-
formitate cu formula citata, ne putem ntreba n ce masur a funct ia suma a
acestei serii coincide cu funct ia init iala:
84 Mihai Turinici
(R2) f(x) =
n
f
(n)
(0)
n!
x
n
, pentru tot i x I.
(Vom zice atunci ca f admite o dezvoltare n serie Mac Laurin pe intervalul
considerat.) Pentru a gasi condit ii care sa asigure acest lucru sa reamintim
faptul ca , n baza formulei de medie Mac Laurin (Sect iunea 4.3.3) avem,
pentru orice rang n
f(x) = f(0) +
f
(0)
1!
x + +
f
(n)
(0)
n!
x
n
+ R
n
(x), x I,
unde funct ia rest R
n
este data de formula
R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(x), x I,
cu num arul (dependent de x si n) situat n intervalul (0, 1).
In aceste condit ii
(combinand si cu teorema a doua a lui Abel) urmatorul rezultat este aproape
evident.
Teorema 4.4.14 Avem dezvoltarea n serie MacLaurin (R2) daca si numai
daca sirul de funct ii rest (R
n
) converge punctual pe mult imea I catre func-
t ia identic zero. Mai mult, n aceste condit ii, seria MacLaurin
n
f
(n)
(0)
n!
x
n
converge localuniform pe I (si, deci, sirul de funct ii (R
n
) converge chiar
localuniform pe I catre funct ia identic zero).
Exemplu. Sa studiem dezvoltarea n serie MacLaurin a funct iei
f(x) = e
x
, x R.
Aceasta funct ie este indenit derivabil a pe R, cu
f
(n)
(x) = e
x
, x R (si deci f
(n)
(0) = 1), n = 0, 1, ... .
Formula de medie MacLaurin devine, pentru ecare rang n
e
x
= 1 +
x
1!
+ +
x
n
n!
+ R
n
(x), x R,
unde restul este dat prin
R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
x
, = (x, n) (0, 1).
Avem n aceste condit ii, pentru x arbitrar xat
[R
n
(x)[ =
x
n+1
(n + 1)!
e
x
[x[
n+1
(n + 1)!
e
|x|
, n = 0, 1, ... ;
si, ca atare, pentru orice x R,
lim
n
R
n
(x) = 0 (deoarece lim
n
[x[
n+1
(n + 1)!
e
|x|
= 0).
Ajungem astfel la dezvoltarea n serie MacLaurin
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ +
x
n
n!
+ , x R.
Utilitatea unor astfel de dezvoltari n serie provine din faptul ca acestea
permit aproximarea, cu orice precizie dorim, a valorilor funct iei sumantr-un
punct dat.
Toate aceste considerat ii se pot extinde si la cazul vectorial. Mai precis,
e m num ar natural dat si
a
0
= (a
0
(1), ..., a
0
(m)), ..., a
n
= (a
n
(1), ..., a
n
(m)), ...
un sir de vectori din R
m
. Vom numi si aici simbolul
n
a
n
x
n
o serie de
puteri (cu coecient i vectoriali). Proprietat ile de baza ale acestora se deduc
n esent a din urmatoarea teorema de caracterizare
Teorema 4.4.15 Seria de puteri (cu coecient i vectoriali)
n
a
n
x
n
este con-
vergenta n punctul x R daca si numai daca ecare din seriile de puteri
componente (cu coecient i reali)
n
a
n
(1)x
n
, ...,
n
a
n
(m)x
n
este convergenta
n punctul considerat. Iar n acest caz, suma acesteia este vectorul din R
m
dat de
n=0
a
n
x
n
=
_

n=0
a
n
(1)x
n
, ...,
n=0
a
n
(m)x
n
_
.
(Demonstrat ia revine la convergent a unei serii vectoriale.)
Din rezultatul anterior deducem n primul rand expresia razei de conver-
gent a a unei asemenea serii de puteri
= min(
1
, ...,
m
), unde, prin denit ie
i
= raza de convergent a a seriei
n
a
n
(i)x
n
, 1 i m.
86 Mihai Turinici
Calculul efectiv al ei se face cu formulele (daca limitele n cauza exista)
= lim
n
|a
n
|
|a
n+1
|
; = lim
n
n
_
1/|a
n
|.
(Aceasta rezulta din proprietat ile de absoluta convergent a a unei serii de
puteri n interiorul mult imii de convergent a.) Proprietat ile de localuniforma
convergent a stabilite n Teorema 4.4.12 ram an si aici valabile; ca si proprie-
tat ile de continuitate si derivabilitate ale sumei.

In ce priveste operat ile cu
asemenea serii, avem posibilitatea de a aduna doua serii de acest tip sau
de a nmult i o serie de puteri cu coecient i numerici cu o serie de puteri
cu coecient i vectoriali; modul de operare va rezulta din cele spuse deja.
In ne, comportarea unei serii de puteri cu coecient i vectoriali la capetele

domeniului de convergent a se reduce la aceea din Teorema 4.4.13.
Un caz particular important al acestor dezvolt ari este acela referitor la
serii de puteri cu coecient i matriciali. Anume, data perechea (p, q) de nu-
mere naturale si denind sirul de matrici din /(p, q)
A
1
= (a
1
(i, j)), A
2
= (a
2
(i, j)), ..., A
n
= (a
n
(i, j)), ...
se poate considera seria de puteri
n
A
n
x
n
.

In baza Teoremei 4.4.15 (scrisa
n variant a matriciala) toate formulele si procedeele de lucru raman valabile.
Singura ment iune speciala se refera la faptul ca aici, n anume condit ii, putem
efectua si produsul (n sens Cauchy) a doua serii de puteri matriciale.
Exemplu. Fie p num ar natural dat si A = (a
ij
) o matrice din /(p). Sa
consideram seria de puteri (cu coecient i din /(p))
n
A
n
n!
x
n
= I +
A
1!
x +
A
2
2!
x
2
+ +
A
n
n!
x
n
+ .
Raza de convergent a a acestei serii este
= lim
n
|A
n
|
n!

(n + 1)!
|A
n+1
|
lim
n
n + 1
|A|
= .
Deci, seria este localuniform convergent a pe toata axa reala (R). Conform
unei convent ii anterioare, suma ei se va scrie sub forma:
(D3) e
Ax
= I +
A
1!
x +
A
2
2!
x
2
+ +
A
n
n!
x
n
+ , x R
Aceasta, din proprietatea anterioar a, va avea derivate de orice ordin pe axa
reala. Derivata acesteia se obt ine prin nsumarea seriei derivate
_
_
d
dx
(e
Ax
) = A +
A
2
1!
x + +
A
n
(n 1)!
x
n1
+ =
= A(I +
A
1!
x + +
A
n1
(na)!
x
n1
+ ) = Ae
Ax
, x R.
Cum, pe de alta parte
e
A0
= I +
A
1!
0 +
A
n
n!
0 + = I,
se poate spune ca funct ia matriciala
F : R /(p), F(x) = e
Ax
, x R
satisface condit iile
F
(x) = AF(x), x R; F(0) = I.

Vom numi aceasta, funct ia exponent iala de matrice A. Ea joaca un rol im-
portant n teoria sistemelor diferent iale, dupa cum vom vedea cu alta ocazie.
Incheiem aceste considerat ii asupra seriilor de puteri cu urmatoarea observat ie.

Fie x
0
R un numar nit. Numim serie de puteri centrata n x
0
orice serie
de funct ii de forma
(D4)
n
a
n
(x x
0
)
n
= a
0
+ a
1
(x x
0
) + a
n
(x x
0
)
n
+ ,
unde (a
n
) este un sir de numere reale. Toate proprietat ile acestor serii de
puteri se reduc la acelea dinainte; deoarece, prin substitut ia x x
0
= y, o
asemenea serie se reduce la
n
a
n
y
n
= a
0
+ a
1
y + + a
n
y
n
+ .
De exemplu, daca este raza de convergent a a acestei din urma serii, atunci
mult imea de convergent a a seriei init iale satisface
(x
0
, x
0
+ ) D [x
0
, x
0
+ ].
88 Mihai Turinici
Proprietat ile de continuitate si derivabilitate ale sumei seriei pe intervalul
(x
0
, x
0
+) ram an aceleasi.
In particular,notand cu S funct ia suma avem

dezvoltarea Taylor (pe intervalul (x
0
, x
0
+ ))
S(x) = S(x
0
) +
S
(x
0
)
1!
(x x
0
) + +
S
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
+ .
Legatura cu dezvoltarea de tip Taylor a unei funct ii arbitrare se face n
acelasi mod ca mai nainte. De asemenea, comportarea n capetele mult imii
de convergent a are acelasi caracter ca n cazul x
0
= 0.

In ne, este clar ca
toate aceste considerat ii se pot extinde la cazul coecient ilor vectoriali (sau
matriciali).
1. Sa se calculeze normele urmatoarelor funct ii din F(R, R):
a) f(x) =
1
1 +[x[
, b) f(x) = sin x; c) f(x) = e
x
.
2. Sa se arate ca sirul de funct ii (din F((0, ), R)), f
n
(x) =
1
n
e
nx
, x > 0,
n = 1, 2, ..., converge uniform catre funct ia identic zero (din F((0, ), R)).
3. Se da sirul de funct ii f
n
(x) =
x
n + x
, x (0, ), n = 1, 2, ... Sa
se precizeze tipul de convergent a (uniforma, localuniforma, punctuala) a
acestui sir pe intervalul precizat.
4. Fie data seria de funct ii (din C([0, 1], R)),
n=1
_
nx
1 + n
2
x
2

(n 1)x
1 + (n 1)x
2
_
Sa se arate ca seria converge neuniform pe [0, 1] dar suma ei este totusi o

funct ie continua pe [0, 1].
5. Sa se arate ca seriile urmatoare converg uniform pe mult imile indicate,
iar sumele lor sunt funct ii continue pe aceste mult imi:
a)
n
sin nx
n
n
+ x
2
, x R; b)
n
a
n
n
x
, 0 x < .
(Aici, (a
n
) este asa nc at seria
n
[a
n
[ converge).
6. Sa se determine mult imea de convergent a si suma urmatoarelor serii
de puteri:
a)
n=0
(n + 1)x
n
; b)
n=0
2n + 3
n!
x
n
.
7. Sa se arate ca seria de puteri
n=1
x
n
n
2
este convergenta pe [1, 1], iar
suma acesteia, S, veric a ecuat ia
(1 x)S
(1 x) xS
(x) = ln
1 x
x
, 0 < x 1.
8. Date funct iile de mai jos, se cere dezvoltarea n serie Mac Laurin a
acestora, si intervalul pe care este valabil a:
a) f(x) =
1
2
ln
1x
1+x
, 1<x<1; b) f(x) =
3x
x
2
+5x+6
, x>2;
c) f(x) = sin
3
x, x R; d) f(x) = e
x
2
, x R.
9. Sa se gaseasc a seria de puteri, convergent a pe R, a carei suma S,
verica ecuat ia S
(x) S(x) = 0, x R.
10. Sa se studieze convergent a si sa se calculeze suma seriei de puteri
vectoriale
n
_
1
n + 1
,
1
n!
_
x
n
.
11. Sa se calculeze funct ia exponent iala matriciala e
Ax
, n ecare din
cazurile:
a) A =
_
3 0
0 2
_
, b) A =
_
1 1
0 1
_
, c) A =
_
_
_
0 1 2
0 0 1
0 0 0
_
_
_.
12. Sa se studieze seriile de puteri (centrate n jurul punctelor de mai
jos):
a)
n
n(x 1)
n
; b)
n
2n + 3
n!
(x + 1)
n
.
13. Sa se dezvolte n serie Taylor n jurul punctului x =

2
, funct ia
f(x) = sin x.
14. Fie data seria cu coecient i matriciali
n
_
1 n
n 2
_
(x 2)
n
. Sa se
studieze convergent a si sa se calculeze suma acesteia.
90 Mihai Turinici
4.5 Integrarea funct iilor
4.5.1 Primitiva (integrala nedenita)
Fie I un interval din R si f : I R funct ie data. Spunem ca funct ia
F : I R este o primitiva a funct iei f (pe intervalul I) daca
(D1) F este derivabila pe intervalul I,
(D2) F
(x) = f(x), oricare ar x I.

Vom scrie acest lucru prin formula
F(x) =
_
f(x)dx ( F este integrala nedenita a funct iei f).
Problema primitivelor comporta doua aspecte:
condit ii (necesare sau suciente) de existent a;
formule/metode de calcul .
(A)

In ce priveste condit iile necesare de existent a a primitivei, urmatorul
rezultat (dat far a demonstrat ie) se va dovedi edicator.
Teorema 4.5.1 Daca funct ia F : I R este derivabila pe I, atunci
derivata sa, F
, are proprietatea Darboux pe acel interval; adica

(D3) x
1
, x
2
I, x
1
< x
2
, (F
(x
1
)), F
(x
2
)) =
x
3
(x
1
, x
2
), F
(x
3
) = .
De aici urmeaza imediat implicat ia
(P1) f are primitive (pe I) = f are proprietatea Darboux (pe I).
Deci, daca o asemenea proprietate nu are loc, funct ia n chestiune nu are
primitive (pe intervalul considerat).
f(x) =
_
1, daca x 0
2, daca x > 0.
Funct ia f nu are proprietatea Darboux (deoarece, de pilda, valoarea inter-
mediara 1 (1, 2) nu este atinsa n nici un punct). Deci f nu are primitive
pe R.
Relativ la condit iile suciente de existent a, vom porni de la implicat ia
(care va demonstrata mai tarziu)
(P2) f este continu a (pe I) = f are primitive (pe I).
Acesta, de altfel, este cadrul natural al tuturor metodelor de calcul ce vor
expuse n continuare. Trebuie ns a de remarcat ca exista si funct ii discon-
tinue care admit primitive, dupa cum rezulta din urmatorul
f(x) =
_
2x sin
1
x
cos
1
x
, x ,= 0
0, x = 0.
O primitiva a ei este, de exemplu, funct ia
F(x) =
_
x
2
sin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0,
dupa cum se poate vedea imediat. Pe de alta parte, f nu este continu a n
origine (deoarece lim
x0
cos
1
x
nu exista); si de aici, concluzia.
Un aspect important al chestiunilor dezbatute este acela privind structura
mult imii primitivelor unei funct ii. Avem n acest sens (din proprietat ile de
medie ale funct iilor derivabile)
(P3)
_
F
1
, F
2
= primitive ale funct iei f (pe I) =
F
1
F
2
= constant (pe intervalul I).
Vom exprima aceasta prin formula
_
f(x)dx = F(x) + C, C = constanta.
Pentru motive de simplitate, vom renunt a totusi la scrierea acestei constante,
n continuare.
(B) Metodele de calcul ale primitivelor se bazeaza n principiu pe urma-
toarele proprietat i ale acestora. (Toate funct iile care apar sunt presupuse
continue).
(P4)
_
(f(x) + g(x))dx =
_
f(x)dx +
_
g(x)dx.
(Primitiva sumei este egala cu suma primitivelor.)
(P5)
_
f(x)dx =
_
f(x)dx, =constant a.
(O constant a poate scoasa n fat a primitivei.)
92 Mihai Turinici
(P6)
_
f(x)g
(x)dx = f(x)g(x)
_
f
(x)g(x)dx.
(Formula de integrare prin part i.)
Mai adaugam la acestea si urmatorul rezultat important cunoscut sub numele
de Formula de Schimbare a Variabilei n Integrala Nedenita:
Teorema 4.5.2 Fie f : R R o funct ie continua si : I J o
funct ie derivabila (deci si continua), unde I, J sunt intervale. Au loc atunci
concluziile
(i) daca
este n plus continua, atunci

(R1)
_
f(x)dx = F(x) =
_
f((t))
(t)dt = F((t)).
(ii) daca
este continua si nicaieri nula, atunci funct ia inversa

1
:
J I este derivabila (cu derivata continua) si
(R2)
_
f((t))
(t)dt = G(t) =
_
f(x)dx = G(
1
(x)).
(Demonstrat ia se bazeaza pe formula de derivare a funct iei compuse si a
funct iei inverse.)
Toate aceste formule se pot acum suprapune n procesul calculului, peste
diferite proceduri funct ionale (implicite sau explicite). De pilda, uneori pri-
mitiva poate gasit a prin rezolvarea unei anumite ecuat ii funct ionale dupa
cum o probeaza urmatorul
Exemplu. Sa se calculeze
_
e
x
sin xdx. Folosim n primul rand formula de
integrare prin part i, punand
f(x) = e
x
(=f
(x) = e
x
); g
(x) = sin x (=g(x) = cos x).

Gasim deci egalitatea
_
e
x
sin xdx = e
x
cos x +
_
e
x
cos xdx.
Pentru aceasta din urma folosim acelasi procedeu, cu
f(x) = e
x
(=f
(x) = e
x
); g
(x) = cos x (=g(x) = sin x).

Obt inem, astfel
_
e
x
cos xdx = e
x
sin x
_
e
x
sin xdx.
Inlocuind n precedenta, ajungem la

_
e
x
sin xdx = e
x
(sin x cos x)
_
e
x
sin xdx.
Aceasta este o ecuat ie funct ionala vericat a de primitiva pe care o cautam.
Rezolvand aceasta (prin trecerea n partea stanga) gasim
_
e
x
sin xdx =
1
2
e
x
(sin x cos x).
In alte situat ii, primitiva poate determinata n urma unui proces iterativ
funct ional. Pentru ilustrare, vom trata urmatorul
Exemplu. Sa se calculeze primitivele
F
n
(x) =
_
dx
(x
2
+ a
2
)
n
, n = 1, 2, ... .
Folosim deocamdata scrierea (pentru n 2)
F
n
(x) =
1
a
2
_
x
2
+ a
2
x
2
(x
2
+ 1)
n
dx =
1
a
2
_
F
n1
(x)
_
x
2
dx
(x
2
+ a
2
)
n
_
Ultima integral a ce apare o calculam prin part i, cu

f(x) = x, g
(x) =
x
(x
2
+ a
2
)
n
Avem astfel (pentru n 2)
_
x
2
dx
(x
2
+ a
2
)
n
=
x
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
+
1
2(n 1)
_
dx
(x
2
+ a
2
)
n1
Si atunci, nlocuind n relat ia dinainte, obt inem (pentru n 2)

F
n
(x) =
1
a
2
_
F
n1
(x)
_
x
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
+
1
2(n 1)
F
n1
(x)
__
,
adica
F
n
(x) =
1
a
2
_
2n 3
2n 1
F
n1
(x) +
x
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
_
, n 2.
94 Mihai Turinici
Combinand aceasta cu F
1
(x) =
1
a
arctg
x
a
urmeaza ca, din aproape n
aproape, putem determina toate primitivele n cauza.
Putem trece acum la calculul primitivelor pentru anumite clase de funct ii.
Incepem cu cele rat ionale. Sa numim fract ie simpla, orice funct ie rat ionala
de forma
m
(x) =

(x a)
m
, m = 1, 2, ..., (a R),
sau, respectiv,
n
(x) =
x +
(x
2
+ px + q)
n
, n = 1, 2, ..., (p
2
4q < 0).
(Aici, , , sunt niste constante.) Sa notam ca, n baza exemplului prece-
dent, este posibil sa calculam primitivele pentru toate aceste fract ii simple.
Fie acum
f(x) =
P(x)
Q(x)
, P(x), Q(x) = polinoame,
o fract ie rat ionala arbitrara. Presupunem cunoscute rad acinile numitorului;
si, deci, factorizarea acestuia
Q(x) =
k
i=1
(x a
i
)
m
i
j=1
(x
2
+ p
j
x + q
j
)
n
j
.
(Sa notam ca prima serie de factori corespunde rad acinilor reale, iar a doua
serie, radacinilor complex conjugate.)
Teorema 4.5.3 Avem valabila descompunerea
f(x) = R(x)+
+
i
fract ii simple ale factorului (x a
i
)
m
i
+
+
j
fract ii simple ale factorului (x
2
+ p
j
x + q
j
)
n
j
unde, prin denit ie,

R(x) = catul mpart irii lui P(x) la Q(x)
iar, n general,
(D4)
_
_
_
fract ia simpla corespunzand factorului (x a)
m
este
(x) =

1
x a
+

2
(x a)
2
+ +

m
(x a)
m
,
(D5)
_
_
fract ia simpla corespunzand factorului (x
2
+ px + q)
n
este
(x) =

1
x +
1
x
2
+ px + q
+ +

n
x +
n
(x
2
+ px + q)
n
(Constantele care apar n toate aceste fract ii se obt in n mod univoc prin
identicare.)
Cu acest rezultat, se poate spune ca putem determina primitivele func-
t iilor rat ionale. Sa trecem acum n revista principalele metode de calcul ale
primitivelor bazate pe reducerea la cazul rat ional.
(i) O prima clasa este a primitivelor de forma
_
R((x))dx, n care
(C1) R(x) =
P(x)
Q(x)
=funct ie rat ional a
iar funct ia este inversibila cu inversa =
1
av and proprietatea
(C2)
(t) =funct ie rat ional a de variabila t.
In acest caz, prin substitut ia

t = (x), sau x = (t) (=dx =
(t)dt)
avem (cu Formula de Schimbare a Variabilei)
_
R((x))dx =
_
R(t)
(t)dt,
iar primitiva din dreapta este dintr-o funct ie rat ionala.
Exemple de acest fel (cu substitut iile aferente):
_
R(e
ax
)dx; t = e
ax
(sau x =
1
a
ln(t))
_
R(tg bx)dx; t = tg bx (sau x =
1
b
arctg(t)).
(ii) O a doua clasa este constituita de primitivele de forma
_
R(sin x, cos x)dx, unde
(C3) R(u, v) =
P(u,v)
Q(u,v)
(funct ie rat ional a de doua variabile).
96 Mihai Turinici
In acest caz, se face substitut ia

tg
x
2
= t sau x = 2 arctg t (=dx =
2 dt
1 + t
2
).
Combinand cu formulele cunoscute
sin x =
2t
1 + t
2
, cos x =
1 t
2
1 + t
2
,
ajungem sa expIimam integrala sub forma (rat ional a)
_
R(sin x, cos x)dx =
_
R
_
2t
1 + t
2
,
1 t
2
1 + t
2
_
2
1 + t
2
dt.
In unele cazuri particulare se pot folosi substitut ii mai avantajoase:

a) R(u, v) = R(u, v) =cos x = t
b) R(u, v) = R(u, v) =sin x = t
c) R(u, v) = R(u, v) =tg x = t
(iii) O alta clasa este data de primitivele de forma
_
R(x,
n
x +
x +
)dx unde R(u, v)=funct ie rat ional a.
Substitut ia care se potriveste aici este
t =
n
x +
x +
_
sau x =
t
n
t
n
_
Ca si mai nainte, se obt inen nal o reducere la primitive de funct ii rat ionale;
(iv) Urmeaza clasa de integrale de forma
_
R(x,
ax
2
+ bx + c)dx , R(u, v) = funct ie rat ional a.
Substitut iile care se fac aici sunt urmatoarele
- n cazul a > 0 :
ax
2
+ bx + c = x
a + t
- n cazul c > 0 :
ax
2
+ bx + c = tx +
c
- n cazul a < 0, c 0 :
ax
2
+ bx + c = t(x x
1
) (sau t(x x
2
)).
(Aici, x
1
, x
2
sunt rad acinile ecuat iei ax
2
+ bx + c = 0.)
(v)

In ne, o ultima clasa este aceea a primitivelor de tip binom
_
x
m
(ax
n
+ b)
p
dx, m, n, p = numere rat ionale.
Exista doar trei cazuri n care se poate face reducerea la primitive de funct ii
rat ionale:
d) p = num ar ntreg: se face substitut ia x = t
r
, unde r = cel mai mic
multiplu comun al numitorilor lui m si n;
e)
m+1
n
= numar ntreg: se face substitut ia ax
n
+ b = t
s
,
unde s = numitorul lui p;
f)
m+1
n
+ p = num ar ntreg: se face substitut ia
ax
n
+b
x
n
= t
s
,
unde s = numitorul lui p.
Exemplu. Sa se calculeze
_
3
1+
4
x
dx. Este vorba de o primitiva de tip
binom, cu m =
1
2
, n =
1
4
, p =
1
3
Deoarece
m+1
n
=
1
2
4
1
= 2 = num ar ntreg,
se va face substitut ia
1 +
4
x = t
3
sau x = (t
3
1)
4
(=dx = 4(t
3
1)
3
3t
2
dt).
Inlocuind n integral a, avem

_ 3
_
1 +
4
x
dx =
_
t
(t
3
1)
2
4(t
3
1)
3
3t
2
dt =12
_
t
3
(t
3
1)dt =
= 12
_
t
7
7

t
4
4
_
=
12
7
3
_
(1 +
4
x)
7
3
3
_
(1 +
4
x)
4
.
4.5.2 Integrala simpla
(pentru funct ii de o variabila)
Vom introduce n cele ce urmeaza not iunea de integral a (simpla) pentru func-
t ii de o singura variabil a. Acest lucru va facut n mai multe etape.
Incepem discut ia prin precizarea convent iilor si not iunilor de baza, folosite
n continuare. Pentru ecare interval (marginit) I al axei reale, denim
lungimea sa prin
98 Mihai Turinici
(D1) lung (I) = d c, daca I = [c, d), (c, d], [c, d] sau (c, d).
Vom zice acum ca mult imea A din R este de lungime zero daca pentru orice
> 0 exista un sir (I
n
) de intervale care acopera A, cu suma lungimilor
acestora mai mica decat :
(D2) A
_
n=1
I
n
,
n=1
lung (I
n
) < .
Vom scrie aceasta constatare prin lung (A) = 0. Este usor de aratat ca
implicat iile urmatoare au loc:
(P1) lung (A) = 0, B A =lung (B) = 0.
(P2) lung (A
n
) = 0, n = 1, 2, ... =lung (
_
n=1
A
n
) = 0.
In particular, de aici rezulta constatarea:

(P3) orice mult ime numarabil a are lungime zero.
Prin denit ie, vom zice ca proprietatea P(x), de variabila x R are loc
aproape peste tot, daca
(D3) x R; P(x) nu are loc este de lungime zero;
sau, cu alte cuvinte: proprietatea P(x) este vericata pentru tot i x R cu
except ia unei mult imi de lungime zero.
Denimn continuare o clasa de funct ii cu rol central n teoria integralei.
Sa notam ca de obicei
F(R, R) = mult imea funct iilor f : R R.
Zicem ca funct ia g din aceasta mult ime este etajata (sau n scara), daca
exista o diviziune a axei reale
() : < x
1
< x
2
< < x
n
< (unde n 2),
si un sistem de constante
1
, ...,
n1
, asa nc at
g(x) =
_
_
0, daca x (, x
1
) (x
n
, ) x
1
, ..., x
n
1
, daca x (x
1
, x
2
)

n1
, daca x (x
n1
, x
n
).
Sa facem notat ia
E(R, R) = g : R R; g este etajata.
Aceasta mult ime apare ca subspat iu liniar al lui F(R, R), adica
(P4) g
1
, g
2
E(R, R) =g
1
+ g
2
E(R, R), , R
In plus, mai avem si proprietatea

(P5) g E(R, R) =[g[ E(R, R).
Sa introducem acum aplicat ia de integrare , pe clasa acestor funct ii
etajate, prin convent ia
(D4)
_
_
(g) =
1
(x
2
x
1
) + +
n1
(x
n
x
n1
),
daca funct ia etajata g este denita de diviziunea x
1
, ..., x
n
si de constantele
1
, ...,
n1
.
Astfel, de pilda, daca funct ia etajata g are forma
g(x) =
_
_
0, daca x (, x
1
) (x
4
, ) x
1
, x
2
, x
3
, , x
4
1
, pentru x (x
1
, x
2
)
2
, pentru x (x
2
, x
3
)
3
, pentru x (x
3
, x
4
),
atunci, conform denit iei,
(g) =
1
(x
2
x
1
) +
2
(x
3
x
2
) +
3
(x
4
x
3
).
Semnicat ia geometrica a acestei marimi este urmatoarea (n cazul pozitiv):
(g) reprezinta aria port iunii de plan delimitata de gracul funct iei g si axa
0x (respectiv: suma ariilor port iunilor hasurate).
-
6
y
0
x
1
x
2
x
3
x
4 x
Integrala astfel denita are proprietatea de liniaritate
100 Mihai Turinici
(P6) (
1
g
1
+
2
g
2
) =
1
(g
1
) +
2
(g
2
),
1
,
2
= constante
si proprietatea de monotonie
(P7) g
2
(x) g
2
(x), x R =(g
1
) (g
2
),
O important a consecint a a acesteia este proprietatea de continuitate
(P8) [(g)[ ([g[), g E(R, R).
(A) Vom introduce acum not iunea de integrala (simpla) a unei funct ii pe un
interval (a, b), a < b . Sa notam deocamdata
F((a, b), R) = mult imea tuturor funct iilor f : (a, b) R.
O clasa important a de asemenea funct ii este
E((a, b), R) = g E(R, R); g(x) = 0, x R (a, b)
(mult imea tuturor funct iilor etajate care se anuleaz a n afara intervalului
(a, b)). Denim acum integrala (Lebesgue) a unei asemenea funct ii etajate
prin convent ia
(D5)
_
b
a
g(x)dx = (g), pentru g E((a, b), R),
unde aplicat ia este cea introdusa anterior.
Fie acum f : (a, b) [0, ) o funct ie cu valori pozitive. Vom zice ca
aceasta este masurabila (Lebesgue) daca exista un sir de funct ii etajate (pe
(a, b)) cu valori pozitive, (g
n
) care, aproape peste tot n (a, b), este crescator
si convergent catre f, n sensul
(D6)
_
(g
n
(x)) este monoton crescator si g
n
(x) f(x) pentru tot i
x (a, b) cu except ia unei mult imi de lungime zero.
In acest caz, vom pune prin denit ie

(D7)
_
b
a
f(x)dx = lim
n
_
b
a
g
n
(x)dx,
si vom numi aceasta integrala (Lebesgue) a lui f pe intervalul (a, b). (Sa
notam ca limita din dreapta exista, deoarece sirul (
_
b
a
g
n
(x)dx) este crescator
(conform proprietat ilor anterioare).

In plus, denit ia nu depinde de sirul (g
n
)
folosit n caracterizarea lui f).
Desigur, aceasta integrala poate si (+); n cazul cand ea este nita,
vom zice ca f este sumabila (n sens Lebesgue) pe (a, b).
In ne, e f : (a, b) R o funct ie cu valori oarecare. Construim urma-

toarea pereche de funct ii cu valori pozitive
(D8)
_
f
+
(x) = max(0, f(x)), x (a, b) (partea pozitiva din f)
f
(x) = max(0, f(x)), x (a, b) (partea negativa din f).

Constatam imediat valabilitatea egalitat ilor
(P9) f(x) = f
+
(x) f
(x), [f(x)[ = f
+
(x) + f
(x), x (a, b).

Vom zice ca f este masurabila (Lebesgue) pe (a, b), daca f
+
si f
sunt
simultan masurabile (n sensul anterior) pe (a, b). Daca, n plus, acestea sunt
sumabile pe (a, b), vom zice ca f este sumabila pe (a, b). Notam, n acest caz
(D9)
_
b
a
f(x)dx =
_
b
a
f
+
(x)dx
_
b
a
f
(x)dx
si vom numi aceasta integrala (Lebesgue) a lui f pe intervalul (a, b). Vom mai
pune
(D10) L((a, b), R) = f : (a, b) R; f este sumabila pe (a, b).
In ce priveste structura acestei clase si proprietat ile integralei, ment ion amn
primul rand (liniaritatea)
(P10)
_

1
,
2
R, f
1
, f
2
L((a, b), R)=
1
f
1
+
2
f
2
L((a, b), R)
si
_
b
a
(
1
f
1
(x) +
2
f
2
(x))dx =
1
_
b
a
f
1
(x) +
2
_
b
a
f
2
(x)dx.
(Deci, n particular, L((a, b), R) apare ca subspat iu liniar al lui
F((a, b), R)). Avem apoi
(P11)
_
(monotonia): f
1
(x) f
2
(x), pentru aproape tot i x (a, b)
=
_
b
a
f
1
(x)dx
_
b
a
f
2
(x)dx.
Ca o important a consecint a a acestui fapt, avem de aici si urmatoarea pro-
prietate de continuitate
(P12)
_
f L((a, b), R) daca si numai daca [f[ L((a, b), R);
si, n acest caz,
_
b
a
f(x)dx

_
b
a
[f(x)[dx.
Mai adaugam la aceasta proprietatea de identitate
(P13)
_
f, g L((a, b), R), f(x) = g(x) pentru aproape tot i x(a, b)
=
_
b
a
f(x)dx =
_
b
a
g(x)dx.
Ment ionam apoi si proprietatea ereditaraditiva
(P14)
_
_
f L((a, b), R) =f L((c, d), R),
pentru orice subinterval (c, d) din (a, b); n plus,
_
b
a
f(x)dx =
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c
f(x)dx, c (a, b).
In ne, ca o ultima proprietate de acest tip, dam fara demonstrat ie urmatorul

rezultat (de tip Lebesgue).
102 Mihai Turinici
Teorema 4.5.4 Fie (f
n
) un sir de funct ii sumabile pe (a, b) care converge
aproape peste tot pe (a, b) catre o funct ie f : (a, b) R. Admitem, n plus,
ca una din condit iile urmatoare are loc:
(C1) (f
n
(x)) este crescator pentru aproape tot i x (a, b) iar sirul
numeric (
_
b
a
f
n
(x)dx) este marginit superior;
(C2) exista o funct ie sumabila h : (a, b) R cu [f
n
(x)[ h(x),
pentru aproape tot i x (a, b).
Atunci, obligatoriu, f este sumabila pe (a, b), cu
_
b
a
f(x)dx = lim
n
_
b
a
f
n
(x)dx.
(B) Fie n continuare intervalul (a, b) marginit ( < a < b < ). Ne
intereseaza care sunt principalele clase de funct ii sumabile pe (a, b). Fie f :
(a, b) R deocamdata arbitrara. Pentru orice pereche
() : a < x
1
< x
2
< < x
n
< b (diviziune a lui (a, b))
() :
0
(a, x
1
), ...,
n
(x
n
, b) (sistem de puncte intermediare)
asociem funct ia etajata g = g
((),())
prin convent ia
g(x) =
_
_
0, daca x (, a] [b, ) x
1
, ..., x
n
f(
0
), daca x (a, x
1
)

f(
n
), daca x (x
n
, b).
Integrala acestei funct ii etajate
_
b
a
g(x)dx = f(
0
)(x
1
a) + f(
1
)(x
2
x
1
) + + f(
n
)(b x
n
)
se va numi suma Riemann asociata funct iei f diviziunii () si punctelor
intermediare (). Sa mai numim numarul
norma () = max(x
1
a, x
2
x
1
, ..., b x
n
)
norma diviziunii considerate. Sa consideram ipoteza
(C3)
_
f este continu a aproape peste tot pe (a, b)
si marginit a (peste tot) pe (a, b).
Teorema 4.5.5

In condit iile date, f este sumabila pe (a, b).
Demonstrat ie. (Schit a) Fie
((
1
), (
(1)
)), ((
2
), (
(2)
)), ..., ((
n
), (
(n)
)), ... ,
un sir de diviziuni ale intervalului (a, b), mpreun a cu sirul corespunzator de
puncte intermediare. Presupunem n plus ca
norma (
n
) 0 pentru n .
Vom nota cu (g
n
) sirul corespunzator de funct ii etajate asociate datelor de
mai sus. Se poate arata ca
lim
n
g
n
(x) = f(x), aproape pentru tot i x (a, b).
Cum funct ia f este n plus marginita exista 0 cu
[g
n
(x)[ , n 1, x (a, b).
Si atunci, din Teorema 4.5.4, f este sumabila pe intervalul (a, b), cu
(R1)
_
b
a
f(x)dx = lim
n
_
b
a
g
n
(x)dx.
Teorema este dovedita.
Prin denit ie, o funct ie marginita f : (a, b) R cu proprietatea ca
limita din dreapta relat iei (R1) exista, se va zice funct ie integrabila Riemann
pe (a, b); iar limitans asi se va numi integrala Riemann pe (a, b) din f. Faptul
ca nu este nevoie de o notat ie speciala pentru aceasta integral a rezulta din
cele spuse mai nainte combinate cu urmatoarea proprietate structurala:
(P15)
_
f = marginit a si integrabila Riemann pe (a, b) =
f este continu a aproape peste tot pe (a, b).
In particular, de aici rezulta ca , daca

(C4) f este continu a si marginita pe (a, b)
atunci f este sumabila pe (a, b). Concluziile obt inute permit acum si abor-
darea unei chestiuni anterioare referitor la primitive.
104 Mihai Turinici
Teorema 4.5.6

In ipoteza de mai sus, funct ia
F(x) =
_
x
a
f(t)dt, a x b,
este funct ie Lagrange pe [a, b] si F
(x) = f(x), x (a, b). (Adica F este o

primitiva a funct iei f pe (a, b).)
Demonstrat ie. Fie y arbitrar xat n (a, b). Dat > 0 , va exista > 0
asa ncat (cum f este continu a)
t [a, b], [t y[ < =[f(t) f(y)[ < .
Avem, n acest fel, pentru orice x (y, y + ) [a, b],
[F(x) F(y) (x y)f(y)[ =
_
x
y
(f(t) f(y))dt
_
x
y
[f(t) f(y)[dt (x y).
Iar, de aici, obt inem usor evaluarea
F(x) F(y)
x y
f(y)
, x (y, y + ) (a, b),

ceea ce ne arata ca F
d
(y) = f(y). Analog, se arata ca F
s
(y) = f(y); si, deci,
F
(y) = f(y). Continuitatea lui F pe [a, b] este asigurata de marginirea lui f

pe (a, b), si Teorema de medie a lui Lagrange.
Pentru asemenea funct ii are loc asadar formula NewtonLeibniz
(R2)
_
q
p
f(x)dx = F(q) F(p)
_
= F(x)[
q
p
_
, a q < p b.
Rezulta de aici ca ecare metoda de calcul a primitivelor poate , n acelasi
timp, privita si ca metoda de calcul a integralei (din asemenea funct ii).

In
particular, o condit ie sucienta pentru (C4) este
(C5) f este continu a pe [a, b].
Intr-un asemenea context, formula de integrare prin part i (din teoria primi-
tivei) are forma
(R3)
_
b
a
f(x)g
(x)dx = f(x)g(x)[
b
a
_
b
a
f
(x)g(x)dx.
(Aici, funct iile f si g sunt de clasa C
1
pe [a, b].)
De asemenea,mai trebuie ment ionate formulele de medie
(R4)
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(c) ,pentru un c (a, b),
(R5)
_
b
a
f(x)g(x)dx = g(a)
_
c
a
f(x)dx + g(b)
_
b
c
f(x)dx,
pentru un c [a, b].
(Funct iile care apar aici sunt continue pe [a, b]; n plus,la a doua formul a, g
este presupusa monotona).
(C) Sa ne ntoarcem la cazul general. Admitem ipoteza
(C6) f este continu a pe (a, b).
Daca a si b sunt nite, iar f este marginit a pe (a, b), atunci, conform celor
spuse anterior, f este sumabila pe (a, b). Ne intereseaz a ce se nt ampla cand
una din aceste doua grupe de condit ii nu mai are loc; adica pentru capetele
a si b sunt deschise alternativele
(C7) a = ; a > , dar lim
xa+
[f(x)[ = .
(C8) b = ; b < , dar lim
xb
[f(x)[ = .
Un raspuns util n acest sens este dat de
Teorema 4.5.7

In condit iile ment ionate, f este sumabila pe (a, b), daca si
numai daca
(C9) lim
ua+
vb
_
v
u
[f(x)[dx este nita.
Iar, n acest caz, integrala sa are evaluarea
(R6)
_
b
a
f(x)dx = lim
ua+
vb
_
v
u
f(x)dx.
(Mai exact: limita din dreapta exista si egaleaza integrala n chestiune.)
Demonstrat ie. (Schit a) Fie (u
n
) si (v
n
) siruri din (a, b), cu
u
1
> u
2
> , u
n
a; v
1
< v
2
< , v
n
b.
Denim sirul de funct ii sumabile (f
n
) prin
f
n
(x) =
_
f(x), x [u
n
, v
n
], (n 1)
0 n rest.
106 Mihai Turinici
Se arata imediat ca
[f
1
(x)[ [f
2
(x)[ ; f
n
(x) f(x), x (a, b).
Cum nca mai avem si evaluarea (pentru n 1)
_
b
a
[f
n
(x)[dx =
_
v
n
u
n
[f(x)[dx lim
n
_
v
n
u
n
[f(x)[dx <
urmeaza (cu Teorema 4.5.4) ca [f[ este sumabila pe (a, b) (deci si f este
sumabila pe (a, b)). Ultima parte rezulta din criteriul Cauchy de existent a
a limitei (Teorema 4.2.1).
Sa completam aceasta cu o formul a de schimbare a variabilei, utila n
multe cazuri concrete:
Teorema 4.5.8 Fie data transformarea x = (t), care aplica bijectiv inter-
valul (, ) pe intervalul (a, b) unde este o aplicat ie de clasa C
1
pe (, )
cu () = a, () = b. Are loc atunci egalitatea
(R7)
_
b
a
f(x)dx =
_
f((t))
(t)dt.
Mai precis: daca funct ia x f(x) este sumabila pe (a, b) atunci funct ia
t f((t))
(t) este sumabila pe (, ) si are loc formula scrisa.
In legatura cu cele spuse anterior, urmatorul aspect important este de

semnalat aici. Anume, ar posibil ca limita din partea dreapta a relat iei
(R6) sa existe far a ca funct ia f sa e sumabila pe (a, b). Vom zice atunci ca
f este sumabila n sens generalizat pe (a, b). (Notat ia pentru noua integrala
va aceeasi ca si pentru integrala standard. Va trebui nsa precizat n
context cu ce fel de integral a se lucreaza.) Sa ret inem ca, pe baza criteriului
Cauchy de existent a a limitei, f este sumabila n sens generalizat pe (a, b)
daca si numai daca
(C10)
_
pentru orice > 0, exista un interval (p, q) din (a, b) asa ca
[
_
v
u
f(x)dx[ < pentru orice interval (u, v) (a, b) (p, q).
(D) Sa studiemn continuare alternativele secunde din (C7) +(C8) (respec-
tiv, a, b = nite). Condit ia (C9) din Teorema 4.5.7 va vericata si deci f
este sumabila pe (a, b), daca
(C11)
_
_
_
0 lim
xa+
(x a)
[f(x)[ < si 0 lim

xb
(b x)
[f(x)[ < ,
pentru un < 1 si un < 1.
Dimpotriva, daca una din condit iile limita
(C12)
_
_
_
0 < lim
xa+
(x a)
[f(x)[ sau 0 < lim

xb
(b x)
[f(x)[ ,
pentru un 1, respectiv, un 1,
are loc, atunci condit ia n chestiune nu se verica; si,deci, f nu este sumabila
pe (a, b).
Sa dovedim armat ia referitoare la (C11).

In baza primei jumatat i a acesteia,
exista > 0 si c (a, b) asa ca
(x a)
[f(x)[ (deci [f(x)[

(x a)
), x (a, c).
Integrand aceasta si trecand la limita, avem
lim
ua+
_
c
u
[f(x)[dx lim
ua+
_
c
u
(x a)
dx =
=

1
(x a)
1
[
c
a
=

1
(c a)
1
.
Analog,din a doua jumatate a lui (C11) exista > 0 si d (c, b) cu
lim
vb
_
b
v
[f(x)[dx lim
vb
_
b
v
(b x)
dx =
=

1
(b x)
1
[
b
d
=

1
(b d)
1
.
Iar de aici, combin and cu aditivitatea fat a de interval a integralei, armat ia
reiese. La fel se trateaza si situat ia descrisa de (C12).
Exemplu. Sa se studieze existent a integralei
_
1
0
x
(1 x)
dx, unde , sunt parametri.

