PRENTICE MULFORD N ZAREA NEMURIRII

MOTTO: Moarte! Unde ti este veninul? Iadule! Unde ti este biruinta? TRADUCERE DE A LEXANDRU E. RUSU-BAHMUT 1947

Prefata traducatorului Autorul acestei carti este american. Numele lui e Prentice Mulford. S-a nascut l a 5 aprilie 1834 si a murit la 27 mai 1891, n barca sa cu pnze. n clipa mortii, nu era nimeni cu el, dect linistea apei, seninatatea cerului. E totusi evident, ca P rentice Mulford a trecut n cealalta viata, fara cea mai mica suferinta. A fost ga sit mort, culcat pe patul lui improvizat, nvelit n plapuma, leganat de valuri. Pnze le barcii erau strnse, si totul n jurul lui se afla n deplina ordine. Prentice Mulf ord dormea. Natura mpartasea moartea lui, aducndu-i ca ultim omagiu, o tacere de m ormnt. Marea era mai calma ca niciodata. Pe chipul lui Prentice Mulford, nici cea mai usoara urma de suferinta. Nici un semn ca s-ar fi agitat. Nimic care sa dov edeasca o durere sau o iritatie n ultimele lui clipe. Cineva a spus: "Daca Prenti ce Mulford si-ar fi putut alege felul de a muri, atunci fara ndoiala, ar fi ales anume pe acesta." Sir Galahad, n prefata lucrarii de fata, spune: "Prentice Mulfo rd a murit pentru ultima data si, desigur, din greseala." Eu ndraznesc sa nu fiu de parerea ca "a murit din greseala" si nici de aceea ca "ar fi murit pentru 3

ultima data". Interpretez moartea lui, ca o trecere voita, totusi neprecugetata, n alta viata si iata cum. Mulford si facea probabil n acea zi, obisnuitul exerciti u de a veni n contact direct cu "Izvorul Vietii Vesnice" si cu "Constiinta Infini ta", de care vorbeste n toate lucrarile sale, att de insistent si cu atta convinger e. Eu, si toti acei care se ocupa cu aceste stiinte, ori au citit despre ele, st iu ca, pentru a veni n contact direct cu "Infinitul", e necesara o concentrare de mare intensitate. Ajuns la aceasta concentrare perfecta, esti stapnul fortelor c are ti permit dedublarea astralului, n mod absolut constient. Dedublarea constient a, ne ngaduie calatorii fulgeratoare, nu numai pe planeta ori n lumea noastra, ci si pe alte planete, n alte lumi sau, mai bine zis, n Planurile Superioare ale Exis tentei noastre Spirituale - unde viata si moartea nu se deosebesc. Dedublndu-se, deci, n Astral, Mulford (n acea zi a "mortii" sale fizice) si-a ngaduit probabil, c u totul constient, o calatorie n planurile Superioare ale Existentei Spirituale. Venind n contact direct cu aceste Planuri, prin intermediul "firului" astral care leaga trupul fizic de cel astral dedublat. Mulford s-a ncarcat poate, pna la maxi mum, de acele senzatii Divine, numite extaze, care umplu nu numai spiritul, dar si trupul 4

fizic cu o bucurie dunnezeiasca, de nedescris. Aceasta ncarcare, se facea prin ac elasi "cablu" astral care-l unea pe el cu trupul astral dedublat. E foarte proba bil, ca extazul lui Mulford a fost att de puternic, nct i-a fost peste putinta, sa reziste tentatiei de a nu ramne acolo unde se dusese n astral. Atinsese desigur, u nul din Planurile Existentei Superioare, se contopise cu acea "Constiinta Infini ta", careia i se ruga cu atta ncredere, nvatnd si pe altii sa se roage, deci scopul lui era atins, de ce s-ar mai fi ntors pe pamnt? Deci, Prentice Mulford n-a "murit ". El nu putea sa moara. Prentice Mulford a urt moartea trupeasca si nu putea sai cada jertfa ca orice muritor de rnd. El, care era convins ca prinsese firul "Vi etii Vesnice", el, care banuia ca poseda secretul tineretii eterne, el, care pro fetiza o lume noua, nemuritoare si care scria, ncercnd sa-i convinga si pe altii d e ceea ce el descoperise, nu putea fi bolnav, ngenunchiat de viata, nfrnt. Trecerea lui n alta viata a fost senina, ca si opera lui. El si-a dat bine seama, ca n-ar fi putut de "data aceasta" sa traiasca ct ar fi dorit, totusi, nu se lasa prada mortii, pe care o nega cu toate fibrele sufletului si trupului sau si, gasindu-s e ntre ciocan si nicovala, realiza cea mai ingenioasa scapare. A hotart sa se duca la Dumnezeu, fara sa 5

ngaduie vietii a-i chinui trupul n convulsiile mortii, fara sa se lase cuprins de m bratisarea ei hda si rece. A trecut de pe pamnt n alta sfera, ocolindusi cel mai ma re dusman al lui, "moartea". Si astfel, s-a ridicat Prentice Mulford pe un Plan Superior al Existentei Spirituale, ducnd cu el toate senzatiile si simtamintele l ui, trase din nvelisul de carne si oase, ntocmai gndurilor frumoase dintr-o carte v eche. Ajuns acolo, fericit, Mulford, probabil tot constient, a rupt "cablul" ast ral care-l lega de trup, de aceea chipul lui a ramas senin si linistit, zmbind mo rtii, care nu si-a putut dovedi adevarata ei tarie. Se poate spune, deci, ca Mul ford a trecut n alta lume, fara sa moara. n aceasta carte a lui, pe care sunt feri cit ca am putut-o traduce, el ne da sfaturi, nvatndu-ne ce anume trebuie sa facem pentru a mentine n trupul nostru viata, att ct vom dori, sau n orice caz, ct mai mult posibil. Ne mai spune, cum sa procedam ca sa nu fie cuprinsa viata noastra eter na, de istovitoarea boala a batrnetii. nsusindu-ne aceste nvataturi, el e convins c a vom putea, atunci cnd vom dori, sa parasim aceasta planeta, fara sa trecem prin iadul urcioasei si dispretuitoarei morti. Trebuie sa recunoastem ca, a trece "di ncolo", fara a primi sarutul mortii, e desigur foarte mult. 6

Traducatorul acestei carti, a simtit odata atingerea hda a mortii. Era ntr-o dupa amiaza. Perfect sanatos, ma lungisem pe pat, spre a ma odihni. Numi dau seama de ce si cum, mi-am simtit trupul cuprins dintr-o data, de o zguduire puternica mo artea . A fost o senzatie nspaimntatoare, parca eram pe scaunul electric. Moartea o simteam inevitabila. Am sarit brusc din pat, am iesit afara din casa, pentru a simti binefacerea aerului; totusi, pna seara trziu nu mi-am putut linisti trupul - care continua sa tremure nspaimntat - si nici sufletul, care simtise taria si sp aima mortii n toata plinatatea ei. De atunci, o urasc, caut mijloace si cai s-o o colesc, sa lupt mpotriva ei, pentru ca niciodata, sa nu se mai atinga de mine, ni ciodata sa nu-i mai simt blestemata ei mbratisare. Gndeam ca daca viata, cu toate placerile ei, cu toate bucuriile reale, te duce la un deznodamnt att de nspaimntator , atunci ea nu mai merita sa fie traita. Moartea pentru om, e cel mai mare rau, cea mai cumplita nenorocire, n contra careia lupta toata viata; iar frica de moar te, simtamntul de repulsie fata de ea, precum si instinctul de conservare, sunt c ele care stimuleaza viata. Eu am acest stimulent si de aceea am tradus aceasta c arte, pentru ca cei care o vor citi, sa se 7

patrunda de frumusetea si bucuria "vietii eterne", precum si de necesitatea de a "ocoli" moartea - caci acea moarte hda si rece, bolnava si aspra, pe care o cuno astem noi, e nca mai urta dect "moartea". Prentice Mulford a scris numai doua carti n viata lui - dar se poate spune ca a gasit "Esenta si firul vietii". Sfaturile lui sunt ca aghiasma sfintita si fiecare trebuie sa ne mpartasim cu ele. Prima lu i carte este intitulata "Fortele voastre interne si mijloacele pentru dezvoltare a si ntrebuintarea lor", iar a doua este "n zarea nemuririi", care a vazut lumina tiparului multi ani n urma, n Philadelphia, n sase volume mici, n 12 compunnd "Biblio teca Crucii Albe". Aceasta lucrare, tradusa de mine, mai trateaza si nenumarate manifestari a energiilor mentale si spirituale. Eu o gasesc necesara n palatul re gilor, n casa bogatului, caruia nu ntotdeauna bogatia i aduce si fericire, precum s i n coliba saracului, a muncitorului, care nazuieste catre mai bune conditii de v iata, catre o perfectionare spirituala. Mulford, ca si alti mari gnditori ai omen irii, ne nvata, ca Providenta e n noi si nu n afara noastra. Natura nu ne poate dom ina, daca vointa noastra este mai puternica, ba dimpotriva, se supune noua, impu lsurilor noastre launtrice. Ea lucreaza mna n mna cu noi. Fara ea, opera noastra de regenerare, 8

de perfectionare nu s-ar realiza. Totusi, noi suntem faurito-rii soartei noastre . Destinul sta n sufletul nostru. Gndul faureste, iar noi, cu ajutorul naturii, tr ansformam gndul n fapta reala si astfel, ne realizam viata, destinul. Gndul - este materie. Mulford ne nvata cum si ce sa gndim, ca sa ne nchegam o viata cinstita, li nistita, mbelsugata, cum sa facem ca roata norocului sa se nvrteasca n folosul nostr u, pentru realizarea destinului nostru. Mulford nu poate admite ca fericirea, bu nastarea, ntr-un cuvnt soarta noastra, sa fie mplinita n dauna altor oameni. Fiecare cauta sa-si dibuie si sa-si gaseasca calea, dupa aptitudinile lui, pe care, dac a nu le cunoastem deplin, le banuim si deci, avem datoria sa le dezvoltam. Fieca rui om, i se da ct poate cere mentalmente, de aceea, trebuie sa-si sporeasca si s a mputerniceasca taria gndului, vointa si credinta lui. Aceasta lege actioneaza att pe plan material, ct si psihic. Starea materiala si sociala a fiecarui om cinsti t, depinde de puterea gndurilor lui. Tot de ele depind fericirea si mizeria, sana tatea si boala. Tineretea si batrnetea nu au nimic comun cu numarul anilor. Tradu catorul, si, banuiesc ca multi din dumneavoastra, ati vazut ca si mine, un batrn 9

numai de 22 de ani si o tnara avnd respectabila vrsta - aproape Matusalemica - de 8 6 de ani. Sunt poate "fenomene", totusi, oricine le ntlneste n viata; si ele certif ica teoria, ca omul are vrsta glandelor, a fortei lui spirituale, a putintii de a sorbi ct mai intens din minunata "prana" a naturii. Prentice Mulford de altfel, n aceasta carte, ne dezvaluie secretul de a deveni si noi "fenomene". Lucrarea lu i a fost tradusa n toate limbile pamntului. Cnd am nceput s-o traduc n limba romna, c neva mi-a spus: "Va truditi degeaba. La noi n tara, lumea nu se intereseaza ndeaju ns de dezvoltarea morala sau spirituala, iar romnii sunt convinsi ca, pentru a de veni bogati, le trebuie nu cinste si tarie sufleteasca, ci dimpotriva, agerime n afaceri pentru a le reusi chiar si cele mai oneroase combinatiuni. Eu nu pot cre de acest lucru. Stiu si sunt convins ca fericirea nu se obtine nici prin combina tiuni oneroase, nici prin afaceri propriu-zise, caci ea nu e sinonima bogatiei. Mai stiu ca aici n tara noastra, unde e atta ngaduinta si bunatate, nu se poate sa nu fie si suflete cinstite si curate, care vor ntelege si-si vor nsusi nvataturile acestei minunate carti. Eu am vazut ades cea mai adevarata si frumoasa iubire ntr e soti, care se nveleau n propriile lor paltoane si mare plictiseala, acolo unde s e acopereau 10

cu plapuma de matase. Cuvntul "fericire" e ntr-adevar foarte elastic. Pentru unii, e atinsa atunci cnd au consumat un dejun copios, pentru altii, cnd au cstigat cte-v a milioane, indiferent cu pretul carora si ctor nselaciuni, pentru cei putini, ade varata fericire este nsa, a se realiza pe sine nsusi, a lua contact cu "Constiinta Infinita", adica cu binele, cu frumosul, cu puterea Adevarului. Nu trebuie sa rv nim la "pierzaturi", ci la esenta fericirii. Daca nu faci si nici nu doresti nim anui rau si tinzi sa te ridici n sfere superioare, ca sa poti atinge perfectiunea suprema, adica Dumnezeu, nu te poti considera un suflet fericit? Iata catre ce trebuie sa ne ndreptam taria gndului, vointa si credinta noastra. Prentice Mulford e acela care ne da o cheie de aur, cu care sa putem deschide poarta fericirii s i eu simt ca mi-am facut o datorie sfnta, traducndu-i gndurile n limba noastra. Tin sa aduc cele mai frumoase multumiri doamnei dr. Daniela Purcarea-Niculescu, pent ru ajutorul ce mi l-a dat, corectnd aceasta lucrare si ncercnd sa dea cuvintelor tr aduse de mine, o forma ct mai potrivita spiritului limbii. Alexandru E. Russu-Bahmut, 1947. 11

* 12

Prefata Cei mai destoinici dintre americani au ncetat sa mai moara. Dupa parerea lor, aceasta regretabila si neplacuta obisnuinta, ce-ti rapeste timpul, este bun a doar europenilor napoiati, iar ei, americanii, au facut greva, s-au organizat n breasla "nu vor sa moara", categoric nu mai vor sa-si nsuseasca o asemenea obisnu inta! n aceasta noua miscare, zelosi, se asociaza si crestini evlaviosi si destoi nici teosofi carora, cotizatiile lor de membri, le garanteaza un milion de rencar nari. Propunerea este foarte avantajoasa. La o parte moarte si atestatul batrneti i! n viitor vor trece pe treapta nalta a vietuirii fara spaima si fara fiori. Afar a de aceasta, timpul este bani, chiar si n ceea ce priveste rencarnarile. n general , n-ar fi oare mai sigur - chiar de acum - a pastra si transporta cu sine consti inta? De ce oare sa nveti de fiecare data "abecedarul de la nceput" ca sa afli car e pasta de dinti este mai buna si cum trebuie spalate flanelele? n adevar, este p rea banal! n felul acesta, multe fapte vorbesc pentru ruperea definitiva cu moart ea. n cursul ultimilor 20 de ani, n America s-a creat o adevarata societate a nemu ririi, care ameninta soarta banditeste, iar n 13

loc de "banii ori viata", cere cu ndrazneala si una si alta! Mijloacele, denumiri le si metodele noii cai sunt diferite. Adversarii revolverului, anunta urmasilor fideli, n ce fel, prin puterea privirii, sa-si hipnotizeze tovarasul de afaceri si sa-i paralizeze aptitudinea de mbogatire; ei nvata totodata cum sa se foloseasc a de aceasta forta care, ndreptata n interiorul organismului, poate sa renasca la infinit celulele corpului. Misticii digestici, dupa punctul lor de vedere, cauta mijloace de a obtine partea ce li se cuvine n viata vesnica, cu ajutorul sucului gastric. Un sir ntreg de secte si potriveste patul n directia meridianului magneti c, pentru captarea fluidelor terestre. Sunt si dintre aceia, care poarta talpi d e sticla pentru izolare si afara de aceasta, si permit a se ncarca cu electricitat e, de doua ori pe saptamna, ca si buteliile de Layda. Multi stau si ziua si noapt ea n curent, absorbind "prana" eterica. Altii se pun ntr-o stare de completa pasiv itate, pentru ca, asemenea unui gazometru, sa se umple cu gnduri si simtiri pe ca re nimeni nu le-a emis. Chiar si Stiinta Crestina (Christian Science) face ce po ate. Pe adeptii mai putin dotati ai cunoscutei Miss Addy, nimic nu-i costa rugac iunile de cte 10 - 12 cai putere! Zilnic apar noi elixire de viata. Mereu se nasc tot 14

mai multe secte religioase - mintile nu se pot linisti deloc. O tmpenie otelita c u ignoranta, nflacareaza sufletele. Si cu toate acestea, toti sunt uniti ntre ei, cu Inginerul panteist comun. Dumnezeu este prezentat ca o masina dinamica, avnd p utere nesfrsita. Trebuie numai ca, prin rugaciune, sau printr-o alta curea de tra nsmisie, sa intri n contact cu aceasta vesnica masina si atunci, mica pompa "EU" ramne n actiune eterna. Adesea, o credinta copilareasca, necriticata de altii - la prima vedere, plina de viata si stralucire serveste ca baza acestei miscari a r eligiei poporului creator. Intentia buna a europeanului, este prea educata pentr u aceasta. El crede numai ntr-o nalta autoritate - a rangului de doctor - nazuiest e catre ea si continua a crede numai n ea. Iata unica si repetata minune, a acest ei epoci josnice! Cada, azi mana cereasca, nici un om cult nu s-ar atinge de ea, daca n-ar fi anexat un certificat medical, semnat, cel putin de catre patru pro fesori eminenti, ce i-ar garanta prin aceasta o nevatamare sigura! O, frica inut ila! Popoarele, cu veacurile nnamolite n cultura, 15

nu primesc mana cereasca; izvoarele directe au secat n ele. Cultura ar trebui sa cuprinda n ea cunoasterea unei naltari pe aripi mai vnjoase dect cele ale experiente lor existente si dect rezultatul obtinut de stiinte. Dar aceasta este privilegiul numai al putinilor alesi. Cei mai multi, se nnamolesc n stiinta ca n spartura unui ghetar, de unde nu mai vad stelele stralucitoare; aceasta spartura, n diferite e poci corespunzatoare, se numes-te ntelepciunea mondiala a lui Aristotel, nvatatura parintilor bisericii, sau dogmele civilizatorilor. Daca la un popor cu o dotati e nalta si un instinct primitiv se formeaza aspiratia catre metafizica, ar trebui sa cuprinda n ea, o mai nalta cunoastere de sine. Omul ce poseda o acuitate accen tuata, ar trebui sa ia n consideratie aceasta nclinatie. Orict de imperfecta, stngac e si primitiva s-ar manifesta o asemenea miscare, n ea, totusi, arde cu flacara, n ritm vesnic, tendinta chinuitoare catre dumnezeire. Aceasta tnguire, acest geama t dupa noi experiente, este izvort din noile simturi interne. Curajul unor dorint e si croieste calea catre alte posibilitati. n misticism, exista forme, pe care le -am putea denumi "heliotropis-mul" omului. Analog felului cum descoperim legile heliotropiei, dupa curbarile 16