Funct ia de integrat este pozitiva. Avem evident
lim
x0+
x
(x
(1 x)
) = lim
x0+
(1 x)
= 1 (0, )
lim
x1
(1 x)
(x
(1 x)
) = lim
x1
x
= 1 (0, ).
Asadar, pentru < 1, < 1 (deci > 1, > 1) integrala exista (este
nita) iar pentru 1 sau 1 (deci 1 sau 1) integrala
nu exista (este innita).
Referitor la existent a integralei generalizate pe un asemenea interval, ur-
matorul rezultat (datorat lui Abel) este de semnalat aici. Fie f, g doua funct ii
continue pe (a, b).
108 Mihai Turinici
Teorema 4.5.9 Sa presupunem ca
(C13) fg este marginita pe ecare interval (c, b), c (a, b),
(C14) mult imea integralelor
_
v
u
f(x)dx; a < u < v < b este marginita.
(C15)
_
g este monotona pe unul din intervalele (a, c)
unde a < c < b si lim
xa+
g(x) = 0.
Atunci, obligatoriu, integrala generalizata
_
b
a
f(x)g(x)dx exista.
Demonstrat ia se bazeaza pe teorema a doua de medie si criteriul de
existent a (C10) stabilit anterior. Un rezultat aseman ator are loc prin schim-
barea rolului punctelor a si b n condit iile de mai sus.
Exemplu. Sa se studieze integrala generalizata
_

0
x
cos
1
x
dx, unde > 2 este un parametru.
Funct ia de integrat satisface evident (C13), deoarece este continu a n x = .
Condit ia (C14) rezulta din evaluarea
_
v
u
1
x
2
cos
1
x
dx
sin
1
u
sin
1
v
2, 0 < u < v.
In ne, funct ia g(x) = x

+2
satisface evident (C15) deoarece > 2. Deci,
conform celor spuse, integrala anterioara exista. Sa observam cu aceasta
ocazie ca integrala (standard)
_
0
x
cos
1
x
dx nu exista: caci altfel (din cos

2
=
1
2
(1 + cos 2)), ar exista si
_

0
x
cos
2
1
x
=
1
2
__

0
x
dx +
_

0
x
cos
2
x
dx
_
.
Cum nsa (prin transformarea x = 2t)
_

0
x
cos
2
x
dx = 2
+1
_
/2
0
t
cos
1
t
dt
deducem (conform concluziei anterioare) ca
_
0
x
dx ar exista pentru tot i

> 2, ceea ce este absurd.
Proprietat ile de baza ale acestor integrale generalizate sunt, n fond, ace-
lea ale integralelor standard (la care se aplica trecerea la limita). Astfel,
sunt valabile si aici proprietatea de aditivitate fat a de interval, de liniari-
tate si monotonie. Cat despre formulele de calcul, ment ionam existent a unei
formule de tip LeibnizNewton, n varianta
(R8)
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a+)
_
= F(x)[
b
a+
_
.
(Aici, F este o primitiva a funct iei f pe (a, b).)

In ne, sunt si aici valabile
formulele de integrare prin part i si de schimbare a variabilei.
(E) Sa studiem n continuare alternativa secunda din (C7) combinata cu
alternativa prima din (C8) (respectiv, a =nit, b = ). (Cazul simetric
acestuia se va discuta n acelasi mod.) Condit ia (C9) din Teorema 4.5.7 va
vericat a si, deci, f este sumabila pe (a, b), daca
(C16)
_
_
_
0 lim
xa+
(x a)
[f(x)[ < si 0 < lim

x
x
[f(x)[ <
pentru un < 1, respectiv un > 1.
Dimpotriva, daca una din condit iile limita
(C17)
_
_
_
0 lim
xa+
(x a)
[f(x)[ sau 0 < lim

x
x
[f(x)[
pentru un 1, respectiv un 1
are loc, atunci condit ian chestiune nu se verica; si, deci, f nu este sumabila
pe (a, b).
Sa dovedim armat ia referitoare la (C16).

In baza jumat at ii secunde din
(C16), va exista un > 0 si un d > a, sucient de mare (deci, n particular,
d > 0), asa nc at
x
[f(x)[ (sau [f(x)[

x
), x d.
Integrand aceasta si trecand la limita, avem
lim
v
_
v
d
[f(x)[dx lim
v
_
v
d
dx =

1
x
1
[
d
=

1
d
1
.
Pe de alta parte, n baza primei jumat at i din (C16), exista un > 0 si un
c (a, d), asa ncat (conform unor calcule deja facute la discut ia alternativei
precedente)
lim
ua+
_
c
u
[f(x)[dx

1
(c a)
1
.
Iar de aici, combin and cu aditivitatea fat a de interval a integralei, armat ia
reiese. Analog se trateaza si situat ia descrisa prin (C17).
Exemplu. Sa se studieze existent a integralei
_

0
x
e
x
dx, unde este un parametru.
110 Mihai Turinici
Funct ia de integrat este pozitiva. Avem, evident,
lim
x
x
2
(x
e
x
) = lim
x
x
+2
e
x
= 0 [0, ).
Pe de alta parte,
lim
x0+
x
(x
e
x
) = lim
x0+
e
x
= 1 [0, ).
Si deci, pentru < 1 (adica > 1) integrala exista; iar pentru 1
(adica 1), integrala nu exista (este innita).
Ca si la discut ia anterioar a ne intereseaza n ce condit ii exista inte-
gralele generalizate pe intervalul (a, ).

In acest sens, urmatorul rezultat
de existent a (de tip Abel) este de semnalat. (Demonstrat ia acestuia se re-
duce si aici la criteriul de existent a de tip (C10) stabilit anterior). Fie f, g
doua funct ii continue pe (a, ).
Teorema 4.5.10 Sa presupunem ca
(C18) fg este marginita pe intervalele (a, c), c (a, )
(C19) mult imea integralelor
_
v
u
f(x)dx; a<u<v < este marginita
(C20)
_
g este monotona pe unul din intervalele (c, )
unde a < c < , si lim
x
g(x) = 0.
Atunci, obligatoriu, integrala generalizata
_
a
f(x)g(x)dx exista.
Exemplu. Sa se studieze integrala generalizata
_

0
1
x
sin xdx, unde (0, 1) este un parametru.

Funct ia de integrat satisface (C18), deoarece
lim
x0+
1
x
sin x = lim
x
x
1
sin x
x
=
_
0, daca 0 < < 1
1, daca = 1.
Condit ia (C19) rezulta imediat din
_
v
u
sin xdx
= [ cos u cos v[ 2, 0 < u < v < .

Iar, n ne, g(x) =
1
x
satisface evident (C20). Deci, conform rezultatului

precedent, integrala generalizata denita anterior exista. Se poate si aici
arata ca integrala standard din aceasta funct ie nu exista; nu mai dam alte
detalii.
Proprietat ile de baza ale acestor integrale sunt aceleasi ca pentru inte-
gralele standard; deoarece ele rezulta din proprietat ile cunoscute, prin trecere
la limita. Tot astfel se prezint a lucrurile cu formulele de calcul.
(F) A mai ramas de discutat alternativa prima din (C7)+(C8) (a = , b =
). Cum, ns a , toate rat ionamentele apar drept combinat ie a celor ante-
rioare, se poate spune ca acest caz este claricat. O concluzie analoga este
valabila si pentru integrala generalizata.
(G) Conceptul anterior introdus de integral a se poate usor extinde la funct ii
cu valori vectoriale. Mai exact, e (a, b) un interval al axei reale ( a <
b ) si p un num ar natural. Consideram data o funct ie f : (a, b) R
p
.
Dupa cum stim,
f(x) = (f
1
(x), ..., f
p
(x)), x (a, b),
unde, pentru ecare i 1, ..., p, f
i
este o funct ie cu valori reale denita pe
intervalul (a, b).

In acest caz, vom conveni sa notam
(D11)
_
b
a
f(x)dx =
_
_
b
a
f
1
(x)dx, ...,
_
b
a
f
p
(x)dx
_
daca, desigur, ecare din integralele componente exista; iar funct ia ns asi,
f, se va zice sumabila pe (a, b). Proprietat ile de baza ale acestei integrale
sunt, formal, aceleasi ca la cazul p = 1. Ment ionam doar ca, n formularea
proprietat ii de monotonie , ordinea uzuala este cea vectoriala. De asemenea,
proprietatea de continuitate are aici forma
(P16)
_
_
_
_
b
a
f(x)dx
_
_
_
_
b
a
|f(x)|dx.
Din formulele de calcul ram an valabile formula LeibnizNewton si cea de
schimbare a variabilei.
In particular, daca p, q sunt doua numere naturale si f : (a, b)/(p, q) este

o funct ie cu valori matriciale, reprezentat a n forma
f(x) = (f
ij
(x)), x (a, b),
atunci, prin denit ie, vom pune
(D12)
_
b
a
f(x)dx =
_
_
b
a
f
ij
(x)dx
_
(element din /(p, q)).
Sa adaugam ca, n unele cazuri (cand produsul matricial este posibil), avem
valabila si formula de integrare prin part i. (Mai precis, daca f : (a, b)
/(p, q), g : (a, b) /(q, r) sunt de clasa C
1
pe [a, b], atunci acest lucru
are loc.)

In ne, tot prin intermediul funct iilor componente se pot introduce
si integrale generalizate pentru asemenea funct ii (vectoriale sau matriciale).
112 Mihai Turinici
4.5.3 Integrala dubla
(pentru funct ii de doua variabile)
Ne vom ocupa n continuare de extinderea conceptului de integral a pentru
funct iile de doua variabile. Vom face aceasta n mai multe etape.
Incepem prin a preciza convent iile si not iunile de baza. Sa numim drep-
tunghi al planului R
2
orice produs cartezian de forma K = I J unde I, J
sunt intervale pe axa reala. Pentru orice asemenea dreptunghi denim aria
sa prin
(D1) aria (K) = lung (I) lung (J), daca K = I J.
Vom zice ca mult imea A din R
2
este de arie zero daca pentru orice > 0
exista un sir (K
n
) de dreptunghiuri care acopera A cu suma ariilor inferioara
lui :
(D2) A
_
n=1
K
n
,
n=1
aria (K
n
) < .
Vom scrie aceasta constatare prin aria (A) = 0. Este usor de vazut ca
(P1) aria (A) = 0, B A =aria (B) = 0.
(P2) aria (A
n
) = 0, n = 1, 2, ..., =aria
_

_
n=1
A
n
_
= 0.
In particular, de aici rezulta constatarea

(P3) orice mult ime numarabil a are aria zero.
Exista ns a si mult imi nenum arabile de arie zero; ca, de pilda,
A = ((t), (t)); t (t
1
, t
2
),
unde funct iile : (t
1
, t
2
) R, : (t
1
, t
2
) R sunt de clasa C
1
pe (t
1
, t
2
);
Prin denit ie, vom zice ca o proprietate P(x, y) de variabile (x, y) R
2
,
are loc aproape peste tot, daca
(D3) (x, y) R
2
; P(x, y) nu are loc este de arie zero.
Sa numim funct ia g : R
2
R etajata daca exista o diviziune a planului
(prin dreptunghiuri)
< x
1
< x
2
< < x
n
< (n 2)
< y
1
< y
2
< < y
m
< (m 2)
si un sistem de constante
ij
; 1 i n 1, 1 j m1 asa ncat
g(x, y) =
_

ij
, daca (x, y) (x
i
, x
i+1
) (y
j
, y
j+1
),
0, n celelalte puncte.
Nu este greu de vazut ca
c(R
2
, R) = mult imea tuturor funct iilor etajate g : R
2
R
are toate proprietat ile stabilite la cazul unei singure variabile.
Sa introducem aplicat ia de integrare pe clasa acestor funct ii prin
(D4)
_
_
(g) =
i,j
ij
aria ((x
i
, x
i+1
) (y
j
, y
j+1
)), daca g este data
de diviziunea ((x
i
, y
j
)) si constantele (
ij
).
Proprietat ile de baza ale acestei aplicat ii de integrare sunt n fond identice
cu acelea din cazul funct iilor de o singura variabil a.
(A) Vom introduce acum not iunea de integral a (dubla) a unei funct ii pe un
dreptunghi D = (a, b) (c, d), unde a < b , c < d .
Notam deocamdata
T(D, R) = mult imea tuturor funct iilor f : D R.
O clasa important a de asemenea funct ii este
c(D, R) = g c(R
2
, R); g(x, y) = 0, (x, y) R
2
D
(mult imea tuturor funct iilor etajate care se anuleaza nafara dreptunghiului
D).Denim integrala (Lebesgue) a unei asemenea funct ii prin
(D5)
__
D
g(x, y)dxdy = (g), g c(D, R).
Fie acum f : D [0, ) o funct ie cu valori pozitive. Vom zice ca
aceasta este masurabila (Lebesgue) daca exista un sir (g
n
) de funct ii etajate
cu valori pozitive care, aproape peste tot, este crescator si convergent catre
f; adica
114 Mihai Turinici
(D6)
_
(g
n
(x, y)) este monoton crescator si g
n
(x, y) f(x, y),
pentru tot i (x, y) D cu except ia unei mult imi de arie zero.
In acest caz, vom pune prin denit ie

(D7)
__
D
f(x, y)dxdy = lim
n
__
D
g
n
(x, y)dxdy
si vom numi aceasta integrala (Lebesgue) a lui f pe D.

In cazul cand integrala
n discut ie este nita vom zice ca f este sumabila (n sens Lebesgue) pe
dreptunghiul D.
In ne, e f : D R o funct ie cu valori oarecare. Construim funct iile

cu valori pozitive
(D8)
_
f
+
(x, y) = max(0, f(x, y)), (x, y) D (partea pozitiva din f)
f
(x, y) = max(0, f(x, y)), (x, y) D (partea negativa din f).

Vom zice ca f este masurabila (Lebesgue) pe D daca f
+
si f
sunt simultan
masurabile pe D; daca acestea sunt si sumabile, f se va zice sumabila pe D.
Notam ntr-un asemenea caz
(D9)
__
D
f(x, y)dxdy =
__
D
f
+
(x, y)dx dy
__
D
f
(x, y)dxdy
si vom numi aceasta integrala (Lebesgue) a lui f pe dreptunghiul D. Vom
mai pune
(D10) L(D, R) = f : D R; f este sumabila pe D.
Structura acestei clase si proprietat ile de baza ale integralei introduse sunt
aceleasi ca la cazul funct iilor de o singura variabil a. Ment ion am doar forma
specica a proprietat ii ereditar aditive
(P4)
_
_
f L(D, R)=f L(D
, R) pentru orice subdreptunghi

D
= (a
, b
) (c
, d
) al lui D; si, n plus,

__
D
f(x, y)dxdy =
__
D
1
f(x, y)dxdy +
__
D
2
f(x, y)dxdy daca
D = D
1
D
2
(D
1
, D
2
= dreptunghiuri cu o latura comun a).
In ne, Teorema 4.5.4 ram ane valabila si n acest context; nu mai dam
alte detalii.
(B) Fie n continuare dreptunghiul D = (a, b) (c, d) marginit (adica,
< a < b < , < c < d < ). Ne intereseaza si aici principalele
clase de funct ii sumabile pe D. Fie f : D R o funct ie deocamdata
arbitrara. Pentru orice divizare a lui D
()
_
a = x
0
< x
1
< < x
n
< x
n+1
= b
c = y
0
< y
1
< < y
m
< y
m+1
= d,
si orice sistem de puncte intermediare
()
ij
(x
i
, x
i+1
) (y
j
, y
j+1
), 0 i n, 0 j m,
asociem funct ia etajata g = g
((),())
prin convent ia
g(x, y) =
_
f(
ij
), daca (x, y) (x
i
, x
i+1
) (y
j
, y
j+1
),
0, n celelalte puncte.
Integrala acestei funct ii etajate
__
D
g(x, y)dxdy =
i,j
f(
ij
) aria ((x
i
, x
i+1
) (y
j
, y
j+1
))
se va numi suma Riemann asociata funct iei f,diviziunii () si punctelor
intermediare (). Sa mai denim
norma () = maxaria ((x
i
, x
i+1
) (y
j
, y
j+1
)); 0 i n, 0 j m)
(norma diviziunii considerate). Consideram ipoteza
(C1) f este continu a aproape peste tot si marginit a pe D.
Teorema 4.5.11

In condit iile date, f este sumabila pe D.
Demonstrat ia este asemanatoare cu aceea a Teoremei 4.5.5. Anume, se
ia un sir ((
n
), (
(n)
)) de diviziuni si puncte intermediare cu
norma (
n
) 0 si se verica valabilitatea variantei bidimensionale a Teo-
remei 4.5.4 pentru sirul (g
n
) asociat acestora. Ajungem la concluzia ceruta,
cu informat ia suplimentar a
(R1)
__
D
f(x, y)dxdy = lim
n
__
D
g
n
(x, y)dxdy.
Prin denit ie, orice funct ie marginita f : D R pentru care limita din
dreapta relat iei (R1) exista, se va zice funct ie integrabila Riemann pe D iar
limita ns asi se va numi integrala Riemann pe D a funct iei f. Cum avem si
aici proprietatea structurala
116 Mihai Turinici
(P5)
_
f = marginit a si integrabil a Riemann pe D =
f este continua aproape peste tot pe D,
va rezulta, din cele precedente, ca noua integral a coincide cu integrala (Lebesgue)
deja introdusa.

In particular, daca
(C2) f este continu a pe D si marginit a pe D,
atunci f este sumabila pe D. Urmatorul aspect este de semnalat aici.

In
ipoteza de mai sus, funct ia
F(x, y) =
__
D(x,y)
f(u, v)dudv, (x, y) D
D(x, y) = [a, x] [c, y], oricare ar (x, y) D,
poate construita. Numim aceasta primitiva bidimensionala a funct iei f.
Justicarea acestei convent ii rezulta din
Teorema 4.5.12 Oricare ar subdreptunghiul E = (p, q) (r, s) din D,
are loc formula LeibnizNewton
(R2)
__
E
f(x, y)dxdy = F(p, r) F(p, s) + F(q, s) F(q, r).
Demonstrat ie. Se t ine cont de aditivitatea integralei relativ la domeniu.
(A se vedea si gura alaturat a.)
-
6
D
y
d
s
r
c
0
a
p q
b
x
E
In particular, o condit ie sucienta pentru (C2) este

(C3) f este continu a pe ad (D) = [a, b] [c, d].
Ment ionam ca, ntr-un asemenea context, avem formula de medie
(R3)
__
D
f(x, y)dxdy = f(, ) aria (D), pentru un (, ) D.
(C) Sa ne ntoarcem la cazul general relativ la D, n ipoteza
(C4) f este continu a pe D.
Daca D este marginit iar f este marginita pe D atunci, conform celor spuse
anterior, f este sumabila pe D. Ne intereseaza ce se nt ampl a cand una din
aceste condit ii nu mai are loc. Sunt deschise atunci alternativele:
(C5) dreptunghiul D nu este marginit (n general)
(C6) f este nemarginit a pe dreptunghiul D.
Un raspuns util n acest sens poate dat dupa cum urmeaza. Pentru ecare
submult ime E din D, sa punem
(D11) k
E
(x, y) =
_
1, daca (x, y) E
0, daca (x, y) R
2
E.
(Vom numi aceasta funct ia caracteristica a mult imii E.) Sa numim mult imea
E masurabila (Lebesgue) daca funct ia sa caracteristica k
E
este masurabila pe
D.

In acest caz, vom pune
(D12) aria (E) =
__
D
k
E
(x, y)dxdy (aria lui E).
Daca n plus k
E
este chiar sumabila, atunci integrala din dreapta este nita;
vom spune atunci ca mult imea E este sumabila (adica, de arie nita). Sa
facem notat ia
/(D) = E D; E este masurabil a.
Observam ca aceasta clasa cont ine toate subdreptunghiurile
E = (p, q) (r, s), a < p < q < b, c < r < s < d
sau, toate reuniunile nite de asemenea obiecte. Exista nsa si alte mult imi
de acest fel; ca, de pilda,
E = parte din D cu aria (fr(E)) = 0.
Un caz particular de asemenea mult ime poate dat de asanumitele
domenii simple fat a de 0y:
E = (x, y); p < x < q; (x) y (x)
118 Mihai Turinici
unde (p, q) este un subinterval din (a, b), iar funct iile : (p, q) (c, d),
(p, q) (c, d) sunt de clasa C
1
pe intervalul (p, q). (Analog, se pot introduce
si domeniile simple n raport cu 0x.) Zicem ca funct ia f este sumabila pe
E /(D) daca funct ia f k
E
este sumabila pe D.

In acest caz vom deni
(D13)
__
E
f(x, y)dxdy =
__
D
f(x, y)k
E
(x, y)dxdy.
Este util de precizat ca, n acest context, proprietatea ereditar aditiva (P4)
poate extinsa astfel
(P6)
_
_
f L(D, R) =f L(E, R), pentru orice parte masurabila
E din D; mai mult,
__
E
f(x, y)dxdy =
n=1
__
E
n
f(x, y)dxdy
daca E =
_
n=1
E
n
este o descompunere a lui E n part i
masurabile cu E
i
E
j
= , i ,= j.
Putem acum formula urmatorul rezultat.
Teorema 4.5.13

In ipoteza (C4), funct ia f este sumabila pe D, daca si nu-
mai daca
(C7) lim
ED
__
E
[f(x, y)[dxdy este nita.
(Limita se ia n raport cu toate mult imile masurabile E din D, ncadrabile
n subdreptunghiuri). Iar atunci
(R4)
__
D
f(x, y))dxdy = lim
ED
__
E
f(x, y)dxdy.
(Adica, limita din dreapta exista si egaleaza integrala n chestiune.)
Este util de ment ionat ca, prin modul de denit ie al acestei not iuni, este
exclusa posibilitatea ca limita din dreapta lui (R4) sa existe fara ca funct ia sa
e sumabila pe D. (Aceasta, desigur, nu se mai nt ampl a daca , de pilda, n
(C7) sau (R4) se lucreaza numai cu dreptunghiuri; adica, ntr-un asemenea
caz, am putea introduce un concept de integrala generalizata analog cu acela
de la funct iile de o variabila. (Aceasta posibilitate, ns a , nu se ia n consi-
derare aici.)
Inafara de calea indicata, mai exista nca una de studiu a sumabilita-

t ii unei funct ii pe dreptunghiul considerat, D.

Incepem cu elezentaiea unei
formule de calcul pentru integrala dubla (datorate lui Fubini).
Teorema 4.5.14 Daca f este sumabila pe D, atunci
(R5)
__
D
f(x, y)dxdy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx.
Mai precis:integrarea repetata din partea dreapta a formulei (R5) este posi-
bila, iar rezultatul sau este tocmai integrala n discut ie.
(Un rezultat analog are loc prin schimbarea rolului variabilelor x si y.)
Sa notam aici ca, din aceasta formul a rezulta modalitatea de calcul a
integralei pe orice parte masurabil a E, din D. Astfel, de pilda, daca E
apare ca domeniu simplu fat a de 0y, atunci (folosind scrierea sa indicata
prin formula (D13)) avem reprezentarea
__
E
f(x, y)dxdy =
_
q
p
_
_
(x)
(x)
f(x, y)dy
_
dx.
(O concluzie analoga are loc pentru domeniile simple fat a de 0x.)
Exemplu. Sa se calculeze integrala
__
E
xy dx dy, unde E este domeniul plan
limitat de parabola y = x
2
si dreapta y = 2x + 3 :
-
6
`
1 3
`
y
y = x
2
y = 2x + 3
x
-
E
Dupa cum rezulta si din gura, domeniul E este simplu n raport cu 0y ,
ind reprezentat n forma
E = (x, y); 1 x 3, x
2
y 2x + 3.
120 Mihai Turinici
Aplicand formula anterioara avem:
__
E
xy dx dy =
_
3
1
__
2x+3
x
2
xy dy
_
dx =
1
2
_
3
1
_
xy
2
[
y=2x+3
y=x
2
_
dx =
=
1
2
_
3
1
x[(2x + 3)
2
x
4
]dx=
1
2
_
3
1
(9x + 12x
2
+ 4x
3
x
4
)dx = 53 +
1
3
Suntem acumn masur a sa damnc a un criteriu de sumabilitate pe drep-

tunghiul considerat. (Ca si mai nainte, prevaleaza ipoteza de continuitate
(C4).) Avem astfel formula (de tip Tonelli):
Teorema 4.5.15 Sa admitem ca
(C8) expresia
_
b
a
_
_
d
c
[f(x, y)[dy
_
dx este nita.
Atunci, f este sumabila pe D, iar integrala sa poate calculata conform celor
spuse anterior.
(Un rezultat analog are loc prin schimbarea rolului variabilelor x si y.)
Exemplu. Sa se studieze existent a integralei duble
__
D
e
(x
2
+y
2
)
dxdy, unde D = (0, ) (0, ).
Avem evident evaluarea
_

0
__

0
e
(x
2
+y
2
)
dy
_
dx =
_

0
_
e
x
2
_

0
e
y
2
dy
_
dx =
=
__

0
e
x
2
dx
_
2
< ,
deoarece funct ia h(x) = e
x
2
este sumabila pe (0, ). (Se aplica
criteriile de existent a cu limita). Si atunci, cu teorema precedent a, armat ia
rezulta de ndata.
Incheiem aceste considerat ii cu prezentarea unei formule de schimbare a

variabilei, utila n practica.
Teorema 4.5.16 Fie data transformarea
x = (u, v), y = (u, v)
care aplica bijectiv domeniul M din planul (u, v) pe domeniul E din planul
(x, y), cu funct iile componente , de clasa C
1
pe M si
(C9)
D(, )
D(u, v)
=
_
_
_
_
_
v
_
_
_
_
_
este inversabila, (u, v) M.
Are loc atunci egalitatea
(R6)
__
E
f(x, y)dxdy =
__
M
f((u, v), (u, v))
det
D(, )
D(u, v)
dudv.
Mai precis: daca funct ia (x, y) f(x, y) este sumabila pe E, atunci (u, v)
f((u, v), (u, v))
det
D(, )
D(u, v)
este sumabila pe M si are loc formula scrisa.

Exemplu. Sa se calculeze integrala dubla
__
E
e
(x
2
+y
2
)
dxdy, unde E = (0, ) (0, ).
Vom trece la coordonatele polare (r, ) denite de
x = r cos , y = r sin .
Sa observam ca, prin intermediul acestei transformari, domeniul E apare ca
imagine a domeniului
M = (0, ) (0,

2
) (dreptunghi din planul (r, )).
-
6
>
y
0
x
r
P(x, y)
-
6
2
0
r
Q(r, )
Funct iile componente ale transformarii
(r, ) = r cos , (r, ) = r sin
122 Mihai Turinici
sunt de clasa C
1
pe dreptunghiul M, cu
_
_
D(, )
D(r, )
=
_
cos r sin
sin r cos
_
, (r, ) M
_
=det
D(, )
D(r, )
= r(cos
2
+ sin
2
) = r ,= 0, (r, ) M
_
.
In ne, funct ia
f(x, y) = e
(x
2
+y
2
)
, x, y R
este sumabila pe domeniul E, dupa cum s-a dovedit deja, ntr-un loc anterior.
Aplicand acum formula de schimare a variabilei deducem
_
_
__
E
e
(x
2
+y
2
)
dxdy =
__
M
e
r
2
r dr d =
_

0
_
_
2
0
e
r
2
r d
_
dr =
=

2
_

0
e
r
2
r dr =
4
e
r
2
[
0
=

4
Sa observam cu aceasta ocazie ca n baza unei evaluari anterioare a aceleiasi

integrale, obt inem
__

0
e
x
2
dx
_
2
=

4
; deci
_

0
e
x
2
dx =
2

(D) Toate considerat iile expuse pot extinse usor la funct ii cu valori vec-
toriale. Anume, daca p este un num ar natural, e f : D R
p
o funct ie
vectoriala de doua variabile. Folosind reprezentarea
f(x, y) = (f
1
(x, y), ..., f
p
(x, y)), (x, y) D
vom pune prin denit ie
(D14)
_
D
f(x, y)dxdy = (
__
D
f
1
(x, y)dx dy, ...,
__
D
f
p
(x, y)dxdy) ,
daca ecare integrala componenta exista. Proprietat ile de baza ale integralei
astfel denite ram an aceleasi.
4.5.4 Integrala multipla
(pentru funct ii de mai multe variabile)
Conceptul de integral a dubla denit anterior poate extins, fara modicari
esent iale, la funct iile de mai multe variabile. Anume, e m 3 un numar
natural dat. Numim paralelipiped n spat iul R
m
, orice produs cartezian de
forma K = I
1
I
m
, unde I
1
, ..., I
m
sunt intervale pe axa reala. Pentru
orice asemenea paralelipiped, denim volumul sau, prin
(D1) vol (K) = lung (I
1
) lung (I
m
), daca K = I
n
I
m
.
Not iunile de mult ime de volum nul si proprietate valabila aproape peste tot
au acum un nt eles evident. Tot astfel apare si not iunea de funct ie etajata si
aplicat ia de integrare asociata.
Fie acum D = (a
1
, b
1
) (a
m
, b
m
) un paralelipiped dat. Not iunea de
integrala (Lebesgue) a unei funct ii etajate care se anuleaz a nafara lui D) se
introduce prin
(D2)
_
_
D
g(x
1
...x
m
)dx
1
, ..., dx
m
= (g).
Iar, pornind de aici, se introduc not iunile de masurabilitate si sumabilitate
(Lebesgue) ale unei funct ii f : D R, prin denit iile (formal aceleasi)
din Sect iunea 4.5.3. Proprietat ile de baza ale integralei introduse si clasele
de funct ii integrabile raman si aici valabile (n noul context). O ment iune
speciala trebuie facuta n legatura cu formula de tip Fubini care, aici, capata
forma
Teorema 4.5.17 Daca f este sumabila pe D, atunci
(R)
_
_
_

_
D
f(x
1
, ..., x
m
)dx
1
... dx
m
=
_
b
1
a
1
_
_
b
2
a
2
_

_
b
m
a
m
f(x
1
...x
m1
, x
m
)dx
m

_
dx
2
_
dx
1
.
Adica: integrarea repetata din partea dreapta e posibila, iar rezultatul acesteia
reprezinta tocmai valoarea integralei n discut ie.
(Rezultate analoge pot scrise permutand variabilele x
1
, ..., x
m
.)
Exemplu. Sa se calculeze integrala tripla
_ _ _
D
xy
2
z
2
dx, dy dz, unde D = (0, a) (0, b) (0, c).
124 Mihai Turinici
Avem, conform formulei de tip Fubini,
_ _ _
D
xy
2
z
2
dx, dy dz =
_
a
0
_
_
b
0
__
c
0
xy
2
z
2
dz
_
dy
_
dx =
=
_
a
0
_
_
b
0
_
1
3
xy
2
z
3
[
z=c
z=0
_
dy
_
dx =
_
a
0
_
_
b
0
c
3
3
xy
2
dy
_
dx =
=
_
a
0
_
c
3
9
xy
3
[
y=6
y=0
_
dx =
c
3
b
3
9
_
a
0
xdx =
c
3
b
3
18
x
2
[
9
0
=
c
3
b
3
a
2
18

Sa notam cu aceasta ocazie ca formula anterioara permite reducerea in-
tegralei multiple la integrale simple pe orice parte masurabila E din D (in-
trodusa n acelasi mod); n particular,, de pilda, , la domeniile simple fat a
de una din axe (0x
m
sa zicem):
E = (x
1
, ..., x
m1
, x
m
); (x
1
, ..., x
m1
) E
m
,
(x
1
, ..., x
m1
) x
m
(x
1
, ..., x
m1
)
unde E
m
= proiect ia domeniului E pe spat iul variabilelor (x
1
, ..., x
m1
), iar
: E
m
R, : E
m
R sunt funct ii de clasa C
1
pe E
m
. De aseme-
nea, criteriul de existent a de tip Tonelli ram ane valabil.

In plus, vom mai
ment iona ca formula de schimbare a variabilei admite o extensie directa la
aceste integrale multiple.
Incheiem cu observat ia ca dupa modelul deja cunoscut, se poate introduce

integrala multipl a dintr-o funct ie cu valori vectoriale.
1. Sa se discute existent a primitivelor pe R pentru funct iile
a) f(x) =
_
cos
1
x
, pentru x ,= 0
, pentru x = 0.
; b) f(x) =
_
sinx
x
, pentru x ,= 0
, pentru x = 0.
.
2. Sa se calculeze : a)
_
x
2
e
x
sin xdx; b)
_
1
x
2
ln
3
xdx.
3. Sa se determine o relat ie de recurent a pentru calculul integralelor:
a) I
n
=
_
x
n
e
x
dx; b) I
n
=
_
tg
n
xdx; c) I
n
=
_
e
ax
cos
n
xdx.
_
2x+3
x
3
+2x
2
3x
dx; b)
_
x
2
dx
(x+2)(x
2
+1)
2
_
dx
3+5 cos x
; b)
_
sin
2
x
cos
3
x
dx.
_
dx
x
x
2
+5x6
, b)
_
xdx
(x1)
1+xx
2
(Indicat ie. Se vor folosi substitut iile lui Euler.)

7. Sa se calculeze integralele de tip binomial:
a)
_
_
1
x
x
dx; b)
_
3
1+
4
x
dx;
c)
_
x
3
(1 + x
2
)
1/2
dx; d)
_
xdx
1+
3
x
2
8. Fara a calcula integrala, sa se demonstreze inegalitatea:

0
_
0
1
2
x ln(1 x
2
)dx
1
4
ln
4
3
.
9. Sa se calculeze integralele:
a)
_
ln2
0
e
x
1dx; b)
_
3
1
dx
x
x
2
+5x+1
; c)
_
1
0
x
3
e
2x
dx;
d)
_
0
1
arccos
1x
2
1+x
2
dx; e)
_
2
0
e
x
max(1, x
2
)dx; f)
_
3
1
dx
|x2|+1
10. Sa se studieze existent a integralelor (si sa se calculeze):

a)
_

0
dx
1 + x
2
; b)
_

0
e
ax
sin xdx, a > 0; c)
_

xdx
1 + c
4
11. Pornind de la denit ie, sa se studieze convergent a integralelor:

a)
_
1
0
dx
x ln
2
x
; b)
_

0
arctg x
x
dx; c)
_

0
dx
(x + 1)
_
[x
2
1[
;
d)
_

0
sin x
2
dx; e)
_
a
a
x
4
a
2
x
2
dx; f)
_

0
e
sinx
sin 2x
x
, > 0.
12. Sa se calculeze integralele duble:
a)
__
D
ln(x + y)dxdy, D = (0, 1) (1, 2);
b)
__
D
xydx dy, D ind delimitat de x

3
y x
2
, x 0.
13. Sa se calculeze , prin coordonate polare,integralele duble:
a)
__
D
x
2
+ y
2
dxdy, (D) : x
2
+ y
2
4;
b)
__
D
(a
2
x
2
y
2
), (D) : x
2
+ y
2
a
2
, y 0.
14. Sa se studieze existent a si sa se calculeze integrala
__
D
e
a
x
2
+y
2
dxdy, D = [0, ) [0, ), a > 0.
15. Sa se arate ca integrala dubla
__
D
e
xy
sin xdx dy, unde D = (0, )
(0, ) nu exista, dar integralele iterate exista si sunt egale:
_

0
__

0
e
xy
sin xdx
_
dy =
_

0
__

0
e
xy
sin xdy
_
dx =

2
126 Mihai Turinici

16. Sa se calculeze integrala tripla
_ _ _
D
dxdy dz
(1+x+y+z)
2
, unde D este delimitat
de planele x = 0, y = 0, z = 0, x + y + z = 1.
17. Sa se studieze integrala tripla
_ _ _
D
e
(x
2
+y
2
+z
2
)
dxdy dz, unde D =
(0, ) (0, ) (0, ).
18. Sa se calculeze integrala multipla
_
_
D
x
1
x
2
2
x
m
m
dx
1
... dx
m
, unde
D = [0, a
1
] [0, a
2
] [0, a
m
].
4.6 Funct ii speciale
4.6.1 Integrale depinzand de parametru
Fie (a, b) un interval pe dreapta reala ( a < b ) si un interval
deschis al axei reale. Consideram funct ia de doua variabile f : (a, b)
R, care satisface
(C1) x f(x; ) este sumabila pe (a, b), pentru orice .
Putem atunci construi funct ia h : R prin convent ia
(D1) h() =
_
b
a
f(x; )dx, .
Numim aceasta, integrala (simpla) depinzand de un parametru. Problema de
baza care apare n acest context este cum se transmit proprietat ile pe care
funct ia f le are fat a de parametru (), n proprietat i de acelasi tip ale func-
t ieiintegrala asociate, h. Desigur, proprietat ile vizate sunt continuitatea si
derivabilitatea.
(A) Sa studiem problema continuit at ii n raport cu parametrul a funct iei
h : R. Admitem ipoteza specica
(C2) f(x, ) este continu a pe , pentru orice x (a, b).
Aceasta, ns a , nu este sucient pentru concluzia pe care o avem n vedere.
Mai este necesara o ipoteza specica, legata de procesul trecerii la limita sub
semnul integralei. Anume, aceasta poate de forma
(C3)
_
_
pentru orice si orice > 0 cu ( , + ) ,
exista o funct ie g = g
,
, sumabila pe (a, b)
cu [f(x, )[ g(x), x (a, b), ( , + ).
Raspunsul la chestiunea formulat a este urmatorul:
Teorema 4.6.1 Daca toate condit iile (C1), (C2), (C3) sunt acceptate, atunci
integrala parametrica h() este continua pe intervalul .
Demonstrat ie. Fie xat n si (
n
) un sir din cu
n
. Se poate,
desigur, presupune
n
( , + ), n 1, unde > 0 este sucient de mic.
Combinand cu (C3), avem evaluarea (cu notat ia folosita acolo)
[f(x,
n
)[ g(x), x (a, b), n = 1, 2, ...
Iar, pe de alta parte, din condit ia (C2),
f(x,
n
) f(x, ) cand n , x (a, b).
Nu avem decat sa t inem acum cont de teorema Lebesgue (Sect iunea 4.5.2)
pentru a ncheia argumentul.
Dupa cum s-a spus deja, intervalul (a, b) este arbitrar (poate si nemarginit).
Candnsa (a, b) este marginit, exista o cale de simplicare a condit iilor puse.
Anume, daca se accepta o condit ie de forma
(C4) (x, ) f(x, ) este continua pe [a, b] ,
atunci, toate condit iile (C1), (C2), (C3) au loc. Faptul este evident pentru
(C1) si (C2); iar pentru (C3) se t ine cont de proprietatea de marginire a unei
funct ii continue (Sect iunea 4.2.4) pe compactele de forma [a, b] [, +].
Exemplu. Sa se studieze continuitatea integralei parametrice
h() =
_

0
x
1
1 + x
dx, 0 < < 1.
Funct ia de sub semnul integralei
f(x, ) =
x
1
1 + x
, (x, ) (0, ) (0, 1)
128 Mihai Turinici
satisface n primul rand condit ia de sumabilitate (C1). Aceasta rezulta ime-
diat din existent a limitelor
lim
x0+
x
1
f(x) = lim
x0+
1
1 + x
= 1, cand 0 < 1 < 1,
lim
x
x
2
f(x) = lim
x
x
1 + x
= 1, cand 1 < 2 < 2.
Pe de alta parte, funct ia considerata veric a evident condit ia (C2). Ramane
sa mai veric am (C3). Fie arbitrar n (0, 1) si , un cuplu de numere cu
0 < < < < 1. Funct ia g : (0, ) R data de
g(x) =
_
_
x
1
1 + x
, daca 0 < x 1
x
1
1 + x
, daca 1 < x <
este, din cele spuse mai nainte, sumabila pe (0, ). Si cum, evident,
f(x, ) g(x), (x, ) (0, ) (, ),
condit ia n chestiune este vericat a. Deci, integrala parametrica h()
este continua pe (0, ). Sa mai notam ca , din formula (usor de dovedit prin
descompunere n fract ii simple)
_

0
z
2m
1 + z
2n
dz =

2n
1
sin
2m + 1
2n

, m, n = 1, 2, ..., m < n,
ajungem, cu substitut ia z = x
1/2n
, la concluzia
h
_
2m + 1
2n
_
=

sin
_
2m + 1
2n

_, m, n = 1, 2, ..., m < n.
Combinand acest lucru cu continuitatea lui h ajungem (prin trecere la limita)
la formula importanta
_

0
x
1
1 + x
dx =

sin()
, 0 < < 1.
(B) Trecem acum la problema derivabilitat ii n raport cu parametrul a func-
t iei h : R. O condit ie specica n acest sens ar
(C5)
_
_
f este derivabil a part ial fat a de , iar aplicat ia
x
f
(x, ) este sumabila pe (a, b), .

Ca si mai nainte, ea nu este ns a sucienta pentru concluzia avuta n vedere.
Ar si aici necesara o ipoteza specica legata de procesul trecerii la limita
sub semnul integralei. Anume, aceasta ar de forma
(C6)
_
_
pentru orice si orice > 0 cu ( , + )
exista o funct ie g = g
,
, sumabila pe (a, b), cu
(x, )
g(x), x (a, b), ( , + ).

Putem acum formula urmatorul raspuns la ntrebarea pusa mai nainte.
Teorema 4.6.2 Daca toate condit iile (C1), (C5), (C6) au loc, atunci inte-
grala parametrica h() este derivabila pe intervalul , cu
h
() =
_
b
a
f
(x, )dx, .
Demonstrat ie. Fie un element xat n si (
n
) un sir din cu
n
.
Putem si aici presupune ca
n
( , + ), n 1, unde > 0 este sucient de mic.
Combinand cu Teorema de medie Lagrange si cu (C6), avem
(f(x,
n
) f(x, ))
g(x), x (a, b), n = 1, 2, ... .

Pe de alta parte, oricare ar x (a, b)
1
(f(x,
n
) f(x, ))
f
(x, ) cand n .
Din toate acestea gasim,t in and cont din nou de Teorema Lebesgue (relativ
la trecerea la limita sub semnul integralei)
lim
n
1
(h(
n
) h()) = lim
n
_
b
a
1
(f(x,
n
) f(x, ))dx
=
_
b
a
_
lim
n
1
(f(x,
n
) f(x, ))
_
dx =
_
b
a
f
(x, )dx.
130 Mihai Turinici
Iar,de aici, armat ia reiese.
Ca si mai nainte,intervalul (a, b) este arbitrar (deci el poate si nemar-
ginit).Dar,daca (a, b) este marginit, exista o cale de a simplica ipotezele
anterioare. Anume, daca se accepta o condit ie de forma
(C7)
f
exista si este continu a pe (a, b) ,

atunci, obligatoriu, condit iile (C5) + (C6) au loc; vericarea revine la o
remarca facut a anterior.
Exemplu. Sa se studieze derivabilitatea integralei parametrice
h() =
_
1
0
arctg
x
dx, > 0.
Funct ia de doua variabile
f(x, ) = arctg
x
, (x, ) [0, 1] (0, )

este continua pe domeniul scris.
In plus, f este si derivabila part ial fat a de

variabila , cu
f
=
x
x
2
+
2
, (x, ) [0, 1] (0, )
continua pe acelasi domeniu. Deci, funct ia h este derivabil a, cu
h
() =
_
1
0
xdx
x
2
+
2
=
1
2
ln

2
1 +
2
, > 0.
(C) Rezultatele anterioare se pot usor extinde la cazul integralelor multiple
depinand de mai mult i parametri. Anume, e D = (a, b) (a
m
, b
m
),
un paralelipiped deschis n spat iul R
m
si , un domeniu din spat iul R
p
.
(Aici, m 1 si p 1 sunt doua numere naturale xate.) Fie, de asemenea,
f : D R o funct ie care satisface
(C8)
_
(x
1
, ..., x
m
) f(x
1
, ..., x
m
;
1
, ...,
p
)
este sumabila pe D, oricare ar (
1
, ...,
p
) .
Putem atunci sa consideram funct ia h : R data de
(D2) h(
1
, ...,
p
) =
_
_
D
f(x
1
, ..., x
m
;
1
, ...,
p
)dx
1
dx
m
, (
1
, ...,
p
) .
Ca si mai nainte,vom numi aceasta,integrala (multipla) depinzand de para-
metri.Problemele care se punn legatura cu funct iilen chestiune sunt aceleasi
ca la cazul m = 1, p = 1. Iar raspunsurile la ele pot formulate dupa o
metodologie aseman atoare cu cea deja prezentat a. Astfel, dintr-o ipoteza de
forma
(C9)
_
(
1
, ...,
p
) f(x
1
, ..., x
m
;
1
, ...,
p
)
este continua pe , oricare ar (x
1
, ..., x
m
) D
rezulta (n combinat ie cu o ipoteza tehnica de tip (C3)) continuitatea funct iei
(
1
, ...,
p
) h(
1
, ...,
p
).

In plus, dintr-o ipoteza de forma
(C10)
_
_
f este derivabil a part ial fat a de
1
, ...,
p
, iar
(x
1
, ..., x
m
)
f
i
(x
1
, ..., x
m
;
1
, ...,
p
) este sumabila pe D,
oricare ar i 1, ..., p, (
1
, ...,
p
)
rezulta (combin and si aici cu o ipoteza tehnica de tip (C8)) derivabilitatea
part iala a funct iei h fat a de toate variabilele
1
, ...,
p
, cu
h
i
(
1
, ...,
p
) =
_

_
D
f
i
(x
1
, ..., x
m
;
1
, ...,
p
)dx
1
dx
m
, 1 i p.
Aceste formule se pot dovedi utile n diverse cazuri.
4.6.2 Funct ia (Gamma) a lui Euler
Ne vom ocupan continuare de urmatoarea integral a depinzand de parametru
(introdusa de Euler)
(D1) (r) =
_

0
x
r1
e
x
dx, r > 0.
O vom numi n continuare funct ia ( Gamma). Faptul ca mult imea
de denit ie a acesteia este (0, ) a fost deja stabilit ntr-un loc anterior
(Sect iunea 4.5.2).
(A) Vom ncepe expunerea cu unele formule de baza relativ la aceasta func-
t ie.

In primul rand,avem formula de recurent a
(P1) (r + 1) = r(r), r > 0.
132 Mihai Turinici
Intr-adevar,integr and prin part i,deducem

(r + 1) =
_

0
x
r
e
x
dx = x
r
e
x
[
0
+ r
_

0
x
r1
e
x
dx = r(r)
(deoarece, evident, lim
x
x
r
e
x
= 0). Aceasta formul a ne arata ca este su-
cient sa cunoastem valorile funct iei noastre pe (0, 1] pentru a le cunoaste pe
(0, ).