plantelor care cresc n obscuritate si nu la soare, asa si aici, adesea, dupa dizl ocatiile ciudate si ratacirile cercetatorului, noi gasim drumul catre Adevar. n c entrul fiecarui liber arbitru metafizic se afla acel om, n care se concentreaza t endinta pasionata a unei ntregi epoci si se exprima, ntr-o forma impunatoare, cris talina, nainte ca aceasta tendinta sa devina grosolana, nainte de a seca, nainte de a se mpotmoli. Asa si n America, furtuna a fost dezlantuita de un singur om. Din pacate, valurile eterice - cum se ntmpla uneori - au nimerit n materia grosolana si acest unic om, a fost amestecat n vrtejul sarlatanismului. Numele lui era Prentic e Mulford si era ziarist. Acest sfnt, plin de energie - full of go - trecut prin otelirea lui Iohan F. Ieizen, era ca un marinar notnd n oceanele spirituale, patrun znd n cosmosul psihic, cu aceiasi privire de soim, cu care Ieizen vedea totul pe p amnt. ntelepciunea lui creste ca si un tufar salbatic n flacari. Nici o cunostinta nu este mprumutata de el din mna a doua. Puterea lui sihastrica, cu sinceritate, s -a transformat pentru el ntr-un buzdugan magic, care duce catre izvorul viu al vi etii interne. El pleaca n pelerinaj n propriul sau "EU", descopera si cucereste lu mi noi. Fiecare fibra a lui devine o fiinta constienta, n fiecare nod al sistemul ui lui nervos se ivesc centre constiente si fiecare din aceste noduri, devin 17

ndrumatoare fosforescente n calea ce duce catre bucuria de viata! mbatat de acest f armec, el i cheama pe toti pe aceasta cale. mi place a mi-l imagina, sub cerul Cal ifornian. Sta ntins, picioarele lui se sprijina de tulpina unui copac gigantic. S i astfel, si striga vestea sa monoton si cordial, ca si mierla, care cnta lent si melodios n ziua nsorita. El se apuca sa scrie articole mici sub o stranie denumire : "Biserica", "nalta arta a uitarii", "Cultul mbracamintei", "Ce nseamna darurile s ufletesti", "Rugaciunea de masa sau stiinta despre mncare", "Casatoria si nvierea" , "Unde calatorim noi n timpul somnului", "Exilul, dizgratia sau legile varietati i", "Destinarea camerei", "Doctorul interior", "Cum se receptioneaza gnduri noi", "Nemurirea fizica", si asa mai departe. Fiecare cuvnt al lui este ncarcat cu un c urent de putere etica, ce izvoraste din intuitia unei forte incomensurabile si g ingase. Se repeta mereu acelasi refren staruitor: gndurile sunt obiecte, ele sunt tot att de reale ca si apa, cerul, metalul, ele actioneaza nlauntrul si n afara co rpului, trec la altii din apropiere sau din departare. Suntem n stare de veghe sa u de somn; gndurile construiesc si darma corpul nostru incontinuu si n aceasta cons ta puterea noastra adevarata. Tot ceea ce noi dorim 18

clar si nencetat - ne apartine noua - iar fiecare ndoiala si ezitare distruge cris talurile realitatii care ncep sa se formeze n jurul nostru, din emanatiile gndirii noastre. Izvorul tineretii vesnice a sufletului si a corpului, curge din dispozi tia spirituala - the seren mood - galvanism; omul care poate sa-si pastreze o as emenea stare n inima sa, acel om domina viata. Pentru Pretince Mulford, realitate a este numai imaginatia limitatiei curentului unei mai spatioase vietuiri - un s implu component auxiliar, analog cu abscisele si ordonatele din geometria analit ica; cnd curbura ntmplarii taie abscisa - ea se numeste realitate, n caz contrariu gnd; curbura n sine, este nentrerupta, nu este separatie ntre aceste doua manifesta tii, care reciproc par legate prin cauza si consecinta si, nentre-rupt, trec una la alta. "Experientele" lui Mulford ne nvata a le trece una n alta, fara oboseala, dupa propriul arbitru. Viata, n imensitatea sa, are legi tainice, cunoscute numa i traitorului real. nalta porunca ne nvata sa le dam ascultare, sa le urmam fara mp otriviri la cel mai mic semn facut! Aceste legi actioneaza indiferent daca o rec unoastem noi ca atare sau nu; acel ce le violeaza constient sau inconstient, est e rupt de la naltime: consecintele greselilor noastre actioneaza la fel, indifere nt daca le-am comis cu premeditare sau nu. 19

Boala, nenorocirea, decadenta sau moartea, sunt urmarile pacatuirilor contra leg ii tainice; din nenorocire, fenomenele nu vorbesc - "iertati-ne, noi nu suntem nc a explicate - prin urmare, napoi n necreere"! Constatam cu entuziasm, cum lui Pret ince Mulford, nimic nu i se prezinta prea njositor sau lipsit de importanta; totu l, dupa parerea lui se poate dovedi una din acele nenumarate mladite, care cu ti mpul, vor produ-ce o nenchipuita putere si frumusete. Pretince Mulford se adresea za oamenilor de societate, industriasilor auriferi, negustorilor, ciobanilor si milionarilor! Ar fi nepotrivit a spune: concentrati-va asupra Absolutului. Conce n-trarea nu ncepe de la absolut, ci de la curelele ncaltamintei. El ne nvata ca si la cea mai nensemnata ocupatie, sa ne gndim numai la ea, si nu la patruzeci de alt e ocupatii, care vor veni pe urma! Omul, care este capabil sa alunge orice alt gn d, n timp ce-si leaga sireturile pantofilor, se afla pe prima treapta de fericire ; el poseda capacitatea de a nlatura gndurile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri si tristete, si domina continutul constiintei. Tot Pretince Mulford ne nv ata, pentru a atinge scopul dorit, sa insistam asupra dorintei, transpunndu-ne me ntalmente, ntotdeauna, n 20

acel loc pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; sa nvatam arta de a nlatura de la si ne curentele mentale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecata a neajunsuril or altora inspira exact aceleasi neajunsuri; caci fiecare gnd rautacios este o su bstanta otravitoare, care patrunde n noi nsine. ncetul cu ncetul, ntelegem ca fiecare cultivam n noi convingeri false, cum ar fi spre exemplu, ncrederea n venirea neapa rata a slabiciunii si subrezeniei, la o anumita vrsta. Pretince Mulford ne nvata c um sa nlaturam convingerile agonisite n milioane de ani, despre necesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toate minunile se traste mereu dupa noi - cu o putere ereditara - nu numai amintirea despre ruinarea finala a celulelor, ci si stiinta . Cu regret, nsusi Pretince Mulford a murit de data aceasta - dar desigur pentru ultima data - cu toate ca si aceasta s-a ntmplat, fireste, dintr-o nentelegere. Cer eti si veti primi, bateti si vi se va deschide. El ne nvata unde sa cerem si unde sa batem. El ne conduce pna la perdeaua, sfnta sfintelor a "EULUI" nostru. Dar pe ntru a patrunde, fiecare trebuie sa intre prin el nsusi. Sir Galahad 21

* 22

UNELE LEGI ALE PUTERII SI FRUMUSETII Gndurile noastre, redau nfatisarii noastre, f orma si ntiparirea individuala. Gndurile noastre determina miscarile, tinuta si nfa tisarea exterioara generala. Legile frumusetii si ale sanatatii complete, sunt i dentice. Ambele depind de starea sufleteasca sau, cu alte cuvinte, de calitatea gndurilor, care adeseori, trec de la altii la noi si invers. Urtenia expresiei pro vine ntotdeauna de la violarea inconstienta a unei legi oarecare, att la cei tiner i, ct si la cei batrni. Fiecare semn de decadenta n corpul omenesc, fiecare manifes tare de slabiciune, tot ceea ce reda exteriorului omului un aspect respingator, emana din predominarea starii lui sufletesti. Natura a mplntat n noi, asa zisul ins tinct, iar eu l-as denumi nalta ratiune, pentru ca noi actionam cu simturi mult m ai fine cnd urm slutenia si imperfectul, adevaratele semne ale decadentei ! nclinar ea nascuta a naturii omenesti, impune a fugi de imperfectiune si a cauta comparat iv perfectiunea. nalta noastra ratiune are dreptate atunci cnd se teme, din aceeas i cauza, de riduri si subrezenie, ca de o mbracaminte murdara si rupta! Corpul es te vesmntul viu si, n acelasi timp, si instru-mentul spiritului. 23

Veacuri ntregi, din generatie n generatie, din copilarie chiar, ni se ntipareste gnd ul despre existenta si irevocabilitatea necesara a legii naturii, prin care, cor pul nostru, dupa trecerea unui timp determinat, se vestejeste, pierde din gratii le lui, iar intelectul se sleieste. Noua ni se spune ca spiritul nu e n stare a d ejuca aceasta; nu-i sta n putere de a renaste corpul cu ajutorul fortelor care ex ista n noi; de a-l face tot mai nou si mai plin de vanitate! Irevocabilului mers al naturii i este att de putin necesar sa distruga actiunea vietuitoare a corpului omenesc, dupa cum i este indiferent daca ne transportam cu caii de posta sau n au tomobil, daca trimitem corespon-denta prin curier special sau prin telegrafie. A r fi o ignoranta stupida de a sustine cu ndrjire ce anume se ncadreaza n legea natur ii. Este o greseala fatala a socoti acea portiune mica a trecutului, care ne est e cunoscuta, drept un indicator sigur a tot ce va fi sa se ntmple n vecii vecilor. Daca planeta noastra a fost asa dupa cum ne nvata geologia, adica o masa de forte salbatice si nenfrnte, n forfoteala, daca si regnul vegetal, animal, iar apoi viat a omeneasca au fost mai grosolane, atunci nu ne serveste aceasta ca iluzie, sper anta si ca dovada a faptului ca mergem n ntmpinarea "marii fineti" si perfectiuni l a care tin24