In particular, cum
(1) =
_

0
x
0
e
x
dx =
_

0
e
x
dx = e
x
[
0
= 1,
deducem succesiv, prin formula de recurent a (cu convent ia 0! = 1)
(n) = (n 1)! , pentru n = 1, 2, ... .
Aceasta ne spune ca funct ia reprezint a extensia la semiaxa strict pozitiva
a funct iei factorial (denita, dupa cum stim, numai pe mult imea numerelor
naturale). Pe de alta parte,
(
1
2
) =
_

0
x
1
2
e
x
dx = 2
_

0
e
t
2
dt = 2
2
=
.
(S-a facut substitut ia x = t
2
si am t inut cont de un rezultat stabilit n
Sect iunea 4.5.3). Avem, deci, din aproape n aproape prin intermediul for-
mulei de recurent a (pentru n = 0, 1, ...)
_
2n + 1
2
_
=
(2n 1)(2n 3) 3 1
2
n
=
(2n)!
2
2n
n!
.
O alta proprietate importanta a funct iei este formula complementelor
(pe care o vom verica ulterior):
(P2) (r) (1 r) =

sin(r)
, 0 < r < 1.
Aceasta arata ca este destul sa cunoastem valorile funct iei pe intervalul
(0,
1
2
) pentru a le determina pe acelea din (
1
2
, 1). Sa notam cu aceasta ocazie
ca, pentru r =
1
2
, formula complementelor ne da
(
1
2
) (
1
2
) =

sin

2
= ; deci (
1
2
) =
.
Am regasit astfel o valoare anterioara a acestei funct ii.
Ment ion am ,n acelasi cadru, si formula lui Legendre
(P3) (r) (r +
1
2
) =
2
2r1
(2r), r > 0.
(Aceasta va dedusa ulterior.)
De aici mai pot obt inute multe alte proprietat i.Dar, acestea care au
fost date, sunt caracteristice funct iei ; adica, orice funct ie de clasa C
1
ce
satisface (P1)(P3) trebuie sa coincida cu funct ia .
Sa mai dam, n ne,si o alta reprezentare secvent iala pentru funct ia
noastra (formula EulerGauss)
(D2) (r) = lim
n
n
r
r
1 2 (n 1)
(r + 1)(r + 2) (r + n 1)
, r > 0.
Aceasta se dovedeste utila n multe cazuri concrete.
(B) Trecem acum la studiul proprietat ilor analitice ale funct iei .

In primul
rand, funct ia este continu a si are derivate de orice ordin pe (0, ) data de
formula
(n)
(r) =
_

0
x
r1
e
x
(ln x)
n
dx, x (0, ), n = 1, 2, ... .
Justicarea acestui fapt se obt ine prin intermediul celor doua rezultate an-
terioare. Comportarea funct iei nspre origine este data de formula (de-
ductibila imediat din relat ia de recurent a)
(R1) lim
r0+
r(r) = 1.
De asemenea, comportarea nspre innit a funct iei poate apreciata prin
intermediul formulei lui Stirling
(R2) lim
r
_
r
2
_
e
r
_
r
(r) = 1.
O consecint a imediata a acestei formule este
(R3) lim
r
(r + a)
r
a
(r)
= 1, a > 0.
(Se scrie relat ia (R2) pentru r si r + a, iar apoi se mpart egalitat ile.)

In
particular, pentru r = n + 1 si a = m (numere naturale) avem
lim
n
(n + m)!
n
m
n!
= 1, m = 1, 2, ...
Iar pentru r = n + 1, a =
1
2
, se obt ine
134 Mihai Turinici
(R4) lim
n
(n +
3
2
)
n n!
= 1 (formula lui Wallis).
(C) Multe integrale uzuale din analiza se pot acum calcula utilizand pro-
prietat ile funct iei .
Exemplu. Sa se calculeze integralele
J
n
=
_

0
x
n
e
x
2
/2
dx, n = 0, 1, ...
Vom face substitut ia
x
2
2
= t; adica
x =
2 t
1/2
(si deci dx =
2
2
t
1/2
dt).
Inlocuind n integral a, ajungem la evaluarea

J
n
= (
2)
n1
_

0
t
n1
2
e
t
dt == (
2)
n1
(
n + 1
2
).
Sa ret inem faptul ca funct ia este considerata elementar a; adica, este pusa
pe acelasi plan cu funct iile elementare tradit ionale (puteri, radicali, exponen-
t iale logaritmice, trigonometrice si inversele lor). Deci, si derivatele acesteia
vor avea aceeasi calitate. Adica, daca ntr-un calcul apar asemenea derivate
se poate considera ca acesta este ncheiat.
Exemplu. Sa se calculeze integrala
_
0
e
x
ln xdx. Din formula de derivare
a funct iei avem
(r) =
_

0
x
r1
e
x
ln xdx, r > 0.
Si atunci, fac and r = 1, avem
_

0
e
x
ln xdx =
(1). Prin denit ie, marimea

C =
(1) se numeste constanta lui Euler. O posibilitate de calcul aproxi-

mativ al acesteia rezulta din formula
C = lim
n
(1 +
1
2
+ +
1
n
ln(n + 1)).
4.6.3 Funct ia B (Beta) a lui Euler
Sa consideram n continuare urmatoarea integrala depinzand de doi para-
metri (introdusa tot de Euler)
(D) B(p, q) =
_
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, (p, q) (0, ) (0, ).
O vom numi n continuare funct ia B (Beta). Faptul ca mult imea de
denit ie a acesteia este (0, )(0, ) a fost deja stabilit ntr-un loc anterior
(a se vedea Sect iunea 4.5.2).
(A) Se poate spune ca studiul acestei funct ii se reduce la acela al funct iei .
Justicarea acestui fapt este legata de rezultatul urmator:
Teorema 4.6.3 Are loc relat ia
(R1) B(p, q) =
(p)(q)
(p + q)
, oricare ar p, q > 0.
Demonstrat ie.

In baza Formulei de tip Tonelli (Sect iunea 4.5.3) avem
(p)(q) =
_

0
x
p1
e
x
dx
_

0
y
q1
e
y
dy =
__
E
x
p1
y
q1
e
(x+y)
dxdy
unde, prin denit ie E = (0, ) (0, ). Aplicam integralei duble obt inute
schimbarea de variabile
x = u(1 v), y = uv.
Aceasta aplica bijectiv domeniul M = (0, ) (0, 1) din planul (u, v) pe
domeniul E; n plus, funct iile sale componente (notate cu , ) sunt de clasa
C
1
pe domeniul M, cu
D(, )
D(u, v)
=
_
_
_
_
_
v
_
_
_
_
_
=
_
1v u
v u
_
, (u, v) M
_
=det
D(, )
D(u, v)
= u(1 v) + uv = u ,= 0, (u, v) M
_
.
136 Mihai Turinici
Utilizand formula de schimbare a variabilei (Sect iunea 4.5.3) avem
(p)(q) =
__
M
u
p+q1
(1 v)
p1
v
q1
e
u
dudv =
=
_
0
_
_
1
0
u
p+q1
(1 v)
p1
v
q1
e
u
dv
_
du =
= (
_
0
u
p+q1
e
u
du)
_
_
1
0
(1 v)
p1
v
q1
dv
_
=
= (p + q)B(q, p).
Aceasta ncheie argumentul.
Ca o aplicat ie imediata a acestui fapt, sa dovedim valabilitatea unor for-
mule relative la funct ia . Astfel, de pilda, formula complementelor se reduce
aici la urmatoarea (din (1) = 1)
_
1
0
x
r
(1 x)
r
dx =

sin(r)
, 0 < r < 1,
sau echivalent (cu substitut ia x =
y
1 + y
)
_

0
y
r1
1 + y
dy =

sin(r)
, 0 < r < 1.
Si cum aceasta egalitate are loc (conform unui calcul anterior), concluzia este
clara. Trec and la formula lui Legendre, sa pornim de la evaluarea
B(r, r) =
_
1
0
x
r1
(1 x)
r1
dx =
_
1
0
_
1
4

_
1
2
x
_
2
_
r1
dx.
Fac and aici substitut ia
1
2
x =
1
2
t
1/2
, ajungem la
B(r, r) =
1
2
2r1
_
1
0
t
1
2
(1 t)
r1
dt =
1
2
2r1
B
_
1
2
, a
_
.
Si atunci, folosind rezultatul anterior, armat ia este dovedita.
In ne, din formula (R3) (Sect iunea 4.6.2) rezulta aici

(R2) lim
r
r
a
B(r, a) = (a), a > 0.
In particular, pentru r = n, a =
1
2
, deducem
(R3) lim
n
nB
_
n,
1
2
_
=
,
care nseamna de fapt tocmai formula lui Wallis.
(B) Vom pune n evident a acum utilitatea funct iei B a lui Euler n calculul
unor integrale.
Exemplu. Sa se calculeze integralele parametrice
I(, ) =
_
2
0
sin
x cos
xdx, > 1, > 1.

Cu substitut ia sin x = t
1/2
, sau, echivalent,
x = arcsin (t
1/2
) (deci dx =
1
2
t
1/2
(1 t)
1/2
dt)
integrala noastra devine
I(, ) =
1
2
_
1
0
t
1
2
(1 t)
1
2
dt =
1
2
B
_
+ 1
2
,
+ 1
2
_
In particular, de pilda, pentru m = 0, 1, ...,

I(m, 0) =
_

0
sin
m
xdx =
1
2
B
_
m+1
2
,
1
2
_
=
2
(
m+1
2
)
(
m+2
2
)
O clasa de integrale reductibila la acestea este data de urmatorul

Exemplu. Sa se calculeze integralele parametrice
J(p, q) =
_

0
x
p
_
1 +
x
2
a
2
_
q
dx, p > 1, 1q > p + 1.
(Aici, a > 0 este arbitrar xat.) Cu substitut ia
x = a tg(y) ( deci dx =
a
cos
2
y
dy)
integrala n chestiune devine
J(p, q) = a
p+1
_
2
0
_
sin y
cos y
_
p
_
1
cos
2
y
_
q
1
cos
2
y
dy =
= a
p+1
_
2
(sin y)
p
(cos y)
2qp2
dy =
a
p+1
2
B
_
p + 1
2
,
2q p 1
2
_
138 Mihai Turinici

Aceste integrale se dovedesc utile n teoria probabilitat ilor.
1. Fie data funct ia f(x, ) = e
x
2
2
x
2
, (x, ) [0, 1] (0, ). Sa se arate
ca
lim
0
_
1
0
f(x, )dx ,=
_
1
0
(lim
0
f(x, ))dx.
2. Sa se calculeze derivatele de ordinul 1 si 2 ale integralei parametrice
h() =
_
a
0
f(x + )dx.
3. Daca f este continua pe [0, a], atunci integrala parametrica
(u, v, w) =
_
a
0
f(t)
_
(u t)
2
+ v
2
+ w
2
verica ecuat ia lui Laplace:

2
u
2
+

2
v
2
+

2
w
2
= 0.
4. Folosind derivarea n raport cu parametrul, sa se calculeze integralele
parametrice
a) h() =
_
2 1
cos x
ln
1 + cos x
1 cos x
, 1 < < 1
b) h() =
_
2 arctg ( tg x)
tg x
dx, R.
c) h() =
_

0
e
x
sin bx sin cx
x
dx, R.
5. Stiind ca
_
b
0
dx
1 + ax
=
1
a
ln(1+ab), a, b > 0, sa se calculeze
_
b
0
dx
(1 + ax)
2
,
folosind posibilitatea unei derivari fat a de parametru.
6. Sa se calculeze integrala parametrica de forma
h() =
_

0
sin x
x
e
x
dx, > 0, utilizand principiul derivarii. Sa se deduca
apoi egalitatea
_

0
sin x
x
dx =

2
, prin trecere la limita.
Cap.5. Programare neliniara 139
7. Sa se calculeze urmatoarele integrale reductibile la funct iile si B ale
lui Euler. (
In paranteza se indica substitut iile corespunzatoare.)

a)
_
1
0
x
p1
(1 x
m
)
q1
dx (x
m
= t)
b)
_

0
dx
3 cos x
(cos x = 1 2
t)
c)
_
1
0
x
a1
(1 x)
b1
(x + p)
a+b
(t = (1 + p)
x
x + p
)
d)
_

0
x
m
e
ax
n
dx (t = ax
n
).
140 Mihai Turinici
Capitolul 5
Programare neliniara
5.1 Funct ii convexe si concave
5.1.1 Funct ii convexe de o variabila
Fie I un interval deschis din R. Funct ia f : I R se va zice convexa pe
intervalul I, daca oricare ar x
1
, x
2
I, avem
(D1) f(x
1
+ x
2
) f(x
1
) + f(x
2
), , [0, 1], + = 1.
De asemenea, vom numi f concava pe I, daca f este convex a: adica,
(D2) f(x
1
+ x
2
) f(x
1
) + f(x
2
), , [0, 1], + = 1.
Daca n (D1) inegalitatea e stricta:adic a,pentru orice x
1
, x
2
I, x
1
,= x
2
(D3) f(x
1
+ x
2
) < f(x
1
) + f(x
2
), , (0, 1), + = 1,
funct ia f se va zice strict convexa pe I, iar daca f ar avea aceasta proprie-
tate, f se va numi strict concava (pe I).
Interpretarea geometrica a not iunilor introduse e simpla. De pilda, f este
convexa pe I daca si numai daca :
oricare ar punctele A
1
= (x
1
, f(x
1
)), A
2
= (x
2
, f(x
2
)), de pe gracul
funct iei f, segmentul de dreapta A
1
A
2
este situat deasupra gracului funct iei
cuprins ntre punctele A
1
si A
2
.
(
In mod corespunzator se prezint a lucrurile la funct ia concava).

141
142 Mihai Turinici
- -
6 6
` ` `
`
`
`
`
`
`
`
`
`
` `
`
y
0
x
1
x
1
+x
2
2
x
2 x 0
x
1
x
1
+x
2
2
x
2 x
A
2
A
3
A
3
A
1
y
A
2
A
3
A
3
A
1
Proprietatea de convexitate (sau concavitate) introdusa anterior se poate
da si sub forma urmatoare (aparent mai generala):
Teorema 5.1.1 Funct ia f este convexa pe I daca si numai daca oricare ar
punctele x
1
,...,x
n
I,avem evaluarea
(C1)
_
f(
1
x
1
+ +
n
x
n
)
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
),
pentru orice
1
, ...,
n
[0, 1] cu
1
+ +
n
= 1.
Demonstrat ie. Se face prin induct ie relativ la numarul n de puncte uti-
lizate. Anume, sa zicem ca se accepta relat ia (C1) pentru un anume n si e
x
1
, ..., x
n
, x
n+1
puncte date din I. Daca
1
, ...,
n
,
n+1
sunt numere din [0, 1]
cu
1
+ +
n
+
n+1
= 1, sa facem notat ia
1
=

1
1
+ +
n
, ...,
n
=

n
1
+ +
n
(deci
1
+ +
n
= 1).
Desigur, aceasta cere
1
+ +
n
,= 0 (ceea ce nu este restrictiv).Daca mai
punem y =
1
x
1
+ +
n
x
n
, atunci, cu (C1),
f(y) = f(
1
x
1
+ +
n
x
n
)
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
).
T inand acum cont de relat ia
1
x
1
+ +
n
x
n
+
n+1
x
n+1
= (1
n+1
)y +
n+1
x
n+1
obt inem, din convexitatea funct iei f, evaluarea
f(
1
x
1
+ +
n
x
n
+
n+1
x
n+1
) (1
n+1
)f(y) +
n+1
f(x
n+1
)
(1
n+1
)(
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
)) +
n+1
f(x
n+1
) =
=
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
) +
n+1
f(x
n+1
).
Desigur, pentru funct iile concave, caracterizarea anterioar a este cu ine-
galitat i de sens opus:
(C2)
_
f(
1
x
1
+ +
n
x
n
)
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
),
pentru orice
1
, ...,
n
[0, 1] cu
1
+ +
n
= 1.
In plus, pentru convexitatea sau concavitatea stricta, relat iile dinainte sunt
stricte daca elementele x
1
, ..., x
n
nu se reduc la unul singur, iar numerele
1
, ...,
n
sunt din (0, 1).
Sa trecem acum la o caracterizare a funct iilor convexe care va utila mai
departe.
Teorema 5.1.2 Funct ia f este convexa pe I daca si numai daca , oricare ar
a I, funct ia raport
R(x) =
f(x) f(a)
x a
, x I, x ,= a,
este monoton crescatoare pe I a.
Demonstrat ie. Veric am doar prima parte. Fie a I arbitrar xat si x, y
doua puncte din I a cu x < y. Avem posibilitat ile:
a < x < y, x < a < y, x < y < a.
Vom discuta prima din acestea; celelelalte se trateaza analog. Din
x =
y x
y a
a +
x a
y a
y, cu
y x
y a
+
x a
y a
= 1,
deducem, cu convexitatea funct iei f, evaluarea
f(x)
y x
y a
f(a) +
x a
y a
f(y).
Pe de alta parte, avem relat ia evidenta
f(a) = 1 f(a) =
y x
y a
f(a) +
x a
y a
f(a).
Scaz and cele doua relat ii obt inute, gasim
f(x) f(a)
x a

f(y) f(a)
y a
(deci R(x) R(y)).
Teorema este astfel dovedit a.
Pentru cazul concav, funct ia raport anterioar a este monoton descresca-
toare; iar, pentru funct iile strict convexe (sau concave) monotonia este si ea
stricta.
O consecint a imediata a acestor fapte este
144 Mihai Turinici
Teorema 5.1.3 Daca f este convexa pe I, atunci, n orice punct a I,
exista derivatele laterale nite f
s
(a), f
d
(a) cu f
s
(a) f
d
(a).

In particular,
orice funct ie convexa pe un interval este continua pe acel interval.
Demonstrat ia se reduce la a observa ca, n orice a I,
f(x) f(a)
x a

f(y) f(a)
y a
, x < a < y.
Nu avem decat sa trecem la limita pentru x a, y a+ si armat ia
reiese.
Evident, concluzia teoremei este valabil a si pentru funct ii concave (cu
f
s
(a) f
d
(a)). Sa mai notam ca, oricare ar a, b I cu a < b,
f
d
(a)
f(b) f(a)
b a
f
s
(b).
O consecint a a acestei proprietat i este urmatoarea. Sa admitem ipoteza
(C3) f este derivabil a pe I.
Teorema 5.1.4 Funct ia (derivabila) f este convexa (respectiv, concava) pe I
daca si numai daca derivata acesteia este crescatoare (respectiv, descrescatoare)
pe I.
Evident, pentru funct ii strict convexe (sau concave), monotonia derivatei
este si ea stricta.
In ne, sa nlocuim (C3) cu o ipoteza mai tare

(C4) f este derivabil a de doua ori pe I.
Teorema 5.1.5 Funct ia f (cu proprietatea anunt ata) este convexa pe I daca
(si numai daca)
f
(x) 0, oricare ar x I,
si concava pe I daca (si numai daca)
f
(x) 0, oricare ar x I.
Pentru funct iile strict convexe (respectiv concave), inegalitat ile respective
sunt stricte. (
In plus, ele au doar un rol de sucient a.)

Prin denit ie, un punct a I cu proprietatea ca derivata a doua se
anuleaza (cu schimbare de semn n jurul acestuia) se va numi punct de in-
exiune al lui f.
Vom prezenta n continuare doua aplicat ii utile ale acestor fapte.
(A) Fie data funct ia f : (0, ) R prin
f(x) = x
p
, x > 0, unde p > 1 este xat.
Avem, evident,
f
(x) = px
p1
, f
(x) = p(p 1)x

p2
, x (0, ).
Cum derivata a doua este strict pozitiva, funct ia f va obligatoriu strict
convexa pe (0, ). Urmeaza ca, oricare ar elementele x
1
, ..., x
n
din (0, ),
avem, cu Teorema 5.1.1
_
(
1
x
1
+ +
n
x
n
)
p

1
x
p
1
+ +
n
x
p
n
,
pentru orice numere
1
, ...,
n
din [0, 1] cu
1
+ +
n
= 1.
Mai mult, daca
1
, ...,
n
sunt chiar din (0, 1), atunci avem egalitate doar
daca x
1
= = x
n
.

In particular, sa punem
q =
p
p 1
(deci
1
p
+
1
q
= 1)
si
_
_
_
x
1
= u
1q
1
v
1
, ..., x
n
= u
1q
n
v
n
1
= u
q
1
/(u
q
1
+ + u
q
n
), ...,
n
= u
q
n
/(u
q
1
+ + u
q
n
),
unde (u
1
, ..., u
n
), (v
1
, ..., v
n
) sunt doua sisteme de numere din (0, ). Obt inem,
dupa calcule, relat ia
(IH) u
1
v
1
+ + u
n
v
n
(u
q
1
+ + u
q
n
)
1
q
(v
p
1
+ + v
p
n
)
1
p
,
numita inegalitatea lui Holder. Pentru p = 2, relat ia precedenta devine
cunoscuta inegalitate CauchySchwarz
(R1) u
1
v
1
+ + u
n
v
n

_
(u
2
1
+ + u
2
n
)(v
2
1
+ + v
2
n
).
146 Mihai Turinici
Sa notam ca relat ia poate scrisa pentru orice sistem de numere; dar atunci
trebuie de folosit modulul n stanga.
(B) Fie data acum funct ia f : (0, ) R prin
f(x) = ln x, x (0, ).
Cum, evident,
f
(x) =
1
x
, f
(x) =
1
x
2
, x (0, ),
funct ia noastra apare drept strict concava pe intervalul (0, ). Rezulta si
aici, conform Teoremei 5.1.1 ca, oricare ar x
1
, ..., x
n
din (0, )
ln(
1
x
1
+ +
n
x
n
)
1
ln x
1
+ +
n
ln x
n
,
sau, echivalent (cu proprietat ile funct iei logaritmice)
_
x
1
1
x
n
n

1
x
1
+ +
n
x
n
,
pentru orice
1
, ...,
n
din [0, 1] cu
1
+ +
n
= 1.
Mai mult, daca numerele
1
, ...,
n
sunt chiar din (0, 1), avem egalitate doar
daca x
1
= = x
n
.

In particular, cu
1
= =
n
=
1
n
,obt inem
(R2)
n
x
1
x
n

1
n
(x
1
+ + x
n
)
adica cunoscuta inegalitate a mediilor. Aceasta devine egalitate daca toate
numerele care apar aici sunt egale ntre ele.
5.1.2 Funct ii convexe de mai multe variabile
Fie m 1 un num ar natural dat. Sa xam o mult ime convex a si deschis a D
din R
m
. Vom zice ca funct ia f : D R este convexa pe mult imea D daca,
oricare ar x, y D,
(D1) f(x + y) f(x) + f(y), , [0, 1], + = 1.
De asemenea, vom numi f,concava pe mult imea D daca f este
convexa; adica
(D2) f(x + y) f(x) + f(y), , [0, 1], + = 1.
Pentru m = 1, not iunile astfel denite se reduc la cele deja introduse
(la funct iile de o variabila). Aceasta implicat ie poate , ntr-un anume sens,
inversata. Mai precis, sa introducem notat ia
I
D
(x, y) = R; x + (1 )y D, x, y D.
Nu este greu de vazut ca mult imea n cauza apare ca un interval deschis al
axei reale, care include obligatoriu [0, 1]. (Se t ine cont de alegerea lui D.)
Avem atunci
Teorema 5.1.6 Funct ia f este convexa daca si numai daca oricare ar
x, y D, funct ia de o variabila g
x,y
: I
D
(x, y) R data de
g
x,y
() = f(x + (1 )y), I
D
(x, y)
este convexa pe intervalul deschis I
D
(x, y).
(O concluzie analoga este valabila si pentru concavitate.)
Demonstrat ia se sprijina direct pe denit ie; si, de aceea, nu mai dam alte
detalii.
Sa mai notam si aici ca, proprietatea de convexitate sau concavitate in-
trodusa anterior poate data n forma (aparent mai generala) descrisa de
Teorema 5.1.1. Cum, ns a , aceasta nu va efectiv folosita mai departe, nu
mai insistam asupra ei.
Dintre proprietat ile nediferent iale ale funct iilor convexe, ment ion am (fa-
ra demonstrat ie):
Teorema 5.1.7 Daca funct ia f : D R este convexa pe D atunci
(a) f este continua pe D (si, ca atare, marginita pe orice parte
compacta a lui D);
(b) f este marginita inferior pe orice parte marginita a lui D.
Sa trecem acum la proprietat ile diferent iale ale funct iilor convexe. Fie
deci funct ia (de n variabile) f : D R, unde D este o parte convex a si
deschisa din R
m
. Acceptam n continuare ipoteza
(C1)
_
_
f este derivabil a part ial pe D (adica, n orice a D,
exista gradientul f(a) =
_
f
x
1
(a), ...,
f
x
m
(a)
_
).
148 Mihai Turinici
Incepem deocamdata cu urmatorul rezultat (pe care l dam fara

demonstrat ie).
Teorema 5.1.8 Daca funct ia f este convexa (sau concava) pe D si satisface
(C1), atunci ea este n mod necesar diferent iabila Frechet n orice punct a
din D.
Cu alte cuvinte, convexitatea impusa lui f poate nlocui (n contextul lui
(C1)) o ipoteza globala de forma
1
pe D,
pentru a deduce concluzia rezultatului anterior.
Urmatoarea caracterizare (diferent iala) a convexit at ii (care poate con-
siderata ca o extindere a Teoremei 5.1.2) se va dovedi utila.
Teorema 5.1.9 Fie f : D R o funct ie derivabila part ial pe D. Atunci f
este convexa pe D daca si numai daca oricare ar a D
(C3) f(x) f(a) f(a)(x a), x D.
(Un rezultat corespunzator are loc pentru concavitate, prin schimbarea sen-
sului inegalitat ii anterioare.)
Demonstrat ie. Necesitatea. Sa admitem ca f este convexa pe D si e
a D arbitrar xat. Din proprietatea de convexitate, avem, n orice punct
x D,evaluarea
f(a + (x a)) (1 )f(a) + f(x), 0 < < 1.
Scaz and f(a) si mp art ind cu > 0, avem
1
[f(a + (x a)) f(a)] f(x) f(a), 0 < < 1.

Conform ipotezei (C1) si rezultatului precedent, limita part ii stangi pentru
0+ este f(a)(x a). Iar de aici, concluzia este clara.
Sucient a. Sa admitem ca (C3) are loc. Fie x, y doua elemente din D
si un numar din (0, 1). Conform proprietat ii anterioare, avem, cu notat ia
z = x + (1 )y,
f(x) f(z) f(z)(x z) = (1 )f(z)(x y)
f(y) f(z) f(z)(y z) = ()f(z)(x y).
Inmult im prima inegalitate cu , a doua cu 1 si le adunam. Obt inem

f(x) + (1 )f(y) f(z) 0 (adica f(z) f(x) + (1 )f(y)).
Si atunci, cu notat ia facuta, armat ia reiese.
Fac and din nou comparat ia cu cazul m = 1, ar de asteptat acum
sa existe o posibilitate de caracterizare a convexit at ii sau concavitat ii prin
intermediul derivatelor part iale de ordinul doi. Raspunsul este pozitiv si
poate dat n termenii urmatori. Fie f : D R o funct ie ce satisface
2
pe D.
Sa reamintim o not iune cu caracter algebric (Sect iunea 1.4.5). Anume, data
matricea A = (a
ij
) din /(m), vom zice ca aceasta este de tip pozitiv, daca
forma patratica asociata
A
(h) = h
Ah, h = (h
1
, ..., h
m
)
(element din R
m
)
este pozitiv denita, n sensul
A
(h) > 0, oricare ar h R
m
, h ,= 0.
Corespunzator, vom zice ca A este de tip negativ daca A este de tip pozitiv.
Putem acum formula urmatorul rezultat, (comparabil cu Teorema 5.1.5
dinainte):
Teorema 5.1.10 Data funct ia f ce satisface (C4), sa mai admitem ca
(C5)
_
_
matricea hessiana Hf(a) =
_

2
f
x
i
x
j
(a)
_
este de tip pozitiv, oricare ar a D.
Atunci f este convexa pe D.
(Un rezultat asemanator are loc si pentru concavitate; dar atunci,
pozitiv se va nlocui cu negativ, n condit ia scrisa.)
Demonstrat ie. Vom arata ca, n fond, totul se reduce la rezultatul prece-
dent. Fie a D, un element xat.

In baza Formulei de medie Lagrange (vezi
Sect iunea 4.3.3), putem scrie pentru orice x arbitrar xat din D, evaluara
f(x) f(a) = f(a)(x a) +
1
2
(x a)
[Hf(a + (x a))](x a),

150 Mihai Turinici
unde = (a, x) este un numar din intervalul (0, 1). T inand acum cont de
(C5), urmeaza ca
f(x) f(a) f(a)(x a).
Iar aceasta, combinata cu cele spuse n cadrul Teoremei 5.1.9, ncheie argu-
mentul.
Exemplu. Sa se studieze convexitatea funct iei
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, x, y, z > 0.
Calculam derivatele part iale de ordinul ntai si doi
f
x
= 1
y
2
4x
2
,
f
y
=
y
2x

z
2
y
2
,
f
z
=
2z
y

2
z
2
,
_
2
f
x
2
=
y
2
2x
3
,

2
f
xy
=
y
2x
2
,

2
f
xz
= 0,
2
f
y
2
=
1
2x
+
2z
2
y
3
,

2
f
yz
=
2z
y
2
,

2
f
z
2
=
2
y
+
4
z
3
Matricea hessiana a funct iei noastre are deci forma

Hf(x, y, z) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
y
2
2x
3
y
2x
2
0
y
2x
2
1
2x
+
2z
2
y
3
2z
y
2
0
2z
y
2
2
y
+
4
z
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, x, y, z > 0.
Calculam acum determinant ii principali ai acesteia
1
=
y
2
2x
3
2
= det
_
_
_
_
_
_
y
2
2x
3
y
2x
2
y
2x
2
1
2x
+
2z
2
y
3
_
_
_
_
_
_
=
z
2
y
,
3
= det (Hf(x, y, z)) =
4
x
3
yz

Cum tot i acesti determinant i sunt strict pozitivi pe domeniul (convex deschis)
D = (x, y, z); x, y, z > 0, urmeaza ca matricea hessiana este de tip pozitiv
pe acest domeniu.(A se vedea Teorema 1.4.6). Deci, funct ia f este convex a
pe D.
1. Fie f : R R funct ie convexa si g : R R funct ie convex a si
monoton crescatoare. Sa se arate ca funct ia compusa g f este convex a.
2. Daca f : R R este continua si monoton crescatoare, atunci func-
t ia F : I R data de F(x) =
_
x
a
f(t)dt, x I (unde a este arbitrar xat
n I) este convex a.
3. Sa se studieze convexitatea si concavitatea funct iei f(x) = x
2
e
x
, pe
diferitele intervale ale mult imii numerelor reale.
4. Sa se arate ca funct ia (de m variabile)
f(x
1
...x
m
) = [x
1
[ + +[x
m
[, (x
1
, ..., x
m
) R
m
este convex a pe spat iul R
m
.
5. Sa se studieze convexitatea funct iei
f(x, y, z) = x
2
+ (x 1)
2
+ (x + 1)
2
+ y
2
+ (y 2)
2
+ (y + 2)
2
+
+z
2
+ (z 3)
2
+ (z + 3)
2
.
6. Sa se demonstreze inegalitatea
sin a + sin b + sin c 3
3
2
, a, b, c [0, ].
( Indicat ie. Se va studia concavitatea funct iei f(x) = sin x pe intervalul
[0, ].)
f(x, y) = x
2
+ y
2
+ x + y, x, y R
pentru diferitele valori ale parametrului si pe diferite regiuni ale planului
R
2
.
152 Mihai Turinici
f(x
1
, ..., x
m
) = (c
1
x
1
+ + c
m
x
m
)
2
, (x
1
, ..., x
m
) R
m
,
unde c
1
, ..., c
m
sunt niste constante.
5.2 Extreme libere ale funct iilor
5.2.1 Extreme ale funct iilor de o variabila
Fie I un interval (deschis) al axei reale si f : I R o funct ie data. Sa ne
dam un punct a I si un subinterval deschis J (al lui I), care cont ine pe
a. Zicem ca a este punct de minim (respectiv,maxim) global al funct iei f
relativ la subintervalul (deschis) J, daca
(D) f(x) f(a) (respectiv, f(x) f(a)), pentru tot i x J.
Cand una din aceste proprietat i are loc, vom zice ca a I este punct de
extrem global al funct iei f relativ la subintervalul J. Cand J = I, vom spune
ca avem de-a face cu un punct de extrem global al funct iei f. Iar, n ne,
cand subintervalul J (ce cont ine a) este subnt eles n denit ia (D), vom zice
ca a I este un punct de extrem local al funct iei f.
In legatur a cu not iunile introduse, putem formula urmatoarele probleme

de baza:
(i) determinarea condit iilor necesare de extrem (adica, stabilirea de pro-
prietat i de natura diferent ialan special pe care le au punctele de extrem);
(ii) determinarea condit iilor suciente de extrem (adica, gasirea de condi-
t ii suplimentare pe langa cele stabilite deja care sa ne asigure o proprietate
de extrem).
In ce priveste prima problema, sa admitem ipoteza

(C1) f este derivabil a pe intervalul I.
Urmatorul rezultat (cunoscut sub numele de Teorema lui Fermat) ne va
da raspunsul cerut.
Teorema 5.2.1 Fie a un punct de extrem (global sau local) al funct iei f.
Atunci, n mod necesar avem f
(a) = 0.
Demonstrat ie. Pentru precizarea cadrului, sa consideram , de pilda, cazul
n care punctul a este de minim local. Avem, deci, asigurat un > 0 si un
subinterval deschis J = (a , a + ) al lui I, cu
(R1) f(x) f(a) 0, x (a , a + ).
In particular, de aici deducem

1
x a
(f(x) f(a)) 0, x (a, a + ).
Si atunci, trecand la limita pentru x a+, gasim f
(a) 0. Pe de alta
parte, aceeasi relat ie (R1) ne da
1
x a
(f(x) f(a)) 0, x (a , a).
De unde, trecand la limita, f
(a) 0. Combinand relat iile gasite,avem

f
(a) = 0 si concluzia reiese.

Prin denit ie, un punct a I cu f
(a) = 0 se va numi stat ionar pentru

funct ia f. Avem deci implicat ia
(P) a = punct de extrem (global sau local) =a = punct stat ionar.
Se pune ntrebarea n ce condit ii suplimentare implicat ia scrisa poate in-
versata. Acestea vor alcatui desigur raspunsul la cea de-a doua problema
formulata anterior; si, n esent a, ele se reduc la o analiza a derivatelor de
ordin superior. Anume, sa admitem ca (C1) se nlocuieste cu ipoteza mai
tare
n+1
pe I, pentru un anumit n 1.
Avem, atunci, urmatorul rezultat (deseori aplicabil n practica).
Teorema 5.2.2 Fie a I un punct stat ionar al funct iei f, cu
(C2) f
(a) = = f
(n)
(a) = 0, f
(n+1)
(a) ,= 0.
Au loc atunci concluziile:
(a) Daca n este impar, atunci a este punct de minim local cand f
(n+1)
(a) >
0; si, respectiv, punct de maxim local daca f
(n+1)
(a) < 0.
(b) Daca n este par, atunci a nu este punct de extremum pentru funct ia
f.
154 Mihai Turinici
Demonstrat ie. Din ipoteza de continuitate impusa derivatelor, va exista
un subinterval deschis J = (a , a + ) al lui I cu
(R2) f
(n+1)
(x) are acelasi semn cu f
(n+1)
(a), x J.
Sa xam un asemenea x din J si sa scriem formula de medie Taylor de
ordinul n (vezi Sect iunea 4.3.3). Avem, atunci, combinand si cu ipoteza
(C2) (acceptata aici)
_
_
f(x) f(a) =
(x a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(a + (x a)),
pentru un anume = (a, x) din (0, 1).
Sa notam cu aceasta ocazie ca, obligatoriu, a + (x a) J (deoarece
a, x J).

In acest caz, daca, de pilda, f
(n+1)
(a) > 0, trebuie sa avem
f
(n+1)
(a +(x a)) > 0. Iar, daca, n plus, n este impar, atunci este clar ca
f(x) f(a) 0, deoarece (x a)
n+1
0. Celelalte cazuri se discuta analog.
Sa ret inem din acest rat ionament ca, n fapt, la alternativa (a), punctul n
cauza este totusi un punct de extrem global al funct iei considerate n raport
cu acele subintervale deschise J (din I) care cont in acel punct si satisfac
proprietatea (R2) (care, n baza unui rezultat anterior, devine o condit ie de
convexitate (sau de concavitate) a funct iei pe un asemenea interval).
Exemplu. Sa se determine extremele funct iei
f(x) = x
3
3x + 1, x R.
Calculam derivatele de ordinul unu si doi ale funct iei noastre
f
(x) = 3x
2
3, f
(x) = 6x, x R.
Determinam acum punctele stat ionare (pe baza denit iei)
f
(x) = 0 =x
2
1 = 0 =x
1
= 1, x
2
= 1.
Natura acestora se precizezaza conform tabelului de mai jos:
x f
(x) Natura punctului x

x
1
= 1 6 punct de maxim (local)
x
2
= 1 +6 punct de minim (local)
Din expresia derivatei a doua rezulta acum clar ca punctul x
1
= 1 este
de maxim global al funct iei f n raport cu subintervalul J
1
= (, 0); iar
punctul x
2
= 1 este de minim global n raport cu subintervalul J
2
= (0, ).
Desigur, aceste intervale mai pot extinse prin studiul tabloului de variat ie
al funct iei f
x 1 1
f
(x) + 0 0 +
f(x) 3 1 +
(max) (min)
De exemplu, din acest tablou se vede usor ca, n realitate, x
1
= 1 este de
maxim global n raport cu subintervalul J
1
= (, 1). Dar, si informat ia
anterioara este utila n practica, mai ales atunci cand derivata ntaia are o
expresie relativ complicata.
5.2.2 Extreme ale funct iilor de mai multe variabile
Fie m 1 un num ar natural dat. Sa xam o mult ime convexa si deschisa
D din R
m
si e f : D R o funct ie data. Mai luam apoi un punct a
din D si o parte convexa deschisa E din D care cont ine a. Zicem ca a este
punct de minim (respectiv, maxim) global al funct iei f relativ la submult imea
(convexa deschis a) E, daca
(D1) f(x) f(a) (respectiv, f(x) f(a)), pentru tot i x E.
Cand una din aceste proprietat i are loc, vom zice ca punctul a D este punct
de extrem global al funct iei f relativ la submult imea E.

In particular, pentru
E = D, vom spune ca avem de-a face cu un punct de extrem global al funct iei
f. Iar cand partea convex a deschis a E (ce cont ine a) este subnt eleasa n
(D1), vom zice ca a D este un punct de extrem local al funct iei f.
Ca si la cazul m = 1, suntem interesat i n stabilirea condit iilor necesare
de extremum si apoi (cand acestea au fost gasite), n stabilirea condit iilor
suciente de extremum.

In ce priveste prima problema, sa facem ipoteza
(C1)
_
f este derivabil a part ial pe D (adica, exista gradientul
f(x) n orice punct x al domeniului D).
Urmatorul rezultat (cunoscut si acesta sub denumirea Teorema lui Fermat)
este raspunsul cerut.
156 Mihai Turinici
Teorema 5.2.3 Fie a un punct de extrem (global sau local) al funct iei f.
Atunci, n mod necesar,
(R1) f(a) = 0 (adica
f
x
1
(a) = 0, ...,
f
x
m
(a) = 0).
Demonstrat ie. Sa consideram, de pilda, cazul n care punctul a este de
minim local. (Celelalte situat ii se vor discuta n acelasi mod.) Avem, deci,
asigurat un > 0 si o sfera (deschisa) E = S(a, ) din D, cu
(R2) f(x) f(a) 0, x E.
Notand ca de obicei prin e
1
, ..., e
m
baza canonica din R
m
, sa xam un
i 1, ..., m.

In baza relat iei anterioare, putem scrie
(R3) f(a + e
i
) f(a) 0, (, ).
In particular, aceasta ne da
1
(f(a + e
i
) f(a)) 0, (0, ).
Si, deci, trecand la limita pentru 0+, gasim
f
x
i
(a) 0. Pe de alta
parte, aceeasi relat ie (R3) ne da
1
(f(a + e
i
) f(a)) 0, (, 0).
Trec and si aici la limita, gasim
f
x
i
(a) 0; si, deci,
f
x
i
(a) = 0. Cum
i 1, ..., m a fost arbitrar ales, concluzia reiese.
Prin denit ie, un punct a D cu f(a) = 0 se va zice stat ionar pen-
tru funct ia f. Am demonstrat deci ca implicat ia (P) (Sect iunea 5.2.1) este
valabila si n acest context.
Ne intereseaz a acum n ce condit ii suplimentare putem inversa
aceasta implicat ie; acestea vor desigur tocmai condit iile suciente de ex-
tremum pe care le caut am.

In esent a, totul revine la studiul derivatelor
part iale de ordin doi. Anume, sa admitem ca (C1) se nlocuieste cu ipoteza
mai tare
(C2)
_
f este de clasa C
2
pe D (si, deci, n particular
Hf(x) exista, n orice punct x al domeniului D).
Sa notam, pentru simplitate,n ecare p 1, ..., m
(D2)
_

p
(x) = determinantul format cu primele p linii si
p coloane din matricea Hf(x), x D.
Avem atunci valabil a
Teorema 5.2.4 Fie a D un punct stat ionar al funct iei f ,cu
(C3)
1
(a) ,= 0, ...,
m
(a) ,= 0.
Au loc atunci concluziile
(a) Daca
i
(a) > 0, 1 i m (sau,echivalent, Hf(a) este de tip pozitiv)
atunci a este un punct de minim local pentru funct ia f.
(b) Daca (1)
i
i
(a) > 0, 1 i m (sau,echivalent, Hf(a) este de tip
negativ) atunci a este un punct de maxim local pentru funct ia f.
(c)

In toate celelalte cazuri ramase relative la semnele lui
1
(a), ...,
m
(a),punctul a nu este de extrem (local sau global) pentru funct ia f.
Demonstrat ie. Din ipoteza de continuitate impusa derivatelor part iale de
ordin doi, va exista o sfera deschis a E = S(a, ) din D cu
(R4)
p
(x) are acelasi semn cu
p
(a), p 1, ..., m, x E.
Sa xam un asemenea x n E si sa scriem formula de medie Taylor de ordin
unu; avem, deci (combin and si cu ipoteza de stat ionaritate)
_
_
_
f(x) f(a) =
1
2
(x a)
[Hf(a + + (x a))](x a),

pentru un anume = (a, x) din (0, 1).
Sa notam ca, obligatoriu, a+(xa) E, deoarece mult imea E este convex a
si a, x E. Acum, pentru a face o alegere, admitem ca alternativa (a) are
loc.

In baza lui (R4), ajungem deci la
i
(a + (x a)) > 0, 1 i m
sau, cu alte cuvinte,
Hf(a + (x a)) este de tip pozitiv.
Dar atunci, din formula Taylor anterioara este clar ca f(x)f(a) 0; adica,
a este punct de minim local. Teorema este dovedit a.
158 Mihai Turinici
Ca si la cazul m = 1, sa ret inem faptul ca n cadrul alternativelor (a) sau
(b), punctul n cauza este totusi de extrem global al funct iei considerate pe
acele submult imi convexe deschise E (din D) care cont in acel punct si satisfac
proprietatea (R4).