dem acum ntotdeauna si n fiecare clipa? Nu nseamna oare "finete" sporirea autoritat ii, dupa cum forta fierului creste pna la otel? Dupa cum se stie, omul este cea m ai subtila fiinta organica. Oare n el nu trebuie sa se dezvolte cele mai nalte si n ca necunoscute forte? Mii de gnditori din toate tarile se ntreaba n secret: "Pentru ce ne nimicim, sa pierdem ceea ce este mai bun, mai nepretuit n viata, exact n ac el timp n care am agonisit experienta si ntelepciunea, ce ne-a adaptat mai mult la viata! Parca abia s-a ivit vara si zilele au si nceput sa fie mai scurte.". Chem area multora, la nceput, se exprima numai prin soapte. Ruga-ciunea, dorinta, ruga ciunea maselor ncepe ntotdeauna de la implorarea n ascuns. Cei dinti, temndu-se sa nu para ridicoli, cu greu se hotarasc sa sopteasca vecinului! Si totusi, la baza e xperientei, sta adnc nfipt, urmatorul adevar: "Fiecare dorinta, gndita sau exprimat a, apropie scopul rvnit n mod nemijlocit, catre intensitatea dorintei si aduce cre sterea numarului doritorilor. Ei si dirijeaza functiunile sufletesti pe o cale de terminata si, prin aceasta, se pune n miscare puterea latenta a vointei, care aju ta la realizarea dorintei, putere ignorata nca de ntelepciunea scolastica. n felul acesta, milioane de oameni doreau n ascuns un mijloc mai rapid de deplasare - au fost descoperite aburul si electricitatea. Curnd, vor 25

veni la rnd alte probleme, alte cerinte, nazuinte interioare, exigente interioare . Se ntelege ca la primele ncercari de a realiza dorintele - ce ne par deocamdata fantome - nu vor lipsi greselile si insuccesele, dar si n timpul primelor descope riri tehnice au fost ciocniri de trenuri, explozii de cazane, etc. Batrnetea noas tra este de doua feluri: batrnetea sufletului si a corpului. Sufletul a obtinut m aturitatea prin nenumaratele sale ntrupari si forme de existenta n cursul a milioa ne de ani, pna la starea superioara de constiinta actuala; el a uzat multe corpur i tinere, ca pe niste haine. Ceea ce noi numim moarte, nu este altceva dect incap acitatea de a ntretine n buna stare vesmntul fizic, de a mprospata mereu corpul nost ru cu elemente vitale. Odata cu maturitatea si experienta spiritului, sporeste s i capacitatea lui de predominare asupra corpului, transformndu-l dupa vointa sa. Prin aceasta autoritate sufleteasca, se poate obtine frumusetea, sanatatea, fort a si iubirea oamenilor. Pe de alta parte, aceeasi forta, n mod inconstient, poate sa ne faca urti, bolnavi, slabi si respingatori, cel putin n aceasta viata, caci, la urma urmei, evolutia care tinde catre finete, catre perfectionare, transform a totul n forme mai purificate. Iata ce fel de puteri magice poseda gndurile noast re. Cu toate ca sunt invizibile, ele totusi sunt reale, 26

ca si floarea, pomul si fructul. Sub actiunea nentrerupta a gndurilor, muschii imp rima gesturi reflexe, care oglindesc caracterul acestor gnduri. Omul hotart umbla altfel dect cel nedecis. La omul nehotart miscarile, nfatisarea, felul de a se expr ima, precum si tinuta corpului sunt timide; cu timpul, sub influenta timiditatii , corpul devine stngaci, diform, bun de nimic. Membrele corpului seamana cu liter ele unei scrisori scrise n graba, ntr-o stare de nesiguranta; scrisul e strmb, nere gulat, pe cnd dispozitia senina si dinamica - the serene mood - produce expresii amonioase si un scris placut. Zilnic patrundem n atmosfera unei noi faze de vietu ire, cugetam asupra unui caracter imaginar, pe care l dorim - iar prin rolul domi nant ce ni-l reprezentam mai des, redam corpului - adica mastii acestui rol - ce le mai reliefate trasaturi. Acel care si-a facut un obicei de a se vaicari aproa pe totdeauna, de-a fi indispus, de a se plnge de soarta sa, de a serba orgia ipoh ondriei, si otraveste sngele, si desfigureaza expresia; n zadar si strica culoarea fe tii, caci n laboratorul tainic al sufletului se prelucreaza nevazutul, germenul o travitor - AGENS. Acest germen otravitor, a carui actiune e pusa n misca-re de nch ipuire, adica prin cugetare, atrage din mediul nconjurator - conform 27

nenduplecatei legi - alti germeni asemanatori lui. A te deda unei stari de iritar e, de disperare, nseamna a-ti deschide portile sufletului pen-tru fluidul mental al tuturor oamenilor iritati si disperati din ntregul oras; aceasta nseamna a-ti a limenta propriul magnet - sufletul - cu curenti daunatori si distrugatori si a-t i pune n contact bateria mentala cu toate curentele de aceeasi natura! Acela care se gndeste la tlharii si crime se pune n acest fel n legatura sufleteasca cu fiecar e tlhar si criminal de pe tot globul pamntesc. Dispepsia provine nu att de la minca re, ct de la dispozitia n care ne-am obisnuit sa mncam. Cea mai buna pine, mncata cu amaraciune, actioneaza asupra sngelui ca otrava. Sa ne nchipuim o familie, ce prnze ste stnd tacuta n jurul mesei, cu un aer de umilinta si o nfatisare ncordata, parca ar zice: "n fine, trebuie sa nduram si aceasta!". Tatal e dus pe gnduri si mediteaz a la afacerile sale, sau s-a cufundat n citirea unui ziar, nghitind odata cu mncare a, toate crimele si sinuciderile publicate, furturile prin spargere si scandalur ile din ultimele 24 de ore. Regina casei, suparata, se gndeste la neplacerile gos podaresti. La o asemenea masa, odata cu mncarea, se introduce si elementul mniei, nenorocirii si descompunerii, n fiecare organism, provocnd tuturor celor prezenti dispepsii de diferite feluri ! 28

Cnd grimasa predomina expresia fetei, atunci si gndurile fac ace-easi grimasa. Pri n lasarea n jos a unghiurilor gurii, gndurile, imitnd forma gurii, sunt si ele necat e si triste. Fata omului este cel mai bun indicator al starii sufletesti si, de aceea, prima impresie este att de importanta. Predispozitia la graba, provenita d e la prostul obicei de a goni mentalmente corpul, nconvoaie umerii nainte. Omul po nderat, care este stapn pe sine, nu se grabeste niciodata, si concentreaza vointa, intelectul sau, numai ntr-o singura directie, se deda cu trup si suflet unui sin gur tel, se obisnuieste a se dirija, a fi armonios n fiecare miscare, pentru ca s piritul lui este ntr-o stare de absoluta destindere si stapnire asupra corpului si membrelor sale; el nu se grabeste peste fire, nu se ngrijoreaza de ceea ce poate sa se ntmple n viitorul apropiat sau ndepartat. Combinnd proiectul unei orecare afac eri, ntreprinderi sau descoperiri, omul si creeaza din elemente nevazute, ceva tot att de real ca si masina din fier si lemn. Acest proiect sau ntreprindere, la rndu l lor, atrag forte nevazute pentru realizarile lor - forte care duc catre materi aliza-rea finala n lumea realitatii. Iar omul care se teme de rau, caruia i e fric a de mizerie si asteapta nenorocirea, si creeaza prin aceasta, n nchipuire, un tabl ou imaginar al unei puteri tacute, care aduna n jurul sau, 29

conform aceleiasi legi atractive, elemente vatamatoare si distrugatoare. Reusita sau nereusita decurg din aceeasi lege, care poate sa serveas-ca n favoarea prime i sau celei de-a doua, la fel cum o aceeasi mna, este capabila sa salveze sau sa omoare. Cu gndurile noastre, construim mereu, din substanta nevazuta, ceva care a trage puteri ce ne pot fi folositoare sau daunatoare, corespunzatoare cu caracte rul gndurilor emise. Acel care socoteste ca va mbatrni, mentalmente, se vede un bat rn subrezit, iar n urma acestei nchipuiri, batrnetea l va rapune. n schimb, ramne t mul care e capabil sa-si faca un plan, sa se nfatiseze pe el nsusi, plin de tinere te, putere si sanatate, putnd sa se cufunde nempie-dicat n el si sa se contopeasca cu nfatisarea voita, sa se debaraseze de multimea care, repetndu-i mereu ca va mbat rni, inevitabil va mbatrni. Noi trebuie nentrerupt, sa construim idealul propriului nostru EU, atragnd prin aceasta elemente care ajuta ntotdeauna condensarea repre-z entarii ideale n realitate. Cei iubitori de a gndi la ceva maret, puternic, la mun tii, rurile si arborii din jurul lor, atrag catre ei elementele acestor forte. Om ul ori si construieste n sine puterea si frumusetea, ori consecutiv se ndoieste si cade din nou 30

n vechile conceptii ale masei. El nu distruge totusi, ceea ce a zidit mental. Luc rul s-a oprit numai si asteapta nsufletirea urmatoare. O gndire pesimista asupra f rumosului, a fortei tineretii, pune piatra fundamentala a realizarii acestora. D upa felul gndului pe care-l vom avea mai des, acela vom fi. Dvs. spuneti "NU"? Da r pacientul dvs. nu se gndeste: "eu sunt tare", ci dimpotriva: "ct mi este de rau". Pacientii dvs. suferinzi de dispepsie nu zic: "vreau sa am un stomac sanatos", ci: "eu nu mai diger nimic". Si din aceasta cauza asa este si n realitate! ... No i vindecam bolile si nu pe noi nsine. Vrem sa ne dezmierdam suferintele noastre; daca racim tare, inconstient, tusea ne provoaca imediat mila de noi nsine; n timpu l unui tratament corect, att bolnavul, ct si cei care-l nconjoara, ar trebui sa se n armeze mpotriva bolii, imaginndu-si tabloul sanatatii. Vindecarile sunt tot att de molipsitoare ca si mbolnavirile. Sanata-tea este tot att de contagioasa ca si poja rul. Oare ct nu ar da cei maturi pentru a avea membre tot att de tinere si elastic e ca ale unui baiat de 12 ani! Picioare cu care se catara n pomi, umbla si alearg a pe balustrade - alearga pentru ca le place sa alerge si nu pot altfel! Daca sar gasi asemenea membre de vnzare! Ct de mare ar fi cerinta din partea obezilor si obezelor, asemeni unor saci cu 31

faina, carora si n faetoane le e greu si se vaicaresc. De ce oare omenirea, nca di n cel mai fraged timp al vietii, aproape fara nici o mpotrivire, cu supusenie chi ar, se lasa sa se ngrase peste masura, molesindu-se, ngreunndu-se? Mi se pare ca fa cem un compromis cu asemenea njosiri, denumindu-le "destoinicii"! Se ntelege de la sine ca un barbat care e si tata, cetatean si alegator, unul din stlpii statului , nu poate sa zburde, sa sara ca un june, fiindca pur si simplu nu poate face ac est lucru. Purtam cu noi toate neajunsurile, ca pe niste odajdii sfinte, schiopa -tnd, zicem: "Asa trebuie sa fie, pentru ca nu poate fi altfel!". n natura, n unive rsuri, n oameni si n jurul lor, se ngramadesc, din ce n ce, tot mai multe posibilita ti. Rapiditatea aparitiei depinde direct de felul cum cunoastem toate aceste for te noi, cum ne exersam n vederea lor si cum exersam a le stapni. Dar ce lene!!! GND URILE POZITIVE SI NEGATIVE Fara ntrerupere, emanam si captam elemente sufletesti: ne asemanam cu o baterie electrica, care mai nti emana forta, pentru ca mai apoi sa fie din nou ncarcata. Atunci cnd ne cheltuim puterile prin conversatii, prin sc ris, prin meditatii, sau prin 32

diferite alte ocupatii, suntem pozitivi; n caz contrar, suntem negativi. n timpul starii negative, sau de remprospa-tare, primim forte si elemente care vremelnic n e pot fi daunatoare, sau ne pot aduce foloase vesnice! Exista curente mentale ot ravitoare, dupa cum exista si vapori otravi-tori: arsenicali sau de alte metale. Sa presupunem ca omul, aflndu-se n stare negativa, si-ar petrece cel putin o ora din timpul sau n mijlocul unor detinuti cinici, suprancarcati cu ura. De la ei ar absorbi elemente sufletesti otravitoare, elemente mbibate cu boli si cu forte dis trugatoare, elemente incomparabil mai periculoase dect otrava, care a fost descop erita pe calea analizei chimice; fiindca actiunea lor e mai subtila si mai ascun sa, adeseori resimtindu-se numai dupa trecerea ctorva zile, cnd, gresit, efectul l or este atribuit altor cauze! E de o importanta covrsitoare mediul n care ne aflam n timpul starii negative, fiindca n acel timp, analog buretelui, absorbim fluidul sufletesc. Dupa trecerea ctorva ore de lucru mental sau fizic, adica n stare pozi tiva, n timpul n care am emanat forta, starea negativa se prezinta ca un drept fir esc si o necesitate. Este o greseala de a o nabusi artificial sau a o retine; tot usi, aceasta imprudenta este necesara; e o stare care poate fi folositoare numai n conditii minutios alese. 33

Un om obosit, ntr-o societate de oameni nelinistiti si aflndu-se n-tr-o stare de ir itatie febrila, va receptiona, cel putin pentru un timp, calitatile lor josnice; iar ei, la rndul lor, nu vor extrage din el forte psihice de care e aproape seca tuit. Se poate spune, ca sa ne exprimam simbolic, ca si-a agatat de el greutati de plumb. El va mprumuta, cel putin pentru un timp scurt, felul lor de a gndi si a interpreta lucrurile, subestimndu-le. Va pierde ncrederea si va deveni ndoielnic. Acele proiecte, ce nu demult i se pareau solide si usor de realizat, vor deveni deodata ntunecate. Curajul lui obisnuit se nlocuieste cu teama. n starea sa de neho tarre, el poate, ntr-un moment de zapaceala, sa cumpere lucruri absolut inutile, s a spuna ceva nepotrivit, sau sa savrseasca ceva ce desigur nu s-ar face. El ar ac tiona altfel, daca ar fi numai cu el nsusi, daca ar emite gndurile lui proprii, ia r nu absurditatile ntunecate al oamenilor care-l nconjoara. Pentru frecventarea ne cesara a marilor adunari, urmeaza sa aleaga un timp mai dinamic al fortei mental e, iar la primele semne de oboseala, sa se retraga imediat. n orele cnd stapnim for ta, reprezentam un magnet. Acesta respinge curentele vatamatoare, carora le-am f i fost expusi, daca neam fi aflat n stare negativa. Deci, tot ce e mai bun n viata , vor obtine oamenii "pozitivi", luptatorii si 34

ncapatnatii! Cu toate acestea, nu e bine sa fim ntotdeauna "pozitivi" si sa emanam din noi gnduri, caci atunci, omul alunga si respinge de la sine multe chibzuinte pretioase. n anumite timpuri, rezervoarele sufletesti trebuiesc rennoite; cu ct mpro spatam mai temeinic si mai rational continutul, cu att e mai bine. Starea suflete asca a omului pozitiv va slabi inevitabil si va simti lipsa fortei daca nu se va comporta totdeauna ostil fata de gndurile straine, daca nu-i va fi greu, va fi nt otdeauna atent si va absorbi necunoscutul si noutatea; daca nu va deosebi improb abilul de imposibil. Propria cunostiinta marginita i va fi unica sfera de actiune ! n schimb, oamenii mereu negativi, cei care incontinuu receptioneaza, care se mpa ca cu parerea ultimului, pierzndu-si ncrederea n sine de la un simplu surs sau ridic are din umeri, se aseamana cu o canalizare prin care trec toate murdariile; pna l a urma, se nfunda tevile si nu permit trecerea curentilor valorosi; asemenea oame ni pierd capacitatea de a emite forte pozitive. n general, trebuie sa ne conforma m regulii de a fi pozitivi n societate si negativi n singuratatea corect pregatita . Omul care continua n singuratate sa se certe mental cu adversarul sau, involunt ar si consuma fortele. Singuratatea este necesara mai cu seama omului care poarta pe umerii sai greutatea grijilor altora. n 35

timpul unui asemenea repaos, nu se cuvine sa ne permitem nici compatimirea, fiin dca ea ne submineaza fortele si tocmai ele trebuiesc adunate, pentru a ne aduce cele mai bune foloase. La fel, oratorul, nainte de a-si pronunta lungul sau discu rs, nu trebuie sa care carbuni pe scari, dorind astfel sa ajute unui sarac lucra tor cu ziua; aceasta munca ar omor n orator animatia, forta si stralucirea mintii, poate chiar si gndurile care, direct sau indirect, ar deschide cai noi pentru us ura-rea soartei nu numai a unuia, ci chiar a miilor de lucratori cu ziua. Omul c are se nvrteste totdeauna ntr-o societate numeroasa, inevitabil pierde multe forte, trnd dupa sine atmosferele straine. Dar cel mai daunator este faptul de a conviet ui cu un om cu o dezvoltare mentala inferioara. n perioada pasivitatii, care inev itabil se ntoarce napoi totdeau-na, vom fi supusi unor curente mult inferioare, in diferent de felul raporturi-lor, indiferent daca acel om ne este frate, fiu sau sot. Dintre doi oameni cu un nivel de dezvoltare mentala diferita, dar strns lega ti sufleteste unul de altul, va suferi si va pierde totdeauna cel mai destoinic, mai fin si care e mai la naltime, fiindca el este mai receptibil, pe cnd cel de e senta inferioara e capabil sa capteze numai o parte din ce i-a fost trimis, rest ul necaptat se pierde fara crutare si fara nici un rost. Un contact ntre oameni e ste o formidabila forta 36

motrice (AGENS), pentru cstigarea fericirii si succesului. "Contact", aici nseamna ceva incomparabil superior apropierii fizice. Suntem apropiati cu omul, n virtut ea intensitatii contactului psihic; despartirea nu joaca nici un rol aici. Acela care a fost timp ndelungat legat de un om cu dezvoltare mentala inferioara, nu p oate rupe deodata undele comunicative sufletesti, ce-i sunt trimise din acest iz vor, n virtutea puterii de obisnuinta. Trebuie sa-l uitam, sa nu ne gndim la el cu rautate; nu ne mai gndim deloc la el, numai n felul acesta se poate taia firul te lepatic si sa ne eliberam. Pare aceasta rece, aspru, grozav? Dar care poate fi s ensul, pentru doi oameni, de a pastra n amintire legatura daunatoare pentru unul sau pentru amndoi? Caci daca o parte sufera, cu timpul va suferi si cealalta! La fel e vatamator "pentru repaos" - prin urmare, n stare de pasivitate - a citi rom ane captivante, a te identifica cu eroii lor, a inspira, sa zicem, o atmosfera a bsurda, n timpul propriei slabiciuni si receptivitati. n special n timpul cnd mncam, ar trebui sa fim mai pasivi: cel care primeste mncarea, adica materialul necesar construirii corpului sau, trebuie sa faca aceasta ntr-o buna dispozitie, linistit , vesel si echilibrat. A mnca si a ocar, a te certa sau a te gndi la afaceri nseamna a fi pozitiv exact n acel timp cnd se cere o negativitate absoluta. Daca 37