In particular, pentru E = D, va rezulta ca punctul a este
de extrem global pentru funct ia f. Iar, n ne, punctele a D ce satisfac
alternativa (c) se vor numi puncte sa ale funct iei considerate. Aceasta provine
din faptul ca, n raport cu anumite direct ii din R
m
, ele apar ca puncte de
minim (local) ale funct iei f, iar, n raport cu alte direct ii, ele au proprietatea
de a puncte de maxim (local) pentru funct ia n cauza.
Exemplu. Sa se studieze extremele funct iei
f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
15x 12y, x, y R.
Calculam derivatele part iale de ordinul ntai
f
x
= 3x
2
+ 3y
2
15,
f
y
= 6xy 12.
Punctele stat ionare ale funct iei se obt in prin anularea simultan a a derivatelor
part iale; deci, din sistemul
x
2
+ y
2
5 = 0, xy 2 = 0.
Solut iile acestui sistem sunt punctele (din plan)
P
1
= (1, 2), P
2
= (2, 1), P
3
= (1, 2), P
4
= (2, 1).
Pentru a stabili natura acestora, vom construi derivatele part iale de ordin
doi ale funct iei
2
f
x
2
= 6x,

2
f
xy
= 6y,

2
f
y
2
= 6x.
Deci, matricea hessiana are forma
Hf(x, y) =
_
6x 6y
6y 6x
_
, (x, y R
2
.
Determinant ii principali ai acesteia sunt
1
(x, y) = 6x,
2
(x, y) = 36(x
2
y
2
), (x, y) R
2
.
Sintetizam acum concluziile n tabelul de mai jos:
Punctul (P)
1
(P)
2
(P) Natura punctului (P)
P
1
= (1, 2) +6 108 punct sa
P
2
= (2, 1) +12 +108 punct de minim (local)
P
3
= (1, 2) 6 108 punct sa
P
4
= (2, 1) 12 +108 punct de maxim (local)
Din expresia acestor determinant i, rezulta acum ca, de fapt, punctul P
2
=
(2, 1) este de minim global n raport cu regiunea E
1
= (x, y); x > 0, x
2
y
2
>
0; si, analog, punctul P
4
= (2, 1) este de maxim local n raport cu
regiunea E = (x, y); x < 0, x
2
y
2
> 0. Aceasta, desigur, ar putea util
n diverse cazuri concrete cand se cere o comparat ie a valorilor funct iei n
punctele de extrem cu valorile n puncte mai mult sau mai put in apropiate
de acestea.
Sa ne ntoarcem la alternativele (a), (b) deja discutate. Dupa cum se stie,
condit iile impuse acolo matricei hessian antreneaza convexitatea (respectiv,
concavitatea) funct iei f pe domeniul considerat. Ar de asteptat deci ca,
pentru funct ii convexe (sau concave) sa regasim concluzia teoremei ante-
rioare, chiar n absent a unei ipoteze de tip (C2) privind derivatele part iale
de ordin doi. Ca aceasta este adevarat, rezulta din urmatoarea teorema de
tip global. Fie f : D R o funct ie care satisface doar condit ia (C1).
Teorema 5.2.5 Sa presupunem ca a D este un punct stat ionar al funct iei
f. Atunci, acesta este un
(a) punct de minim global, daca f este convexa pe D.
(b) punct de maxim global, daca f este concava pe D.
Demonstrat ie. Vom discuta doar prima alternativa; cealalta se trateaza
complet analog. Conform unei caracterizari a convexitat ii data ntr-un loc
anterior, avem
f(x) f(a) f(a)(x a), x D.
Cum nsa f(a) = 0, ajungem la concluzia
f(x) f(a) 0, pentru orice x D.
Si cu aceasta, teorema este dovedit a.
160 Mihai Turinici
Sa remarcam ca, daca n rezultatul anterior, ipoteza de convexitate (sau
concavitate) are caracter local (adica, se impune doar pe o parte convexa
deschisa E din D care cont ine a), atunci punctul n chestiune va apare ca
extrem local pentru funct ia f. Deci, aceasta varianta a Teoremei 5.2.5 ar
constitui o generalizare efectiva a Teoremei 5.2.4.

In realitate, ns a , convexi-
tatea (sau concavitatea) funct iei este greu de vericat prin alte metode decat
cele care se refera la matricea hessian. Si, deci, Teorema 5.2.4 si pastreaz a
valabilitatea n multe cazuri concrete.
Exemplu. Sa se studieze extremele funct iei
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, x, y, z > 0.
Am vazut deja (Sect iunea 5.1.2) ca aceasta funct ie este convex a pe D =
(x, y, z); x, y, z > 0. Sa calculam derivatele part iale de ordinul nt ai ale
funct iei noastre:
f
x
= 1
y
2
4x
2
,
f
y
=
y
2x

z
2
y
2
,
f
z
=
2z
y

2
z
2
Punctele stat ionare ale funct iei f se vor obt ine prin anularea simultan a a
derivatelor part iale; deci, din sistemul
4x
2
y
2
= 0, y
3
2xz
2
= 0, z
3
y = 0.
Singura solut ie din domeniul D a acestui sistem este punctul P =
_
1
2
, 1, 1
_
.
In baza celor spuse anterior, urmeaza ca acesta este punct de minim global
al funct iei f pe mult imea D.
5.2.3 Metoda celor mai mici patrate
Fie x si y doua variabile care denesc un anumit fenomen. Presupunem ca, n
urma unor investigat ii de natura teoretica, am reusit sa specicam legitatea
fenomenului n cauza, prin intermediul unei relat ii de forma
(E) (y) =
1
1
(x) + +
m
m
(x).
Aici, funct iile
1
, ...,
m
, sunt bine determinate, iar
1
, ...,
m
sunt niste
parametri care urmeaza a determinat i prin intermediul unui anumit grup
de observat ii asupra fenomenului, denite de tabelul alaturat
Variabila x x
1
x
2
x
n
Variabila y y
1
y
2
y
n
(Se subnt elege aici ca toate valorile x
1
, ..., x
n
ale variabilei independente x
sunt distincte ntre ele.)

In acest sens, exista suciente motive sa armam ca
o metoda utila de determinare a parametrilor n cauza este de a le atribui va-
lorile care se deduc din determinarea punctului de minim al sumei de patrate
(n variabilele
1
, ...,
m
)
F(
1
, ...,
m
) =
n
i=1
(
1
1
(x
i
) + +
m
m
(x
i
) (y
i
))
2
.
Pentru a nu complica prea mult calculele, vom lua n discut ie cazul mai
simplu (dar important) cand ecuat ia fenomenului este de forma liniara
(EL) y = x + .
(Dar,trebuie de subliniat ca rat ionamentele pe care le dezvolt am au un ca-
racter general).

Intr-un asemenea caz,funct ia de minimizat are forma
F(, ) =
n
i=1
(x
i
+ y
i
)
2
, , R.
Forma patratic a (n variabilele si ) extrasa din aceasta funct ie
G(, ) =
n
i=1
(x
i
+ )
2
, , R
este obligatoriu pozitiv denita; deoarece
G(, ) = 0 =x
i
+ = 0, 1 i n;
iar aceasta implica neaparat = = 0. (Altfel, polinomul P(x) = x +
ar avea n rad acini distincte x
1
, ..., x
n
, contradict ie). Ca urmare, matricea
formei patratice (sau, echivalent, hessianul acesteia
HG(, ) = 2
_
_
_
_
i
x
2
i
i
x
i
i
x
i
n
_
_
_
_
este de tip pozitiv; adica
1
= 2(
i
x
2
i
) > 0,
2
= 4
_
n(
i
x
2
i
) (
i
x
i
)
2
_
> 0.
162 Mihai Turinici
Cum nsa , evident, F si G au acelasi hessian
HF(, ) = HG(, ), (, ) R
2
,
urmeaza ca funct ia F este neaparat convexa pe R
2
.
Sa analizam punctele stat ionare ale acesteia. Avem deocamdata
_
_
F
= 2
n
i=1
(x
i
+ y
i
)x
i
=
= 2
_
_
n
i=1
x
2
i
_
+
_
n
i=1
x
2
i
_
i=1
y
i
x
i
_
F
= 2
n
i=1
(x
i
+ y
i
) = 2
_
_
n
i=1
x
i
_
+ n
n
i=1
y
i
_
Sistemul care da punctele stat ionare are, deci, forma
(S)
_
i
x
2
i
_
+
_
i
x
i
_
=
i
y
i
x
i
,
i
x
i
_
+ n =
i
y
i
.
(Vom numi acesta sistem normal atasat datelor noastre.)
Determinantul acestui sistem este tocmai
1
4
2
> 0. Deci (S) are solut ie
unica; e ea (
0
,
0
). Acestea reprezint a tocmai valorile cautate ale para-
metrilor.
Exemplu. Se cunoaste ca un fenomen, de variabile componente (x, y) are
o specicare de tip liniar (EL). Se cere o evaluare a parametrilor , care
apar n ecuat ia modelului, prin intermediul urmatoarelor 5 observat ii asupra
acestuia
Variabila x 1 0 2 3 5
Variabila y 3 1 4 7 9
Avem, evident,
i
x
2
i
= 39;
i
x
i
= 9;
i
y
i
x
i
= 71;
i
y
i
= 24.
Sistemul normal atasat datelor problemei este
39 + 9 = 71; 9 + 5 = 24.
Solut ia sistemului n cauza este
=
139
114
; =
297
114
Deci, ecuat ia fenomenului considerat este

y =
139
114
x +
297
114
Dupa cum am spus deja, metoda celor mai mici patrate se aplica la
fenomene specicate n forma (E). Din clasa acestora fac de exemplu parte,
toate fenomenele descrise de o lege exponent ial a; deoarece, evident,
y = ae
x
ln y = x + ln a.
Mai ment ion am aici si clasa tuturor fenomenelor de tip polinomial
y =
1
x
m
+
2
x
m1
+ +
m
x +
m+1
.
Cu alte cuvinte, clasa de fenomene la care se poate aplica metoda n cauza
este sucient de larga, pentru a include toate cazurile particulare cu relevant a
practica.
1. Sa se studieze , pornind de la denit ie, extremele funct iei
f(x) = [x 1[
m
, x R, unde m este un num ar natural.
2. Sa se studieze extremele funct iei f(x) = e
x
(1 +x). Ca aplicat ie, sa
se demonstreze inegalitatea e
x
1 + x, pentru orice x R.
3. Sa se studieze extremele funct iilor
(a) f(x) = x(x 1)
2
(x 2)
3
; (b) f(x) =
1
x(4 x)
2
;
(c) f(x) =
3
_
(x
2
1)
2
; (d) f(x) = x ln x.
164 Mihai Turinici
4. Sa se gaseasc a punctele de extrem ale funct iilor de doua variabile
(a) f(x, y)=x
3
+y
3
3xy; (b) f(x, y)=3xy
2
x
3
15x36y;
(c) f(x, y)=xy +
50
x
+
20
y
; (d) f(x, y)=xy ln(x
2
+y
2
).
5. Sa se determine extremele funct iilor de trei sau mai multe
variabile
(a) f(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
xy + x 2z;
(b) f(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+
z
16
, x, y, z > 0;
(c) f(x, y, z, t) = xyzt(1 x y z t);
(d) f(x
1
, ..., x
m
) = x
2
1
+ x
2
2
+ + x
2
m
+ x
1
+ x
2
+ + x
m
.
6. Sa se determine, prin metoda celor mai mici patrate, dreapta
y = ax + b care este cel mai aproape situata de punctele M
1
= (1, 3),
M
2
= (1, 4), M
3
= (2, 2), M
4
= (5, 0).
7. Ecuat ia unui fenomen este de tip exponent ial y = a e
bx
, unde a si b
sunt parametri. Sa se determine, prin metoda celor mai mici patrate, valorile
acestor parametri, utilizand cuplurile de valori observate M
1
= (2, 5), M
2
=
(3, 1), M
3
= (4, 7).
5.3 Funct ii denite implicit
5.3.1 Funct ii implicite de o variabila
Fie D un domeniu (mult ime conexa si deschisa) din plan si F : D R o
funct ie continua de doua variabile. Sa consideram ecuat ia funct ional a
(E) F(x, y) = 0.
Zicem ca funct ia continua (de o variabila) : I R, unde I este un
interval al axei reale, apare ca solut ie de tip implicit, a ecuat iei (E), daca
(D1) (x, (x)) D si F(x, (x)) = 0, pentru tot i x I.
In general, pentru un acelasi interval I, pot exista mai multe asemenea funct ii
(sau nici una). (De pilda, pentru
F(x, y) = x
2
+ y
2
1, (x, y) R
2
si intervalul I = [1, 1], funct iile
1
(x) =
1 x
2
,
2
(x) =
1 x
2
, 1 x 1,
sunt doua solut ii de tip implicit ale ecuat iei (E).) Din acest motiv, pentru a
le individualiza, este necesar sa mai asociem ecuat iei noastre o condit ie de
forma urmatoare (numit a condit ie init iala)
(I) (a) = b, unde (a, b) D satisface F(a, b) = 0.
In acest caz, funct ia n chestiune se va zice solut ie de tip implicit a problemei

(E) + (I). (
In principiu, aceasta ne xeaza n mod unic solut ia; de pilda,

singura solut ie (din cele doua) care mai veric a condit ia init ial a (
1
2
) =
3
2
este
2
: I R.)
Cele spuse mai nainte ne sugereaza cum ar trebui sa e formulat a proble-
ma pentru a obt ine solut ii viabile. Mai precis, e din nou D un domeniu plan
si F : D R o funct ie de doua variabile. Admitem ca ipoteza generala
(C1)
_
_
F este de clasa C
1
pe D (adica este continua pe D,
mpreun a cu derivatele sale part iale
F
x
,
F
y
).
Avem n acest caz
Teorema 5.3.1 Fie (a, b) D un punct xat cu
(C2) F(a, b) = 0,
F
y
(a, b) ,= 0.
Exista atunci un dreptunghi D(a, b) = [a , a + ] [b , b + ] din D si
o funct ie : [a , a + ] [b , b + ], cu proprietat ile
(P1) este continua pe intervalul [a , a + ]
(P2) este o solut ie implicita a problemei (E)+(I)
166 Mihai Turinici
(P3) este de clasa C
1
pe (a , a + ), cu derivata data de
(x) =
F
x
(x, (x))/
F
y
(x, (x)), x (a , a + )
(P4) este unica funct ie de la [a , a + ] la R care sa verice simultan
condit iile date.
Demonstrat ie. Fie > 0 un num ar cu proprietatea
[a , a + ] [b , b + ] D.
(Asemenea numere exista, deoarece D este o mult ime deschisa.) Fie G :
D R denita astfel
G(x, y) = y
1
F(x, y), (x, y) D, unde =

F
y
(a, b).
Avem, evident (cu notat ia facut a)
G
y
= 1
1
F
y
(deci
G
y
(a, b) = 1
1
= 0).
Iar aceasta, combinata cu (C1) ne arata ca , pentru xat din (0, 1) exista
un n (0, ) asa ncat
(R1)
G
y
(x, y)
, x [a , a + ], y [b , b + ].
Sa notam ca, din aceasta evaluare se ajunge usor (prin Teorema de medie
Lagrange) la condit ia Lipschitz
(R2) [G(x, y
1
) G(x, y
2
)[ [y
1
y
2
[, oricare ar
x [a , a + ], y
1
, y
2
[b , b + ].
Pe de alta parte,
G(a, b) = b
1
F(a, b) = b;
si, deci, se poate indica un num ar n (0, ) asa ncat , cu notat ia K =
[a , a + ], sa avem
(R3) [G(x, b) b[ (1 ), x K.
Treecem acum la partea efectiva a demonstrat iei noastre. Sa punem M =
[b , b + ] si sa denim sirul de funct ii
0
: K M,
1
: K M, ...,
n
: K M, ... ,
prin formulele de recurent a (n orice x K)
(D2)
0
(x) = b,
n+1
(x) = G(x,
n
(x)), n = 0, 1, ... .
Vom arata, prin induct ie dupa n, ca
(P5) funct ia
n
este bine denita, pentru tot i n.
(P5) [
n+1
(x)
n
(x)[
n
, x K, n = 0, 1, ... .
Vom folosi n acest sens relat iile (R2) si (R3). De pilda, (P5) are loc (cu
n = 1) din (R3). Deci,
2
se poate construi ca funct ie de la K la M; si (P6)
(cu n = 2) are loc, deoarece
[
2
(x)
1
(x)[ = [G(x,
1
(x)) G(x,
0
(x))[ , x K.
Iar de aici, combin and cu (R3),
[
2
(x) b[ [
2
(x)
1
(x)[ +[
1
(x) b[ + (1 ) = , x K;
adica, (P5) (cu n = 2) are loc, etc.

In baza criteriului de comparat ie Weier-
strass (Teorema 4.4.7) rezulta , din (P6), ca seria de funct ii
n
(
n+1

n
) este uniform convergenta pe K. Echivalent, asta spune ca
sirul de funct ii (
n
) converge uniform (pe intervalul K) nspre o funct ie
: K M care satisface
este continua pe K (deci,(P1) are loc).
Mai mult,este clar ca (a) = b. Pe de alta parte, n baza condit iei Lipschitz
(R2),
[G(x,
n
(x)) G(x, (x))[ [
n
(x) (x)[, x K, n = 1, 2, ... .
Aceasta arata ca
lim
n
G(x,
n
(x)) = G(x, (x)), uniform fat a de x K.
168 Mihai Turinici
Trec and deci la limita n relat ia de recurent a, gasim imediat
(x) = lim
n
n+1
(x) = lim
n
G(x,
n
(x)) = G(x, (x)), x K,
sau, echivalent,
F(x, (x)) = 0, oricare ar x K.
Cu alte cuvinte, satisface concluzia (P2) din enunt .
Sa xam acum un u K si sa scriem formula lui Lagrange pentru funct ia
F, n raport cu punctele (u, (u)), (x, (x)), unde x K este arbitrar xat.
Avem
0 =F(x, (x)) F(u, (u)) =(x u)
F
x
(, ) + ((x) (u))
F
y
(, )
sau, echivalent,
(x) (u)
x u
=
F
x
(, )/
F
y
(, ),
unde (, ) este un punct intermediar pe segmentul din plan care uneste
punctele (u, (u)) si (x, (x)). Trec and la limita pentru x u ajungem la
formula (de derivare din (P3) (caci, evident, (, ) (u, (u))); deci (P3)
ns asi are loc.
Pentru ultima parte, sa presupunem ca ar mai exista o funct ie : [a , a +
] R cu proprietat ile indicate. Avem cu necesitate
(R4) (t) = (t), n orice t [a , a + ] cu (t) [b , b + ];
caci, din cele dinainte
_
[(x) (x)[ = [G(x, (x)) G(x, (x))[ [(x) (x)[
= (x) = (x).
Mai departe,sa punem , de pilda,
a
= supt [a, a + ]; (s) = (s), s [a, t], b
= (a
)(= (a
)).
Evident,
F
y
(a
, b
) ,= 0, (n baza lui (C2).

Deci, enunt ul anterior se poate aplica datelor noastre. Ajungem la concluzia
ca pe un anume dreptunghi D(a
, b
) = [a
, a
] [b
, b
]
exista o funct ie
: [a
, a
] [b
, b
] care sa verice
proprietat ile (P1)(P3) (cu (a
, b
) n loc de (a, b)).

In plus,aceasta veric a si
(R4) (n noile condit ii);adic a, oricare ar funct ia
: [a
, a
] R
cu aceleasi proprietat i,
(R5)
(t)=
(t), n orice t [a
, a
] cu (t) [b
, b
].
Dar atunci (cu alegerea funct iilor , ),exista > 0 cu
(t) = (t) = (t), pentru orice t [a
, a
+ ],
n contradict ie cu alegerea punctului a
.Deci,(P4) are loc. Teorema este astfel

dovedita.
Rezultatul obt inut are caracter local, deoarece toate rat ionamentele se
deruleazantr-o vecinatate a punctului de plecare (a, b). Se poate ajunge ns a
si la o solut ie globala a problemei, prin prelungiri succesive. De exemplu, sa
punem a
1
= a+, b
1
= (a+). Cum
F
y
(a
1
, b
1
) ,= 0, se poate aplica teorema
dinainte pentru acest punct. Ajungem astfel la un dreptunghi
D(a
1
, b
1
) = [a
1
1
, a
1
+
1
] [b
1
1
, b
1
+
1
] D
si la o funct ie
1
: [a
1

1
, a
1
+
1
] [b
1

1
, b
1
+
1
] care sa satisfaca
condit iile (P1)(P4) date acolo. Funct ia
1
: [a , a + +
1
] R data
de
1
(x) =
_
(x), a x a +
1
(x), a + x a + +
1
,
apare ca prelungire a funct iei care ndeplineste, de asemenea, condit iile
teoremei anterioare. Aceasta se mai poate n continuare prelungi n a
2
=
a++
1
, b
2
=
1
(a++
1
) (daca
F
y
(a
2
, b
2
) ,= 0), si asa mai departe. (Analog
se petrec lucrurile cu prelungirile nspre stanga). Ajungem astfel n nal la
un interval deschis I = I(a, b) al axei reale si o funct ie : I R cu pro-
prietat ile indicate n fapt de concluziile (P1)(P4) din rezultatul precedent.
Exemplu. Sa se studieze funct ia y = (x) denita de ecuat ia
x
3
+ y
3
3x
2
y 3 = 0, y(1) = 2.
170 Mihai Turinici
Avem, evident,
F
x
= 3x
2
6xy,
F
y
= 3y
2
3x
2
_
=
F
y
(1, 2) = 9 > 0
_
.
Rezultatul anterior poate deci aplicat. Se obt ine o funct ie : [1 , 1 +
] R, denita implicit de ecuat ia anterioara si care, n plus, veric a
(1) = 2. Derivata acestei funct iei pe interval va data de
(x) =
F
x
/
F
y
=
x
2
2xy
y
2
x
2

T inand cont de regiunea n care se gaseste punctul init ial (1, 2), se poate
spune ca
(1) > 0. Deci, funct ia creste n vecin atatea punctului 1. Se

poate prelungi domeniul de denit ie al acestei funct ii dupa modelul alaturat,
la un interval deschis al axei reale. Pe acest nou interval, derivata funct iei
implicite este data de formula dinainte. Sa notam ca, de aici, putem deduce
si formula pentru derivata a doua din funct ia implicita.
5.3.2 Funct ii implicite de mai multe variabile
Fie m, p doua numere naturale (m > p) si D un domeniu al spat iului R
m+p
.
Sa ne dam un num ar de funct ii continue (F
1
: D R, ..., F
p
: D R) si
sa consideram sistemul de ecuat ii
(E) F
1
(x
1
, ..., x
m
; y
1
, ..., y
p
) = 0, ..., F
p
(x
1
, ..., x
m
; y
1
, ..., y
p
) = 0.
Zicem ca sistemul de funct ii continue (
1
: A R, ...,
p
: A R), unde
A este un continuumn R
m
, apare ca o solut ie de tip implicit a sistemului de
ecuat ii (E),daca
(D1)
_
_
(x
1
, ..., x
m
;
1
(x
1
, ..., x
m
), ...,
p
(x
1
, ..., x
m
)) D si
F
i
(x
1
, ..., x
m
;
1
(x
1
, ..., x
m
), ...,
p
(x
1
, ..., x
m
)) = D,
pentru orice (x
1
, ..., x
m
) A, 1 i p.
In general, pe un acelasi continuum A din R

m
, pot exista mai multe solut ii
pentru asemenea sisteme de ecuat ii (sau nici una). De aceea, pentru a le
individualiza, este necesar sa mai asociem sistemului nostru de ecuat ii nc a
un grup de condit ii (numite init iale)
(I)
_

1
(a
1
, ..., a
m
) = b
1
, ...,
p
(a
1
, ..., a
m
) = b
p
, unde
F
i
(a
1
, ..., a
m
; b
1
, ..., b
p
) = 0, 1 i p.
Sa notam ca, pentru m = 1, p = 1, dezvolt arile acestea coincid cu cele
precedente. Aceasta, de altfel, ne sugereaza modul de rezolvare a problemei
propuse. Mai precis, e din nou domeniul D din R
m+p
si funct iile continue
F
1
: D R, ..., F
p
: D R. Acceptam ipoteza
(C1) F
i
este de clasa C
1
pe D, pentru i = 1, ..., p.
Avem atunci
Teorema 5.3.2 Fie a = (a
1
, ..., a
m
),b = (b
1
, ..., b
p
) un sistem de puncte x-
ate din R
m
, respectiv R
p
,cu
(C2) (a, b) D, F
i
(a; b) = 0, 1 i p, det
_
F
i
y
j
(a; b)
_
,= 0.
Exista atunci un continuum D(a; b) = S[a, ] S[b, ] din D si un sistem de
funct ii = (
1
, ...,
p
); de la S[a, ] la S[b, ] cu
(P1)
1
, ...,
p
sunt continue pe S[a, ]
(P2) = (
1
, ...,
p
) este o solut ie implicita a problemei (E)+(I)
(P3)
1
, ...,
p
sunt de clasa C
1
pe S(a, ), cu derivatele part iale n variabilele
(x
1
, ..., x
m
) date de sistemul
(SD)
p
j=1
F
i
y
j
(x, (x))
j
x
k
(x) =
F
i
x
k
(x, (x)), 1 i p.
(P4) = (
1
, ...,
p
) este singura funct ie de la S[a, ] la R
p
care sa ndepli-
neasca simultan condit iile date.
Demonstrat ie. (Schit a) Pentru a nu complica prea mult notat iile, vom lua
n discut ie cazul m = 1, p = 2. Fie > 0, un num ar cu
[a , a + ] [b
1
, b
1
+ ] [b
2
, b
2
+ ] D.
(Asemenea numere exista, deoarece D este o mult ime deschis a.) Sa notam
apoi, pentru simplitate,
_
D(F
1
, F
2
)
D(y
1
, y
2
)
(a; b)
_
1
=
_

11

12
21

22
_
172 Mihai Turinici

Denim perechea de funct ii G
1
: D R, G
2
: D R prin
_
G
1
(x; y
1
, y
2
) = y
1
11
F
1
(x; y
1
, y
2
)
12
F
2
(x; y
1
, y
2
)
G
2
(x; y
1
, y
2
) = y
2
21
F
1
(x; y
1
, y
2
)
22
F
2
(x; y
1
, y
2
)
Avem, evident, cu alegerea matricei noastre
G
1
y
1
(a; b) = 0,
G
1
y
2
(a; b) = 0,
G
2
y
1
(a; b) = 0,
G
2
y
2
(a; b) = 0.
Iar aceasta, combinata cu ipoteza (C1), ne asigura ca, pentru xat n (0, 1),
exista un n (0, ) asa nc at
(R1)
_
G
i
y
j
(x; y
1
, y
2
)

2
, i, j 1, 2, oricare ar
(x, y
1
, y
2
) [a , a + ] [b
1
, b
1
+ ] [b
2
, b
2
+ ].
Sa notam ca, din aceasta evaluare se ajunge la condit ia Lipschitz
(R2)
_
_
[G
i
(x, y
1
, y
2
) G
i
(x, y
1
, y
2
)[

2
([y
1
y
1
[ +[y
2
y
2
[),
i 1, 2, pentru orice x [a , a + ] si orice
y
1
, y
1
[b
1
, b
1
+ ], y
2
, y
2
[b
2
, b
2
+ ],
Pe de alta parte,
G
1
(a; b
1
, b
2
) = b
1
, G
2
(a, b
1
, b
2
) = b
2
.
Se poate atunci indica un num ar n (D, ) asa ncat cu notat ia K =
[a , a + ], sa avem
(R3) [G
1
(x, b
1
, b
2
) b
1
[ (1 ), [G
2
(x, b
1
, b
2
) b
2
[ (1 ), x K.
Trecem la partea efectiva a demonstrat iei. Sa punem
M = [b
1
, b
1
+ ] [b
2
, b
2
+ ] si sa denim sirul de funct ii
(
0
,
0
) : K M, (
1
,
1
) : K M, ...,
prin formulele de recurent a (pentru x K)
(D2)
_

0
(x) = b
1
,
0
(x) = b
2
,
n+1
(x)=G
1
(x,
n
(x),
n
(x)),
n+1
(x)=G
2
(x,
n
(x),
n
(x)), n 0.
Se arata si aici (prin induct ie fat a de n) ca
(P4) sirul (
n
,
n
) este bine denit, pentru tot i n.
(P5) [
n+1
(x)
n
(x)[
n
, [
n+1
(x)
n
(x)[
n
, x K, n 0.
Acestea ne spun ca sirul (
n
,
n
) converge uniform pe mult imea K, nspre o
funct ie (, ) : K M. Avem (din proprietat ile convergent ei uniforme)
(, ) este continu a pe K (deci,veric a (P1)).
Apoi,este clar ca (a) = b
1
, (a) = b
2
. Pe de alta parte, trecand la limita n
relat ia de recurent a,
(x) = G
1
(x, (x), (x)), (x) = G
2
(x, (x), (x)), x K.
Dar atunci, prin denit ia celor doua funct ii,
_

11
F
1
(x, (x), (x)) +
12
F
2
(x, (x), (x)) = 0, x K
21
F
1
(x, (x), (x)) +
22
F
2
(x, (x), (x)) = 0, x K.
Si, cum matricea (
ij
) este nesingulara, deducem
F
1
(x, (x), (x)) = 0, F
2
(x, (x), (x)) = 0, x K.
Aceasta ne spune ca (, ) veric a (P2). Celelalte concluzii se deduc acum
imediat dupa modelul anterior.
Exemplu. Funct iile u = (x
1
, x
2
, x
3
), v = (x
1
, x
2
, x
3
) sunt denite im-
plicit de sistemul funct ional
x
1
+ x
2
+ x
3
u v = 0, x
1
u
2
+ x
2
uv + x
3
v
2
1 = 0.
Sa se calculeze
u
x
1
,
v
x
1
n vecinatatea punctului (0, 0, 1; 0, 1) fat a de care se
expliciteaza sistemul n chestiune.
Pornim de la matricea jacobiana
D(F
1
, F
2
)
D(u, v)
=
_
_
_
_
_
F
1
u
F
1
v
F
2
u
F
2
v
_
_
_
_
_
=
_
1 1
2x
1
u + x
2
v x
2
u + 2x
3
v
_
174 Mihai Turinici

Aceasta este nesingularan punctul nostru. Putem deci explicita sistemul an-
terior pentru a obt ine funct iile indicate. Derivatele lor se obt in prin derivarea
fat a de x
1
a ecuat iilor sistemului
1
u
x
1
v
x
1
= 0, u
2
+ 2x
1
u
u
x
1
+ x
2
_
v
u
x
1
+ u
v
x
1
_
+ 2x
3
v
v
x
1
= 0.
Matricea acestui sistem n necunoscutele
_
u
x
1
,
v
x
1
_
este nesingulara, cum
s-a vazut mai sus. Prin rezolvare gasim
_
_
u
x
1
= (u
2
+ x
2
u + 2x
3
v)/(2x
1
u 2x
3
v + x
2
v x
2
u)
v
x
1
= (u
2
+ 2x
1
u + x
2
v)/(2x
1
u 2x
3
v + x
2
v x
2
u).
5.3.3 Curbe si suprafet e
n spat ii nit dimensionale
Fie m numar natural dat si q un alt num ar natural cu q < m. Dat un
domeniu E din spat iul R
q
si funct iile (de clasa C
1
),
1
: E R, ...,
m
: E R cu
(C1) rang
_
D(
1
, ...,
m
)
D(t
1
, ..., t
q
)
_
= q, n orice (t
1
, ..., t
q
) E,
sa numim suprafat a qdimensionala n R
m
generata de acestea, mult imea
tuturor punctelor din R
m
de forma
(D1) x
1
=
1
(t
1
, ..., t
q
), ..., x
m
=
m
(t
1
, ..., t
q
), ..., (t
1
, ..., t
q
) E.
Relat iile care o denesc se vor chema ecuat iile parametrice ale suprafet ei
considerate.

In particular, pentru q = 1, suprafat a n chestiune se va numi
curba n spat iul R
m
.
In baza rezultatelor anterioare, mai exista o modalitate implicita de

introducere a unei suprafet e. Mai exact, dat numarul natural m si num arul
natural p < m, e D un domeniu n spat iul R
m
. Consideram date funct iile
(de clasa C
1
) g
1
: D R, ..., g
p
: D R, cu
(C2) rang
_
D(g
1
, ..., g
p
)
D(x
1
, ..., x
m
)
_
= p, n orice (x
1
, ..., x
m
) D.
Vom numi suprafat a (mp)dimensionala n R
m
generata de acestea, mul-
t imea tuturor punctelor x = (x
1
, ..., x
m
) din R
m
, de forma
(D2) g
1
(x
1
, ..., x
m
) = 0, ..., g
p
(x
1
, ..., x
m
) = 0.
Relat iile care o denesc le vom numi ecuat iile implicite ale suprafet ei consid-
erate.

In particular, pentru p = m 1, suprafat a n chestiune se va numi o
curba n spat iul considerat R
m
.
Se poate trece de la scrierea implicita a unei suprafet e la scrierea parame-
trica a acesteia prin intermediul Teoremei Funct iilor Implicite. Astfel, daca
c = (c
1
, ..., c
m
) este un punct situat pe suprafat a denita implicit de (D2),
cu, de pilda,
det
_
D(g
1
, ..., g
p
)
D(x
1
, ..., x
p
)
(c
1
, ..., c
m
)
_
,= 0
va exista, cu notat ia b = (c
p+1
, ..., c
m
), un domeniu E = S(b, ) n spat iul
R
mp
si un sistem de funct ii
1
: E R, ...,
p
: E R
care sunt denite implicit de sistemul (D2); adica
x
1
=
1
(t
1
, ..., t
mp
), ..., x
p
=
p
(t
1
, ..., t
mp
), x
p+1
= t
1
, ..., x
m
= t
mp
.
Am ajuns astfel la o reprezentare parametrica a suprafet ei n cauza, pe o
vecinatate a punctului c = (c
1
, ..., c
m
) dat init ial. Reciproca este, de aseme-
nea, valabila; adica, orice suprafat a data parametric poate , de asemenea,
reprezentata si implicit.
Exemplu. Fie data suprafat a sferica (bidimensionala) din R
3
:
x
2
+ y
2
+ z
2
a
2
= 0, a > 0 numar xat.
Avem n orice punct al acestei suprafet e
rang
_
g
x
g
y
g
z
_
= rang (2x 2y 2z) = 1.
Deci, aceasta se poate reprezenta parametric, n baza celor spuse anterior.
Exista mai multe moduri de a face acest lucru. Unul din ele constan folosirea
coordonatelor sferice. Se ajunge la reprezentarea
x = a cos t cos s, y = a cos t sin s, z = a sin t, < t < , 0 < s < 2.
176 Mihai Turinici
Procedeul se poate extinde la un numar arbitrar de dimensiuni.
In legatura cu not iunile introduse, urmatoarea problema se poate dovedi

utila n multe situat ii. Fie D un domeniu din spat iul R
m
si g
1
: D
R, ..., g
p
: D R un grup de funct ii (de clasa C
1
) ce satisfac (C2). Vom
asocia acestora suprafat a (data implicit)
() g
1
(x
1
, ..., x
m
) = 0, ..., g
p
(x
1
, ..., x
m
) = 0.
Fie a = (a
1
, ..., a
m
) un punct al acestei suprafet e. Zicem ca vectorul h =
(h
1
, ..., h
m
) din R
m
este tangent suprafet ei () n punctul a daca
(D3)
g
i
x
1
(a)h
1
+ +
g
i
x
m
(a)h
m
= 0, 1 i p;
sau, echivalent (cu denit ia gradientului)
(D4) (g
i
(a)) h
= 0, 1 i p.
Suntem n masur a acum sa formul am
1
, ..., a
m
) un punct al suprafet ei () si h =
(h
1
, ..., h
m
) un vector din R
m
tangent n a la suprafat a (). Exista > 0
sucient de mic si o curba de clasa C
1
() x
i
=
i
(t), < t < , 1 i m,
cu proprietat ile
(P1)
i
(0) = a
i
,
i
(0) = h
i
, 1 i m; adica, curba trece prin punctul a si
are direct ia h.
(P2) g
i
(
1
(t), ...,
m
(t)) = 0, < t < , i = 1, ..., p; adica, curba n
chestiune este situata pe suprafat a ().
Demonstrat ie. Sa denim domeniul din R
p+1
E = (t; y
1
, ..., y
p
); a + th + y
1
g
1
(a) + + y
p
g
p
(a) D.
Desigur, originea lui R
p+1
este un punct al lui E. Introducem acum funct iile
(de la E la R)
G
i
(t; y
1
, ..., y
p
) = g
i
(a + th + y
1
g
1
(a) + + y
p
g
p
(a)),
(t; y
1
, ..., y
p
) E, 1 i p.
Avem, din observat ia precedent a
G
i
(0; 0, ..., 0) = g
i
(a) = 0, 1 i p.
Pe de alta parte,n baza formulei de derivare a funct iilor compuse (vezi
Sect iunea 4.3.2) avem, pentru 1 i, j p,
G
i
y
j
(t; y
1
, ..., y
p
)=
m
k=1
g
i
x
k
(a+th+y
1
g
1
(a)+ +y
p
g
p
(a))
g
j
x
k
(a).
Si, deci, cu t = 0, y
1
= = y
p
= 0,
G
i
y
j
(0; 0, 0) =
m
k=1
g
i
x
k
(a)
g
j
x
k
(a), 1 i, j p,
sau, matricial,
D(G
1
, ..., G
p
)
D(y
1
, ..., y
p
)
(0; 0, 0) =
_
D(g
1
, ..., g
p
)
D(x
1
, ..., x
m
)
(a)
_ _
D(g
1
, ..., g
p
)
D(x
1
, ..., x
m
)
(a)
_
.
Pe baza unor observat ii asupra matricilor de tip pozitiv (Sect iunea 1.4.5),
deducem de aici ca matricea din stanga acestei relat ii este n mod necesar
nesingulara. Avem ndeplinite astfel toate condit iile pentru aplicarea Teore-
mei Funct iilor Implicite (cazul general).

In baza acestuia va exista un > 0
si un sistem de funct iii (toate de clasa C
1
pe (, ))
y
1
=
1
(t), .., y
p
=
p
(t), < t < ,
care sa verice
(P3)
1
(0) = 0, ...,
p
(0) = 0
(P4) (
1
, ...,
p
) este denita implicit de (G
1
, ..., G
p
) n sensul
G
i
(t,
1
(t), ...,
p
(t)) = 0, < t < , 1 i p.
Sa notam ca, n acest caz, derivatele n origine ale funct iilor
1
, ...,
p
sunt
date de sistemul
G
i
t
(0) +
p
j=1
G
i
y
j
(a)
j
(0) = 0, 1 i p.
178 Mihai Turinici
Aceasta, combinat a cu
G
i
t
(0) =
n
j=1
g
i
x
j
(a)h
j
= 0, 1 i p,
ne conduce imediat la relat iile
1
(0) = =
p
(0) = 0.
Sa denim acum funct iile de la (, ) la R
i
(t)=a
i
+ th
i
+
1
(t)
g
1
x
i
(a) + +
p
(t)
g
p
x
i
(a), < t < , 1 i m.
Nu este greu de vazut, utilizand si relat iile gasite, ca sistemul de funct ii
(
1
, ...,
m
) este cel cautat. Teorema este dovedit a.
Exemplu. Fie data din nou suprafat a sferica
x
2
+ y
2
+ z
2
a
2
= 0, a > 0 xat.
Sa consideram un punct M =
_
a
2
2
, 0,
a
2
2
_
pe aceasta sfera si un vector
h =
a
2
2
(0, 1, 0), tangent la suprafat a sferica n punctul M (dupa cum se vede
usor). Conform teoremei precedente, exista o curba pe aceasta suprafat a
x =
1
(t), y =
2
(t), z =
3
(t)
care sa treaca prin punctul M si care sa aiba drept tangenta n acest punct
vectorul h. De pilda, o asemenea curba este o port iune dintr-un cerc situat
pe suprafat a sferica, de ecuat ii parametrice
x = a
2
2
cos t, y = a
2
2
sin t, z = a
2
2
,

4
< t <

4

1. Fie funct ia y = f(x), denita implicit prin relat ia x
2
+y
2
+2axy =0,
unde a > 1 este un parametru. Sa se calculeze primele doua derivate pentru
aceasta funct ie si sa se arate ca f
(x) = 0. Sa se ncerce si o rezolvare directa

a problemei, prin explicitare.
2. Funct iile y = f(x), z = g(x) sunt denite implicit prin intermediul
sistemului xyz = a, x + y + z = b. Sa se calculeze derivatele f
(x) si g
(x).
(Se va ncerca si o rezolvare directa, prin explicitare.)
3. Funct ia z = f(x, y) este denita implicit prin relat ia x cos y +
+y cos z+z cos x1 = 0, f(1, 0) = 0. Sa se calculeze marimile
f
x
(1, 0),
f
y
(1, 0).
4. Fie funct ia z = f(x, y), unde y = (x) este denita implicit de ecuat ia
x
2
+ y
2
1 = 0. Sa se calculeze derivata funct iei compuse z = f(x, (x)).
5. Sa se arate ca funct ia z = f(x, y) data de ecuat ia F(x ay,
y bz) = 0, satisface o condit ie de forma a
f
x
+ b
f
y
= 0.
6. Fie suprafat a sferica (din R
4
), x
2
+ y
2
+ z
2
+ t
2
1 = 0. Sa se arate
ca se poate indica o reprezentare parametrica a ei, de forma
x=cos cos cos , y =cos cos sin , z =cos sin , t =sin
unde , , sunt parametri reali.
7. Fie suprafat a denita implicit de ecuat ia x
3
+y
3
+z
3
2xyz = 0 (din
spat iul R
3
).Sa se gaseasc a o curba x = (t), y = (t), z = (t) pe aceasta
suprafat a, care sa ndeplineasc a condit iile
(0) = (0) = (0) = 0,
(0) =
(0) = 1,
(0) =
3
2.
(Se vor lua funct ii liniare n variabila t).
5.4 Extreme condit ionate ale funct iilor
5.4.1 Cazul restrict iilor de tip egalitate
Fie m num ar natural dat si D un domeniu convex din R
m
. Sa dam sistemul
de funct ii
g
1
: D R, ..., g
p
: D R (unde p < m).
180 Mihai Turinici
Desigur, aceasta echivaleaz a cu a da funct ia g : D R
p
, prin
g(x
1
, ..., x
m
) = (g
1
(x
1
, ..., x
m
), ..., g
p
(x
1
, ..., x
m
)), (x
1
, ..., x
m
) D.
Conform unei convent ii anterioare, sistemul de ecuat ii
(RE) g
1
(x
1
, ..., x
m
) = 0, ..., g
p
(x
1
, ..., x
m
) = 0
deneste o suprafat a n spat iul R
m
, notata prin D(g); vom numi aceasta
suprafat a generata de ecuat iile (sau restrict iile) n cauza (RE).
Fie n continuare f : D R o funct ie data. Mai luam un punct
a = (a
1
, ..., a
m
) din D care satisface (RE) si un domeniu convex E al lui D
care cont ine a. Zicem ca punctul n cauza este punct de minim (respectiv,
maxim) global al funct iei f relativ la E, condit ionat de restrict iile (RE) daca
(D1)
_
f(x) f(a) (respectiv f(x) f(a)) pentru tot i x E
care satisfac restrict iile (RE).
Cand una din aceste proprietat i are loc, vom zice ca punctul a din D, care
satisface (RE), este un punct de extrem global al funct iei f relativ la E,
condit ionat de restrict iile (RE).

In particular, pentru E = D, vom spune ca
avem de-a face cu un punct de extrem global al funct iei f, condit ionat de
restrict iile (RE); sau, pe scurt, un punct de extrem global condit ionat al func-
t iei considerate. Iar, cand domeniul E (din D) care cont ine a, este subnt eles
n denit ia (D1), vom zice ca punctul a D ce satisface (RE) apare ca punct
de extrem local al funct iei f, condit ionat de restrict iile (RE); sau, pe scurt,
un punct de extrem local condit ionat al funct iei n cauza.
In legatur a cu not iunile introduse, putem formula urmatoarele probleme

de baza:
(i) determinarea condit iilor necesare de extrem condit ionat (adica, sta-
bilirea de proprietat i diferent iale pe care le au punctele de extrem condi-
t ionat);
(ii) determinarea condit iilor suciente de extrem condit ionat (adica, ga-
sirea de condit ii suplimentare care sa ne asigure o proprietate de extrem
condit ionat).
Dupa cum se vede, aceste probleme se formuleaza oarecum la fel cu analo-
gele lor din teoria extremelor libere ale funct iilor. Vom vedea ns a ca,
prezent a restrict iilor de egalitate (RE) mareste n mod semnicativ gradul
de dicultate al acestora.
In legatur a cu prima problema, urmatorul raspuns este de ment ionat.

Admitem ca ipoteza de baza
(C1) f, g
1
, ..., g
p
sunt de clasa C
1
pe domeniul D.
De asemenea, relativ la sistemul de funct ii g = (g
1
, ..., g
p
), vom accepta o
ipoteza de regularitate de forma
(C2)
_
vectorii gradient g
1
, ..., g
m
sunt liniar independent i
n orice punct x = (x
1
, ..., x
m
) din D.
Pentru ecare sistem de numere
1
, ...,
p
, sa denim o funct ie L : D R
prin formula
(D2) L(x) = f(x) +
p
i=1
i
g
i
(x), x = (x
1
, ..., x
m
) D.
Vom numi aceasta funct ia Lagrange asociata sistemului f, g
1
, ..., g
p
; iar
1
, ...,
p
, multiplicatorii Lagrange corespunzatori. Fie acum a = (a
1
, ..., a
m
)
un punct din domeniul D care mai satisface restrict iile de egalitate (RE); sau
(cu notat iile noastre) un punct al suprafet ei D(g).
Teorema 5.4.1 Sa presupunem ca punctul a D(g) este de extrem condi-
t ionat (local sau global) pentru funct ia f. Exista un sistem unic de multi-
plicatori Lagrange
1
, ...,
m
astfel ncat , notand prin L : D R funct ia
Lagrange asociata, sa avem
(R1) L(a) = 0 (adica
L
x
1
(a) = 0, ...,
L
x
m
(a) = 0 ).
Demonstrat ie. Fie h = (h
1
, ..., h
m
) un vector din R
m
tangent la suprafat a
D(g) n punctul a, n sensul
(g
i
(a)))h
= 0, 1 i p.
Exista (vezi Teorema 5.3.3), un num ar > 0 (sucient de mic) si o curba de
clasa C
1
(n R
m
)
(t) = (
1
(t), ...,
m
(t)), < t <
cu proprietat ile
(P1) (0) = a,
(0) = h; adica, curba n chestiune trece prin punctul a si

are direct ia h,
182 Mihai Turinici
(P2) (t) D(g), < t < (curba astfel construita este situata pe
suprafat a D(g)).
Presupunem acum, pentru xarea cadrului, ca punctul a D(g) ar de
minim global condit ionat. (Celelalte cazuri se vor trata absolut la fel.) Avem,
deci, valabil a relat ia (prin construct ia anterioar a)
f((t)) f((0)) 0, < t < .
Aceasta ne spune ca 0 (, ) apare ca punct de minim global al funct iei
compuse (de clasa C
1
)
b(t) = f((t)), < t < .
Dar atunci, conform teoremei lui Fermat, b
(0) = 0. Sa calculam acum

derivata funct iei n cauza. Avem ,cu formula de derivare compusa (Sect iunea
4.3.2)
b
(t) = [f((t))](
(t))
, < t < .
Si, deci (cu proprietat ile anterioare)
b
(0) = [f((0))](
(0))
= [f(a)] h
.
Rezumand, avem implicat ia
[g
i
(a)]h
= 0, 1 i p =[f(a)]h
= 0.
Dar, n acest caz, conform unui rezultat anterior (vezi Sect iunea 1.5.2), exista
constantele
1
, ...,
p
cu
f(a) =
1
g
1
(a) + +
p
g
p
(a).
Nu avem decat sa punem acum
1
=
1
, ...,
p
=
p
, ca sa ncheiem
argumentul.
Cu alte cuvinte, ntr-un punct de extrem condit ionat pentru funct ia f
avem o proprietate de tip Fermat (R1); aceasta ns a spre deosebire de
cazul extremelor libere nu face sa intervina doar funct ia n cauza (f), ci si
legaturile (g
1
, ..., g
p
) prin intermediul funct iei (de sintez a) Lagrange, L.
Prin denit ie, punctul a = (a
1
, ..., a
m
) din D se va zice punct stat ionar
al funct iei f, condit ionat de restrict iile (RE) sau, pe scurt, punct stat ionar
condit ionat daca exista un sistem de multiplicatori Lagrange
1
, ...,
p
asa
nc at , pentru funct ia Lagrange asociata L : D R, sa aiba loc relat iile
(R1). Am demonstrat deci implicat ia
(P3) a=punct de extrem condit ionat = a=punct stat ionar condit ionat.
Ne intereseaz a acum, n ce condit ii suplimentare putem inversa aceasta impli-
cat ie; acestea vor , desigur, tocmai condit iile suciente de extrem condi-
t ionat pe care le caut am.