ocara si cearta se produc verbal sau numai mental, se ntelege, nu are nici o impo rtanta. Este daunator de a lua masa cu omul pe care abia l suporti, de a carui st are sufleteasca trebuie sa te izolezi. Aceasta cere cheltuiala fortei si pozitiv i-tate. De aceea, numai oamenii legati cu o simpatie cristalina ar trebui sa fie comeseni. Omul care se afla adesea n singuratate atrage curente nrudite cu aspira tiile lui sufletesti: spatiul se prezinta ca un magnet puternic, care cu timpul se ncarca cu propriile gnduri. Noi traim atunci ntr-un plan mult mai pur, mai nalt, accesibil sugestiilor, care mai ntii vor fi sfioase ca un vis tainuit. Pe neastep tate, apare nevoia de societate si atunci iei, fara alegere, ceea ce ti cade sub mna sau te lasi ncntat de curente. Pacea interna este nimicita. Toate reveriile ti a par deodata, dupa parerea generala "pura absurditate"; judecata sanatoasa rencepe sa brfeasca, sa critice si sa nu mai contrazica tonul de behait al turmei. Dupa aceea, ramasi din nou cu noi nsine, simtim o adnca nemultumire si o indispozitie; ne reprosam cu mhnire ca am tradat drepturile sufletului nostru! Multe suflete ma ri sufera de apasarea gndurilor parazitare, care se agata de ele si, fara voia lo r, le vatama. Se ntelege ca nimeni nu trebuie si nu poate ramne mult timp n singura tate; dar acela care are puterea sa rupa cu relatiile lui inferioare, si 38

deschide drumul, numai prin aceasta, catre altele superioare. Omul care e narmat cu puterea rabdarii, a asteptarii, atrage n calea vietii sale oameni care i dau ac el repaos adevarat si acel ajutor pe care numai contactul l poate da. Gndurile lui superioare servesc ca o veriga de unire ntre el si posesorul gndurilor asemanatoa re. Cel care se tine tare de elementele sale inferioare, se desparte prin aceast a de lumea superioara careia, pna la un anumit grad, i apartine. n ce anume constau asa-zisele relatii prietenesti? Oare nu n unica si vesnica rumegare ale unora si acelorasi cuvinte si gnduri, ale unora si acelorasi gesturi? Oare nu nseamna ca s e suporta reciproc an dupa an? Adevarata viata vie este starea varietatii, desco peririi noilor curente mentale. n ea se produce un schimb nentrerupt de forte si gn diri ntre suflete de aceeasi naltime - iata izvoarele, ascensiunile pna la o existe nta vesnica! Izvorul tineretii corpului si sufletului consta n capacitatea de a t ransforma, momentan, tot aparatul mental n pozitivitate, atunci cnd suntem nconjura ti de gnduri grosolane; ramnnd, n schimb, n negativi-tate, adica receptivi pentru izv oarele creatoare. Curajul sa ne fie faclara calauzitoare! 39

Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideram nimic ca imposibil! Sa nu urm pe nimeni - ci numai sa ne ferim de ratacirile straine! Sa iubim pe toti, dar sa ac ordam ncrederea cu prudenta si ntelepciune! UNELE PRESCRIPTII PRACTICE SUFLETESTI Traim ntr-un vrtej de senzatii, cunostinte noi, experiente noi si, cu toate ca am fost convinsi de adevarul lor, ele se pierd prea usor n banalitatile obisnuite, n cele ntlnite n fiecare zi. Nimeni dintre noi nu poate sa se bazeze, n prezent si n vi itor, ca va trai la naltimea noilor legi, principii si metode ale existentei. Chi ar daca avem o deplina ncredere n adevarul lor, se ascunde totusi n noi o doza de nc apatnare, care se mpotriveste tacuta. Aceasta doza de ncapatnare este materia, exper ienta corpului, a sngelui, a celulelor. Si de aceea, nu se pot repeta ndeajuns noi le intuitii (intuition): exis-ta "nalta autoritate", forta dominatoare care patru nde si nvioreaza totul. Noi compunem o parte a acestei forte. Ca atare, posedam a ptitudinea de a tinde tacuti si neobositi, prin rugaciune sau prin dorinta, sa n e 40

mbibam cu tot mai multe calitati nrudite acestei nalte forte. Fiecare gnd al nostru este o realitate, o forta. (Rog repetati de doua ori aceasta). Fiecare gnd reprez inta piatra pentru constructia soartei noastre, fie n bine fie n rau. Omul obligat sa locuiasca ntr-o casa urta, sa se hraneasca rau, sa traiasca cu oameni grosolan i si banali, trebuie ca n fundul imaginatiei sale sa se opuna la tot ce este umil itor! El trebuie sa-si imagineze ca locuieste ntr-o casa frumoasa, ca se hraneste cu mncari alese, la o masa cu oameni distinsi; o asemenea stare sufleteasca l va n drepta catre mai bine, fara amaraciuni, fara sfortari. Fii bogat cu duhul, cu im aginatia si constiinta, dupa ele va urma si bogatia materiala. Omul care se vede mereu pe treapta de jos a scarii va ramne pentru totdeauna pe ea. Starea predomi nanta - apasatoare sau nvingatoare - formeaza din timp toate conditiile fizice al e vietii. Nu pune niciodata granite posibilitatilor viitoare. Niciodata nu spune : "Mai departe nu pot merge. ntotdeauna voi fi mai jos dect cutare sau cutare om ! ". Sau: "Corpul meu trebuie sa se ruineze si sa piara, fiindca n trecut, multe co rpuri omenesti s-au ruinat si au pierit.". Nu gndi: "Capacitatile si talentele me le sunt mediocre - eu voi trai si voi muri ca si milioanele de 41

oameni din jurul meu!". n felul acesta, fara cunostinta de cauza, gasesc multi si nimeresc n sclavia nselaciunii. Ei se ncarca cu toate relele si consecintele lor c hinuitoare. Ei distrug posibilitatea de a trece cndva limita lumii actuale. Ei pl eaca de pe cararea naltelor adevaruri, fara a avea nevoie. n fiecare om este mplntat germenul unei oarecare capacitati, unui oarecare talent; fiecare are o vocatie bine determinata, tot asa exclusiva ca si vietuirea sa; caci n creatia fara sfrsit , nesfrsita este si variatia manifestarilor, fie ca e vietuirea, apusul soarelui sau creierul omenesc. Sa doresti cteodata sa fii eliberat de orice frica. Fiecare secunda consacrata unei asemenea dorinte ajuta putin eliberarii tale din robia fricii. Constiinta nesfrsita nu cunoaste frica, dar vezi ca vesnica ta succesiune consta ntr-o apropiere tot mai mare de constiinta infinita. Noi absorbim gndurile oamenilor simpatici noua si ale celor pe care i vedem mai des. Daca acesti oamen i sunt inferiori si traiesc mentalmente n sferele inferioare, atunci faptul acest a se reflecta n rau asupra noastra, caci ntr-o relatie inegala este nvinsa totdeaun a mintea subtila si superioa-ra. Norocosii ne ntind gnduri despre succese, ca nist e fire. Acei fara noroc, cei ce nu reusesc, emana dezordinea, lipsa rabdarii sis tematice sau lipsa put42

erii credintei; noi absorbim toate acestea ca buretele apa. Este mai bine sa nu ai cu nimeni nici un fel de raporturi, dect sa ntretii relatii cu oameni stupizi s i prosti, ce traiesc fara nici un tel; curentul lor mental ne izoleaza de fiinte le asemanatoare noua, adevaratii nostri prieteni. Cnd n vreo actiune sau afacere, cadem ntr-o situatie fara nici o iesire, nu se cuvine a actiona prompt, ci se cuv ine a astepta, ndepartnd chiar si gndul de la chestiunea dificila. Numai aceasta ti va ntari energia si initiativa. n acest mod, se aduna fortele care curg din toate partile. Ele se manifesta sub forma combinatiei, inspiratiei, circumstantei aflu ente sau ntmplarii. n timpul asteptarii nu neam oprit. Cererea noastra ne duce n cur entul mental la ntlnirea cu chibzuinta, cu ocazia! Omul care se bizuie n vreo actiu ne exclusiv pe oameni, nseamna ca a si alunecat de pe calea buna care ducea la iz bnda. Despre actiunile, planurile si sperantele tale, sa vorbesti numai cu oameni n care ai ncredere absoluta si stii ca-ti doresc succesul. Niciodata nu te ncrede n oamenii care te asculta dintr-o simpla politete. Fiecare cuvnt exprimat nseamna f orta pe care o rapesti actiunii tale. Numarul oamenilor n care poti sa te ncrezi e ste extrem de restrns. Caci o urare buna si sincera a 43

unui singur prieten, care te asculta timp de 10 minute, cu atentie sincera, repr ezinta o adevarata forta vie, auxiliara, care alaturndu-ti-se, lucreaza din acest moment n colaborare cu tine, pentru binele tau. Urmarind o tinta mareata, vei fi calauzit catre oameni carora le vei inspira ncredere n tine si pe care i vei putea convinge vorbindu-le. Cernd pentru tine nsuti dreptatea, tu o ceri n numele ntregii omeniri. A permite sa te nsele, sa te pacaleasca, sa te chinuiasca, fara a prote sta mental sau verbal - te identifici cu nselaciunea si ticalosia. Zece minute pe trecute n reprosuri contra soartei tale sau n invidii fata de fericirea altuia, re prezinta o anumita cantitate de forta risipita pentru agravarea destinului tau. Fiecare gnd de invidie sau de ura zboara napoi ca si bumerangul australienilor. A nutri simturi rele mpotriva marilor bogatasi nseamna o risipa care aduce nu numai nenorocire, ci ne distruge din vreme fericirea n pregatire. Se ntelege ca nu trebu ie sa asteptam o eliberare momentana, cnd ele au devenit o a doua natura a noastr a. Obiceiurile urte, adunate o viata ntreaga se dezradacineaza numai ncetul cu ncetu l. Camera dvs. este acel atelier n care ar trebui sa 44