In esent a, totul revine la studiul derivatelor part iale
de ordin doi. Anume, sa admitem ca (C1) se nlocuieste cu ipoteza mai tare
(C3) f, g
1
, ..., g
p
sunt de clasa C
2
pe D.
Sa ne aducem aminte de o convent ie anterioar a (Sect iunea 1.4.5). Fie A =
(
ij
) matrice (simetrica) din /(m) si
A
(h
1
, ..., h
m
) =
i,j
ij
h
i
h
j
, (h
1
, ..., h
m
) R
m
forma patratica n m variabile asociata acesteia. Data matricea B = (
ij
)
din /(p, m) cu rang (B) = p, vom spune ca forma patratic a
A
este de
tip pozitiv (negativ) fat a de B daca ea are acest caracter pe spat iul liniar
(mp)dimensional al solut iilor sistemului liniar omogen
(S
0
)
i1
h
1
+ +
im
h
m
= 0, 1 i p.
Concret, aceasta revine, prin intermediul rezolvarii sistemului omogen n
chestiune
h
i
=
i1
k
1
+ +
iq
k
q
, 1 i m,
la studiul formei patratice (n q = mp variabile)
AB
(k
1
, ..., k
q
) =
q
r=1
q
s=1
rs
k
r
k
s
, (k
1
, ...k
q
) R
q
,
obt inuta din precedenta prin nlocuirile de mai sus; deci, o forma patratica
de matrice C = (
rs
), unde
(D3)
rs
=
m
i=1
m
j=1
ij
ir
js
, 1 r, s q.
Avem, n aceste condit ii,
184 Mihai Turinici
1
, ..., a
m
) un punct stat ionar condit ionat al func-
t iei f, relativ la un anumit sistem de multiplicatori Lagrange
1
, ...,
p
si o
funct ie Lagrange asociata L. Sa mai notam
A =
_

2
L
x
i
x
j
(a)
_
(hessianul funct iei Lagrange n a)
B =
D(g
1
, ..., g
p
)
D(x
1
, ..., x
m
)
(a) (matricea jacobiana a restrict iilor n a)
In acest caz, punctul considerat este un

(a) punct de minim condit ionat pentru f daca forma patratica de matrice
A este de tip pozitiv fat a de B;
(b) punct de maxim condit ionat pentru f daca forma patratica de matrice
A este de tip negativ fat a de B.
Demonstrat ie. Fie E = S(a, ) o sfera de raza sucient de mica n jurul
punctului a, inclusan domeniul D. Vom lua punctul x = (x
1
, ..., x
m
) arbitrar
xat n sfera E, de asa maniera nc at restrict iile de egalitate (RE) au loc.
Notam, pentru simplitate,
h
1
= x
1
a
1
, ..., h
m
= x
m
a
m
.
Sa scriem formula de medie Taylor (Sect iunea 4.3.3) n punctele considerate,
pentru funct ia Lagrange L. Exista punctul intermediar b = a + (x a)
(unde 0 < < 1) asa nc at , cu notat ia
ij
=

2
L
x
i
x
j
(b), 1 i, j m, A
= (
ij
)
urmatoarea evaluare sa e valabila
f(x) f(a) =
1
2
i,j
ij
h
i
h
j
.
Pe de alta parte, sa transformam egalitat ile
g
i
(x) g
i
(a) = 0, 1 i p,
n sensul formulei de medie Lagrange. Avem asigurate punctele intermediare
b
1
= a +
1
(x a), ..., b
p
= a +
p
(x a)
asa ncat , cu notat ia
ij
=
g
i
x
j
(b
i
), 1 i p, 1 j m, B
= (
ij
)
sa e valabile relat iile
(S
0
)
i1
h
1
+ +
im
h
m
= 0, 1 i q.
Sa rezolvam acest sistem omogen (lucru posibil, n baza ipotezei de independent a
(C2)). Ajungem sa exprimam solut ia acestuia prin q = m p parametri
(k
1
, ...k
q
):
h
i
=
i1
k
1
+ +
iq
k
q
, 1 i m.
Si atunci, nlocuind n expresia anterioar a, ajungem la exprimarea diferent ei
f(x) f(a) ca forma patratica n variabilele k
1
, ..., k
q
:
f(x) f(a) =
1
2
q
r=1
q
s=1
rs
k
r
k
s
rs
=
m
i=1
m
j=1
ij
ir
js
, 1 r, s q.
In baza ipotezei de regularitate (C3), determinant ii principali (
1
, ...,
q
)
ai acestei matrici au acelasi semn cu determinant ii principali ai matricei
C = (
rs
), denita prin formula anterioar a (D3) (unde matricile A = (
ij
) si
B = (
ij
) sunt luate ca n enunt ul teoremei). Aceasta ncheie argumentul.
Rezultatele expuse constituie baza metodologica a urmatorului algoritm
de rezolvare a problemei de extremum cu restrict ii egalitate
(P)
(extr) f(x
1
, ..., x
m
)
g
i
(x
1
, ..., x
m
) = 0, 1 i p
(x
1
, ..., x
m
) D
care, din punct de vedere formal, poate asimilata unei probleme de progra-
mare (neliniara):
Pasul 1. Se formeaza funct ia Lagrange
L(x
1
, ..., x
m
) = f(x
1
, ..., x
m
) +
p
i=1
i
g
i
(x
1
, ..., x
m
)
186 Mihai Turinici
si se rezolva sistemul cu m + p necunoscute (x
1
, ..., x
m
;
1
, ...
p
)
L
x
i
= 0, 1 i m, g
j
(x
1
, ..., x
m
) = 0, 1 j p.
Presupunem ca am efectuat rezolvarea si e
x
1
= a
1
, ..., x
m
= a
m
,
1
, ...,
p
una din solut iile sistemului n cauza.
Pasul 2. Se construiesc matricile
A =
_

2
L
x
i
x
j
(a)
_
, B =
_
g
i
x
j
(a)
_
Daca matricea A este de tip pozitiv n raport cu B, atunci punctul a =

(a
1
, ..., a
m
) este o solut ie (locala) a problemei (P) n sensul minimului; iar
daca A este de tip negativ n raport cu B, atunci punctul n chestiune este
o solut ie (locala) a problemei (P), n sensul maximului.
Sa notam ca, daca matricea A este de tip pozitiv (negativ) atunci ea
este de tip pozitiv (negativ) fat a de B; aceasta se poate dovedi util n unele
situat ii practice.
Exemplu. Sa se rezolve problema
(P)
(extr) f(x, y, z) = xy + xz + yz
xyz 1 = 0
x > 0, y > 0, z > 0.
Form am funct ia Lagrange
L(x, y, z) = xy + xz + yz + (xyz 1), x, y, z > 0.
Rezolvam apoi sistemul
L
x
= 0,
L
y
= 0,
L
z
= 0, xyz 1 = 0,
adica
y + z + yz = 0, z + x + zx = 0, x + y + xy = 0, xyz 1 = 0.
Aceasta se face prin cateva articii simple (ca, de pilda, scaderi si substitut ii).
Obt inem solut ia (care corespunde sp domeniului luat)
x = 1, y = 1, z = 1, = 2.
Funct ia Lagrange asociata acestui este deci
L(x, y, z) = xy + xz + yz 2(xyz 1), x > 0, y > 0, z > 0.
Avem imediat
L
x
= y + z 2yz,
L
y
= x + z + 2xz,
L
x
= x + y 2xy,
2
L
x
2
= 0,

2
L
y
2
= 0,

2
L
z
2
= 0,
2
L
xy
= 1 2z,

2
L
xz
= 1 2y,

2
L
yz
= 1 2x.
De aici rezulta expresia matricei hessian n (1, 1, 1)
A =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
Forma patratic a atasata acestei matrici este
A
(h
1
, h
2
, h
3
) = 2(h
1
h
2
+ h
1
h
3
+ h
2
h
3
).
Avem, pe de alta parte,
g
x
= yz,
g
y
= xz,
g
z
= xy.
Rezulta de aici expresia matricii jacobian
B = (1 1 1) (matrice linie)
si, deci, sistemul omogen vericat de variabilele (h
1
, h
2
, h
3
) este
h
1
+ h
2
+ h
3
= 0 (=h
3
= h
1
h
2
).
188 Mihai Turinici
Inlocuindn forma patratica anterioar a gasim o alta forma patratica, n doua

variabile
AB
(h
1
, h
2
) = 2[h
2
1
+ h
1
h
2
+ h
2
2
].
Aceasta forma patratic a, avand matricea
C =
_
2 1
1 2
_
(element din /(2, 2))
este pozitiv denita, deoarece
1
= 2 > 0,
2
= 3 > 0.
Ca atare, punctul (1, 1, 1) este de minim condit ionat pentru funct ia noastra.
5.4.2 Cazul restrict iilor de tip inegalitate
Fie m num ar natural dat si D un domeniu convex din R
m
. Sa dam sistemul
de funct ii
g
1
: D R, ..., g
p
: D R (p = num ar natural xat).
Aceasta, desigur, echivaleaz a cu a da funct ia g : D R
p
, prin
g(x
1
, ..., x
m
) = (g
1
(x
1
, ..., x
m
), ..., g
p
(x
1
, ..., x
m
)), (x
1
, ..., x
m
) D.
Prin denit ie, sa numim sistemul de inecuat ii
(RI) g
1
(x
1
, ..., x
m
) 0, ..., g
p
(x
1
, ..., x
m
) 0
domeniul negativ din R
m
generat de funct ia g; l vom nota prin D(g; ).
Evident, orice asemenea domeniu poate privit si ca unul pozitiv, daca
schimbam semnul funct iilor componente g
1
, ..., g
p
; aceastans a nu se dovedeste
esent ial n continuare.
Fie acum f : D R o funct ie data. Mai luam un punct a = (a
1
, ..., a
m
)
din D care satisface (RI) si un subdomeniu convex E al lui D, care cont ine
a. Zicem ca punctul n cauza este punct de minim (respectiv, maxim) global
al funct iei f relativ la E, condit ionat de restrict iile (RI), daca
(D1)
_
f(x) f(a) (respectiv, f(x) f(a)), pentru tot i x E
care satisfac restrict iile (RI).
Cand una din aceste proprietat i are loc, vom zice ca punctul a din D, care
satisface (RI), este un punct de extrem global al funct iei f, relativ la E,
condit ionat de restrict iile (RI).

In particular, pentru E = D, vom spune ca
avem de-a face cu un punct de extrem global al funct iei f, condit ionat de
restrict iile (RI); sau, pe scurt, un punct de extrem global condit ionat al func-
t iei considerate. Iar, cand domeniul E (din D) care cont ine a este subnt eles
n denit ia (D1), vom zice ca punctul a D ce satisface (RI) apare ca punct
de extrem local al funct iei f, condit ionat de restrict iile (RI); sau, pe scurt, ca
punct de extrem local condit ionat al funct iei n cauza.
Acum, la fel ca la cazul restrict iilor de tip egalitate, problemele impor-
tante ce apar n acest context sunt:
(i) determinarea condit iilor necesare de extrem condit ionat;
(ii) determinarea condit iilor suciente de extrem condit ionat.
In legatura cu prima problema, urmatorul raspuns poate dat. Admitem

si aici ipoteza (C1) (scrisa pentru cazul restrict iilor egalitate). Pentru ecare
punct x din D(g; ), sa notam
(D2)
_
I(x) = i 1, ..., p; g
i
(x) = 0 (indicii activi n x)
J(x) = i 1, ..., p; g
i
(x) < 0 (indicii inactivi n x).
De asemenea, pentru ecare sistem de numere
1
, ...
p
, sa denim funct ia
L : D R, prin convent ia (D2) (scrisa la cazul restrict iilor egalitate).
O vom numi si aici funct ia Lagrange asociata sistemului f, g
1
, ..., g
p
; iar
1
, ...
p
, multiplicatorii Lagrange corespunzatori. Fie acum a = (a
1
, ..., a
m
)
un punct din domeniul D care mai satisface restrict iile de inegalitate (RI);
sau (cu notat iile noastre), un punct al domeniului D(g; ).
Teorema 5.4.3 Sa presupunem ca punctul a D(g; ) este de minim
(maxim) condit ionat local sau global pentru funct ia f si ca,n plus,
(C1) vectorii g
i
(a); i I(a) sunt liniar independent i.
Exista atunci un sistem unic de multiplicatori Lagrange
1
, ...
p
cu
(P1)
i
0 (
i
0),
i
g
i
(a) = 0, 1 i p,
astfel ncat , notand cu L funct ia Lagrange asociata sa avem asigurata con-
cluzia (R1) din Teorema 5.4.1 .
190 Mihai Turinici
Demonstrat ie. (Schit a) Vom studia doar cazul de minim (caci perechea
lui se reduce la acesta prin simpla trecere la funct ia opusa, f). Fie h =
(h
1
, ..., h
m
) un vector din R
m
ce satisface
(C2) (g
i
(a))h
< 0, i I(a).
Deoarece D este deschis a, va exista un > 0, sucient de mic, asa nc at
a + th D, pentru tot i t (, ).
Pentru ecare i 1, ..., p, sa denim
i
(t) = g
i
(a + th), < t < .
Daca i J(a), atunci
i
(a) = g
i
(a) < 0. Si deci, din continuitatea funct iei
g
i
, va exista un
i
> 0 cu
i
si
(R1)
i
(t) = g
i
(a + th) < 0, 0 < t <
i
.
Daca i I(a),
i
(a) = g
i
(a) = 0.

In baza formulelor de derivare compusa
(Sect iunea 4.3.2) si a alegerii vectorului h,
i
(0) = (g
i
(a))h
< 0.
Si atunci, cu denit ia derivatei exista un
i
> 0 cu
i
asa ncat (R1) sa
e din nou valabila. Punand = min
1
, ...,
p
, ajungem la concluzia
a + th D(g; ), 0 t < .
In acest caz, o condit ie de forma

(C3) (f(a))h
< 0
nu poate acceptata. Caci, daca punem
(t) = f(a + th), < t <
am avea, din aceleasi formule de derivare compusa ,
(0) < 0. Si deci, din

denit ia derivatei, ar exista un
> 0 cu
si
(t) < (0), 0 < t <
;
adica, de fapt,
f(a + th) < f(a), 0 < t <
,
n contradict ie cu alegerea punctului a D(g; ).
Am aratat, deci, ca (C2)+(C3) nu pot simultan adevarate. Dar atunci,
conform Teoremei lui Jordan, (Sect iunea 1.5.2), exista numerele reale
0
si
i
; i I(a) cu
(P2)
0
0,
i
0, i I(a),
0
+
iI(a)
i
> 0
(P3)
0
f(a) +
iI(a)
i
g
i
(a) = 0.
Acum, din ipoteza (C1), avem obligatoriu
0
,= 0. Caci altfel, cu (P3) s-ar
obt ine o contradict ie. Nu avem acum decat sa mp art im cu
0
si sa notam
i
=

i
0
, i I(a);
i
= 0, i J(a),
pentru a ajunge la concluzia ceruta.
Asadar, ntr-un punct de extrem condit ionat pentru funct ia f avem pro-
prietatea de stat ionaritate de tip (R1) (Sect iunea 5.4.1), n care intervin atat
legaturile (g
1
, ..., g
p
), cat si proprietatea (P1) a aceluiasi (intermediate de
mult imea indicilor activi). Prin denit ie, relat iile n chestiune se vor numi
condit ii necesare KuhnTucker de extrem condit ionat; iar punctul respectiv
a = (a
1
, ..., a
m
), din D(g; ), un punct critic n sens KuhnTucker. Am
demonstrat deci implicat ia
(P4) a=punct de extrem condit ionat = a=punct critic KuhnTucker.
Este natural acum sa ne ntrebam daca si reciproca este valabila; adica,
daca si n ce masur a condit iile necesare de extrem KuhnTucker sunt si
suciente. Raspunsul poate dat dupa cum urmeaza. Sa admitem ipoteza
(C4) f, g
1
, ..., g
p
sunt simultan convexe (concave) pe D.
Teorema 5.4.4 Sa presupunem ca a = (a
1
, ..., a
m
) din D(g; ) este un
punct critic n sens KuhnTucker al funct iei f.Atunci,acesta este punct de
minim (maxim) global pentru funct ia f, condit ionat de restrict iile (RI) (init ial
date).
Demonstrat ie. Va sucient sa studiem cazul convex. Fie x = (x
1
, ..., x
m
)
un element arbitrar xat din D(g; ). Din proprietat ile de convexitate ale
funct iilor g
1
, ..., g
p
, avem (cu Teorema 5.1.9)
(g
i
(a))(x a)
g
i
(x) g
i
(a) = g
i
(x) 0, x D(g; ), i I(a).
192 Mihai Turinici
Fie
1
, ...,
p
multiplicatorii Lagrange care intervinn alegerea punctului critic
a D(g; ). Putem deci scrie
_
_

iI(a)
i
g
i
(a)
_
_
(x a)
0, x D(g; ).
De aici, n baza condit iilor KuhnTucker (presupuse a avea loc cu acesti
multiplicatori) se obt ine
(f(a))(x a)
0 (sau (f(a))(x a)
0).
Aceasta, combinat a cu convexitatea lui f, ne va da (prin rezultatul deja citat)
f(x) f(a), pentru orice x D care satisface (RI)
de unde concluzia. Celalalt caz se studiaza analog.
Rezultatele expuse ne permit sa abordam urmatoarea problema de pro-
gramare neliniara cu restrict ii inegalitat i:
(P)
(extr) f(x
1
, ..., x
m
)
g
1
(x
1
, ..., x
m
) 0, 1 i p
(x
1
, ..., x
m
) D.
Aici funct iile f, g
1
, ..., g
p
se iau n conformitate cu ipoteza (C1) (din
Sect iunea 5.4.1).
Pasul 1. Se formeaza funct ia Lagrange
L(x
1
, ..., x
m
) = f(x
1
, ..., x
m
) +
p
i=1
i
g
i
(x
1
, ..., x
m
)
si se rezolva sistemul de m + p ecuat ii cu m + p necunoscute
(SL)
_
_
L
x
1
= 0, ...,
L
x
m
= 0,
1
g
1
(x
1
, ..., x
m
) = 0, ...,
p
g
p
(x
1
, ..., x
m
) = 0.
Se obt ine un grup de solut ii ale acestuia, caruia i mai impunem condit iile
suplimentare
(CL) g
i
(x
1
, ..., x
m
) 0, i i p;
i
0, 1 i p.
Presupunem efectuata rezolvarea si e
x
1
= a
1
, ..., x
m
= a
m
;
1
, ...,
p
una din solut iile obt inute.
Pasul 2. Se studiaza convexitatea funct iilor f, g
1
, ..., g
p
n punctul a =
(a
1
, ..., a
m
); de pilda, prin
(C5)
_
matricile hessiene Hf(a), Hg
1
(a), ..., Hg
p
(a)
sunt (simultan) de tip pozitiv (negativ) pe D,
daca,n plus,acceptam o ipoteza de forma (C3)(Sect iunea 5.4.1).

In cazul
cand aceasta proprietate (simultan a) are loc, punctul n cauza este de minim
(maxim) global pentru funct ia f, condit ionat de restrict iile (RI)(init ial date).
Sa mai notamn nal ca, n conformitate cu principiile generale dezbatute
n cazul liniar (Sect iunea 2.1.2), orice problema de programare neliniara de
forma
(P)
(extr) f(x
1
, ..., x
m
)
g
i
(x
1
, ..., x
m
) 0, 1 i r, g
i
(x
1
, ..., x
m
) 0, r + 1 i p
(x
1
, ..., x
m
) D
poate adusa la forma precedenta. Deci, algoritmul anterior este aplicabil
unei ntregi clase de asemenea probleme.
Exemplu. Sa se rezolve problema de programare neliniara
(P)
(extr) f(x, y) = x
3
+ y
3
12x 3y
x y + 1 0, x 0
x > 0, y > 0.
Form am funct ia Lagrange
L(x, y) = x
3
+ y
3
12x 3y + (x y + 1) + (x)
si rezolvam sistemul de condit ii necesare KuhnTucker
(KT1)
L
x
= 0,
L
y
= 0, g
1
(x, y) = 0, g
2
(x, y) = 0
(KT2) 0, 0, x > 0, y > 0, g
1
(x, y) 0, g
2
(x, y) 0.
194 Mihai Turinici
Se obt ine din prima parte sistemul
3x
2
12 + = 0, 3y
2
3 = 0, (x y + 1) = 0, (x) = 0.
Prin rezolvarea acestui sistem se obt in 7 solut ii
M
1
: x
1
= 2, y
1
= 1, = 0, = 0
M
2
: x
2
= 2, y
2
= 1, = 0, = 0
M
3
: x
3
= 2, y
3
= 1, = 0, = 0
M
4
: x
4
= 2, y
4
= 1, = 0, = 0
M
5
: x
5
= 0, y
5
= 1, = 0, = 12
M
6
: x
6
= 0, y
6
= 1, = 0, = 12
M
7
: x
7
= 1, y
7
= 2, = 9, = 0
Din toate aceste 7 solut ii ale sistemului (KT1), numai ultima verica si ine-
galitat ile (KT2). Deci M
7
= (1, 2) apare ca punct stat ionar KuhnTucker al
problemei noastre. Remarcam acum ca funct iile
g
1
(x, y) = x y + 1, g
2
(x, y) = x
sunt evident convexe, datorita liniaritat ii.

In ce priveste funct ia obiectiv,
avem
f
x
= 3x
2
12,
f
y
= 3y
2
3
2
f
x
2
= 6x,

2
f
xy
= 0,

2
f
y
2
= 6y.
Deci, hessianul funct iei noastre este
Hf(x, y) =
_
6x 0
0 6y
_
, (x, y) R
2
.
Determinant ii principali ai acestuia sunt
1
(x, y) = 6x,
2
(x, y) = 36xy.
Constatam ca
1
(x, y) > 0,
2
(x, y) > 0, pentru tot i x, y > 0.
Deci, f este convexa pe domeniul
D = (x, y) R
2
; x > 0, y > 0.
Cap.6. Procese dinamice 195
Si, ca atare, punctul obt inut apare ca solut ie a problemei noastre.
1. Sa se studieze extremele funct iei
f(x, y) = x + y daca x
2
+ y
2
1 = 0, x, y R.
(Indicat ie. Se poate folosi si reprezentarea parametrica x = cos t, y = sin t
pentru curba n cauza.)
2. Sa se studieze extremele funct iei f(x, y) = x
2
+y
2
xy, cu variabilele
supuse la legatura x + y = 1.
(Indicat ie. Se va folosi funct ia Lagrange; dar se poate aborda si direct pro-
blema, prin explicitarea legaturii.)
3. Sa se studieze extremele funct iei f(x, y, z) = xyz, cu legaturile x
2
+
y
2
+ z
2
= 1, x + y + z = 0.
4. Sa se determine extremele funct iei f(x
1
, ..., x
m
) = x
1
+ + x
m
, cu
legatura x
1
x
m
= 1, x
1
> 0, ..., x
m
> 0.
(Indicat ie. Se va folosi metoda multiplictorilor Lagrange. Putem nsa da o
rezolvare mai directa si prin intermediul inegalitat ii mediilor.)
5. Sa se studieze extremele funct iei f(x, y) = x
2
+y
2
3x2y, cu legatura
x
2
+ y
2
1, x, y R.
6. Sa se studieze extremele funct iei f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
cu legaturile
y
2
4, x
2
+ z
2
1.
196 Mihai Turinici
Capitolul 6
Procese dinamice
6.1 Procese de tip secvent ial
(Siruri recurente)
6.1.1 Generalitat i
Dupa cum am convenit deja (Sect iunea 1.1.10), un sir de numere reale
nseamn a o funct ie x : N R. Valoarea acestei funct ii n punctul generic n
se va indica prin x
n
sau x(n); vom folosi n continuare cea de-a doua notat ie.
Fie data funct ia f : N R R si numerele n
0
N, x
0
R. Sa
consideram relat iile
(E) x(n + 1) = f(n, x(n))
(I). x(n
0
) = x
0
Prima dintre ele se zice ecuat ie cu diferent e de ordinul ntai. Sensul lui
(E) + (I) este urmatorul: Sa se gaseasc a acele siruri n x(n) care satisfac
condit ia init ial a (I) si
x(n + 1) = f(n, x(n)), pentru tot i n N, n n
0
.
Vom numi o asemenea solut ie sir recurent de ordinul ntai. Analog, e f :
N R
k
R, funct ia data. Consideram relat iile
(E
k
) x(n + k) = f(n, x(n), ..., x(n + k 1))
197
198 Mihai Turinici
(I
k
) x(n
0
) =
0
, ..., x(n
0
+ k 1) =
k1
Vom numi (E
k
) ecuat ie cu diferent e de ordinul k. Interpretarea ei este ana-
loga cu cea precedent a. Orice solut ie a problemei (E
k
) + (I
k
) se va zice sir
recurent de ordin k.

In ne, e date funct iile f
i
: N R R, 1 i k,
numarul natural n
0
si numerele reale x
0
i
, 1 i k. Consideram relat iile
(S
k
) x
i
(n + 1) = f
i
(n, x
1
(n), ..., x
k
(n)), 1 i k
(J
k
) x
i
(n
0
) = x
0
i
, 1 i k.
Primul ansamblu de egalitat i se numeste sistem cu diferent e de ordinul ntai.
Interpretarea lui (S
k
) + (J
k
) este urmatoarea: Sa se gaseasc a sirurile n
x
i
(n), 1 i k, ce satisfac condit iile init iale (J
k
) si (relativ la orice i
1, ..., k)
x
i
(n + 1) = f
i
(n, x
1
(n), ..., x
k
(n)), pentru tot i n N, n n
0
.
Grupul solut iilor acestei probleme l vom numi sistem de siruri recurente de
ordinul ntai.
Este evident ca problemea (E
k
) + (I
k
) apare ca o extensie a problemei
(E)+(I) (la care se reduce pentru k = 1). La randul ei, problema (E
k
)+(I
k
)
poate (tehnic) redusa la problema (S
k
) + (J
k
).

In adevar, dat sistemul cu
diferent e de ordin nt ai
(S
k
),
_
x
1
(n + 1) = x
2
(n), ..., x
k1
(n + 1) = x
k
(n),
x
k
(n + 1) = f(n, x
1
(n), ..., x
k
(n))
componenta n x
1
(n) a solut iei acestuia verica (E
k
), dupa cum se poate
usor vedea. Reciproc, data ecuat ia cu diferent e (E
k
) este clar ca sirurile de
forma
n x(n), n x(n + 1), ..., n x(n + k 1)
sunt componentele solut iei sistemului cu diferent e (S
k
).
Din punct de vedere tehnic, problema existent ei si unicitat ii solut iei unei
ecuat ii cu diferent e sau sistem cu diferent e este n general pozitiv rezol-
vabila (se determina din aproape n aproape componentele solut iei). Ceea
ce conteaz a ns a n teoria acestor ecuat ii (sau sisteme) este expresia solut iei
problemei n cauza.
Este util de subliniat faptul ca problemele de tip recurent au aplicat ii
diverse n diferite domenii ale matematicilor aplicate.
Not iunea de ecuat ie cu diferent e este legata de aceea de operator diferent a.
Aceasta necesita unele convent ii de notat ie. Sa punem
F(N, R) = spat iul tuturor sirurilor de numere reale.
Vom introduce un operator pe acesta, : F(N, R) F(N, R), prin
(D1) x(n) = x(n + 1) x(n), n N, x F(N, R);
l vom numi operatorul diferent a (pe spat iul respectiv). Evident, un asemenea
operator este liniar, n sensul
(P1) (x + y) = (x) + (y), (x) = (x), x, y F(N, R), R.
Ne intereseaz a acum iteratele acestui operator. Avem
2
x(n) = (x)(n) = x(n + 1) x(n) =
= x(n + 2) 2x(n + 1) + x(n), x N.
In general, are loc formula (pentru orice k = 1, 2, ...)

(P2)
k
x(n) =
k
h=0
(1)
kh
C
h
k
x(n + h), n N.
Aceasta poate scrisa si sub forma operatoriala. Mai nt ai sa introducem
operatorul identic pe F(N, R)
(D2) Ix(n) = x(n), n N, x F(N, R),
iar apoi operatorul de translat ie (pe acelasi spat iu)
(D3) Qx(n) = x(n + 1), n N, x F(N, R).
Iteratele acestui operator au forma (pentru k 1)
Q
k
x(n) = x(n + k), n N, x F(N, R).
In aceasta perspectiva, formula (P1) va primi forma operatoriala

(P3)
k
=
k
h=0
(1)
kh
C
h
k
Q
h
= (QI)
k
, k = 1, 2...,
200 Mihai Turinici
unde, prin denit ie, am pus Q
0
= I.

In particular = Q I, de unde
Q = + I; si atunci (cu
0
= I),
Q
k
= ( + I)
k
=
k
h=0
C
h
k
kh
, k = 1, 2, ... .
Adica, trecand la siruri, avem (pentru orice k=1,2,...)
(P4) x(n + k) =
k
h=0
C
h
k
kh
x(n), n N.
Cu alte cuvinte, pentru orice k 1, operatorul diferent a
k
se exprima
liniar prin translatele Q
0
, ..., Q
k
; si, reciproc, operatorul de translat ie Q
k
se exprima liniar prin diferent ele
0
, ...,
k
. Aceasta ne permite ca orice
ecuat ie cu diferent e data prin operatorii de translat ie sa o scriem prin ope-
ratorii diferent a asociat i. De pilda, (E) se poate scrie n mod echivalent
(E) x(n) = g(n, x(n))
ecuat ia (E
k
), va avea forma
(E
k
)
k
x(n) = g(n, x(n), ...,
k1
x(n)).
iar, n ne, sistemul (S
k
) devine aici
(S
k
) x
i
(n) = g
i
(n, x
1
(n), ..., x
k
(n)), 1 i k.
In felul acesta, scrierea ar mai aproape de ceea ce n mod obisnuit ar sugera

not iunea de diferent a. Dar, din punct de vedere tehnic, aceasta ar genera
unele complicat ii. De aceea nu vom folosi aceasta terminologie, ci pe aceea
deja propusa.
6.1.2 Ecuat ii liniare cu diferent e nite
Numim ecuat ie liniara cu diferent e nite de ordin k orice ecuat ie cu diferent e
de forma
(E) a
0
(n)x(n + k) + a
1
(n)x(n + k 1) + + a
k
(n)x(n) = b(n).
Aici, n a
0
(n), ..., n a
k
(n), n b(n) sunt niste siruri date. Asociem
acesteia condit iile init iale
(I) x(n
0
) =
0
, x(n
0
+ 1) =
1
, ..., x(n
0
+ k 1) =
k1
.
Aici, n
0
este un num ar natural dat, iar p = (
0
, ...,
k1
)
un vector din
R
k
.

In ce priveste existent a si unicitatea solut iei este clar ca n condit iile
(acceptate n continuare)
(C1) a
0
(n) ,= 0, a
k
(n) ,= 0, pentru orice n N,
problema (E)+(I) are o singura solut ie n x(n); respectiv, un singur sir care
sa verice (E) +(I). Mai exact, prima parte din (C1) ne ajuta sa construim
aceasta solut ie pentru n n
0
+ k, iar a doua parte sa o construim pentru
n < n
0
.

In ce priveste structura acestei solut ii, sa pornim de la ecuat ia
omogena asociata lui (E); adica
(E
0
) a
0
(n)x(n + k) + a
1
(n)x(n + k 1) + + a
k
(n)x(n) = 0.
Notam cu X mult imea tuturor sirurilor n x(n) din F(N, R) care veric a
(E
0
). Pentru a vedea cum este structurata mult imea X, introducem opera-
torul cu diferent e L : F(N, R) F(N, R) prin
(D1) Lz(n) = a
0
(n)z(n + k) + a
1
(n)z(n + k 1) + + a
k
(n)z(n),
n N, z F(N, R).
Nu este greu de vazut ca acesta este un operator liniar, n sensul
(P1) L(x + y) = L(x) + L(y), L(x) = L(x), x, y F(N, R), R.
De aici si din
(P2) X = z F(N, R); L(z) = 0,
deducem ca X este un subspat iu liniar al lui F(N, R). Ne intereseaz a acum
dimensiunea acestui subspat iu.

In acest sens, mai denim un operator W :
F(N, R) F(N, R
k
) prin
(D2) Wz(n)=(z(n), z(n + 1), ..., z(n + k 1))
, n N, z F(N, R).
Urmatorul rezultat (dat far a demonstrat ie) se dovedeste util aici.
Teorema 6.1.1 Fie y
1
, ..., y
k
un numar de k solut ii din F(N, R) ale ecuat iei
(E
0
). Atunci, armat iile urmatoare sunt echivalente:
(P3) y
1
, ..., y
k
este liniar independent n F(N, R)
(P4) matricea [Wy
1
(n), ..., Wy
k
(n)] este nesingulara,pentru tot i n N
202 Mihai Turinici
(P5) matricea [Wy
1
(n
0
), ..., Wy
k
(n
0
)] este nesingulara,pentru n
0
N.
Ca o imediata aplicat ie a acestui rezultat, avem:
Teorema 6.1.2 Mult imea X a solut iilor ecuat iei omogene (E
0
) formeaza un
subspat iu kdimensional al lui F(N, R).
Demonstrat ie. Fie e
1
, ..., e
k
baza canonica din R
k
. Pentru ecare i
1, ..., k, notam prin y
i
solut ia din F(N, R) a problemei
L(y
i
) = 0, W(y
i
)(0) = e
i
.
Arat am ca y
1
, ..., y
k
formeaza o baza n spat iul X; o vom numi aceasta
sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei omogene (E
0
). Din
[W(y
1
)(0), ..., W(y
k
)(0)] = I (matricea unitate din /(k))
si teorema precedenta, y
1
, ..., y
k
este liniar independent. Fie apoi y X o
solut ie arbitrara a lui (E
0
). Avem
Wy(0) = y(0)W(y
1
)(0) + + y(k 1)W(y
k
)(0).
Iar, de aici, mpreuna cu observat iile privind unicitatea solut iei problemei
(E) + (I),
y = y(0) y
1
+ y(1) y
2
+ + y(k 1) y
k
.
Adica y este o combinat ie liniara a sistemului de funct ii y
1
, ..., y
k
. Teorema
este dovedit a.
Putem acum raspunde la problema privind structura mult imii solut iilor
ecuat iei omogene (E).
Teorema 6.1.3 Formula
(R1) x(n) = C
1
y
1
(n) + + C
k
y
k
(n) + z(n), n N
unde C
1
, ..., C
k
sunt constante arbitrare, y
1
, ..., y
k
este un sistem funda-
mental de solut ii ale lui (E
0
), iar z o solut ie particulara a lui (E), reprezinta
expresia solut iei generale a ecuat iei (E).
Demonstrat ie. N-avem decat sa remarcam ca diferent a a doua solut ii ale
lui (E) reprezint a o solut ie a ecuat iei omogene (E
0
).
Este natural sa ne ntreb am cum se poate determina o asemenea solu-
t ie particulara a lui (E). Aceasta este n general posibil daca se presupune
cunoscut sistemul fundamental y
1
, ..., y
k
de solut ii ale ecuat iei omogene
(E
0
). Anume, se poate cauta solut ia n chestiune, z, prin metoda variat iei
constantelor, n forma
z(n) = C
1
(n)y
1
(n) + + C
k
(n)y
k
(n), n N,
unde sirurile n C
1
(n), ..., n C
k
(n) urmeaza a determinate din sistemul
(n variat ii)
(SV )
_
_
y
1
(n)D
1
(n) + + y
k
(n)D
k
(n) = 0
...................................................
y
1
(n + k 2)D
1
(n) + + y
k
(n + k 2)D
k
(n) = 0
y
1
(n + k 1)D
1
(n) + + y
k
(n + k 1)D
k
(n) =
b(n)
a
0
(n)
Aici, prin denit ie,

(D3) D
h
(n) = C
h
(n), n N, 1 h k.
Sa notam ca matricea acestui sistem este nesingulara n baza unui rezultat
anterior. Nu mai dam detalii.
Un caz particular important este acela n care sirurile coecient n
a
0
(n), ..., n a
k
(n) sunt constante. Este vorba deci de ecuat ia (cu coecient i
constant i)
(E) a
0
x(n + k) + a
1
x(n + k 1) + + a
k
x(n) = b(n), n N
unde a
0
, ..., a
k
sunt numere reale date, cu
(C2) a
0
,= 0, a
k
,= 0.
In acest caz, chestiunea determinarii unui sistem fundamental de solut ii ale

ecuat iei omogene asociate
(E
0
) a
0
x(n + k) + a
1
(n + k 1) + + a
k
x(n) = 0
cat si aceea a determinarii unei solut ii particulare ale ecuat iei (E) capat a
unele aspecte specice.
204 Mihai Turinici
(A) Relativ la ecuat ia cu diferent e omogena (E
0
), sa asociem acesteia ur-
matoarea ecuat ie de tip algebric (pe care o vom numi caracteristica) peste
corpul complex (C)
(EC) a
0
k
+ a
1
k1
+ + a
k
= 0.
Notam cu P polinomul din partea stanga
(D4) P() = a
0
k
+ a
1
k1
+ + a
k
, K.
Daca este o radacin a reala de multiplicitate q, a ecuat iei caracteristice
(EC), adica
P() = 0, P
() = 0, ..., P
(q1)
() = 0, P
(q)
() ,= 0,
atunci i asociem sirurile (de numere reale)
x
1
(n) =
n
, x
2
(n) = n
n
, ..., x
q
(n) = n
q1
n
.
Iar daca = (cos +i sin ) (deci si conjugata acesteia,

= (cos i sin ))
este o rad acin a complexa de multiplicitate q, a ecuat iei caracteristice (EC),
adica
_
P() = 0, P
() = 0, , P
q1
() = 0, P
(q)
() ,= 0
P(
) = 0, P
) = 0, , P
q1
(
) = 0, P
(q)
(
) ,= 0,
atunci i asociem sirurile (reale)
_
x
1
(n) =
n
cos n, x
2
(n) = n
n
cos n, ..., x
q
(n) = n
q1
n
cos n
x
q+1
(n) =
n
sin n, x
q+2
(n) = n
n
sin n, ..., x
2q
(n) = n
q1
n
sin n.
Deci,la cele k radacini ale ecuat iei caracteristice (EC) (ecare luata de atatea
ori cat arata multiplicitatea sa), ajungem sa asociem k siruri x
1
(n), ..., x
k
(n)
(printr-o renumerotare potrivita a celor anterioare).
Teorema 6.1.4 Sistemul de siruri astfel determinat este un sistem funda-
mental de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogena (E
0
).
Demonstrat ie. (Schit a). Pentru prima parte, ne vom limita doar la rada-
cini reale. Fie deci radacin a reala de multiplicitate q a ecuat iei caracteristice
(EC); condit iile care o denesc se pot scrie si sub forma
k
h=0
a
kh
h
s
h
= 0, 0 s q 1;
k
h=0
a
kh
h
q
h
,= 0.
Fie r numar natural arbitrar, Denim sirul
z(n) = n
r
n
, n N.
Avem deocamdata, pentru h 0, ..., k,
z(n + h) = (n + h)
r
n+h
= ((n + h)
r
h
)
n
=
_
r
s=0
C
s
r
n
rs
h
s
h
_
n
.
Iar de aici
_
_
L(z)(n) =
k
h=0
a
kh
z(n + h) =
_
k
h=0
a
kh
r
s=0
C
s
r
n
rs
h
s
h
_
n
=
=
r
s=0
C
s
r
_
k
h=0
a
kh
h
s
h
_
n
rs
n
, pentru tot i n N.
T inand cont de cele dinainte spuse, rezulta ca funct iile
z
r
(n) = n
r
n
, n N, 0 r q 1
sunt solut ii ale ecuat iei omogene (E
0
); iar aceasta probeaza prima parte.
Pentru a doua parte vom admite si aici ca avem de-a face doar cu radacini
reale, pentru simplitate. Sa presupunem ca solut iile scrise x
1
(n), ..., x
k
(n) nu
ar independente. Ar exista deci constantele
1
, ...,
k
, nu toate nule, asa ca
(R2)
1
x
1
(n) + +
k
x
k
(n) = 0, n N.
Putem transforma aceasta relat ie n
(R3) Q
1
(n)
n
1
+ + Q
h
(n)
n
h
= 0, n N,
unde polinoamele Q
1
(n), ..., Q
h
(n) nu sunt identic nule, iar
1
, ...,
h
sunt
rad acinile reale (distincte doua cate doua) ale ecuat iei caracteristice, de mul-
tiplicitat i m
1
, ..., m
h
respectiv (cu m
1
+ + m
h
= k). Sa ret inem ca, din
a
k
,= 0, nici una din aceste rad acini nu este zero.

Impart im relat ia (R3) cu
n
1
si notam
2
/
1
=
2
, ...,
h
/
1
=
h
.
Avem, deci,
Q
1
(n) + Q
2
(n)
n
2
+ + Q
h
(n)
n
h
= 0, n N.
Aplicand operatorul diferent a de un numar sucient de ori (respectiv
grad (Q
1
) + 1 ori), obt inem
206 Mihai Turinici
(R4) R
2
(n)
n
2
+ + R
h
(n)
n
h
= 0, n N,
unde R
2
(n), ..., R
h
(n) sunt polinoame de grad respectiv egal cu al polinoamelor
Q
2
(n), ..., Q
h
(n). (Am folosit aici faptul ca
2
, ...,
h
sunt diferite de 1.) Pro-
cedeul se poate relua, ajungand la
(R5) S
h
(n)
n
h
= 0, n N,
unde S
h
(n) este un polinom de grad egal cu acela al lui Q
h
(n), iar
h
este un
numar distinct de 1. Aceasta este ns a imposibil. Contradict ia la care am
ajuns probeaza armat ia.
Exemplu. Sa rezolvam ecuat ia cu diferent e omogena
x(n + 2) 3x(n + 1) + 2x(n) = 0.
Ecuat ia caracteristica asociata este
2
3+2 = 0, cu rad acinile
1
= 1,
2
=
2. Solut ia generala a ecuat iei n cauza este deci
x(n) = C
1
n
1
+ C
2
n
2
= C
1
+ C
2
2
n
, n N,
unde C
1
, C
2
sunt constante arbitrare. Acestea pot unic determinate printr-
o condit ie init ial a. Astfel, de pilda, daca se mai cere n plus
x(0) = 1, x(1) = 1
atunci sistemul ce da constantele n cauza este
C
1
+ C
2
= 1, C
1
+ 2C
2
= 2,
cu solut ia C
1
= 4, C
2
= 3. Rezulta solut ia
x(n) = 4 3 2
n
, n N
care satisface ecuat ia si condit ia init ial a (impusa mai sus).
(B)

In ce priveste determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei cu diferent e
neomogene (E), metoda generala de lucru este dupa cum am aratat, aceea
a variat iei constantelor; aceasta este posibil aici, deoarece dispunem de un
sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei omogene. Sa ilustram acest fapt
prin urmatorul
Exemplu. Sa se rezolve ecuat ia cu diferent e
x(n + 1) 3x(n) = ln(1 + n).
Trecem deocamdata la rezolvarea ecuat iei omogene asociate
x(n + 1) 3x(n) = 0.
Ecuat ia caracteristica este
3 = 0, cu rad acina = 3.
Deci, solut ia generala a ecuat iei omogene este
y(n) = C 3
n
, unde C = constanta.
Caut am acum o solut ie particulara pentru ecuat ia nesingulara, de forma
z(n) = C(n)3
n
, C(n) = sir nedeterminat.
Scriind ca aceasta veric a ecuat ia n cauza, obt inem
C(n + 1)3
n+1
3C(n) 3
n
= ln(1 + n), n N.
Iar, de aici, obt inem
C(n + 1) C(n) = 3
n1
ln(1 + n), n N.
Aceasta ne permite sa gasim usor expresia sirului C(n). De exemplu, daca
punem C(0) = 0, atunci
C(1) C(0) = 3
1
ln 1, ..., C(n) C(n 1) = 3
n
ln n;
si, deci, adunand relat iile (cu reduceri de termeni asemenea)
C(n) = 3
1
ln 1 + 3
2
ln 2 + + 3
n
ln n =
n
k=1
3
k
ln k, n 1.
Obt inem astfel solut ia particulara z(n) a ecuat iei neomogene. Si atunci,
solut ia generala a ecuat iei neomogene init iale este
x(n) = y(n) + z(n) =
_
C +
n
k=1
3
k
ln k
_
3
n
, n 1,
208 Mihai Turinici
unde C este o constant a reala.
In legatur a cu aceste fapte, este de subliniat ca, n anumite situat ii, o solu-
t ie particulara a ecuat iei cu diferent e neomogene poate gasit a ntr-un mod
mai direct. Acestea se refera la termeni liberi de forma
b(n) = (R(n) cos n + S(n) sin n)
n
, n N,
unde R(n), S(n) sunt polinoame cu coecient i reali iar > 0, R sunt
constante date.