se construiasca noul "EU", din noile elemente mentale. n aceasta camera nu trebui e permisa intrarea strainilor si chiar noi ar trebui sa ne petrecem acolo timpul numai atunci cnd suntem ntr-o buna dispozitie si voiosie. n ea trebuie sa idealiza m si sa ne vedem visurile mplinite. Cu timpul, aceasta camera va fi ncarcata liter almente cu fericire. Din fiecare obiect vor tisni spre noi amintiri despre gnduri le frumoase din trecut si ne vor da posibilitatea sa savrsim fapte asemanatoare m inunilor. O indispozitie careia te supui nu este altceva dect o boala. Un suflet bolnav mbolnaveste corpul! Majoritatea bolnavilor si pregatesc mentalmente, cu sta ruinta, ani de-a rndul, o mbolnavire definitiva. Din contra, cu ct ne aflam mai mul t timp ntr-o permanenta astep-tare de viitor fericit, cu att devine mai mic perico lul de a pierde aceasta stare, chiar si pentu scurt timp, fiindca ea a devenit a doua noastra natura si nu suntem n stare sa o distrugem mpreuna cu toate acele st ari nesfrsite si placute ce decurg din ea. Toti, fara exceptie, suntem construiti din forte denumite gnduri. Toate faptele noastre nu sunt altceva dect o nentrerupt a rugaciune! Se ntelege ca rugaciunea nu se concepe aici ca o nsiruire de cuvinte cunoscute. Omul care mediteaza asupra 45

partilor obscure ale vietii, gndindu-se mereu la dezamagirile avute si loviturile soartei, nu face altceva dect implora dezamagirile si loviturile pentru viitor. Acel care asteapta nenorocirea, numai prin acest simplu fapt, se roaga ca ea sa se ntmple si, fara ndoiala, nu va ntrzia sa vina. n societate, aducem cu noi nu numai corpul, ci si aura noastra, care, inconstient, ne face sa fim simpatici sau anti patici n fata societatii, indiferent ca vorbim sau tacem, caci ceea ce gndim este incomparabil mai important dect ceea ce spunem. Atmosfera specifica ce ne nconjoar a atrage sau respinge. Ceea ce ni se ntmpla nu este altceva dect o consecinta a sta rii noastre sufletesti ce dainuieste de mai multi ani. nclinarea catre adevar adu ce cu timpul rezultatele cele mai bune si durabile. Aceasta nu este un sentiment alism, ci pur si simplu o stiinta. O asemenea directie data gndurilor atrage mprej urari si oameni n care poti sa ai ncredere, suflete nrudite n care viata noastra si g aseste refugiu. "Sa nu apuna soarele nainte de a-ti trece mnia", n aceasta rugaciun e biblica consta taina sanatatii. Omul care se culca seara suparat si mhnit, ment almente, n timpul somnului, se afla n sfera raului si aduna suparari si mhniri pent ru a doua zi. 46

Graba este un obicei prost, care distruge mai multe vieti dect se crede. Grabnica , nerabdatoarea legare a sireturilor ncaltarilor de dimineata, atrage dupa sine o febrilitate pentru toata ziua. Fa rugaciuni ca sa scapi din acest nvalmasag, ca sa-ti capeti linistea. Oamenii aspri tin viata n manusi de arici. Ei dirijeaza to tul cu mintea limpede, fara a da de banuit, fara ndrjiri fizice inutile. Daca dimi neata la sculare simti apasarea a tot ce va urma n cursul zilei, ca de exemplu gr ijile casei, afacerile, cumparaturile si alte obligatii urgente, trebuie sa te a sezi pentru 30 de secunde si sa-ti zici: "Nu voi permite acestor obligatii sa ma domine. La nceput, am sa ma ocup de un singur lucru, iar celelalte am sa le las la o parte, pna ce primul lucru va fi definitiv terminat.". Asa veti avea toate s ansele pentru reusita mplinirii acestui lucru, iar dupa aceasta le veti ndeplini s i pe celelalte, n ordine, unele dupa altele. Elaborarea acestei stari linistite a gndurilor concentrate ne transporta, deci, spre circumstante, ntmplari, evenimente si cunostinte mult mai convenabile dect o stare semiconstienta de graba nebuna. Pna n prezent, nca mai credem n diferitele neadevaruri. Credem inconstient. Ratacire a ne este ascunsa. Si n felul acesta continuam a trai conform ratacirilor necunos cute. Din ele decurg suferintele vietii noastre. 47

Fa rugaciuni zilnice, ca sa obtii capacitatea de a distinge falsul n conceptie si sa nu te sperii daca vei descoperi incomparabil mai multa falsitate dect te aste pti! Daca esti suferind si crezi ca un medicament sau sfatul doctorului te-ar pu tea ajuta, atunci ia medicamentul, urmeaza sfatul, dar sprijina-te mereu pe gndul : "Iau aceasta doctorie nu pentru vindecarea corpului meu, ci numai ca un ajutor pentru suflet, care, n curnd, si va cstiga forte si capacitati, ca sa se poata ajut a totdeauna pe sine nsusi.". Niciodata nu-ti nvata copilul sa aiba pareri inferioa re despre el nsusi. Daca el se va obisnui cu aceasta, atunci si altii se vor nvata sa-l pretuiasca mai nti copil fiind, iar mai trziu ca om matur. Nimic nu influente aza att de fatal personalitatea ca autoumilinta. Multi copii ncep viata molesiti s ub presiunea acestor scieli de ani de-a rndul. nvatati copilul nu numai sa viseze re usita, dar si sa fie sigur de ea. O asteptare ndelungata a succesului aduce mpreju rari, mijloace si modali-tati pentru a-l obtine. Pna n prezent, avem cele mai vagi notiuni despre felul cum ar fi putut sa fie viata si ce fel de posibilitati tai nuieste ea. Ca atribut al vietii relativ perfecte, se va ivi capacitatea omeniri i de a-si rennoi corpul dupa dorinta si de a-l pastra n starea pe 48

care o prefera. Un corp de o frumusete minunata si care nu va cunoaste nici o du rere. Sa zici: "aceasta trebuie sa se ntmple" si atunci, mii de forte se vor pune n actiune pentru realizarea dorintei, de aceea, se recomanda pru-denta n alegerea dorintelor - caci ele pot sa se ntoarca ca blestem. Pentru aceasta cauza, trebuie sa-ti dezvolti smerenia n fata constiintei nesfrsite; fii ntotdeauna pregatit pent ru receptarea undelor din sfere nalte, care te nvata sa cunosti valorile adevarate precum si ceea ce trebuie sa doresti! Viata omului - barbat sau femeie - nu poa te fi perfecta. Omul nu este n stare sa-si hotarasca fortele, pna ce nu-si va gasi un al doilea "EU", pna ce nu-si va ntlni completarea sa n sexul opus si pna cnd nu-l va cunoas-te spiritualiceste. Dupa o asemenea cunoastere, despartirea este impos i-bila. n timpul mesei, vom tine ntotdeauna seama ca, odata cu fiecare mbucatura pe care o nghitim, construim n corpul nostru gndul cores-punzator cu starea noastra s ufleteasca. n timpul mesei, dati silinta sa fii vesel, scutit de orice griji si p lin de speranta. Si daca nu poti sa ai si sa pastrezi o astfel de stare, atunci sa o evoci prin rugaciune! Ziua si noaptea, fa rugaciuni pentru constiinta nesfrs ita a ntelep-ciunii superioare, a fortei si bucuriei. Sa recunosti cu smerenie su fleteasca supe49

rioritatea constiintei nesfrsite, nseamna ntr-adevar a te deda cu trup si suflet bu nului superior. Undele superioare ale ntelepciunii trec toate prin existenta noas tra, daca ne aflam pe adevarata cale pentru a le recep-tiona unde, care, ncetul c u ncetul, ne vor elibera de rataciri si ne vor conduce de la mai bun, la perfecti une. Constiinta aceasta ne transpune treptat ntr-o noua sfera, pe o alta cale a v ietii si ne apropie de acei de care avem mai multa nevoie. DUMNEZEU N ARBORI E fe ricit omul care iubeste copacii. Copacii mari, crescuti n salbaticie si libertate , acolo unde i-a sadit nesfrsita forta si unde nu poate patrun-de ngrijirea omenea sca. Tot ce e salbatic, natural, e mai apropiat de uni-vers, inspira mai real si mai pur ritmul spiritual al infinitului. Iata de ce, ne cuprinde o nespusa bucu rie n mijlocul naturii salbatice, n padure, n munti, n general acolo unde nu sunt ur me ale culturii omenesti. Noi inspiram emanatiile nentrerupte, iradiate de copaci , munti, pasari si de toate celelalte varietati ale infinitului! Aceasta emanati e tamaduieste si rennoieste. E mai vitala dect aerul! Aceasta emanatie este forta psihica izvorta din tot ce este 50

viu. Aceasta emanatie nu o veti gasi nicio-data n orase si nici n parcurile si gra dinile cultivate. E fericit omul care iubeste profund si devotat arborii salbati ci, pasarile si animalele, ca pe niste egali ai sai, stiind bine ca si ei, la rnd ul lor, l rasplatesc din plin pentru aceasta iubire! Tot ce e vietuitor, raspunde la simpatie si la antipa-tie. Noi suntem reprezentantii unei parti a "constiint ei infinite", arborii sunt reprezentantii alteia. Iar iubirea este un element ne vazut - "apa vie" a lumii, care se rostogoleste n valuri mari, dintr-o parte spre alta a cosmosu-lui invizibil ce ne nconjoara. Arborele - gndul viu al lui Dumneze u -merita toata atentia noastra. El contine, poate, ntelepciunea care noua ne lip seste, caci fiecare observare atenta a arborelui ne da putinta de a dobndi organi sme cu mai multa curatenie, frumusete si sanatate. Vrem sa ne izbavim definitiv de boli, sa avem o inima mai usoara si un spirit plin cu bucuria de viata. Pentr u fiecare zi care vine, dorim o viata noua, o noua bucurie! Deoarece corpurile n oastre trebuie sa devina, cu anii, mai usoare, nu mai grele. Vrem deplin sa cuno astem cu fiecare celula infinitul - vrem sa reusim a vedea spectacolul nemuririi ! Ne trebuiesc capacitati nca necunoscute "muritorilor". Vrem sa ne eliberam de t ot ce ne e fatal organismului, de suferinte si de moartea corpului pamntesc! 51