In adevar, sa notam
m = maxgrad (R), grad (S)
si sa admitem ca = (cos + i sin ) este o radacin a de multiplicitate
q, a ecuat iei caracteristice (EC). (Daca q = 0, asta desigur nseamna ca
dinainte nu este radacin a a ecuat iei n cauza.) Exista atunci o solut ie
particulara a ecuat iei neomogene (E), de forma
z(n) = n
q
[U(n) cos n + V (n) sin n]
n
,
unde U(n) si V (n) sunt polinoame de grad cel mult m, care urmeaza a
determinate (din condit ia ca z(n) sa verice ecuat ia n cauza).
Exemplu. Sa se rezolve ecuat ia cu diferent e
x(n + 3) x(n) = (n
2
+ n + 1)2
n
.
Ecuat ia cu diferent e omogena asociata
x(n + 3) x(n) = 0
are ecuat ia caracteristica
3
1 = 0, cu radacinile
1
= 1,
2
= cos
2
3
+ i sin
2
3
,
3
= cos
2
3
i sin
2
3

Ca atare, solut ia generala a ecuat iei omogene este
y(n) = C
1
+ C
2
cos
2n
3
+ C
3
sin
2n
3
, n N.
Caut am acum o solut ie particulara a ecuat iei neomogene, de forma
z(n) = (n
2
+ n + )2
n
, n N,
unde , , sunt constante ce urmeaza a gasite. Anume, nlocuind n
ecuat ia init ial a, gasim
((n + 3)
2
+ (n + 3) + )2
n+3
(n
2
+ n + )2
n
= (n
2
+ n 1)2
n
.
Fac and calculele n partea stang a ajungem la identitatea
(7n
2
+ (48 + 7)n + 72 + 24 + 7)2
n
= (n
2
+ n + 1)2
n
.
Egaland coecient ii termenilor asemenea se obt ine sistemul (liniar)
7 = 1, 48 + 7 = 1, 72 + 24 + 7 = 1
cu solut ia
=
1
7
, =
41
49
, =
529
343
Am ajuns astfel la solut ia particulara

z(n) =
_
1
7
n
2
41
49
n +
529
343
_
2
n
.
Adumand acum solut iile gasite, obt inem tocmai solut ia generala a ecuat iei
init iale
x(n) = C
1
+ C
2
cos
2n
3
+ C
3
sin
2n
3
+
_
1
7
n
2
41
49
n +
529
343
_
2
n
.
6.1.3 Sisteme liniare cu diferent e nite
Numim sistem liniar de k ecuat ii cu diferent e n k siruri necunoscute orice
sistem cu diferent e de forma
(S)
_
_
x
1
(n + 1) = a
11
(n)x
1
(n) + + a
1k
(n)x
k
(n) + b
1
(n)
..................................................................................
x
k
(n + 1) = a
k1
(n)x
1
(n) + + a
kk
(n)x
k
(n) + b
k
(n)
unde sirurile n a
ij
(n), 1 i, j k, n b
i
(n), 1 i k sunt date. Ca de
obicei, un asemenea sistem se asociaza cu condit ia init ial a
(J) x
1
(n
0
) = x
0
1
, ..., x
k
(n
0
) = x
0
k
,
unde n
0
este un num ar natural xat, iar x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
k
)
, un vector xat
din spat iul R
k
. Ne intereseaz a n primul rand existent a si unicitatea solut iei
problemei (S) + (J).

In acest sens, sa introducem notat iile
210 Mihai Turinici
(D1) A(n) = (a
ij
(n)), b(n) = (b
1
(n), ..., b
k
(n))
,
x(n) = (x
1
(n), ..., x
k
(n))
, n N.
Problema n chestiune devine atunci
(E) x(n + 1) = A(n)x(n)
(I) x(n
0
) = x
0
.
Se deduce de aici ca, daca
(C1) A(n) este nesingulara, pentru tot i n N,
problema considerata admite solut ie unica; adica, un singur sistem de siruri
x(n) = (x
1
(n), ..., x
k
(n)) care sa o verice. Trecem acum la structura mult i-
mii solut iilor lui (S) + (J). Pentru aceasta, vom asocia sistemul omogen
(S
0
)
_
_
x
1
(n + 1) = a
11
(n)x
1
(n) + + a
1k
(n)x
k
(n)
................................................................
x
k
(n + 1) = a
k1
(n)x
1
(n) + + a
kk
(n)x
k
(n)
sau, vectorial (cu notat iile anterioare)
(E
0
) x(n + 1) = A(n)x(n).
Vom nota prin X mult imea solut iilor din (F(N, R))
k
ale sistemului omogen
(S
0
) (respectiv, ale ecuat iei vectoriale omogene (E
0
)). Aceasta formeaza un
subspat iu liniar. Ne intereseaz a si aici dimensiunea sa.

In acest sens, urma-
torul rezultat (dat fara demonstrat ie) va util:
Teorema 6.1.5 Fie date k solut ii vectoriale
y
1
= (y
11
, ..., y
1k
)
, ..., y
k
= (y
k1
, ..., y
kk
)
ale ecuat iei (E

0
). Armat iile urmatoare sunt echivalente:
(P1) y
1
, ..., y
k
sunt liniar independente n (F(N, R))
k
(P2) matricea [y
1
(n), ..., y
k
(n)] este nesingulara, n orice n N
(P3) matricea [y
1
(n
0
), ..., y
k
(n
0
)] este nesingulara, pentru un n
0
N.
Pe baza acestui rezultat avem acum
Teorema 6.1.6 Mult imea X a solut iilor din (F(N, R))
k
ale sistemului omo-
gen (S
0
) (respectiv, ale ecuat iei vectoriale omogene (E
0
)) formeaza un sub-
spat iu kdimensional al lui (F(N, R))
k
.
Demonstrat ie. (Schit a) Fie n
0
N xat. Pentru ecare i 1, ..., k, e
y
i
solut ia din (F(N, R))
k
a problemei (vectoriale)
(E
i
) x(n + 1) = A(n)x(n), x(n
0
) = e
i
(Aici, ca de obicei, e
1
, ..., e
k
este baza canonica din R
k
.) Din
[y
1
(n
0
), ..., y
k
(n
0
)] = [e
1
, ..., e
k
] = I (matricea unitate din /(k))
si rezultatul anterior, y
1
, ..., y
k
apare ca un sistem liniar independent n X.
(Vom numi acesta sistem fundamental de solut ii ale sistemului omogen (S
0
)).
Fie y = (y
1
, ..., y
k
)
solut ie arbitrara a aceluiasi sistem. Avem, evident (din

formula dezvolt arii dupa o baza)
y(n
0
) = y
1
(n
0
)y
1
(n
0
) + + y
k
(n
0
)y
k
(n
0
).
De aici, si din observat ia privind unicitatea,
y = y
1
(n
0
)y
1
+ + y
k
(n
0
)y
k
.
Teorema este dovedita.
Putem acum raspunde la ntrebarea privind structura mult imii solut iilor
sistemului cu diferent e (S).
(R1) x(n) = C
1
y
1
(n) + + C
k
y
k
(n) + z(n), n N
unde y
1
, ..., y
k
este un sistem fundamental de solut ii ale sistemului omogen
(S
0
), (C
1
, ..., C
k
)
un vector arbitrar din R

k
iar z o solut ie particulara a
sistemului (neomogen) (S), reprezinta expresia solut iei generale a sistemului
(S).
212 Mihai Turinici
O problema naturala este, desigur, aceea a gasirii unei solut ii particula-
re a lui (S). Fie y
1
, ..., y
k
un sistem fundamental de solut ii pentru (S
0
).
Caut am respectiva solut ie particulara sub forma
z(n) = C
1
(n)y
1
(n) + + C
k
(n)y
k
(n), n N,
unde sirul vectorial (C
1
(n), ..., C
k
(n))
urmeaza a determinat. Mai exact,

sa impunem condit ia
(C2) C
1
(n)y
1
(n) + + C
k
(n)y
k
(n) = b(n), n N.
Matricea sistemului este nesingulara; si, deci, acesta are solut ia unica
C
1
(n) = C
1
(n + 1) C
1
(n), ..., C
k
(n) = C
k
(n + 1) C
k
(n),
ceea ce permite determinarea sirului vectorial (C
1
(n), ..., C
k
(n))
. Se vede
usor ca z(n) astfel denita verica sistemul considerat; nu mai dam alte
detalii.
Un caz particular important este acela n care sirurile coecient a
ij
(n),
1 i, j k, sunt constante. Este vorba deci de sistemele cu diferent e
(S)
_
_
x
1
(n + 1) = a
11
(n)x
1
(n) + + a
1k
(n)x
k
(n) + b
1
(n)
......................................................................
x
k
(n + 1) = a
k1
(n)x
1
(n) + + a
kk
(n)x
k
(n) + b
k
(n)
sau vectorial (cu notat ia A = (a
ij
))
(E) x(n + 1) = Ax(n) + b(n).
Aspectul care trebuie subliniat aici este acela al determinarii directe a unui
sistem fundamental de solut ii pentru sistemul omogen
(S
0
)
_
_
x
1
(n + 1) = a
11
x
1
(n) + + a
1k
x
k
(n)
...........................................................
x
k
(n + 1) = a
k1
x
1
(n) + + a
kk
x
k
(n)
respectiv, pentru ecuat ia vectorial a omogena
(E
0
) x(n + 1) = Ax(n)
Mai exact, din ecuat ia nsasi avem
x(n + k) = A
k
x(n), n N, k 1.
Introducem polinomul caracteristic al lui A:
P() = det(A I) = (1)
k
k
+ r
1
k1
+ + r
k1
+ r
k
.
(Este important de observat ca r
k
,= 0; deoarece matricea A este nesingulara,
conform cu ipoteza (C1).) Deducem de aici, conform cu Teorema Cayley
Hamilton (Sect iunea 1.1.3):
(1)
k
x(n + k) + r
1
x(n + k 1) + + r
k
x(n) = 0, n N.
Adica, toate sirurile componente (x
1
(n), ..., x
k
(n)) ale solut iei lui (S
0
) sa-
tisfac una si aceeasi ecuat ie cu diferent e de ordin k, cu coecient i constant i.
Aceasta permite determinarea unui sistem fundamental de solut ii pentru (S
0
)
si deci a solut iei acestuia.
Exemplu. Sa se rezolve sistemul cu diferent e
x(n + 1) = x(n) + 4y(n), y(n + 1) = x(n) + y(n).
Matricea sistemului si polinomul ei caracteristic sunt
A =
_
1 4
1 1
_
; P() = det
_
1 4
1 1
_
=
2
2 3.
Rezulta ca ambele componente satisfac
x(n + 2) 2x(n + 1) 3x(n)=0; y(n + 2) 2y(n + 1) 3y(n)=0.
Ecuat ia caracteristica (data de polinomul caracteristic) este
2
2 3 = 0; cu rad acinile
1
= 1,
2
= 3.
Rezulta forma acestor componente ale sistemului
x(n) = C
1
(1)
n
+ C
2
3
n
; y(n) = C
3
(1)
n
+ C
4
3
n
unde C
1
, C
2
, C
3
, C
4
sunt constante. Pentru a reduce (la doua) num arul aces-
tora, veric am sistemul init ial cu aceste siruri si avem
_
C
1
(1)
n+1
+ C
2
3
n+1
= C
1
(1)
n
+ C
2
3
n
+ 4[C
3
(1)
n
+ C
4
3
n
]
C
3
(1)
n+1
+ C
4
3
n+1
= C
1
(1)
n
+ C
2
3
n
+ C
3
(1)
n
+ C
4
3
n
.
214 Mihai Turinici
Identicand coecient ii pe lang a (1)
n
si 3
n
avem
C
1
= C
1
+ 4C
3
, 3C
2
= C
2
+ 4C
4
, C
3
= C
1
+ C
3
, 3C
4
= C
2
+ C
4
.
Se obt ine astfel solut ia
C
1
= 2, C
2
= 2, C
3
= , C
4
=
cu , constante arbitrare. Si de aici solut ia sistemului n cauza
x(n) = 2(1)
n
+ 2 3
n
, y(n) = (1)
n
+ 3
n
sau, matricial,
_
x(n)
y(n)
_
=
_
2(1)
n
2 3
n
(1)
n
3
n
__

Am obt inut astfel si un sistem fundamental de solut ii ale sistemului

v(n) =
_
2
1
_
(1)
n
, w(n) =
_
2
1
_
3
n
.
In ce priveste determinarea unei solut ii particulare a sistemului neomogen

(S), metoda generala a fost deja expusa n cazul neconstant. Exista si aici
posibilitatea de gasire mai directa a acesteia, daca termenul liber este de
forma
b(n) = (R(n) cos n + S(n) sin n)
n
unde R(n), S(n) sunt polinoame cu coecient i vectoriali. Anume, se va cauta
acea solut ie de o forma apropiata celei deja scrise; nu mai dam alte detalii.
6.1.4 Aplicat ii la calculul puterilor unei matrici
Fie k numar natural dat si
A = (a
ij
), matrice (patrat a) din /(k).
Sa notam puterile acesteia n modul urmator
A
n
= (a
ij
(n)), n = 1, 2, ... .
Ne propunem n continuare sa gasim expresia sirurilor (a
ij
(n)), 1 i, j
k, aparute n aceasta reprezentare.

In acest sens, plecam de la polinomul
caracteristic al matricei noastre
P() = det(A I) = (1)
k
k
+ r
1
k1
+ + r
k1
+ r
k
.
Conform Teoremei CayleyHamilton, matricea n chestiune satisface propria
sa ecuat ie caracteristica
(P1) (1)
k
A
k
+ r
1
A
k1
+ + r
k1
A + r
k
I = 0;
sau, nmult ind cu A
n
, (pentru n arbitrar)
(P2) (1)
k
A
n+k
+ r
1
A
n+k1
+ + r
k1
A
n+1
+ r
k
A
n
= 0, n N.
Trec and la elemente, avem deci (pentru i i, j k)
(1)
k
a
ij
(n +k)+r
1
a
ij
(n +k 1)+ +r
k1
a
ij
(n + 1)+r
k
a
ij
(n)= 0, n N.
Cu alte cuvinte,sirurile componente ale puterilor matricii A satisfac una si
aceeasi ecuat ie liniara cu diferent e de ordin k, omogena. Fie
z
1
(n), ..., z
k
(n), n N
un sistem fundamental de solut ii ale acestei ecuat ii.Rezulta de aici reprezentarea
sirurilor componente
(R1) a
ij
(n) = C
(1)
ij
z
1
(n) + C
(2)
ij
z
2
(n) + + C
(k)
ij
z
k
(n), n N, 1 i, j k,
unde
C
(1)
= (C
(1)
ij
), ..., C
(k)
= (C
(k)
ij
)
sunt matrici cu elemente constante. Avem, deci,
(R2) A
n
= z
1
(n)C
(1)
+ z
2
(n)C
(2)
+ + z
k
(n)C
(k)
, n N.
Matricile constante C
(1)
, ..., C
(k)
se pot determina prin identicarea expresi-
ilor anterioare cu A
0
= I, A
1
, ..., A
k1
:
_
_
z
1
(0)C
(1)
+ z
2
(0)C
(2)
+ + z
k
(0)C
(k)
= I
z
1
(1)C
(1)
+ z
2
(1)C
(2)
+ + z
k
(1)C
(k)
= A
................................................................
z
1
(k 1)C
(1)
+ z
2
(k 1)C
(2)
+ + z
k
(k 1)C
(k)
= A
k1
.
216 Mihai Turinici
In felul acesta, ajungem la reprezentarea puterilor matricii noastre.

Exemplu. Sa se gaseasca o reprezentare a puterilor matricii
A =
_
1 1
1 3
_
. Polinomul caracteristic al matricii noastre este
P() = det(A I) = det
_
1 1
1 3
_
=
2
4 + 4.
Rad acinile acestui polinom sunt
1
=
2
= 2. Un sistem fundamental de
solut ii asociate acestora este
z
1
(n) = 2
n
, z
2
(n) = n2
n
, n N.
Urmeaza de aici reprezentarea
A
n
= 2
n
P + n2
n
Q, n N,
unde
P =
_
p
11
p
12
p
21
p
22
_
, Q =
_
q
11
q
12
q
21
q
22
_
sunt matrici care trebuie determinate. Avem
2
0
P + 0 2
0
Q = I, 2
1
P + 1 2
1
Q = A.
De aici rezulta imediat expresia acestor matrici
P = I, Q =
1
2
(A 2I).
In nal, ajungem la reprezentarea

A
n
= 2
n
I + n2
n1
(A 2I), n N.
1. Daca P(n) = a
0
n
k
+a
1
n
k1
+ +a
k1
n+a
k
este un polinom de grad
k sa se arate ca
k+1
P(n) = 0, n N.
2. Fie S
n
suma primilor n termeni ai sirului 0, 1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4, .. Sa se
gaseasc a o formul a pentru (S
n
) si sa se arate apoi ca
S
p+q
S
pq
= pq, oricare ar p, q N cu p > q.
(Indicat ie.Se va lua cazul n = par, n = impar.)
3. Sa se rezolve ecuat ia liniara x(n+1)2x(n) = b(n) pentru urmatoarele
forme ale termenului liber:
b(n) = 5
n
, b(n) = 2
n
, b(n) = arctg (n), b(n) = (2n + 3)2
n
.
4. Sa se determine acea solut ie x(n) a ecuat iei liniare
x(n + 2) +
5
2
x(n + 1) x(n) = 0, , n N,
cu proprietatea lim
n
x(n) = 1.
5. Sa se rezolve ecuat ia liniara x(n+3) 3x(n+1) +2x(n)=b(n) pentru
urmatoarele forme ale termenului liber
b(n) = n + 1, b(n) = (n
2
1)2
n
, b(n) = 3
n
.
6. Sa se rezolve sistemele cu diferent e nite
(a) x(n + 1) = x(n) y(n), y(n + 1) = x(n)
(b) x(n + 1) = x(n) + y(n) + 2n, y(n + 1) = x(n) y(n) + 1
(c) x(n + 1) = y(n) + z(n), y(n + 1) = x(n) + z(n), z(n + 1) = x(n) + y(n)
(d) x(n + 1) = y(n) + 1, y(n + 1) = z(n) + n, z(n + 1) = x(n) + n
2
.
(Indicat ie.La sistemele neomogene se va folosi metoda eliminarii.)
7. Sa se calculeze puterile A
n
(n 1), daca
(a) A =
_
2 1
1 2
_
, (b) A =
_
0
0
_
(c) A =
_
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
_, (d) A =
_
_
_
0
1 0
1 1 0
_
_
_
218 Mihai Turinici
6.2 Elemente de programare dinamica
6.2.1 Not iuni de baza
Programarea dinamica este o tehnica de rezolvare a unei clase speciale de
probleme de optimizare, numite probleme de decizie. Acestea apar n studiul
unor sisteme controlabile (adica, sisteme la care putem interveni n evolut ia
lor prin decizii sau comenzi).
Sa admitem ca am denit un anume sistem (notat (SD)) prin intermediul
unui model matematic.

In cadrul acestuia, oricare stare (pozit ie) a sistemului
n discut ie este caracterizata de un anumit num ar de parametri, numit i si
coordonate de faza ale sistemului. Daca notam acestia prin
1
, ...,
m
, atunci
x = (
1
, ...,
m
)
(element din R
m
)
va deni starea sistemului. Mult imea tuturor acestor stari va o parte X
din spat iul R
m
(numit spat iul fazelor sistemului).
O ipoteza esent iala care o vom face aici este ca momentele de timpn care
se observa (se dirijeaza) sistemul sunt momente discrete, notate convent ional
0, 1, ..., k, ...; mult imea acestora este deci N. Ele se vor numi etapele de
evolut ie ale sistemului. Sa mai punem, pentru k N,
(D1) X
k
= mult imea starilor sistemului la momentul k.
In ce priveste evolut ia sistemului (SD), vom admite ca aceasta nu poate

avea loc fara o intervent ie exterioara. Din punct de vedere matematic, ea
este descrisa de un anumit num ar de parametri (numit i variabile de decizie).
Notand acestia prin
1
, ...,
p
, va rezulta ca vectorul
a = (
1
, ...,
p
)
(element din R
p
)
caracterizeaza decizia n cauza. Mult imea tuturor acestor decizii va deni o
parte A din R
p
(numit spat iul deciziilor). Sa introducem convent ia, pentru
k N, x X
k
(D2)
_
A(k; x)=mult imea deciziilor ce pot luate asupra sistemului
n momentul k, daca starea lui (n acel moment) este x.
Fiecare decizie a A(k; x) are ca efect aducerea sistemului la momentul
k + 1 ntr-o alta stare, notata E(a; k, x). Cele doua expresii introduse ne
permit acum sa determinam
(D3)
_
X
k+1
(k; x)=mult imea starilor sistemului la momentul k + 1
n ipoteza ca, la momentul k, acesta se aa n starea x.
Anume, se poate scrie
(R) X
k+1
(k; x) = E(a; k, x); a A(k; x).
Acum, date momentul k si starea x X
k
, vom conveni ca aplicat ia
a E(a; k, x) (de la A(k; x) la X
k+1
(k; x))
sa identice element cu element aceste mult imi. Adica, vom considera cantre
decizia a A(k; x) si efectul acesteia, denit de starea E(a; k, x) X
k+1
(k; x)
nu putem face vreo distinct ie.

In felul acesta, vom putea interpreta elementul
y din X
k+1
(k; x) atat ca stare a sistemului (obt inut a prin aplicarea unei decizii
de transfer) cat si ca decizie de transfer a sistemului (n aceasta stare).

In
ne,sa mai notam
(D4) X
k
(k + 1; z) = y X
k
; z X
k+1
(k; y), z X
k+1
, k N.
Adica, X
k
(k +1; z) reprezint a mult imea tuturor starilor din X
k
de la care se
poate ajunge printr-o decizie de transfer, n starea z X
k+1
.
6.2.2 Principiul de optimalitate Bellman
Dupa cum s-a mai spus deja, evolut ia unui sistem de tip secvent ial este
condusa prin decizii luate de catre un observator exterior sistemului (numit
decident). Pentru a motiva deciziile luate, este necesar sa introducem un
criteriu care sa reecte interesul decidentului pentru tranzit iile de stare ale
sistemului considerat.

In acest scop, vom atasa ecarui moment k N, o
funct ie de utilitate part iala v
k
, denita prin convent ia
(D1)
_
v
k
(x, y)=utilitatea aducerii sistemului din starea x X
k
(n momentul k) la starea y X
k+1
(k; x) (n momentul k+1).
Urmatoarea problema apare acum ca importanta. Fie r, un numar natural
dat si x
0
X
0
, x
r
X
r
doua stari date.Numim politica de la x
0
laxx
r
, orice
succesiune de stari
(x
0
, x
r
) = x
0
, x
1
, ..., x
r1
, x
r
cu proprietat ile
x
k+1
X
k+1
(k; x
k
), 0 k r 1.
Oricarei asemenea politici i putem asocia o utilitate totala
220 Mihai Turinici
(D2) v((x
0
, x
r
)) = v
0
(x
0
, x
1
) + v
1
(x
1
, x
2
) + + v
r1
(x
r1
, x
r
).
Problema enunt at a este acum urmatoarea
(P)
_

In mult imea politicilor de la x
0
la x
r
, sa se gaseasc a
aceea de utilitate totala optima (maxima sau minima).
Inainte de a indica modul de rezolvare a problemei este necesar n prealabil

sa punem n evident a o proprietate important a a politicilor extremale. Data
politica (x
0
, x
r
) ca mai sus, e i, j cu 0 i < j r doua momente
intermediare si x
i
X
i
, x
j
X
j
starile corespunzatoare din (x
0
, x
r
). Vom
numi subpolitica (a politicii init iale) relativ la aceste stari (si momente)
succesiunea de stari (din (x
0
, x
r
))
(x
i
, x
j
) = (x
i
, x
i+1
, ..., x
j1
, x
j
).
(Cu alte cuvinte, o subpolitica nu este altceva decat un segment al unei
politici).
Urmatorul rezultat cunoscut sub numele de Principiul de Optimalitate
Bellman este fundamental n teoria pe care o prezent am aici:
Teorema 6.2.1 Daca politica (x
0
, x
r
) este optimala (ntre x
0
si x
r
), atunci
orice subpolitica a acesteia, (x
i
, x
j
) este, de asemenea, optimala (ntre x
i
si x
j
).
Demonstrat ie. Sa presupunem ca subpolitica
(x
i
, x
j
) = (x
i
, x
i+1
, ..., x
j1
, x
j
)
n-ar optimala, ntre x
i
si x
j
. Ar exista atunci o alta subpolitica (ntre x
i
si x
j
)
(x
i
, x
j
) = (x
i
, x
i+1
, ..., x
j1
, x
j
)
pentru care utilitatea total 2 v(
(x
i
, x
j
)) ar mai buna (respectiv: mai mica
n cazul minimului si mai mare n cazul maximului). Dar atunci, politica
(ntre x
0
si x
r
)
(x
0
, x
r
) = (x
0
, ..., x
i
, x
i+1
, ..., x
j1
, x
j
, x
j+1
, ..., x
r
)
ar , la randul ei, mai buna decat politica (x
0
, x
r
), ceea ce este imposibil
prin ipoteza. Deci, (x
i
, x
j
) este optimala.
Cu alte cuvinte, o politica optimala este compusa numai din subpolitici
(segmente) optimale. Deci, daca macar una din subpoliticile unei politici
date nu este optimala, atunci nici politica n ansamblu nu este optimala.
Prin aceleasi tehnici ca mai sus se poate demonstra urmatoarea extensie
a principiului anterior:
Teorema 6.2.2 Fie x
0
X
0
, x
i
X
i
, x
j
X
j
, x
r
X
r
, patru stari date,
cu 0 i j r si (x
i
, x
j
), o politica data (optimala sau nu) de la x
i
la
x
j
.

In mult imea politicilor de la x
0
la x
r
care cont in (x
i
, x
j
) ca subpolitica,
cea mai buna este aceea care se obt ine completand (x
i
, x
j
) cu o subpolitica
optimala de la x
0
la x
i
si o subpolitica optimala de la x
j
la x
r
.
In particular, daca i = 0, j = r, rezultatul enunt at se poate considera

identic cu precedentul.
Sa introducemn nal nca o convent ie. Fie x
0
X
0
stare data. Numim
politica cu punct de plecare x
0
, orice succesiune
(x
0
) = (x
0
, x
1
, ..., x
n
, ...)
n care
x
k+1
X
k+1
(k; x
k
), k = 0, 1, 2, ...
Sa notam ca, datorita innitat ii de stari cu care se opereaza, not iunea de opti-
malitate denita anterior este aplicabila aici doar n mod secvent ial. Anume,
vom zice ca o asemenea politica este optimala daca, pentru orice n, sub
politica sa (x
0
, ..., x
n
) este optimala (n sensul deja cunoscut). Alte aspecte
vor discutate ulterior.
6.2.3 Formule de recurent a. Cazul orizontului nit
Principiul de optimalitate formulat mai nainte ne permite sa construim n
mod recurent politicile optimale. Aceasta se poate face n doua moduri
posibile:
(i) n sens crescator al momentelor (analiza prospectiva)
(ii) n sens descrescator al momentelor (analiza retrospectiva).
(A) Cu privire la prima varianta, situat ia se prezinta astfel. Fie r 0 un
moment dat si S X
r
, o mult ime de stari xata. Pentru ecare alt moment
k > r si ecare x X
k
, sa notam
222 Mihai Turinici
(D1)
_
W
r,k
(S; x) = utilitatea optima a politicilor de la una din
starile lui S la starea x.
Ne intereseaz a n continuare construct ia marimilor
W
r,k
(S; x), k > r, x X
k
.
Desigur, pentru k = r + 1, avem
(R1) W
r,r+1
(S; x) = optv
r
(z, x); z S X
r
(r + 1; x).
Se pune problema ce se ntmpl a pentru k r + 2.

In acest sens, urmatorul
rezultat se dovedeste esent ial.
Teorema 6.2.3 Avem relat iile de recurent a (pentru k r + 2)
(R2) W
r,k
(S; x) = optW
r,k1
(S, y) + v
k1
(y, x); y X
k1
(k, x).
Demonstrat ie. Fie (cu notat iile anterioare)
(x
r
, x) = (x
r
, x
r+1
, ..., x
k1
, x) cu x
r
S,
acea politica avand ca punct de sosire starea x, pentru care se realizea-
za optimul W
r,k
(S; x).Conform Principiului de Optimalitate Bellman, sub
politica
(x
r
, x
k1
) = (x
r
, x
r+1
, ..., x
k1
)
trebuie sa e, de asemenea, optimala printre toate subpoliticile care au
x
r
S drept stare init iala si x
k1
, drept stare nala. Ca atare, valoarea ei
este obligatoriu W
r,k1
(S; x
k1
) si deci
v((x
r
, x)) = W
r,k1
(S; x
k1
) + v
k1
(x
k1
, x).
Pe de alta parte, oricare ar starea x
k1
X
k1
(k; x) si subpolitica
(x
r
, x
k1
) = (x
r
, x
r+1
, ..., x
k1
), x
r
S,
cu v(
(x
r
, x
k1
)) = W
r,k1
(S; x
k1
), este clar ca politica
(x
r
, x) = (x
r
, x
r+1
, ..., x
k1
, x)
are, n cel mai bun caz, utilitatea totala
v(
(x
r
, x)) = W
r,k1
(S; x
k1
) + v
k1
(x
k1
, x)
identica cu aceea a politicii (x
r
, x). Aceasta ncheie argumentul.
Rezultatul obt inut permite obt inerea, din aproape n aproape a marimilor
care ne intereseaza. Astfel, de pilda, pentru k = r + 2
(R3) W
r,r+2
(S; x) = optW
r,r+1
(S; y) + v
r+1
(y, x); y X
r+1
(r + 2; x).
Sa notam cu aceasta ocazie ca, daca T X
k
este data si punem
(D2) W
r,k
(S; T) = valoarea otima a politicilor de la una din starile lui S la
una din starile lui T,
atunci, cu cele spuse dinainte, este clar ca
(R4) W
r,k
(S; T) = optW
r,k
(S, x); x T.
Avem astfel posibilitatea sa calculam si astfel de valori optime ntre mult imi
de stari.
(B) Analog se prezint a lucrurile si n sens retrospectiv.Anume, e k > 0 un
moment dat si T X
k
o mult ime de stari xata. Pentru ecare alt moment
r < k si ecare x X
r
, sa notam
(D3)
_
W
r,k
(x, T) = utilitatea optima a politicilor
de la starea x X
r
la o stare din T.
Ne intereseaz a n continuare marimile
W
r,k
(x, T), 0 r < k, x X
r
.
Pentru r = k 1 avem, evident,
(R5) W
k1,k
(x, T) = optv
k1
(x, z); z T X
k
(k 1; x).
Pentru r k2 calculul marimilor n cauza se face n conformitate cu urma-
torul rezultat (simetric fat a de precedentul) pe care l dam far a demonstrat ie:
Teorema 6.2.4 Avem relat iile de recurent a
(R6) W
r,k
(x, T) = optv
r
(x, y) + W
r+1,k
(y, T); y X
r+1
(r; x).
Deci, din aproape n aproape, toate marimile n cauza pot calculate.
In particular, daca S este o mult ime de stari din X

r
, atunci (cu notat ia deja
introdusa) putem, de asemenea, scrie
(R7) W
r,k
(S, T) = optW
r,k
(x, T); x S.
224 Mihai Turinici
De aici tragem concluzia cu caracter general ca, n fapt, analiza prospec-
tiva are aceeasi valoare ca si analiza retrospectiva n studiul politicilor opti-
male.
Exemplu. Sa consideram sistemul secvent ial denit de mult imea de stari
(n ecare moment)
X
k
= [0, ), pentru k = 0, 1, 2, ...
Mult imea deciziilor asupra ecarei stari (sau, echivalent, a rezultatelor aces-
tora), va denita prin convent ia
X
k+1
(k; x) = y X
k+1
; 2
k
x y, k N, x X
k
.
Sa mai denim si utilitat ile tranzit iilor de stare. Anume, dat un sir (p
n
)
strict descrescator de numere din (0, 1) sa punem, pentru k N
v
k
(x, y) = p
k
[x y[, x X
k
, y X
k+1
(k; x).
Fie acum S = [0, 1] o mult ime de stari din X
0
. Ne intereseaza, pentru ecare
k 1, expresiile funct iilor
W
k
(x) = valoarea minima a unei politici cu originea
ntr-o stare din S si cu extremitatea n starea x X
k
.
In primul rand avem, cu convent iile anterioare

W
1
(x) = minp
0
(x y); 0 y min(1, x), x [0, ),
ceea ce ne da
W
1
(x) =
_
0, daca 0 x 1
p
0
(x 1), daca x > 1.
Apoi, cu formula de recurent a din cazul prospectiv
W
2
(x) = minW
1
(y) + p
1
(x y); 0 y x/2, x [0, ).
Avem, din cele spuse anterior,
W
1
(y) p
1
y =
_
p
1
y, 0 y 1
(p
0
p
1
)y p
0
, y > 1.
Si atunci, obt inem formula de reprezentare
W
2
(x) =
_
p
1
x/2, 0 x 2
p
1
(x 1), x > 2.
Procedeul poate astfel continuan mod indenit. Se gasesc astfel toate aceste
funct ii (W
k
).
6.2.4 Ecuat ia funct ionala a programarii dinamice
Ne vom ocupa n continuare de construirea unei politici optimale n cazul
orizontului innit. Fie din nou (SD) un sistem de tip secvent ial denit de
elementele
(a) mult imea starilor: X
0
, X
1
, ...,
(b) mult imea deciziilor ce se pot lua asupra unei stari la un moment dat:
X
k+1
(k; x), k = 0, 1, ..., x X
k
,
(c) utilitatea unei tranzit ii de stare: v
k
(x, y), pentru x X
k
, y
X
k+1
(k; x), k = 0, 1, ..., .
Fie x X
0
stare xata. Am numit politica av and ca punct de plecare
starea x, orice succesiune
(x) = (x, x
1
, ..., x
n
, ...)
n care
x
1
X
1
(0; x), x
2
X
2
(1; x
1
), ..., x
n
X
n
(n 1; x
n1
), ...
De asemenea, am denit o asemenea politica drept optimala daca
(x, x
n
) = (x, x
1
, ..., x
n
) este optimala pentru orice n.
In continuare, din motive de comoditate vom lucra n cazul stat ionar, carac-
terizat de
(C1) X
k
= X
h
, pentru tot i k, h. (Mult imile de stari ale sistemului sunt
aceleasi.) Fie X valoarea comuna a lor.
(C2) X
k+1
(k; x) = X
h+1
(h; x), pentru tot i k, h. (Efectul unei schimb ari de
stare nu depinde de momentul ales.) Fie X(x; +) valoarea comuna a acestora.
(C3) v
k
(x, y) = v
h
(x, y), pentru tot i k, h. (Utilitatea unei tranzit ii de stare
nu depinde de momentul ales.) Fie v(x, y) valoarea comun a a lor.
Sa introducem acum marimile, pentru k < n,
(D1)
_
W
k,n
(x)=valoarea optima a politicilor de la starea
init iala x X
k
la o stare din X
n
.
In urma acestor ipoteze, marimile n cauza nu depind decat de diferent a nk

si de starea x. Putem deci nota
(D2) F
n
(x) = W
k,k+n
(x), pentru un k N.
226 Mihai Turinici
Denit ia e consistent a (nu depinde de k). Avem deci pentru orice x
(D3)
_
F
n
(x) = utilitatea optima a unui num ar de n tranzit ii
de stare, ncepand cu starea x.
Fie acum data o politica optimala (x) (corespunzand unei mult imi nu-
marabile de tranzit ii de stare). Conform denit iei, avem pentru orice rang
n
(R1) F
n
(x) = valoarea (optimala) a subpoliticii (x, x
n
).
Intuitiv, este normal sa acceptam ca, daca
(C4) F(x) = lim
n
F
n
(x) exista, x X
atunci, (prin convent ie)
(R2) F(x) = valoarea optimala a politicii (x), x X.
Sa notam ca, datorita relat iilor de recurent a (din cazul orizontului nit),
avem (cu notat ia F
0
(x) = 0, x X)
(R3) F
n+1
(x) = optv(x, y) + F
n
(y); y X(x; +), x X, n N.
Deci, trecand formal la limita (pentru n ) ajungem la o caracterizare
a valorii optimale n chestiune:
(RB) F(x) = optv(x, y) + F(y); y X(x; +), x X.
Vom numi aceasta ecuat ia funct ionala a programarii dinamice datorata lui
Bellman.
Sa precizam n continuare unele condit ii care dau legitimitate operat iilor
de mai sus.

In acest sens, admitem deocamdata ipoteza
(C5) 0 X , X(0; +) = 0 , v(0, 0) = 0.
Facem notat ia
(D4) X[] = x X; |x| , 0.
Sa mai admitem nc a o ipoteza de forma
(C6) v(x, y); x X[], y X(x; +) este marginit a, 0.
In acest caz, funct ia : [0, ) [0, ) data de

(D5) () = sup
xX[]
supv(x, y); y X(x; +), 0
este bine denita si crescatoare pe [0, ).

In plus,avem si (0) = 0 (datorita
lui (C3)). Mai notam,n ne,si evaluarea utila
(R4) v(x, y) (|x|), x X, y X(x; +).
Putem acum da raspunsul la ntrebarea pusa anterior.
Teorema 6.2.5 Sa presupunem ca exista un (0, 1) cu proprietat ile
(C7) sup
yX(x;+)
|y| |x|, pentru orice x X
(C8)
n
(
n
) este convergenta, pentru orice 0.
Au loc concluziile:
(P1) Funct iile (F
n
: X R; n = 1, 2, ...) introduse prin formula (D2) sunt
continue n origine, si nule n acest punct. Sirul (F
n
) converge uniform pe
X[] (oricare ar 0) catre o funct ie F : X R, continua n origine
si nula n acest punct, care satisface ecuat ia funct ionala (RB).
(P2) Funct ia F astfel denita este unican raport cu proprietat ile ment ionate;
adica ecuat ia (RB) are o singura solut ie n clasa funct iilor de la X la R care
sunt continue n origine si nule n acest punct.
Demonstrat ie. (Schit a) Se arata mai nt ai ca, daca G : X R, H :
X R sunt doua funct ii date, si
G
(x) = optv(x, y) + G(y); y X(x; +), x X,

H
(x) = optv(x, y) + H(y); y X(x; +), x X,

atunci n mod necesar
(R5) [G
(x) H
(x)[ sup
yX(x;+)
[G(y) H(y)[, x X.
Acest fapt,combinat cu (R3)+(R4),ne da (din (C7))
(R6) [F
n+1
(x) F
n
(x)[ (
n
|x|), x X, n 0.
228 Mihai Turinici
Deci,cu necesitate,
(R7) sup
xX[]
[F
n+1
(x) F
n
(x)[ (
n
), 0.
Aceasta, cu Criteriul de comparat ie Weierstrass (Sect iunea 4.4.3) arata ca
sirul (F
n
: X R; n = 1, 2, ...) converge uniform pe X[], oricare ar
0. Pe de alta parte, pentru orice n 1,
(R8) F
n
este continua n x = 0 si F
n
(0) = 0,
dupa cum rezulta imediat din (C8) (termenul general al unei serii convergente
tinde la zero). Ca atare, funct ia limita
F(x) = lim
n
F
n
(x), x X
este, de asemenea, continu a n x = 0 si nula n acest punct.

In plus, din
proprietat ile operat iei opt este clar ca F satisface (RB).

In ne, daca F si
G ar doua solut ii ale lui (EB), este evident, n conformitate cu evaluarea
(R5), ca F = G. Teorema este astfel demonstrata.
1. Fie un sistem dinamic de tip secvent ial denit prin
a) mult imile de stare X
i
= [0, 1], i = 0, 1, 2, ...;
b) mult imile de tranzit ie X
i+1
(i; x) = y X
i+1
; x
2
y, x X
i
, unde
i = 0, 1, 2, ...;
c) utilitat ile tranzit iilor de stare v
i
(x, y) =
1
i + 1
[2x y[, x X
i
, y
X
i+1
(i; x), i = 0, 1, 2, ... .
Se cere sa se calculeze valorile optime (maxima sau minima ale politicilor
= (x
0
, x
1
, x
2
, x
3
) n condit iile
i) x
0
[0,
1
2
] iar x
3
este nedeterminata;
ii) x
0
este nedeterminata iar x
3
[0, 1];
iii) x
1
, x
2
sunt stari xate din X
1
, respectiv X
2
.
2. Fie un sistem dinamic de tip secvent ial denit prin elementele
a) mult imile de stare X
i
= [0, ], i = 0, 1, 2, ...;
b) mult imile de tranzit ie X
i+1
(i; x) = y X
i+1
; 2
i
y x, x X
i
, unde
i = 0, 1, 2, ...;
c) utilitat ile tranzit iilor de stare v
i
(x, y) = x + y, x X
i
, y X
i+1
(i; x),
i = 0, 1, 2, ... .
Sa se arate ca, pentru orice x X
0
, politica = (x, 2
1
x, 2
2
x, ...) este max-
imala printre toate politicile de forma = (x, x
1
, x
2
, ...), x
1
X
1
(0; x), x
2

X
2
(1; x
1
), ... Sa se calculeze efectiv valoarea politicii .
6.3 Procese de tip continuu
(Ecuat ii diferent iale)
6.3.1 Punerea problemei
Sa consideram data o funct ie f : R, unde este un anumit domeniu
din R
2
. Fie, de asemenea, P(t
0
, x
0
) un punct din . Consideram relat iile:
(E) x
= f(t, x)
(I) x(t
0
) = x
0
.
Prima dintre ele se numeste ecuat ie diferent iala de ordinul ntai. Sensul
acestora este urmatorul: Sa se gaseasca acele funct ii derivabile t x(t) care
satisfac condit ia init ial a (I) si
(t, x(t)) , x
(t) = f(t, x(t)), t

unde = (P) este un interval deschis al axei reale, ce depinde de punctul
consderat. Din analiza unor exemple simple (ce le vom trata ulterior) se
poate observa ca mult imea solut iilor lui (E) depinde de o constant a. A fost,
deci, natural sa asociem lui (E) condit ia init ial a (I), pentru a individualiza
acea funct ie. Ansamblul (E) + (I) se va numi problema Cauchy de ordinul
ntai.
Analog, e data funct ia f : R, unde este un domeniu din R
k+1
.
Consideram relat iile
230 Mihai Turinici
(E
k
) x
(k)
= f(t, x, x
, ..., x
(k1)
)
(I
k
) x(t
0
) =
0
, x
(t
0
) =
1
, ..., x
(k1)
(t
0
) =
k1
.
Vom numi (E
k
) ecuat ie diferent iala de ordinul k. Interpretarea acesteia este
analoga cu cea precedenta. Se poate constata si aici prin exemple ca solut iile
acestei ecuat ii depind de k constante arbitrare. De aceea, apare necesitatea
impunerii unor condit ii init iale de tipul (I
k
), pentru a individualiza solut iile.
Ansamblul (E
k
) + (I
k
) se va numi problema Cauchy de ordinul k.
In ne, ca o extensie a lui (E) + (I), e date funct iile f

i
: R,
1 i k, unde este un domeniu din R
k+1
si un punct P(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
k
) din
. Consideram relat iile
(S
k
) x
i
= f
i
(t, x
1
, ..., x
k
), 1 i k
(J
k
) x
i
(t
0
) = x
0
i
, 1 i k.
Primul ansamblu de egalitat i se numeste sistem diferent ial de ordinul ntai.
Interpretarea lui (S
k
) + (J
k
) este urmatoarea: Sa se gaseasc a funct iile deri-
vabile t x
i
(t), 1 i k, care satisfac (J
k
) si
(t, x
1
(t), ..., x
k
(t)) , x
i
(t) = f
i
(t, x
1
(t), ..., x
k
(t)), t , 1 i k,
unde = (P) este un interval deschis al axei reale ce depinde de punctul
P. Solut iile (x
1
, ..., x
k
) ale acestui sistem depind de k constante arbitrare.
De aceea, pentru gasirea unui anume ansamblu de solut ii a fost necesar sa
cuplam (S
k
) cu (J
k
); vom numi si aici acest cuplu, problema Cauchy. Este
important de subliniat ca (S
k
) reprezint a de asemenea si o extensie a lui (E
k
).
In adevar, dat sistemul diferent ial

(S
k
) x
1
= x
2
, x
2
= x
3
, ..., x
k1
= x
k
, x
k
= f(t, x
1
, ..., x
k
)
componenta x
1
din solut ia acestuia veric a (E
k
). Reciproc, data ecuat ia
diferent iala (E
k
), este clar ca funct iile (x, x
, ..., x
(k1)
) sunt componentele
solut iei lui (S
k
).
Ecuat iile diferent iale reprezint a un instrument de baza al modelarii diferitelor
fenomene cu caracter dinamic. O parte a acestora va abordata si n cele ce
urmeaza.
6.3.2 Cateva tipuri elementare de ecuat ii diferent iale
Sa trecem acum n revista unele tipuri elementare de ecuat ii diferent iale;
adica, ecuat ii rezolvabile prin intermediul unor metode de calcul integral.
Desigur, nu este n intent ia noastra sa prezent am n detaliu toate condi-
t iile tehnice care permit aceste rezolvari; dorim numai sa punem n evident a
metoda ca atare.
(A).

Incepem cu ecuat iile diferent iale de ordinul nt ai de forma
(ES) x
= a(t)b(x)
numite ecuat ii cu variabile separabile. Aici, a si b sunt funct ii continue; iar a
doua dintre ele este nenul a. Pentru rezolvare, scriem
dx
dt
= a(t)b(x) sau
dx
b(x)
= a(t)dt.
Notand acum
B(x) =
_
dx
b(x)
, A(t) =
_
a(t)dt,
ecuat ia devine, prin integrare,
B(x) = A(t) + C; deci x = B
1
(A(t) + C).
(Aici, B
1
desemneaza inversa funct iei B.) Constanta C se determina daca
se mai adauga la ecuat ia n cauza si o condit ie init ial a.
Exemplu. Sa se rezolve problema Cauchy
x
=
1
t
1 + x
2
x
, (t > 0, x > 0), x(1) = 1.
Vom scrie ecuat ia sub forma
xdx
1 + x
2
=
dt
t
=
_
xdx
1 + x
2
=
_
dt
t

Efectuand integralele, obt inem
1
2
ln(1 + x
2
) = ln t + C =ln(1 + x
2
) = ln
1
t
2
+ 2C.
232 Mihai Turinici
Se deduce 1 + x
2
= K
1
t
2
, unde K = e
2C
. Folosind si condit ia init ial a avem
K = 2. Deci solut ia ecuat iei este data de formula
1 + x
2
=
2
t
2
sau x(t) =
2
t
2
1, 0 < t
2.
(B). Sa trecem acum la ecuat iile de forma
(EO) x
= f
_
x
t
_
,
numite ecuat ii omogene. Aici, f este o funct ie continu a. Pentru rezolvarea
lor se face schimbarea de funct ie
x = ty (deci x
= y + ty
).
Prin nlocuire se obt ine o ecuat ie (n funct ia y)
y + ty
= f(y) sau y
=
1
t
(f(y) y),
care, dupa cum se vede, este cu variabile separabile. Rezolvand aceasta dupa
metodologia deja indicata si revenind la substitut ie, ajungem sa gasim solut ia
ecuat iei.
Exemplu. Sa se rezolve ecuat ia
x
=
x
2
+ t
2
xt
=
x
t
+
t
x
, (t > 0, x > 0).
Cu substitut ia x = ty (deci x
= y + ty
), ecuat ia devine
y + ty
= y +
1
y
, sau y
=
1
t

1
y
Scriem acum ecuat ia sub forma

dy
dt
=
1
t

1
y
=y dy =
dt
t
=
_
y dy =
_
dt
t

Prin integrare gasim
y
2
2
= ln t + C adica, y
2
= 2 ln t + K, unde K = 2C. De
aici (cu condit ia pusa), y =
2 ln t + K ; si, revenind la susbstitut ie,

x(t) = t
2 ln t + K, t > 0, K = constant a arbitrara.

(C). Un exemplu important de ecuat ie diferent ial a de ordinul ntai este
(EL) x
= a(t)x + b(t)
numita ecuat ie diferent iala liniara. Aici, a si b sunt doua funct ii continue pe
un acelasi interval. Sa notam pentru simplitate
A(t) =
_
a(t)dt (primitiva funct iei a).
Inmult ind ecuat ia cu e

A(t)
obt inem
x
(t)e
A(t)
x(t)a(t)e
A(t)
= e
A(t)
b(t)
sau, observand ca n stanga avem o derivata,
d
dt
(x(t)e
A(t)
) = e
A(t)
b(t).
Integrand termen cu termen egalitatea, avem
x(t)e
A(t)
=
_
e
A(t)
b(t)dt + C.
(Am pus separat constanta de integrare n dreapta.) Deci
x(t) = e
A(t)
_
C +
_
e
A(t)
b(t)dt
_
.
Exemplu. Sa se rezolve problema Cauchy
x
=
1
t
x + t
3
, (t > 0), x(1) = 0.
Aplicam formula anterioara de rezolvare. Avem
A(t) =
_
1
t
dt = ln t =e
A(t)
= e
ln t
= t, e
A(t)
=
1
t
Deci, solut ia generala este

x = t
_
C +
_
1
t
t
3
dt
_
= t
_
C +
_
t
2
dt
_
= t
_
C +
t
3
3
_
234 Mihai Turinici

Din x(1) = 0 avem C +
1
3
= 0 deci C =
1
3
Si atunci, solut ia problemei este
funct ia x(t) =
t
3
(t
3
1), t > 0.
(D). Un exemplu important de ecuat ie reductibila la cea liniara este
(EB) x
= a(t)x + b(t)x
numita ecuat ie Bernoulli. Aici, a , b au aceeasi semnicat ie ca mai sus, iar

este un numar real.

Impart ind cu x
, obt inem
x
= a(t)x
1
+ b(t).
Aceasta sugereaza sa facem schimbarea de funct ie
x
1
= y; deci (1 )
x
= y
Inlocuindn ecuat ia init iala (dupa ce n prealabil nmult im cu factorul 1),

obt inem
y
= (1 )a(t)y + (1 )b(t),
care nu este altceva decat o ecuat ie liniara n noua funct ie necunoscuta.
Aplicand metodologia anterioar a, gasim solut ia ecuat iei noastre.
Exemplu. Sa se rezolve ecuat ia diferent iala
x
=
1
t
x +
1
t
2
x
2
(t > 0, x > 0).
Inmult im cu x
2
si gasim
x
2
x
=
1
t
x
3
+
1
t
2
Facem schimbarea de funct ie

y = x
3
; deci y
= 3x
2
x
.
Se ajunge la ecuat ia diferent iala liniara n y
y
=
3
t
y +
3
t
2
Aplicam formula de rezolvare a acesteia

A(t) =
_
3
t
dt = 3 ln t =e
A(t)
=
1
t
3

Obt inem solut ia ecuat iei n y (cu formula indicata)
y =
1
t
3
_
C +
_
t
3
3
t
2
dt
_
=
1
t
3
_
C +
3
2
t
2
_
Revenind la substitut ie, gasim astfel solut ia

x(t) =
3
1
t
3
_
C +
3
2
t
2
_
, t > 0, C = constant a arbitrara.
6.3.3 Rezultate generale de existent a si unicitate
Vom trece n continuare la studiul unor condit ii standard n care problemele
formulate la nceput admit solut ie (unica). Acestea vor avea rolul de a da
o imagine corecta a dicultat ilor tehnice care apar n acest cadru cat si a
metodelor specice utilizate aici.
(A). Fie un interval deschis al axei reale si = R. Consideram
data o funct ie f : R cu
(C1) f este continu a pe .
Fie, de asemenea, P(t
0
, x
0
) un punct din . Se poate lua n discut ie problema
(E) +(I) formulata anterior. Pentru o rezolvare a acesteia, mai avem nevoie
de convent ia urmatoare. Zicem ca f satisface o condit ie Lipschitz locala n
raport cu intervalul daca pentru orice interval compact (nchis si marginit)
din exista o constant a strict pozitiva L() asa ca
(D1) [f(t, x) f(t, y)[ L()[x y[, t , x, y R.
Sa acceptam n continuare ipoteza
(C2) f este local lipschitzian a n raport cu .
Rezultatul fundamental de existent a si unicitate relativ la problema Cauchy
(E)+(I) este
Teorema 6.3.1

In ipotezele admise, pentru ecare punct P(t
0
, x
0
) din
exista o funct ie derivabila unica t x(t) de la la R care sa verice ecuat ia
(E) si condit ia init iala (I).
236 Mihai Turinici
Demonstrat ie. (Schit a)

Incepem prin a nota ca problema (E)+(I) este
echivalent a cu ecuat ia integral a (numit a ecuat ie de tip Volterra)
(EV ) x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, x(s))ds, t .
Demonstrat ia se bazeaza pe proprietatea de derivare a integralei denite; nu
mai dam detalii. Sa trecem acum la etapele efective ale construct iei noastre.
Etapa 1. Fie un interval compact al lui care cont ine t
0
n interior.
Dorim sa arat am ca ecuat ia integral a (EV ) admite o (singura) solut ie pe
intervalul .

In acest scop, construim sirul de aproximante succesive (ale
problemei noastre)
(D2)
_
x
0
(t) = x
0
, t
x
n+1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, x
n
(s))ds, t , n = 0, 1, ....
Sa evalu am diferent ele dintre doua aproximante succesive. Fie L = L()
constanta Lipschitz introdusa de ipoteza (C2). Sa mai notam
= sup[x
1
(t) x
0
(t)[; t , = sup[t t
0
[; t .
Avem, cu condit ia Lipschitz, pentru tot i t
_
_
[x
2
(t) x
1
(t)[ =
_
t
t
0
(f(s, x
1
(s)) f(s, x
0
(s)))ds
_
t
t
0
[f(s, x
1
(s)) f(s, x
0
(s))[ds
_
t
t
0
[x
1
(s) x
0
(s)[ds
_
t
t
0
ds
= L[t t
0
[.
In general, se obt ine evaluarea

[x
n+1
(t) x
n
(t)[ L
n
[t t
0
[
n
n!
, t , n N.
Din inegalitatea
L
n
[t t
0
[
n
n!

(L)
n
n!
, t , n N
si convergent a seriei numerice din dreapta rezulta, cu Criteriul de comparat ie
Weierstrass, ca
seria de funct ii
n
L
n
[t t
0
[
n
n!
converge uniform pe .
Combinand acest fapt cu majorarile obt inute anterior, deducem ca seria de
funct ii
n
(x
n+1
x
n
) este uniform convergenta pe intervalul respectiv; sau,
echivalent, ca sirul de funct ii (x
n
) converge uniform pe intervalul . Sa notam
z(t) = lim
n
x
n
(t), t (limita uniforma a sirului).
Avem deci
n
0 pentru n
n
= sup[x
n
(t) z(t)[; t , n N.
Sa mai facem notat ia (pentru simplitate)
w(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s, z(s))ds, t .
Avem, din condit ia Lipschitz si convent iile facute,
_
_
_
[x
n+1
(t) w(t)[
_
t
t
0
[f(s, x
n
(s)) f(s, z(s))[ds
_
t
t
0
[x
n
(s) z(s)[ds
L
n
, t , n N.
Aceasta arata ca sirul de funct ii (x
n
) converge uniform si catre funct ia con-
tinua w. Cum nsa limita uniforma este unica, urmeaza z(t) = w(t), t ;
adica, z este solut ie, pe intervalul , a ecuat iei Volterra (EV) (echivalent a
dupa cum am spus, cu (E) + (I)).
Fie acum y, o alta solut ie, pe intervalul , a lui (EV). Sa punem
= sup[z(t) y(t)[; t .
Avem atunci (cu scrierea lui (EV ) si notat ia facut a)
_
_
_
[z(t) y(t)[
_
t
t
0
[f(s, z(s)) f(s, y(s))[ds
_
t
t
0
[z(s) y(s)[ds
_
t
t
0
ds
= L[t t
0
[, t .
238 Mihai Turinici
T inand cont de scrierea lui (EV) si relat ia obt inut a anterior,g asim
_
_
[z(t) y(t)[
_
t
t
0
[f(s, z(s)) f(s, y(s))[ds
_
t
t
0
[z(s) y(s)[ds
_
t
t
0
L[s t
0
[ds
= L
2
[t t
0
[
2
2
, t .
In general, avem evalu arile

[z(t) y(t)[
L
n
[t t
0
[
n
n!

(L)
n
n!
, t , n N.
Cum nsa lim
n
(L)
n
n!
= 0, urmeaza ca, necesar,
z(t) = y(t), pentru tot i t ,
si, deci, solut ia gasita este unica pe intervalul .
Etapa 2. Vom prelungi acum succesiv solut iile determinate pan a la o solut ie
pe intervalul . Fie (
n
) un sir de intervale compacte ce cont in t
0
n interior,
cu
0

1

2
;
_
n
n
= .
Conform etapei precedente, problema (E) + (I) are cate o solut ie unica, z
n
,
pe ecare interval
n
. Denim atunci z : R prin
z(t) = z
n
(t), daca t
n
.
Denit ia este consistent a, n baza proprietat ii de unicitate.

In plus, ecuat ia
(E) este vericat a pe intervalul , dupa cum se poate usor constata. Aceasta
ncheie argumentul.
Un caz particular remarcabil este acela al problemei Cauchy atasat a
ecuat iei diferent iale liniare
(EL) x
= a(t)x + b(t).
Aici, a, b sunt doua funct ii continue denite pe un interval deschis al axei
reale.

In adevar, daca este un interval compact al lui si
L() = sup[a(t)[; t ,
atunci, evident
[f(t, x) f(t, y)[ = [a(t)[ [x y[ L([x y[, x, y R.
Rezulta, conform teoremei demonstrate ca aceasta problema Cauchy are o so-
lut ie unica pe intervalul . Expresia ei a fost deja gasit a ntr-un loc anterior.
Revenind la cazul general, o problema importanta de studiu ar urma-
toarea: ce se ntampl a cand condit ia Lipschitz (C2) nu mai are loc. Un
raspuns posibil ar urmatorul. Zicem ca funct ia f : R verica o con-
dit ie Lipschitz locala pe domeniul daca, pentru orice P(t
0
, x
0
) din exista
intervalele compacte (P) si D(P) cont in and t
0
, respectiv x
0
n interior, si
numarul strict pozitiv L(P), asa nc at
(D3) [f(t, x) f(t, y)[ L(P)[x y[, t (P), x, y (P).
Sa admitem acum ipoteza (C1) si
(C3) f este local lipschitzian a pe domeniul .
Dat punctul P(t
0
, x
0
) , exista atunci un interval deschis maximal (P)
si o singura funct ie derivabil a t x(t) de la (P) la R care sa constituie o
solut ie a problemei (E) +(I) pe intervalul (P). Maximalitatea intervalului
(P) nseamna aici urmatorul lucru: nu exista un alt interval deschis
(P)
din care sa includa strict (P) si pe care sa avem denita o alta solut ie a
problemei (E) + (I). Asta, n particular, ne spune ca, daca
= (, ), (P) = ((P), (P)), (P) < (P)
atunci, avem e (P) = , e (P) < , caz n care cu necesitate
[x(t)[ pentru t (P).
(O concluzie analoga are loc si n punctul (P).)
Ca o ilustrare a celor spuse, sa reluam problema Cauchy asociata unei
ecuat ii cu variabile separabile
(ES) x
= a(t)b(x), x(t
0
) = x
0
.
Aici, a este o funct ie continua pe un interval = (, ), iar b, o funct ie
continua si strict pozitiva pe un interval deschis = (, ). Presupunem ca
240 Mihai Turinici
b este local lipschitziana pe ; n acest caz, ipoteza (C3) se veric a, dupa
cum se vede, usor. Cu notat iile facute deja
A(t) =
_
t
t
0
a(s)ds, t ; B(x) =
_
x
x
0
d
b()
, x
am vazut ca solut ia problemei este
x(t) = B
1
(A(t)), t (P).
Intervalul pe care exista solut ia este denit de
(C4) A(t) apart ine domeniului de denit ie al lui B
1
sau, echivalent,
lim
x+
B(x) < A(t) < lim
x
B(x).
Deci s-ar putea ca domeniul de denit ie al solut iei sa nu e identic cu in-
tervalul de la nceput. Aceasta este de altfel vizibil si pe cazul concret
tratat anterior. (De fapt, condit ia Lipschitz pentru funct ia b nu era absolut
necesara aici; s-a pus totusi pentru a face legatura cu considerat iile expuse
anterior).

In ne, este util de ment ionat ca rezultatul de mai sus poate
extins chiar la domenii care nu sunt neaparat de forma R dinainte; nu
mai dam aici alte detalii.
(B). Fie din nou un interval deschis al axei reale si = R
k
. Consideram
dat un sistem de k funct ii f
i
: R, 1 i k si un punct P(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
k
)
din . Ne intereseaza precizarea unor condit ii uzualen care problema Cauchy
(S
k
) + (J
k
) are solut ie (unica). Pentru aceasta avem nevoie de urmatoarea
convent ie. Zicem ca funct iile f
1
, ..., f
k
satisfac o condit ie Lipschitz locala n
raport cu intervalul daca, pentru orice interval compact al lui exista
o constant a strict pozitiva L() asa nc at sa avem, pentru i i, ..., k,
(D4)
_
_
[f
i
(t, x
1
, ..., x
k
) f
i
(t, y
1
, ..., y
k
)[ L()
_
n
i=1
[x
i
y
i
[
_
,
t , (x
1
, ..., x
k
), (y
1
, ..., y
k
) R
k
.
Ca o extensie directa a rezultatului precedent, dam
Teorema 6.3.2 Sa admitem ca funct iile f
1
, ..., f
k
sunt continue pe si local
lipschitziene n raport cu intervalul . Pentru ecare punct P(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
k
)
din exista atunci un sistem unic de funct ii derivabile x
1
(t), ..., x
k
(t), de la
la R, care sa satisfaca ecuat iile sistemului (S
k
) si condit iile init iale (J
k
).
Demonstrat ie. (Schit a) Se urmeaza n principiu rat ionamentul precedent.
Observam mai ntai ca problema (S
k
) + (J
k
) este echivalent a cu sistemul de
ecuat ii integrale (de tip Volterra)
(SV ) x
i
(t) = x
0
i
+
_
t
t
0
f
i
(s, x
1
(s), ..., x
k
(s))ds, t , 1 i k.
Fie un interval compact al lui care cont ine t
0
n interior. Construim
aproximantele succesive (ale problemei) prin
(D5)
_
_
_
x
[0]
i
(t) = x
0
i
, t , 1 i k; iar,pentru n 0,
x
[n+1]
i
(t)=x
0
i
+
_
t
t
0
f
i
(s, x
[n]
1
(s), ..., x
[n]
k
(s))ds, t , 1i k.
Se arata, ca la Teorema 6.3.1, ca sirurile de funct ii
(x
[n]
1
)
nN
, ..., (x
[n]
k
)
nN
converg uniform pe intervalul compact catre un sistem de funct ii (z
1
, ..., z
k
)
despre care se arata ca veric a sistemul de ecuat ii integrale Volterra (SV )
(deci, si problema (S
k
) + (J
k
)) pe .

In plus, funct iile gasite sunt unice cu
aceasta proprietate. Prelungirea solut iilor gasite la ntreg intervalul se face
ca mai nainte.
(C). Fie un interval deschis al axei reale si = R
k
. Consideram data o
funct ie f : R si un punct P(t
0
,
0
,
1
, ...,
k1
) din . Ne intereseaza si
aici condit iile uzuale n care problema Cauchy (E
k
) +(I
k
) are solut ie (unica).
Acestea pot direct deduse din rezultatul precedent. Mai precis, avem
Teorema 6.3.3 Sa presupunem ca funct ia f este continua pe si local lip-
schitziana n raport cu intervalul . Atunci, dat punctul P(t
0
,
0
, ...,
k1
)
din , exista o singura funct ie t x(t) de la la R, cu derivate pana la
ordinul k inclusiv, care sa solut ioneze problema (E
k
) + (I
k
).
Demonstrat ie. Dupa cum s-a observat deja ntr-un loc anterior, daca t
x(t) este o solut ie a problemei (E
k
)+(I
k
), atunci sistemul de funct ii (x
1
, ..., x
k
)
denit de convent iile
x
1
= x, x
2
= x
, ..., x
k
= x
(k1)
apare ca solut ie a sistemului diferent ial
(S
k
) x
1
= x
2
, x
2
= x
3
, ..., x
k1
= x
k
, x
k
= f(t, x
1
, ..., x
k
)
242 Mihai Turinici
cu condit iile init iale
(J
k
) x
1
(t
0
) =
0
, x
2
(t
0
) =
1
, ..., x
k
(t
0
) =
k1
.
Dar, din ipoteza, funct iile care apar n membrii secunzi ai lui (S
k
) sunt
continue pe si local lipschitziene n raport cu intervalul . Exista deci
solut ie unica pe () a problemei Cauchy (S
k
) + (J
k
) (se aplica aici Teorema
6.3.2). T inand cont acum ca prima component a a acestei solut ii veric a n
mod necesar (E
k
) + (I
k
), concluzia reiese.
(D). Ca si mai nainte, se pune problema ce se nt ampla cand condit ia Lip-
schitz anterioar a nu are loc. Un raspuns posibil este urmatorul. Sa numim
funct iile f
1
, ..., f
k
, local lipschitziene n raport cu domeniul daca, pentru
orice P(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
k
) din exista intervalele compacte (P) si, respectiv,
1
(P), ...,
k
(P), cont inand t
0
si respectiv x
0
1
, ..., x
0
k
n interior, precum si
numarul L(P) > 0 asa nc at sa avem pentru tot i i 1, ..., k
(D6)
_
_
[f
i
(t, x
1
, ..., x
k
) f
i
(t, y
1
, ..., y
k
)[ L(P)
_
n
i=1
[x
i
y
i
[
_
,
t (P), (x
1
, ..., x
k
), (y
1
, ..., y
k
)
1
(P)
k
(P).
Sa admitem acum ca funct iile f
1
, ..., f
k
sunt continue pe si local lipschi-
tziene n raport cu acest domeniu. Dat punctul P(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
k
) n , exista
atunci un interval deschis maximal (P) si un sistem unic de funct ii
derivabile (x
1
(t), ..., x
k
(t)) de la (P) la R
k
care sa constituie o solut ie a
problemei (S
k
) +(J
k
) pe intervalul (P). Este important si aici de subliniat
ca intervalul (P) nu coincide, n general, cu intervalul (deschis) dat init ial.
In particular, se poate formula un rezultat de acest fel si pentru problema

(E
k
) + (I
k
). Ment ion am si aici ca toate aceste considerat ii se pot extinde la
domenii arbitrare.
6.3.4 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior
Numim ecuat ie diferent iala liniara de ordinul k, o relat ie de forma
(E) a
0
(t)x
(k)
+ a
1
(t)x
(k1)
+ + a
k1
(t)x
+ a
k
(t)x = b(t)
Aici, funct iile a
0
(t), a
1
(t), ..., a
k
(t), b(t) sunt continue pe un interval deschis
; iar, n plus,
(C1) a
0
(t) ,= 0, pentru tot i t .
De obicei, ecuat ia scrisa se mai asociaza cu condit ia init ial a
(I) x(t
0
) =
0
, x
(t
0
) =
1
, ..., x
(k1)
(t
0
) =
k1
,
unde t
0
este un element al lui , iar p = (
0
, ...,
k1
)
este un vector din

R
k
. Cu privire la problema Cauchy (E) + (I), ne intereseaz a doua aspecte:
(i) existent a si unicitatea solut iei (pentru un vector xat p din R
k
);
(ii) structura mult imii solut iilor (obt inute cand p R
k
este luat arbitrar).
In ce priveste primul aspect, sa notam ca funct ia f : R

k
R denita
prin
_
f(t, x
1
, ..., x
k
) =
1
a
0
(t)
(b(t) a
k
(t)x
1
a
k1
(t)x
2
a
1
(t)x
k
)
t , (x
1
, ..., x
k
) R
k
,
este continua si local lipschitzian a n raport cu intervalul . Deci (t in and
cont de Teorema 6.3.3), problema Cauchy (E) +(I) admite o singura solut ie
x, denita pe intervalul . Mai exact, notand
C
(k)
() = z : R; z este de clasa C
k
pe ,
rezultatul n chestiune ne spune ca exista un singur element xn C
(k)
() care
sa verice (E) + (I).
Trecem acua la structura mult imii solut iilor lui (E); sau, ceea ce este
acelasi lucru, a solut iilor lui (E) +(I), pentru p R
k
arbitrar.

In acest scop,
vom porni de la ecuat ia omogena atasat a lui (E); adica
(E
0
) a
0
(t)x
(k)
+ a
1
(t)x
(k1)
+ ccdots + a
k1
(t)x
+ a
k
(t)x = 0.
Sa notam cu X() mult imea solut iilor lui (E
0
); adica, mult imea tuturor
funct iilor z din C
(k)
() care transforma (E
0
) ntr-o egalitate de funct ii. Pen-
tru a vedea cum este structurata aceasta mult ime, sa denim un operator
diferent ial L : C
(k)
() C() prin
(D1) L(z)(t) = a
0
(t)z
(k)
(t) + + a
k1
(t)z
(t) + a
k
(t)z(t),
t , z C
(k)
().
Nu este greu de vazut ca acesta este un operator liniar:
(P1) L(x + y) = L(x) + L(yr, L(x) = L(x), R, x, y C
(k)
().
244 Mihai Turinici
Combinand aceasta cu faptul ca
(P2) X() = z C
(k)
(); L(z) = 0
este clar ca X() apare ca subspat iu liniar al lui C
(k)
(). Chestiunea care
se pune acum este aceea a dimensiunii acestui subspat iu. Pentru aceasta, sa
mai denim un operator diferent ial W : C
(k)
()(C())
k
, prin formula
(D2) W(z)(t) = (z(t), z
(t), ..., z
(k1)
(t))
, t , z C
(k)
().
Urmatorul rezultat (dat far a demonstrat ie) se va dovedi util pentru scopurile
noastre:
Teorema 6.3.4 Fie y
1
, .., y
k
un numar de k solut ii din C
(k)
(), ale ecuat iei
omogene (E
0
). Armat iile urmatoare sunt echivalente:
(P3) y
1
, .., y
k
este liniar independent n C
(k)
().
(P4) matricea [Wy
1
(t), .., Wy
k
(t)] este nesingulara pentru orice t .
(P5) matricea [Wy
1
(t
0
), .., Wy
k
(t
0
)] este nesingulara (pentru un t
0
).
Putem da un raspuns complet la ntrebarea formulata anterior.
Teorema 6.3.5 Mult imea X() a solut iilor ecuat iei omogene (E
0
) formeaza
un subspat iu kdimensional al spat iului C
(k)
().
Demonstrat ie. Am aratat deja ca X() este un subspat iu liniar. Fie
e
1
, ..., e
k
baza canonica din R
k
. De asemenea, e t
0
un element xat din
. Pentru ecare i 1, ..., k notam cu y
i
solut ia, din C
(k)
(), a probdemei
Cauchy
L(y
i
) = 0, W(y
i
)(t
0
) = e
i
.
Arat am ca y
1
, ..., y
k
formeaza o baza n spat iul X(); vom numi aceasta
sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei omogene (E
0
).

In primul rand, din
[Wy
1
(t
0
), ..., Wy
k
(t
0
)] = I, (matricea unitate din /(k))
si teorema precedenta, y
1
, ..., y
k
este un sistem liniar independent n X().
Fie acum y X() o solut ie arbitrara a lui (E
0
). Avem
Wy(t
0
) = y(t
0
)W(y
1
)(t
0
) + + y
(k1)
(t
0
)W(y
k
)(t
0
)
(din descompunerea dupa o baza). De aici,( combin and cu partea de unicitate
din Teorema 6.3.3),
y = y(t
0
)y
1
+ y
(t
0
)y
2
+ + y
(k1)
(t
0
)y
k
.
Putem acum sa ne ntoarcem la problema structurii mult imii solut iilor
ecuat iei neomogene (E). Avem n acest sens
(R1) x(t) = C
1
y
1
(t) + + C
k
y
k
(t) + z(t), t ,
unde C
1
, ..., C
k
sunt constante arbitrare, y
1
(t), ..., y
k
(t) este un sistem fun-
damental de solut ii ale ecuat iei omogene (E
0
), iar z(t) o solut ie particulara
a ecuat iei neomogene (E), reprezinta expresia solut iei generale a ecuat iei
neomogene (E).
Demonstrat ie. Nu avem decat sa observam ca diferent a dintre doua solut ii
ale lui (E) este o solut ie a ecuat iei omogene (E
0
).
O problema naturala care se pune n acest context este aceea a deter-
minarii unei solut ii particulare ale ecuat iei neomogene (E). Se poate obt ine
o asemenea solut ie prin asanumita metoda a variat iei constantelor daca
se cunoaste un sistem fundamental de solut ii y
1
, ..., y
k
, ale ecuat iei omogene
(E
0
). Anume, sa caut am solut ia n chestiune z, sub forma
(R2) z(t) = C
1
(t)y
1
(t) + + C
k
(t)y
k
(t),
unde funct iile derivabile C
1
(t), ..., C
k
(t) urmeaza a determinate. Mai exact,
sa impunem acestor funct ii condit iile (pentru tot i t )
(C2)
_
_
y
1
(t)C
1
(t) + + y
k
(t)C
k
(t) = 0
............................................................
y
(k2)
1
(t)C
1
(t) + + y
(k2)
k
(t)C
k
(t) = 0
y
(k1)
1
(t)C
1
(t) + + y
(k1)
k
(t)C
k
(t) = b(t)/a
0
(t).
Matricea acestui sistem este nesingulara, n baza Teoremei 6.3.4. Deci sis-
temul are solut ia unica C
1
(t), ..., C
k
(t) si ca atare se poate gasi (prin inte-
grare) sistemul de funct ii C
1
(t), ..., C
k
(t) care sa satisfaca aceste condit ii.
246 Mihai Turinici
Se arata acum usor ca funct ia z(t), data de (R2), este o solut ie a ecuat iei
neomogene (E); nu mai dam alte detalii.
Un caz particular important pentru aplicat ii este acela n care funct iile
coecient a
0
(t), ..., a
k
(t) sunt constante. Este vorba deci de ecuat ia
(E) a
0
x
(k)
+ a
1
x
(k1)
+ + a
k1
x
+ a
k
x = b(t), t ,
unde a
0
, ..., a
k
sunt numere reale date, cu a
0
,= 0.

In acest caz, chestiunea
determinarii unui sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei omogene asociate
(E
0
) a
0
x
(k)
+ a
1
x
(k1)
+ + a
k1
x
+ a
k
x = 0
cat si aceea a determinarii unei solut ii particulare ale ecuat iei (neomogene)
(E) capat a unele aspecte specice, descrise mai jos.
(A). Relativ la ecuat ia omogena (E
0
), sa asociem acesteia urmatoarea ecuat ie
algebrica (numita caracteristica) peste corpul complex C
(EC) a
0
k
+ a
1
k1
+ + a
k1
+ a
k
= 0.
Notam cu P() polinomul din partea stang a
P() = a
0
k
+ a
1
k1
+ + a
k1
+ a
k
, C.
Daca este o radacin a reala de multiplicitate r a ecuat iei caracteristice:
P() = 0, ..., P
(r1)
() = 0, P
(r)
() ,= 0
atunci, asociem acesteia funct iile
x
1
(t) = e
t
, ..., x
r
(t) = t
r1
e
t
, t R.
Iar daca = +i (deci si conjugata ei,

= i) este o radacin a complexa
de multiplicitate r, a ecuat iei caracteristice:
P() = 0, P
() = 0, ..., P
(r1)
() = 0, P
(r)
() ,= 0
P(
) = 0, P
) = 0, ..., P
(r1)
(
) = 0, P
(r)
(
) ,= 0,
atunci, asociem acesteia funct iile
_
x
1
(t) = e
t
cos t, ..., x
r
(t) = t
r1
e
t
cos t
x
r+1
(t) = e
t
sin t, ..., x
2r
(t) = t
r1
e
t
sin t, t R.
Am ajuns astfel ca, la cele k rad acini ale ecuat iei caracteristice (EC) (ecare
numarat a de atatea ori cat arata multiplicitatea ei) sa asociem un numar de
k funct ii x
1
, ..., x
k
(printr-o renumerotare a celor scrise anterior).
Teorema 6.3.7 Sistemul de funct ii astfel determinat este un sistem funda-
mental de solut ii ale ecuat iei omogene (E
0
).
Demonstrat ie. (Schit a) Pentru prima parte ne vom limita doar la radacini
reale. Reamintim formula lui Leibniz de derivare (succesiva) a unui produs
de funct ii
(z w)
(r)
(t) =
r
h=0
C
h
r
z
(rh)
(t)w
(h)
(t), t , r = 0, 1, ...
Fie acum numar real arbitrar iar m, num ar natural. Avem atunci, pentru
orice r 0, ..., k,
d
r
dt
r
(t
m
e
t
)=
_
r
h=0
C
h
r
d
h
dt
h
(t
m
)
rh
_
e
t
=
_
m
h=0
C
h
m
t
mh
d
h
d
h
(
r
)
_
e
t
.
(Se vor luan discut ie cazurile r msi r < m.)

Inmult indn aceasta formul a
cu a
kr
si adunand rezultatele pentru toate valorile lui r, avem
L(t
m
e
t
) =
_
m
h=0
C
h
m
t
mh
P
(h)
()
_
e
t
.
Deci, daca = este rad acin a reala de multiplicitate r, a ecuat iei caracte-
ristice (EC), atunci funct iile asociate sunt solut ii ale ecuat iei omogene (E
0
).
(Analog se va proceda si la cazul complex.) Pentru a doua parte, vom admite
si aici pentru simplitate ca avem de a face doar cu radacini reale. Sa
presupunem, prin reducere la absurd, ca funct iile x
1
(t), ..., x
k
(t) nu ar liniar
independente n C
(k)
(). Ar exista deci constantele
1
, ...,
k
, nu toate nule,
asa ca
1
x
1
(t) + +
k
x
k
(t) = 0, t .
Putem transforma aceasta relat ie n
(R3) Q
1
(t)e
1
t
+ + Q
r
(t)e
r
t
= 0, t .
unde polinoamele Q
1
(t), ..., Q
r
(t) nu sunt identic nule, iar
1
, ...,
r
sunt ra-
dacinile reale, distincte doua cate doua, ale ecuat iei caracteristice, de mul-
tiplicitat i m
1
, ..., m
r
, respectiv (unde m
1
+ + m
r
= k).

Inmult im relat ia
(R3) cu e
1
t
si notam
2
1
=
2
,...,
r
1
=
r
. Avem, deci,
Q
1
(t) + Q
2
(t)e
2
t
+ + Q
r
(t)e
r
t
= 0, t .
248 Mihai Turinici
Derivand aceasta identitate de un num ar sucient de ori (mai exact,de
gr(Q
1
) + 1 ori), obt inem
U
2
(t)e
2
t
+ + U
r
(t)e
r
t
= 0, t ,
unde U
2
(t), ..., U
r
(t) sunt polinoame de grad respectiv egal cu al polinoamelor
Q
2
(t), ..., Q
r
(t). (Am folosit aici faptul ca
2
, ...,
r
sunt nenule.) Acum,
numerele
2
, ...,
r
sunt din nou distincte doua cate doua. Se poate relua
deci rat ionamentul precedent etc. Ajungem n nal la o relat ie de forma
(R4) V
r
(t)e
r
t
= 0, t
unde V
r
(t) este un polinom de grad egal cu acela al lui Q
r
(t), iar
r
,= 0.
Acest lucru este ns a imposibil. Contradict ia la care am ajuns demonstreaza
armat ia si, odata cu ea, teorema.
Exemplu. Sa se rezolve ecuat ia diferent iala omogena
x
+ x
5x
+ 3x = 0.
Ecuat ia caracteristica asociata acesteia este
3
+
2
5 + 3 = 0, cu rad acinile
1
=
2
= 1,
3
= 3.
Solut ia generala a ecuat iei noastre este deci
x(t) = C
1
e
t
+ C
2
te
t
+ C
3
e
3t
, t R,
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare. Acestea pot unic determinate
printr-o condit ie init ial a impusa solut iei Astfel, de pilda, daca se mai cere n
plus
x(2) = 0, x
(2) = 1, x
(2) = 1
atunci sistemul care da constantele n cauza este
C
1
e
2
+ 2C
2
e
2
+ C
3
e
6
= 0,
C
1
e
2
+ 3C
2
e
2
3C
3
e
6
= 1,
C
1
e
2
+ 4C
2
e
2
+ 9C
3
e
6
= 1
cu solut iile
C
1
=
1
20
e
2
, C
2
=
1
10
e
2
, C
3
=
3
20
e
6
.
Rezulta solut ia
x(t) =
1
20
e
t2
1
10
te
t2
+
3
20
e
3(t2)
, t R
care satisface ecuat ia si condit iile init iale impuse.
(B).
In ce priveste determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei diferent iale

neomogene (E), metoda generala de lucru este, dupa cum am aratat, aceea
a variat iei constantelor; aceasta este posibil aici, deoarece dispunem de un
sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei omogene. Exista nsa anumite
situat ii cand solut ia particularan chestiune poate determinatantr-un mod
mai simplu. Acestea se refera la termenii liberi de forma
b(t) = (M(t) cos t + N(t) sin t)e
t
, t R
unde M(t), N(t) sunt polinoame cu coecient i reali iar , constante reale
(cazurile = 0 sau = 0 ind permise).

In adevar, sa notam m =
maxgr (M), gr (N) si sa presupunem ca numarul = +i este radacin a,
de multiplicitate r, pentru ecuat ia caracteristica asociata. (Desigur, cand
r = 0, aceasta ar nsemna ca num arul n cauza nu este de fapt radacin a a
ecuat iei caracteristice). Exista atunci posibilitatea de a determina o solut ie
particulara a ecuat iei neomogene (E), de forma
z(t) = t
r
(U(t) cos t + V (t) sin t)e
t
, t R
unde U(t) si V (t) sunt polinoame de grad cel mult m, care urmeaza a
determinate. Anume, daca t inem cont de o formul a anterioara, avem
L(z)(t) = (U
(t) cos t + V
(t) sin t)e

t
, t R
unde U
(t), V
(t) sunt polinoame de grad cel mult m, ai caror coecient i

depind liniar de aceia ai polinoamelor init iale U(t), V (t). Din identit at ile
U
(t) = M(t), V
(t) = N(t), t R,
rezulta atunci coecient ii polinoamelor M(t), N(t), prin rezolvari de sisteme
algebrice liniare. Si astfel, solut ia particulara z, a ecuat iei noastre a fost
determinata.
Exemplu. Sa se rezolve ecuat ia neomogena
x
2x
+ x
2x = (t + 1)e
3t
.
250 Mihai Turinici
Ecuat ia neomogena asociata
x
2x
+ x
2x = 0
are ecuat ia caracteristica
3
2
2
+ 2 = 0, cu rad acinile
1
= 2,
2
= i,
3
= i.
Un sistem fundamental de solut ii pentru aceasta este
x
1
(t) = e
2t
, x
2
(t) = cos t, x
3
(t) = sin t.
Deci, solut ia generala a ecuat iei omogene este
y(t) = C
1
e
2t
+ C
2
cos t + C
3
sin t
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare. Cautam acum o solut ie particulara
a ecuat iei init iale de forma
z(t) = (t + )e
3t
, t R.
(Aceasta deoarece = 3 nu este radacin a a ecuat iei caracteristice.) Avem
z
(t) = (3t + + 3)e

3t
,
z
(t) = (9t + 6 + 9)e

3t
,
z
(t) = (27t + 27 + 27)e

3t
.
Inlocuind n ecuat ia neomogena init ial a, ajungem la identitatea

(10t + 16 + 10)e
3t
= (t + 1)e
3t
.
Egaland coecient ii termenilor asemenea, gasim
10 = 1, 16 + 10 = 1
_
= =
1
10
, =
3
50
_
Deci solut ia particulara este de forma

z(t) =
_
1
10
t
3
50
_
e
3t
, t .
In acest caz, solut ia generala a ecuat iei noastre este urmatoarea

x(t) = C
1
e
2t
+ C
2
cos t + C
3
sin t +
_
1
10
t
3
50
_
e
3t
, t R,
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare.
Sa observam n nal ca, daca ecuat ia init iala s-ar modicat n
x
2x
+ x
2x = (t + 1)e
2t
atunci, o solut ie particulara a acesteia s-ar cautat de forma
z(t) = t(t + )e
2t
, t R.
Aceasta deoarece = 2 apare ca radacin a (simpla) a ecuat iei caracteristice.
Alte situat ii de acest fel pot tratate n mod aseman ator.
6.3.5 Sisteme diferent iale liniare
Numim sistem diferent ial liniarn k funct ii necunoscute, orice sistem diferent ial
de forma
(S)
_
_
x
1
= a
11
(t)x
1
+ + a
1k
(t)x
k
+ b
1
(t)
...............................................................
x
k
= a
k1
(t)x
1
+ + a
kk
(t)x
k
+ b
k
(t)
unde funct iiile a
ij
(t), 1 i, j k si b
i
(t), 1 i k sunt continue pe un
interval deschis . Ca de obicei, un asemenea sistem se asociaza cu condit ia
init iala
(J) x
1
(t
0
) = x
0
1
, ..., x
k
(t
0
) = x
0
k
unde t
0
este un element din , iar x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
k
)
, un vector din spat iul

R
k
. Cu privire la problema Cauchy (S)+(J) ne intereseaz a aici doua aspecte
(i) existent a si unicitatea solut iei (pentru x
0
xat n R
k
)
(ii) structura mult imii solut iilor (pentru x
0
arbitrar n R
k
).
In ce priveste primul aspect, sa notam ca funct iile

f
i
(t, x
1
, ..., x
k
) = a
i1
(t)x
1
+ + a
ik
(t)x
k
+ b
i
(t),
t , (x
1
, ..., x
k
) R
k
, 1 i k
sunt continue pe domeniul lor de denit ie = R
k
si local lipschitziene
n raport cu intervalul . Deci, conform rezultatelor anterioare, problema
Cauchy (S) + (J) admite un sistem unic de solut ii t x
i
(t), 1 i k,
denite pe ntreg intervalul . Mai exact, sa introducem notat iile
A(t) = (a
ij
(t)), b(t) = (b
1
(t), ..., b
k
(t))
, x(t) = (x
1
(t), ..., x
k
(t))
, t .
252 Mihai Turinici
Problema Cauchy (S) + (J) devine astfel o problema vectorial a
(E) x
(t) = A(t)x(t) + b(t)

(I) x(t
0
= x
0
.
In acest caz, rezultatele citate ne arata ca exista o singura funct ie vectorial a

x n (C
(1)
())
k
, ce veric a (E) + (I).
Trecem acum la structura mult imii solut iilor lui (S)+(J) (sau, echivalent,
(E) + (I)). Pentru aceasta, este necesar sa ncepem cu sistemul omogen
asociat lui (S)
(S
0
)
_
_
x
1
= a
11
(t)x
1
+ + a
1k
(t)x
k
...................................................
x
k
= a
k1
(t)x
1
+ + a
kk
(t)x
k
.
sau, ntr-o scriere vectorial a (cu notat iile anterioare)
(E
0
) x
= A(t)x.
Sa notam si aici prin X() mult imea solut iilor din (C
(1)
())
k
ale sistemului
(S
0
). Nu este greu de vazut ca aceasta apare ca spat iu liniar (mai exact, un
subspat iu liniar al lui (C
(1)
())
k
). Chestiunea care se pune este precizarea
dimensiunii acestui spat iu. Urmatorul rezultat (dat fara demonstrat ie) se va
dovedi util n acest sens.
Teorema 6.3.8 Fie
y
1
= (y
1
, ..., y
k
)
, ..., y
k
= (y
k1
, ..., y
kk
)
solut ii din (C
(1)
())
k
ale sistemului diferent ial omogen (S
0
).
Armat iile urmatoare sunt echivalente
(P1) y
1
, ..., y
k
sunt liniar independente n (C
(1)
())
k
.
(P2) matricea [y
1
(t), ..., y
k
(t)] este nesingulara pentru orice t .
(P3) matricea [y
1
(t
0
), ..., y
k
(t
0
)] este nesingulara pentru un t
0
.
Suntem acum n masura sa dam raspunsul la ntrebarea pusa anterior.
Teorema 6.3.9 Mult imea X() a solut iilor sistemului omogen (S
0
) formea-
za un subspat iu kdimensional al lui (C
(1)
())
k
.
Demonstrat ie. (Schit a) Fie t
0
element xat. Pentru ecare i
1, ..., k, sa notam cu y
i
solut ia din (C
(1)
())
k
a problemei Cauchy
x
= A(t)x, x(t
0
) = e
i
.
(Aici, e
1
, ..., e
k
este baza canonica din R
k
.) Din
[y
1
(t
0
), ..., y
k
(t
0
)] = I (matricea unitate din /(k))
si rezultatul precedent, y
1
, ..., y
k
apare ca un sistem liniar independent n
X(). Vom numi acesta sistem fundamental de solut ii ale lui (S
0
). Fie acum
y = (y
1
, ..., y
k
)
, o solut ie arbitrara a lui (S

0
). Avem
y(t
0
) = y
1
(t
0
)y
1
(t
0
) + + y
k
(t
0
)y
k
(t
0
).
De aici si din partea de unicitate a Teoremei 6.3.3,
y = y
1
(t
0
)y
1
+ + y
k
(t
0
)y
k
.
Aceasta ncheie demonstrat ia.
Putem acum sa ne ntoarcem la problema structurii mult imii solut iilor
sistemului neomogen (S).

In acest sens avem imediat
(R1) x(t) = C
1
y
1
(t) + C
k
y
k
(t) + z(t), t
unde C
1
, ..., C
k
sunt niste constante arbitrare, y
1
(t), ..., y
k
(t) este un sis-
tem fundamental de solut ii ale sistemului omogen (S
0
), iar z(t) o solut ie
particulara a sistemului neomogen (S), reprezinta expresia solut iei generale
a sistemului neomogen (S).
O problema naturala care se pune n acest cadru este aceea a determinarii
unei asemenea solut ii particulare. Se poate face aceasta, daca dispunem de
un sistem fundamental de solut ii ale sistemului omogen (S
0
). Anume,
y
1
(t) =
_
_
_
y
11
(t)
........
y
1k
(t)
_
_
_, ..., y
k
(t) =
_
_
_
y
k1
(t)
........
y
kk
(t)
_
_
_
ind un asemenea sistem, sa cautam respectiva solut ie sub forma
254 Mihai Turinici
(R2) z(t) = C
1
(t)y
1
(t) + C
k
(t)y
k
(t), t
unde funct iile derivabile C
1
(t), ..., C
k
(t) urmeaza a determinate din sistemul
liniar derivat
(SD) C
1
(t)y
1
(t) + + C
k
(t)y
k
(t) = b(t), t .
Matricea asociata sistemului acesta este nesingulara,conform alegerii func-
t iilor y
1
(t), ..., y
k
(t). Deci sistemul (SD) are solut ie unica C
1
(t),...,C
k
(t); iar
aceasta, prin integrare, permite determinarea funct iilor C
1
(t), ...,C
k
(t).Se
poate acum arata usor ca funct ia z data de (R2) verica ntr-adev ar sistemul
neomogen (S); si cu aceasta, armat ia reiese.
Un caz particular, important pentru aplicat ii este acela n care funct iile
coecient a
ij
(t), 1 i, j k sunt constante. Este vorba deci de sistemele
diferent iale liniare
(S)
_
_
x
1
= a
11
x
1
+ + a
1k
x
k
+ b
1
(t), t
.................................................................
x
k
= a
k1
x
1
+ + a
kk
x
k
+ b
k
(t), t
sau vectorial (cu notat ia A = (a
ij
))
(E) x
= Ax + b(t), t .
Aspectul care trebuie subliniat aici este acela al determinarii directe a unui
sistem fundamental de solut ii pentru sistemul omogen
(S
0
)
_
_
x
1
= a
11
x
1
+ + a
1k
x
m
..........................................
x
k
= a
k1
x
1
+ + a
kk
x
k
sau, echivalent, pentru ecuat ia vectorial a omogena
(E
0
) x
= Ax.
Mai exact, din ultima ecuat ie avem, prin derivari succesive,
x
(n)
= A
n
x, n = 1, 2, ...
Sa introducem polinomul caracteristic al lui A:
P() = det(A I) = (1)
k
k
+ r
1
k1
+ + r
k1
+ r
k
, C.
Conform teoremei CayleyHamilton (Sect iunea 1.3.3), P(A) = 0; adica
(1)
k
A
k
+ r
1
A
k1
+ + r
k1
A + r
k
I = 0.
De aici, cu formulele deja scrise, deducem
(1)
k
x
(k)
+ r
1
x
(k1)
+ + r
k1
x
+ r
k
x = 0.
Adica, toate funct iile componente (x
1
(t), ..., x
k
(t)) ale funct iei vectoriale x(t)
satisfac una si aceeasi ecuat ie diferent iala liniara de ordinul k cu coecient i
constant i. Aceasta permite determinarea unui sistem fundamental de solut ii
pentru sistemul (S
0
) si deci scrierea solut iei acestuia.
Exemplu. Sa se rezolve sistemul diferent ial
x
= x + 3y, y
= 3x + 5y.
Matricea sistemului si polinomul ei caracteristic sunt
A =
_
1 3
3 5
_
; P() = det
_
1 3
3 5
_
=
2
4 + 4.
Rezulta ca ambele componente satisfac ecuat ia
x
4x
+ 4x = 0, y
4y
+ 4y = 0.
Ecuat ia caracteristica (data de polinomul caracteristic) este
2
4 + 4 = 0, cu rad acinile
1
=
2
= 2.
Rezulta de aici forma componentelor sistemului
x(t) = C
1
e
2t
+ C
2
te
2t
, y(t) = C
3
e
2t
+ C
4
te
2t
unde C
1
, C
2
, C
3
, C
4
sunt constante. Pentru a reduce (la doua) num arul aces-
tora, veric am sistemul init ial cu aceste funct ii si avem identit at ile
_
2C
1
e
2t
+ C
2
(1 + 2t)e
2t
= (C
1
e
2t
+ C
2
te
2t
) + 3(C
3
e
2t
+ C
4
te
2t
)
2C
3
e
2t
+ C
4
(1 + 2t)e
2t
= 3(C
1
e
2t
+ C
2
te
2t
) + 5(C
3
e
2t
+ C
4
te
2t
)
Identicand coecient ii pe lang a e
2t
si te
2t
, rezulta sistemul
2C
1
+ C
2
= C
1
+ 3C
3
, 2C
2
= C
2
+ 3C
4
,
2C
3
+ C
4
= 3C
1
+ 5C
3
, 2C
4
= 3C
2
+ 5C
4
.
256 Mihai Turinici
Se obt ine solut ia (depinzand de parametrii , )
C
1
= , C
2
= 3 3, C
3
= , C
4
= 3 3.
Si de aici gasim expresia solut iei sistemului omogen
x(t) = e
2t
+ (3 3)te
2t
, y(t) = e
2t
+ (3 3)te
2t
sau, sub o forma matriciala,
_
x(t)
y(t)
_
=
_
(1 3t)e
2t
3te
2t
3te
2t
(1 + 3t)e
2t
__

Cu aceasta ocazie am obt inut si un sistem fundamental de solut ii ale sistemu-

lui omogen
v(t) =
_
1 3t
3t
_
e
2t
, w(t) =
_
3t
1 + 3t
_
e
2t
.
Sa notam cu aceasta ocazie ca, deoarece
v(0) =
_
1
0
_
, w(0) =
_
0
1
_
matricea funct ionala obt inut a punand una lang a alta coloanele celor doua
solut ii este tocmai matricea exponent iala (vezi Sect iunea 4.4.4):
e
At
= [v(t), w(t)] =
_
(1 3t)e
2t
3te
2t
3te
2t
(1 + 3t)e
2t
_
In ne, relativ la determinarea unei solut ii particulare a sistemului nneo-

mogen, metoda generala a fost deja expusa la cazul neconstant. Exista si
aici posibilitatea de gasire mai directa a acesteia, pentru termeni liberi de
forma
b(t) = (P(t) cos t + Q(t) sin t)e
t
unde P(t) si Q(t) sunt polinoame cu coecient i vectoriali. Anume, se va
cauta respectiva solut ie de o forma apropiata celei deja scrise; nu mai dam
alte detalii.
1. Sa se integreze ecuat iile diferent iale
(a) x
=
2t
t
2
1
x
2
; (b) x
=
x
t
e
x
t
(c) x
=
x + t 2
x t 4
; (d) x
+ 2tx 2te
t
2
= 0
(e) x
=
x
t
t
x
3
e
t
; (f) x
= x
2
2xe
t
+ e
2t
+ e
t
.
(Indicat ie.(c): Se face schimbarea de funct ie si de variabil a s = t+1, y = x3;
(f):Se face schimbarea de funct ie x = y + e
t
).
2. Sa se calculeze primele trei aproximante succesive pentru solut ia pro-
blemei Cauchy
x
= 2t + 3x
4
, x(0) = 0; t [1, 1], x R.
3. Sa se rezolve ecuat ia diferent iala
x
5x
+ 4x = b(t), t > 0
pentru urmatoarele alegeri de termen liber
b(t) = t
2
+ 1; b(t) = te
t
; b(t) = ln(t + 1); b(t) = t + 4
t
.
4. Sa se rezolve problema
x
9x = t, x(0) = 0, x
(1) = 0.
5. Sa se arate ca orice solut ie, x, a ecuat iei
x
+ 2x
+ 2x = (t
2
+ t + 1)e
kt
, unde k > 0,
are proprietatea lim
t
x(t) = 0.
6. Sa se rezolve sistemele (omogene)
(a) x
= 3x 2y, y
= 4x y;
(b) x
= 2x y z, y
= x z, z
= 3x y 2z.
258 Mihai Turinici
7. Sa se rezolve sistemele (neomogene)
(a) x
= 2x + y + 2e
t
, y
= x + 2y 3e
4t
;
(b) x
= y 5 cos t, y
= 2x + y.
(Indicat ie. Se va folosi metoda eliminarii.)
8. Sa se rezolve sistemul diferent ial cu derivate de ordin superior
x
+ 5x
+ 2y
+ y = 0, 3x
+ 5x + y
+ 3y = 0.
(Indicat ie. Se va folosi si aici metoda eliminarii.)
9. Sa se calculeze matricea exponent ial a e
At
pentru matricile
(a) A =
_
0 1
1 0
_
, (b) A =
_
_
_
0 1 0
0 0 0
0 0 2
_
_
_
(Indicat ie. Se va rezolva sistemul diferent ial care o deneste.)
6.4 Gestiunea stocurilor
6.4.1 Terminologie si notat ii
Orice activitate de product ie (respectiv, de desfacere) presupune asigurarea
de resurse (respectiv, produse). Consumul acestora se face n mod continuu;
dar, rennoirea lor, n mod discret (la anumite momente).

Int elegem prin
stoc cantitatea de resurse (respectiv, produse) care exista ntre momentele
de rennoire a lor. Urmatoarele elemente principale ntervin n analiza unei
asemenea probleme
(i) Cererea de produse (din partea beneciarilor)
(ii) Costuri asociate diferitelor operat ii.
Acestea din urma sunt de mai multe feluri:
(A) Costul de lansare a comenzii (independent de cantitatea de produse
comandata); l vom nota prin K.
(B) Costul de achizit ie (valoarea la care este evaluat a o unitate din pro-
dusul respectiv); se va nota prin c.
(C) Costul de stocare (valoarea stocarii unei unitat i din acel produs n
unitatea de timp); vom nota prin h aceasta marime.
(D)Costul de penalizare (valoarea care se pierde prin lipsa din stoc a unei
unitat i de produs n unitatea de timp); l vom nota prin b.
In analiza unui sistem de stoc se folosesc anumite reguli de decizie care

stabilesc cand si cat de mari trebuie sa e comenzile de reaprovizionare;
vom numi acestea politici de stoc. Una din cele mai ntalnite politici de
stoc este aceea de tip (u, U). Semnicat ia ei este urmatoarea: cand stocul
atinge nivelul u, se face o reaprovizionare pana la atingerea nivelului U.
Variabilele u si U se numesc variabile de decizie.
Obiectivele teoriei stocurilor sunt esent ial legate de timpul de funct ionare
a sistemului, numit perioada orizont. Anume, pentru cazul unei perioade or-
izont innita, obiectivul de urmarit este minimizarea costului mediu sau ma-
ximizarea beneciului mediu pe unitatea de timp. Iar, n cazul unei perioade
orizont nita, se pune problema minimizarii costului total sau maximizarii
beneciului total pe acea perioada.
Din punct de vedere dinamic, un sistem de stoc poate imaginat prin
miscarea unui produs catre interiorul si, ulterior, catre exteriorul unui
punct de stocare. Sa facem notat ia
(D1) S(t) = nivelul stocului la momentul t 0.
O valoare pozitiva pentru S(t) indica existent a unui stoc (real); iar o valoare
negativa pentru S(t) arata lipsa de stoc. Daca mai notam
S
(+)
(t) = max(S(t), 0), S
()
(t) = max(S(t), 0)
avem identitatea
S(t) = S
(+)
(t) S
()
(t), t 0.
Aici, S
(+)
(t) este tocmai stocul disponibil la momentul t, iar S
()
(t), lipsa
de stoc la momentul t. Momentul t = 0 l consideram, de regula, momentul
intrarii n funct ie a sistemului.
O problema importanta care se pune aici este aceea a evolut iei n timp a
nivelului de stoc. De obicei, aceasta se rezolva prin
(a) modele discrete (ecuat ii cu diferent e)
(b) modele continue (ecuat ii diferent iale).
260 Mihai Turinici
Sa ne referim la cel de-al doilea caz. Cel mai simplu model de stoc este acela
denit de ecuat ia (de balant a)
S
(t) = p(t) q(t), t 0

unde, prin denit ie, am pus (pentru tot i t 0)
(D2)
_
p(t) = rata intrarii n stoc la momentul t
q(t) = rata iesirii din stoc la momentul t
Se obt ine formula stocului (raportata la timp)
(R1) S(t) = S(0) +
_
t
0
(p() q())d, t 0.
Un caz mai complicat este acelan care o anumita parte din produsul stocat se
pierde, din cauze obiective. (Un exemplu ar acela al produselor perisabile.)
In acest caz, modelul de stoc este denit de ecuat ia de balant a

(R2) S
(t) + S(t) = p(t) q(t), t 0,

unde p(t), q(t) au semnicat iile anterioare, iar > 0 este factorul de de-
preciere al produsului. Prin rezolvarea ecuat iei diferent iale aparute, obt inem
formula stocului
S(t) = S(0)e
t
+
_
t
0
e
(t)
(p() q())d, t 0.
Desigur, alte situat ii pot implica si modele de balant a mai complicate (si
deci, formule de stoc mai complicate). Ne vom margini ns a doar la cele
deja scrise.
6.4.2 Model de stoc cu perioada xa
si cerere constanta
Consideram un sistem de stoc n ipotezele urmatoare:
(C1) sistemul are perioada orizont innita, compusa din cicluri aproviziona-
reconsum identice, de lungime ;
(C2) politica de stoc este de tip (u, U) cu 0 u < U (deci, nu se admit
lipsuri din stoc);
(C3) comanda de aprovizionare de marime z = Uu este satisfacut a imediat
(p(t) = 0, 0 t );
(C4) rata de consum din stoc este constant a (q(t) = q, 0 t ).
Se cunosc:
costul de lansare a comenzii (K);
costul de achizit ie (c);
costul de stocare (h).
In aceste condit ii se cere sa se determine variabilele de decizie (u, U) astfel

nc at costul total mediu (de aprovizionare si stocare) pe unitatea de timp
sa e minim.
Pentru rezolvare vom porni de la gracul nivelului de stoc
-
6
S
U
u
O 2 3
t
.....
Din condit iile problemei rezulta formula stocului
(R1) S(t) = u + z qt, 0 t .
Intrucat S() = u, trebuie sa avem z = q sau =

z
q
; iar aceasta ne da
lungimea ciclului. Costul de aprovizionare pe ciclu este K + cz; deci, pe
unitate de timp, acesta este
(R2) C
1
=
1
(K + cz) =
K
+ c
z
= K
q
z
+ cq.
Costul de stocare pe ciclu este
h
_

0
S()d = h
_

0
(u + z q)d = h
_
u +
z
2
_
;
si, deci, pe unitate de timp, acesta este
262 Mihai Turinici
(R3) C
2
=
1
h
_
u +
z
2
_
= h
_
u +
z
2
_
Urmeaza de aici ca, costul total mediu (de aprovizionare si stocare) pe uni-
tatea de timp este
F(u, z) = C
1
+ C
2
= K
q
z
+ cq + h
_
u +
z
2
_
, u 0, z > 0.
Problema formulat a init ial se transcrie acum astfel
(P) minF(u, z); u 0, z > 0.
Aceasta este o problema de programare neliniara cu restrict ii inegalitat i
(Sect iunea 5.4.2). Concret, restrict iile sunt date de funct ia
g(u, z) = u, u, z R
iar domeniul comun al funct iilor F si g este
D = u, z R; z > 0 (parte deschis a din R
2
).
Suntem deci n condit iile aplicarii condit iilor necesare KuhnTucker. Putem
ns a proceda si mai simplu. Anume, cu notat ia F(0, z) = G(z) si evaluarea
F(u, z) G(z), u 0, z > 0
se poate spune ca (P) este reductibila la problema
(P
0
) minG(z) = K
q
z
+ cq + h
z
2
; z > 0
care apare ca problema de extrem liber. Avem
G
(z) = 0 =
Kq
z
2
+
h
2
= 0 =z
2Kq
h

In concluzie, solut ia optima a problemei este (u
= 0, U
= z
) cu z
dat de
formula dinainte. Valoarea minima a funct iei obiectiv este atunci
(R4) F(u
, z
) = cq +
2Kqh.
Rezulta de aici si timpul optim ntre doua comenzi consecutive
(R5)
=
z
q
=
2K
hq

Exemplu. Sa presupunem ca cererea zilnica a unui anumit material de
construct ie este
q = 20000 bucat i/zi.
De asemenea, se mai cunosc
costul de lansare a unei comenzi: K=34000 lei/lot
costul de achizit ie: C=15 lei/buc
costul de stocare: h=2 lei/(unitate de produs)(zi).
Se cere sa se determine lotul optim de marfa care trebuie comandat precum
si intervalul optim ntre doua comenzi succesive, pentru ca costul total de
aprovizionare si stocare pe unitatea de timp sa e minim.
Pentru rezolvare,aplicam formula precedent a:
u
= 0, U
2Kq
h
=
2 34000 20000
2
26000
2K
h
=
2 34000
2 20000
1, 3.
Cu alte cuvinte, cea mai economica metoda este de a face cate o comanda
de 26000 unitat i din produsul respectiv, la ecare 1,3 zile. Valoarea optima
a funct iei obiectiv corespunzatoare acestor date este
F
min
= cq +
_
2Kqh = 15 20000 +
2 34000 20000 2 = 352000 lei.

6.4.3 Model de stoc cu perioada xa,
cerere constanta si cu
posibilitatea lipsei de stoc
Sa consideram acum un sistem de stoc n ipotezele urmatoare:
(C1) sistemul are perioada orizont innita, compusa din cicluri aproviziona-
reconsum identice, de lungime ;
264 Mihai Turinici
(C2) politica de stoc este de tip (u, U) unde u < 0 < U (deci, se admit si
lipsuri din stoc);
(C3) comanda de aprovizionare de marime z = Uu este satisfacut a imediat
(p(t) = 0, 0 t );
(C4) rata de consum din stoc este constant a (q(t) = q, 0 t ).
Cunoastem si aici: costul de lansare a comenzii (K), costul de achizit ie (c),
costul de stocare (h) ; si,de asemenea,
costul de penalizare (b).
Problema care se pune este urmatoarea: sa se determine variabilele de decizie
(u, U) astfel nc at costul total mediu (de aprovizionare, stocare si penalizare)
pe unitate de timp sa e e minim.
Pentru rezolvare vom porni si aici de la gracul nivelului de stoc:
6
-
S
U
O
u
2 3
t
Din condit iile problemei rezulta imediat formula stocului
(R1) S(t) = u + z qt, 0 t .
Intrucat u < 0, va exista un moment (0, ) cu

S() = 0; deci =
u + z
q
=
U
q
In plus, evident
S(t) > 0; 0 t < ; S(t) < 0, < t .
Sau, cu niste notat ii anterior acceptate,
S
(+)
(t) =
_
u + z qt, 0 t
0, t
(formula de stoc disponibil pe perioada unui ciclu)
S
()
(t) =
_
0, 0 t
qt u z, t
(formula de stoc indisponibil pe perioada unui ciclu).
Calculam acum valoarea stocului disponibil pe perioada unui ciclu:
_

0
S
(+)
()d =
_

0
(u + z q)d = (u + z) q
2
2

Deci, costul de stocare pe unitatea de timp este
(R2) C
1
=
h
_

0
S
(+)
()d = h
_
(u + z)
2
2
_
.
Valoarea stocului indisponibil (adica, a cererii totale neonorate) pe perioada
unui ciclu este
_

0
S
()
()d =
_

(q u z)d = q
2
2
(u + z)( ).
Si, deci, costul de penalizare pe unitatea de timp va avea expresia:
(R3) C
2
=
b
_

0
S
()
()d = b
_
q
2
2
2
(u + z)

In ne, costul de aprovizionare pe unitate de timp este

(R4) C
3
=
1
(K + cz).
Urmeaza de aici ca, costul total mediu (de stocare, penalizare si transport)
pe unitatea de timp este
G(u, z) = C
1
+ C
2
+ C
3
= h
_
(u + z)
2
2
_
+
+b
_
q
2
2
2
(u + z)

_
+
1
(K + cz).
266 Mihai Turinici
Cu formulele anterioare ( =
z
q
, =
U
q
), se obt ine n nal funct ia obiectiv
(de doua variabile)
F(z, U) = cq +
Kq
z
+ h
U
2
2z
+ b
(z U)
2
2z
, z > 0, U > 0.
Problema formulat a init ial se transcrie astfel
(P) minF(z, U); z > 0, U > 0.
Aceasta este o problema de extrem liber. Pentru rezolvare, vom anula
derivatele part iale
F
z
= 0,
F
U
= 0
si rezulta sistemul de ecuat ii
Kq
z
2

h
2
_
U
z
_
2
+
b
2
_
1
_
U
z
_
2
_
= 0;
hU
z

b(z U)
z
= 0.
Solut ia acestui sistem este punctul stat ionar
z
2Kq
h
b + h
b
; U
2Kq
h
b
b + h
Pentru a studia natura acestui punct stat ionar, vom trece la calculul derivatelor
part iale de ordinul doi n punctul M = (z
, U
2
F
z
2
(M) = (2Kqh + b)
U
2
z
3
,

2
F
U
2
(M) = (h + b)
1
z
2
2
F
zU
(M) =

2
F
Uz
(M) = (h + b)
U
z
2
.
Determinant ii principali ai hessianului corespunzator sunt
1
(M) = (2Kqh + b)
U
2
z
3
> 0;
2
(M) = bh
1
z
2
> 0.
Deci, punctul stat ionar considerat este de minim. Mai obt inem n acelasi
timp nivelul minim de stoc
(R4) u
= U
2Kqh
b(b + h)
In ne,valoarea minima corespunzatoare a funct iei obiectiv este

(R5) F(z
, U
) = cq +
2Kqh
b
b + h
iar lungimea optima a unui ciclu de funct ionare are expresia
(R6)
=
z
q
=
2K
hq

b + h
b

Sa notam ca, daca pret ul de penalizare (b) tinde catre innit, sistemul de
stoc discutat se apropie de cel anterior (n care nu existau lipsuri n stoc).
Putem, de asemenea, calcula lungimea optima a intervalului n care stocul
este disponibil
(R7)
=
U
q
=
2K
hq
b
b + h
Mai obt inem de aici raportul

(R8)

=
b
b + h
_
=1

=
h
b + h
_
Aceasta serveste beneciarului la a mpune un pret de penalizare astfel nc at

produsul sa lipseasca un timp cat mai scurt din stoc.
Exemplu. Vom relua exemplul anterior, n care nsa , admitem lipsa de stoc
cu
costul de penalizare: b=4 lei/(unitate de produs)(zi).
Se cere sa se stabileasca lotul optim ce trebuie comandat si intervalul optim
ntre comenzi, astfel ca costul total de aprovizionare, stocare si penalizare pe
unitatea de timp sa e minim.
Vom aplica formulele precedente:
u
2Kqh
b(b + h)
=
2 34000 20000 2
4(4 + 2)
= 10600
U
2Kqb
h(b + h)
=
2 34000 20000 4
2(2 + 4)
= 21000
2K(b + h)
hqb
=
2 34000 (4 + 2)
2 20000 4
= 1, 5 .
268 Mihai Turinici
Cu alte cuvinte, cea mai economica metoda este urmatoarea:
cand lipsa de stoc a ajuns la 10600 bucat i,se face o comanda de
21000(-10600)=31600 bucat i cu care se acopera n primul rand lipsa respec-
tiva si apoi se consuma normal din stocul ramas. Comanda trebuie facut a la
ecare 1,5 zile.
6.4.4 Model de stoc cu perioada orizont nita
si cerere variabila
Consideram un sistem de stoc n ipotezele urmatoare:
(C1) sistemul are perioada orizont nita din n cicluri, cu caracteristici dis-
tincte, dar de aceeasi lungime ();
(C2) politica de stoc pe ecare ciclu (i) este de tip (u
i
, U
i
), cu 0 u
i
U
i

U; adica, nu se admite lipsa de stoc (u
i
0) si nici depasirea unui stoc
maxim (U
i
U);
(C3) comanda de aprovizionare pe ecare ciclu (i), de marime z
i
= U
i
u
i
este satisfacuta imediat (p
i
(t) = 0);
(C4) rata de consum pe ecare ciclu (i) este constanta (q
i
(t) = q
i
) cu q
i

U, 0 i n 1.
Se mai dau costul de lansare a comenzii (K) si, pentru ecare ciclu (i),
costul de achizit ie (c
i
),
costul de stocare (h
i
).
Problema care se pune este urmatoarea: sa se determine variabilele de
decizie (u
i
, U
i
) astfel nc at costul total (de aprovizionare si stocare) pe cele
n perioade sa e minim.
Schema evolut iei sistemului este data de diagrama de mai jos:
6
r
r
r
r
r r
r r
r
S
U
U
0
u
0
O
U
1
u
1
......
U
i
u
i
i
U
i+1
u
i+1
(i+1)
.......
-
n
t
Dupa cum se vede, avem de-a face cu un proces secvent ial de decizie. Mult imea
starilor sistemului este
(R1) X
i
= [0, U], pentru i = 0, 1, ..., n.
Sa ne oprim la un moment oarecare i, 0 i n 1. Data starea u X
i
mult imea deciziilor (z) ce se pot lua asupra acesteia este caracterizata de
condit iile
u u + z U; adica 0 z U u.
Fie z o asemenea decizie. Nivelul de stoc pe intervalul [i, (i + 1)] va avea
forma
(R2) S(t) = u + z q
i
(t i), i t (i + 1).
Cum nu avem lipsa de stoc, este necesar ca
u + z q
i
0; adica z q
i
u.
Deducem de aici mult imea starilor posibile la care se poate ajunge din starea
u X
i
prin aplicarea unei decizii z (de asemenea forma)
(R3) X
i+1
(i; u) = x [0, U]; max(0, u q
i
) x U q
i
,
0 i n 1.
Sa notam ca aceasta mult ime este nevida, deoarece
u U =u q
i
U q
i
; si,n plus,
0 U q
i
(conform ipotezei admise init ial).
Sa calculam acum costul unei tranzit ii din starea u X
i
la starea v =
u+zq
i
X
i+1
(i; u).

In primul rand, costul de aprovizionare (cu cantitatea
z) pe intervalul [i, (i + 1)] este
270 Mihai Turinici
(R4) C
(i)
1
= K + c
i
z = K + c
i
(v u + q
i
).
Apoi, costul de stocare pe acelasi interval este
(R5) C
(i)
2
= h
i
_
(i+1)
i
S()d = h
i
(u + z
q
i
2
) = h
i
(v +
q
i
2
).
Pr4n urmare, costul total al tranzit iei este
W
i
(u, v) = C
(i)
1
+ C
(i)
2
= K + c
i
q
i
+
h
i
2
q
i
2
c
i
u + (h
i
+ c
i
)v.
De acum ncolo, rezolvarea problemei se obt ine prin metodele programarii
dinamice. Mai exact, pentru ecare stare u X
i
sa notam
(D1)
_
F
i
(u) = costul minim al unei tranzit ii de stare
de forma (u, u
i+1
, ..., u
n
), unde u
n
este arbitrar n X
n
.
In baza formulelor de recurent a de tip retrospectiv ale programarii dinamice,

avem
F
i
(u) = minW
i
(u, v) + F
i+1
(v); v X
i+1
(i; u), 0 i n 2.
Aceasta ne permite ca, din aproape n aproape sa determinam funct ia de cost
minim
(D2) F
0
(u), u = stare arbitrara din X
0
.
Si astfel, problema se poate considera rezolvat a.
Exemplu. Sa presupunem ca, la ecare decada = 10 zile, cererea zilnica
a unui produs, costurile de achizit ie si costurile de stocare sunt cele date n
tabelul de mai jos:
Perioada (i) 0 1 2
rata de cerere (q
i
)
(bucat i/zi)
10 30 20
costul de achizit ie (c
i
)
(lei/bucata)
15 25 20
costul de stocare (h
i
)
(lei/(bucata)(zi))
2 4 2
Capacitatea de stocare a produsului este U = 600 bucat i, iar costul de lansare
a unei comenzi este K = 200 lei/lot. Stocul init ial este u
0
= 100 buc c3i.
Se cere sa se determine cantit at ile ce trebuie comandate la nceputul ecarei
perioade asa nc at cheltuielile lunare de aprovizionare si stocare sa e min-
ime.
Avem, deocamdata, mult imile de stari
X
0
= X
1
= X
2
= X
3
= [0, 600].
Pentru starea arbitrara u X
2
, mult imea starilor de tranzit ie nspre X
3
este
caracterizata de relat iile
X
3
(2; u) = x [0, 600]; max(0, u 100) x 500; adica
X
3
(2; u) =
_
[0, 500], daca 0 u 100
[u 100, 500], daca 100 u 600.
Costul total al tranzit iei de la starea u X
2
la starea v X
3
(2; u) este
W
2
(u, v) = 200 + 1500 + 1000 15 u + 17 v = 2700 15 u + 17 v.
Deci, costul minim al unei tranzit ii de stare de acest fel este
F
2
(u) = minW
2
(u, v); v X
3
(2; u), adica
F
2
(u) =
_
2700 15 u, daca u [0, 100]
1000 + 2 u, daca u [100, 600].
Mai departe, pentru starea arbitrara u X
1
, mult imea starilor de tranzit ie
nspre X
2
este denita de
X
2
(1; u) = x [0, 600]; max(0, u 300) x 500; adica
X
2
(1; u) =
_
[0, 300], daca 0 u 300
[u 300, 300], daca 300 u 600.
1
la starea v X
2
(1; u) este
W
1
(u, v) = 200 + 7500 + 6000 25 u + 29 v = 13700 25 u + 29 v.
Conform unei formule iterative anterioare, costul minim al unei tranzit ii de
stare (u, u
2
, u
3
) cu u
2
X
2
(1; u), u
3
X
3
(2; u
2
) este
F
1
(u) = minW
1
(u, v) + F
2
(v); v X
2
(1; u).
272 Mihai Turinici
Din expresiile anterioare, combinate cu monotonia crescatoare a funct iei v
29v + F
2
(v), gasim
F
1
(u) =
_
_
16400 25 u, u [0, 300]
3500 + 18 u, u [300, 400]
3300 + 35 u u [400, 600].
In ne, pentru starea arbitrara u X

0
, mult imea starilor de tranzit ie nspre
X
1
este caracterizata de relat iile
X
1
(0; u) = x [0, 600]; max(0, u 200) x 400; adica
X
1
(0; u) =
_
[0, 400], daca 0 u 200
[u 200, 400], daca 200 u 600].
0
la starea v X
1
(0; u) este
W
0
(u, v) = 200 + 4000 + 2000 20 u + 22 v = 6200 20 u + 22 v.
Pe baza aceleiasi formule iterative, costul minim al unei tranzit ii de stare
(u, u
1
, u
2
, u
3
) cu u
1
X
1
(0; u), u
2
X
2
(1; u
1
), u
3
X
3
(2; u
2
) este
F
0
(u) = minW
0
(u, v) + F
1
(v); v X
1
(0, u).
Din expresiile anterioare, gasim n nal
F
0
(u) =
_
21700 20 u, u [0, 500]
1700 + 20 u, u [500, 600]
In particular, pentru starea init ial a u

0
= 100 avem
F
0
(u
0
) = 21700 20 100 = 19700 .
Aceasta este deci valoarea minima a cheltuielilor lunare de
aprovizionare si stocare pentru sistemul nostru.
Sa determinam acum starile succesive (respectiv, variabilele de decizie) care
o realizeaza. Notand cu u
1
starea din X
1
(0; u
0
) care a dus la valoarea F
0
(u
0
),
avem
F
0
(u
0
) = W
0
(u
0
, u
1
) + F
1
(u
1
); sau, echivalent,
19700 = 6200 2000 + 22 u
1
+ F
1
(u
1
); de unde, u
1
= 272.
Dar u
1
= u
0
+ z
0
q
0
; si, deci,
272 = 100 + z
0
100; de unde z
0
= 272, U
0
= u
0
+ z
0
= 372.
Avem acum
F
1
(u
1
) = 16400 25 272 = 9600 .
Notand cu u
2
starea din X
2
(1; u
1
) care a dus la aceasta valoare, avem
F
1
(u
1
) = W
1
(u
1
, u
2
) + F
2
(u
2
); sau echivalent,
9600 = 13700 6800 + 29 u
2
+ F
2
(u
2
); de unde u
2
= 0.
Dar u
2
= u
1
+ z
1
q
1
; si, deci,
0 = 272 + z
1
300; de unde, z
1
= 28, U
1
= u
1
+ z
1
= 300.
In ne, avem
F
2
(u
2
) = 2700 15 0 = 2700 .
Notand cu u
3
starea din X
3
(2; u
2
) care a condus la aceasta valoare, avem
egalitatea
F
2
(u
2
) = W
2
(u
2
, u
3
), sau, echivalent,
2700 = 2700 0 + 17 u
3
; de unde, u
3
= 0.
Cum u
3
= u
2
+ z
2
q
2
, deducem
0 = 0 + z
2
200; de unde z
2
= 200, U
2
= u
2
+ z
2
= 200.
In concluzie, cea mai buna politica de urmat pentru minimizarea cheltu-

ielilor de aprovizionare si stocare este urmatoarea:
(a) La nceputul primei decade, se face o comanda de z
0
= 272 bucat i
din produsul respectiv (av and n stoc n acel moment U
0
= 372 bucat i din
acel produs) si se consuma din stoc pe aceasta perioada pan a cand nivelul
de stoc va atinge u
1
= 272 bucat i.
(b) La nceputul celei de a doua decade, se face o comanda de z
1
= 28
bucat i din produsul respectiv (avandn stoc U
1
= 300 bucat i n acel moment)
si se consuma din stoc pe aceasta perioada pana la nivelul u
2
= 0 bucat i.
(c) La nceputul celei de a treia decade, se face o comanda de z
2
= 200
bucat i din produsul respectiv (avand n stoc, n acel moment, U
2
= 200
bucat i din acel produs) si se consuma din stoc pe aceasta perioada ntregul
stoc disponibil (deci, pan a la nivelul u
3
= 0 bucat i).
Desigur, n legatur a cu aceasta, se mai pot imagina si situat ii n care
pot apare cheltuieli de penalizare; dar, n esent a, rezolvarea este cea indicata
anterior.
1. Necesitat ile zilnice ale unei ntreprinderi relativ la o anumit a materie
prima s-au evaluat la q=20 tone/zi, si nu se admite lipsa de stoc. Se cunosc
274 Mihai Turinici
costul de lansare a unei comenzi K=15000 lei/lot,
costul de achizit ie c=2000 lei/tona,
costul de stocare h=100 lei/(tona)(zi).
Presupunand ca sistemul de stocare este cu perioada xa, iar politica de
stoc de tip (u, U) se cere sa se stabileasca lotul optim care trebuie comandat
precum si intervalul optim ntre doua comenzi succesive, astfel nc at costul
total de aproxizionare si stocare pe unitate de timp sa e minim.
2. Rata de consum dintr-o anumita marfa, a unui magazin este q=200
bucat i/zi si se admite lipsa de stoc. Se cunosc:
costul de lansare a unei comenzi K=5000 lei/lot
costul de achizit ie c=400 lei/bucata
costul de stocare h=20 lei/(bucata)(zi)
costul de penalizare b=40 lei/(bucata)(zi).
Presupunand ca sistemul de stocare este cu perioada xa, iar politica de
stoc de tip (u, U), se cere sa se stabileasca lotul optim de marfa care trebuie
comandat precum si intervalul optim ntre doua comenzi succesive, astfel
nc at costul total de aprovizionare, stocare si penalizare pe unitatea de timp
sa e minim.
3. Sa presupunem ca la ecare trimestru (=90 zile) cererea zilnica a
unui produs, costurile de achizit ie si costurile de stocare sunt date de tabelul
prezentat mai jos:
Perioada (i) 0 1 2 3
rata de cerere
(bucat i/zi)
20 40 50 10
costul de achizit ie
(lei/bucata)
150 200 250 100
costul de stocare
(lei/(bucata)(zi))
10 20 25 10
Presupunem ca nu se admit lipsuri de stoc, iar capacitatea maxima de stocare
este de 3000 bucat i.

In plus, costul de lansare a unei comenzi este de 200
Bibliograe 275
lei/lot. Se cere sa se determine comenzile lanceputul ecarui trimestru astfel
nc at cheltuielile anuale de aprovizionare si stocare sa e minime, n una din
condit iile:
(a) valoarea init ial a de stoc este 200 bucat i, iar cea nala este nedetermi-
nata;
(b) valoarea init ial a de stoc este nedeterminata, iar valoarea nala de stoc
este de 100 bucat i.
276 Mihai Turinici
Bibliograe
A. Lucrari de sinteza
1. Amih
aesei, C., Curs de cercetari operat ionale, Universitatea Al.I.

Cuza Iasi, 1988.
2. BoldurL
atescu, G., S
acuiu, I., Tig
anescu, E., Cercetarea

operat ionala cu aplicat ii n economie, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1979.
3. Diaconita, V., Manolachi, A., Rusu, Gh., Matematici aplicate
n economie (vol. II), Editura Fund. Chemarea Iasi, 1993.
4. Iacob, C. s.a., Matematici clasice si moderne (Vol. I), Editura Tehnic a,
Bucuresti, 1978.
5. Kaufman, A., Metode si modele ale cercetarii operat ionale (Vol. I,
II), Editura Stiint ic a, Bucuresti, 1968.
6. Mih
ail
a, N., Popescu, O., Matematici speciale aplicate n economie,

Editura Didactica si Pedagogic a, Bucuresti, 1978.
7. Mihoc, Gh., Stef
anescu, A., Programare matematica, Editura Di-

dactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
8. Postelnicu, T., Dinescu, C., S
avulescu, B., Matematici speciale

aplicate n economie, Editura Didactica si Pedagogic a, Bucuresti, 1977.
9. Smadici, C., Cercetare operat ionala (partea II), Universitatea Al.I.
Cuza Iasi, 1985.
277
278 Mihai Turinici
10. Stanciu, P. s.a., Matematici aplicate n economie (Vol. I), Editura
Facla, Timisoara, 1981.
11. Stavre, P., Matematici speciale cu aplicat ii n economie, Editura
Scrisul Romanesc, Craiova, 1982.
12. Sabac, I.Gh., Matematici speciale (Vol. I), Editura Didactica si Pe-
dagogica, Bucuresti, 1981.
13. Stef
anescu, A., Zid
aroiu, C., Cercetari operat ionale, Editura Di-

dactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
14. Tamas ,V. s.a., Matematici generale pentru economisti, Editura Graphix,
Iasi, 1993.
15. V
aduva, I., Dinescu, C., S
avulescu, B., Modele matematice de

organizare si conducere a product iei (Vol. I, II), Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1975.
B. Lucrari specializate
1. Allen, R.G.D., Analiza matematica pentru economisti, Editura Stiin-
t ica, Bucuresti, 1971.
2. Fihtenholt, G.M., Curs de calcul diferent ial si integral (Vol. I, II),
Editura Tehnica, Bucuresti, 1964.
3. Ghelfond, A.O., Calculul cu diferent e nite, Editura Tehnica, Bu-
curesti, 1956.
4. Marinescu, Gh., Analiza matematica (Vol. I, II), Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1984.
5. Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Manual de analiza
matematica (Vol. I, II), Editura Didactica si Pedagogic a, Bucuresti,
1962, 1964.
6. Ros culet, M., Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1979.
Volumul de fat a care continua expunerea de natura algebrica din prima
parte poate descris ca o introducere topologica n unele domenii de actu-
alitate ale cercetarii operat ionale. Capitolul patru este consacrat unor teme
de baza ale Analizei : limita, continuitate, derivata (part iala), integral a (mul-
tipla). Capitolul cinci trateaza chestiuni de programare neliniara (extreme
libere si condit ionate).

In ne, capitolul sase are ca obiect procesele dinam-
ice discrete (siruri recurente) sau continue (ecuat ii diferent iale), programare
dinamica si teoria stocurilor.
Ca si n prima parte,toate not iunile cu care se lucreaza sunt n prealabil
denite; iar, rezultatele de baza sunt ntregite cu exemple numerice concrete.
Sa urmarit o permanenta corelare cu primele trei capitole cat si posibilitatea
aplicarii ulterioare a acestor fapte n alte domenii ale cercetarii operat ionale
care nau putut cuprinse aici din lipsa de spat iu.
Volumul este util tuturor celor interesat i de aspectele teoretice si practice
ale matematicilor economice.

Mat Spec 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mat Spec 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIHAI TURINICI

In particular, toate intervalele centrate n x de forma

In particular, de aici rezulta implicat ia

Intr-adevar, nu avem decat sa t inem cont de

In particular, de aici rezulta implicat ia

In particular, de aici rezulta implicat ia

In ce priveste prima problema, avem urmatorul rezultat de principiu (nu-

Incepem prin a observa ca sirul (s

In particular, condit ia (C2) are loc daca

In felul acesta, lim

In particular, condit ia de marginire (C8) are loc cand

In plus, are loc si formula (n caz de convergent a desigur)

In ne, mult imea de vectori D se va zice conexa daca n orice descompu-

In felul acesta, ntreaga problematica a seriilor vectoriale se reduce la

In particular, de aici rezulta versiunea vectoriala a Criteriului de comparat ie

In plus, mai avem valabila si

In ce priveste suma acestei serii, avem formula

In primul rand, evident,

In acest caz, se poate scrie formula

a), (a=numar pozitiv arbitrar)

In legatura cu denit ia data este important de subliniat urmatoarele aspecte

In ce priveste calculele cu limite de funct ii, acestea rezulta n esent a din

In ce priveste unele cazuri de except ie, ment ion am formulele

Inncheiere, ment ion am ca teoria expusa anterior poate extinsa la func-

In acelasi context, f este chiar uniform continua pe D, n sensul

In ncheiere, ment ionam ca studiul continuit at ii funct iilor cu valori vec-

In ce priveste calculele cu funct ii continue, avem

In ncheiere, subliniem ca toate cele spuse pot extinse la funct ii vecto-

5. Sa se studieze continuitatea funct iei

In mod corespunzator, f este derivabil a n punctul a daca si numai daca ea

In ce priveste calculele cu derivatele, avem urmatorul rezultat sintetic (cu

(a) ln f(a) + g(a)

De asemenea, daca f : R R este derivabila n punctul a = u(b) unde

(a)(x a) + (x)(x a), x I,

(a) h, daca [h[ este mic.

: I R. Pentru aceasta se poate pune din nou problema derivarii. Sa

In general, pentru num arul natural n xat, vom pune

In plus, daca f : R R este derivabila de n ori pe R, iar g : R R este

Fie din nou f : D R, o funct ie de m variabile denita pe domeniul

Inlocuind n relat ia anterioar a, gasim

Incepem deocamdata cu funct iile de o variabil a. Fie f : I R, unde

(x) = 0, x int (I), atunci f este constanta pe I.

(x)[ pentru tot i x int (I), atunci

(x) (daca limita dreapta exista).

In ne, ca o aplicat ie a teoremei lui Rolle, avem

(x) = 0 exista cel mult

(x) ,= 0, pentru orice x interior lui I.

Iar, n ne, cazurile

se reduc la 0 (si ulterior la

(a + (b a)) = 0, pentru macar un = (a, b) din (0, 1).

In primul caz, punctul intermediar c = a+(ba)

In particular, daca I = R si (pentru orice x R)

In particular, pentru n = 0, rezultatul de mai sus ne spune ca pentru

A doua problema se poate rezolva prin intermediul formulei de medie

In analogie cu cazul spat iilor nit dimensionale, exista si aici posibilitatea

In legatur a cu concluzia de mai sus, se poate pune n mod natural pro-

In cele ce urmeaza vom aplica rezultatele descrise anterior n studiul seriilor

In particular, de aici gasim Criteriul de comparat ie Weierstrass pentru

In ce priveste suma unei serii de funct ii uniform convergente, rezultatele

In ce priveste proprietat ile de baza ment ionam ca rezultatele stabilite

Incepem prin a observa faptul ca orice serie de puteri este convergent a

In particular, aceasta ne duce la evalu arile

(x) S(x) = 0, 1 < x < 1, S(0) = 1.

(x) = 0, 1 < x < 1; (0) = 1.