Sunt, oare, n stare arborii sa ne dea toate acestea? Da, ei au putinta sa ne ajut e, imediat ce vom reusi sa patrundem n sufletul lor. Trebuie, nsa, sa ntelegem rolu l lor n "fiinta infinita". Prea putin vom afla despre viata lor, atta timp ct vom v edea n ei numai combustibil pentru ncalzit si material pentru butoaie. Acela care, ntr-adevar, va reusi sa iubeasca Constiinta Infinita, n toate manifestarile sale, va fi rasplatit pentru iubirea sa, prin mbibarea cu o parte de ntelepciune, propr ie naturii acesteia. O contopire a iubirii cu conceptia despre arbori va nvata om enirea sa traga din paduri foloase incomparabil mai mari dect materialul pentru c ostructii si combustibil. Iubirea i va sopti omului n ce mod, padurile cu naltele s i imensele suprafete, cu miliarde de tulpini, ramuri si frunze, servesc drept ca bluri ideale pentru elementul spiritual superior, pe care ele l acumulea-za si-l redau omului, n proportie cu capacitatea lui de receptivitate. Fiecare din aceste forme ale existentei poseda o putere speciala - elixirul vital pentru sufletul sensibil - pe care simpatia ne-o transmite noua. nsa, iubirea cere reciprocitate. Putem sa capatam aceasta iubire din infinit, proportional cu iubirea noastra fa ta de fiecare forma a existentei, fie aceasta un tufis, fruct, insecta sau pasar e. Nimeni nu distruge si nu violeaza ceea ce iubeste sincer. Elementul specific fiecarei forme a existentei care ni se transmite, este 52

nsasi viata! n masura absorbirii, se vor destepta n noi forte al caror sens poate f i nteles numai prin cuvintul "minune". Taiati padurile si veti distruge aceste fo rte. nlocuiti arborii salbatici cu cei artificiali - aceste forte vor degenera. A stfel, pomii roditori dau, n urma altoirii, "fructe nobile"; dar, din punct de ve dere al pomului salbatic, sunt fructele degenerarii artificiale, de exemplu maru l Caleville; n lumea animala - ficatul gstei ndopate. Raportul nostru fata de arbor i si de tot ce e viu, se va schimba cu totul, pe masura ce vom ajunge tineretea vesnica, fericirea si sanatatea. Iubind arborii, plantele, insectele si pasarile , noi le vom lasa n voia lor, si vom primi drept multumire o parte din forta nesfr sita, proprie vietii lor. "Dar cum sa traim" - ne vom ntreba - "fara lemne, fara hrana vegetala si animala?". Trebuie oare sa existe vesnic numai o singura forma a existentei? Oare nu pot fi schimbate conditiile existentei, n legatura cu noil e simturi? Instinctul a milioane de oameni respinge azi hrana animala. Se ntelege de la sine, ca omenirea nu va nceta deodata brutalitatea sa asupra lumii animale si vegetale. Att timp ct va exista cerinta unei astfel de alimen-tatii, ea trebui e satisfacuta; valoarea consta n disparitia naturala a unor astfel de dorinte. Nu mai atunci, sub calauza spiritului, se va 53

ajunge la o schimbare organica interna definitiva. Pna n prezent, ratacirea omenir ii consta n aceea ca ea ncearca sa se nsufleteasca cu ajutorul propriei sale puteri de vointa, impunndu-si postul, pocainta si abtinerea de la ceea ce i era mai treb uincios. nsa, asemenea mijloace nu izbaveau de boli, decaderi si moarte, nu-i mpro spatau corpul; ele se ditrugeau tot asa ca si corpurile chefliilor si betivilor. Ascetismul este o insuficienta a ncrederii n gran-doarea "fortei nesfrsite", care ne duce pna la cea mai nalta treapta a existentei. E cel mai mare pacat a dori sa te vindeci pe tine nsuti, separnd omul, chiar si numai vremelnic, de "Constiinta I nfinita", care-i transmite viata, odata ce el o cere cu ncredere. Eliberarea de v icii, neajunsuri si de alte obiceiuri se poate obtine numai prin ruga insistenta de a stinge cerintele care le provoaca. "Constiinta Infinita" zice la fiecare r espiratie: "Veniti la mine, cereti, cautati-ma n toata creatia si eu am sa va renn oiesc vesnic corpurile si sufletele"; patimele si dorintele voastre se vor schim ba treptat si, odata cu ele, va disparea toata grosolania si contradictia oricar ei legi; n schimb, veti gusta bucuriile spirituale, care acum sunt inaccesibile m uritorilor. Odata nvatati a duce o viata superioara si, prin aceasta, mai ndelunga ta - si asa va fi - vom respecta tot ce e vietuitor si, din iubire, le vom lasa n lib54

ertate. Iubim nu pasarica nchisa n colivie, ci numai capri-ciul nostru. n felul ace sta, nalta iubire fata de tot ce vietuieste este calea catre viata nsasi, care se scurge catre noi, nu numai din arbori, pasari si insecte, ci si din fulgul de za pada care se nvrteste caznd, din uragane si mari. Nu n sens figurat, ci ca forta vie ! Oare de ce noi nu iubim nca astfel? Nu stim! E deajuns a vedea calea care ne el ibereaza de tot ce e rau. DESPRE FOLOASELE VISARII Sa nu ne gndim continuu. Acest lucru este obositor si atrage dupa sine repetarea unora si acelorasi gnduri. Cap acitatea de a ntrerupe gndurile pozitive dupa dorinta sa, a visa ntr-o stare comple ta de pace fizica, contine n sine una din cele mai nobile izvoare de putere si be atitudine. Sa te uiti numai n acel coltisor al peisajului pe care l visezi sau sa construiesti n liniste castele imaginare. Saizeci de secunde nchinate meditatiei d au tot attea secunde de pace si remprospatare sufleteasca si trupeasca. Chiar si n domeniul infe-rior al succesului material, va ramne nvingator acela care va fi n st are sa se odihneasca dupa propria vointa, adica sa ramna pasiv si sa nlature de la 55

sine, dupa bunul plac, toate gndurile. n minile lui sunt frnele vietii, caci n moment ul auto-adncirii, i se deschid portile pentru noi gnduri, proiecte si intreprinder i, care, apoi, n stare de completa constiinta, pastrndu-se n memorie - se realizeaz a. Toti oamenii contemporani se nvrtesc neproductiv, din an n an, n cercul vicios al unora si acelorasi gnduri! E clar ca ei, ntr-o asemenea stare de goana, nu sunt c apabili sa observe n calea lor ntlnirile cu posibilitatile si chiar daca le-ar obse rva, le lipseste, totusi, curajul de a se agata energic de ele. Automat, n putere a obisnuintei, ei fac unul si acelasi lucru, zi dupa zi. Starea lor sufleteasca i subjuga definitiv si i tine sub greutatea gndurilor sclave! Mereu li se pare ca t rebuie sa realizeze ceva "folositor"! Chiar si n somn, ei se zbat prosteste... ca si caii orbi n arcan! Se trezesc dimineata obositi... Somnul este elixirul vital numai pentru aceia care au nvatat a fi visatori, a se adnci n sine, a se concentra . Interpretarea n sine nu consta n denumire!... n timpul calatoriilor pe mare, aces ti oameni sunt ca niste salbatici neastmparati, se reped fara nici un tel prin ntr egul vapor, trecnd dintr-o cabina n alta! n tren, ei asteapta nerabdatori momentul sosirii la destinatie, odata sositi, nu stiu ce sa faca cu 56

ei nsisi. La ei acasa se agita vesnic, iar rezultatul e ca ziua le-a trecut fara nici un folos! ncordarea lor mintala nu a dat nimic! Tigarile generalului Grait a u repurtat mai multe victorii dect spada lui! Nelund n consideratie vatamarea produ sa de nicotina, o singura tragere a fumului din tigara si expiratia lui, o obser vare involuntara a nourasilor de fum care se evapora, evoca starea de reverie, d e visare-pasiva, n timpul careia sufletul nu numai ca se odihneste, ci si recepti oneaza noile intuitii. Prin aceasta nsa, nici nu recomandam si nici nu condamnam tutunul: el reprezinta una din acele multe mijloace imperfecte pentru crearea st arii dorite, care, desigur, poate fi atinsa prin alte cai launtrice, mult mai so lide si mai convenabile. Iata o cale din multe: sa ncerce cititorul acestor pagin i sa se opreasca din cnd n cnd, sa se lase pe spatarul scaunului, cu minile atrnnd pa iv, sa nu se gndeasca absolut la nimic, timp de 3-5 secunde! Un nouras, o coloana de fum, o craca leganata de vnt i pot atrage privirea. Dar acela care nu este n st are sa se odihneasca cu sufletul si corpul, nici chiar timp de 5 secunde astfel de oameni sunt multi - sa evite, cel putin, miscarile nervoase prea bruste. Acea sta va fi prima lectie de nalta arta a visarii si a abstractiei mentale. Sufletul lui si-a atras catre sine atomul fortei vivifi57

catoare, care nu poate sa mai dispara. Daca trebuie sa nvingi agitatia nradacinata n toata viata din trecut, nu se poate conta pe o deplina si imediata reusita. To tusi, germenul calmului este mplntat deja! Acest gnd nu va mai dispare niciodata. O mul sa nu prelucreze nsa acest gnd cu prea mare ncordare. Totul va creste si se va dezvalui de la sine. Sta n puterea fiecarui om sa domine n mod armonios sufletul s i corpul, chiar si n cele mai nensemnate actiuni - fals denumite astfel - cum ar f i de exemplu, n felul de a te scula, a umbla, a rasfoi o carte, etc. Omul care e capabil sa ramna n starea de contemplare dupa propria sa dorinta, va gusta si el d in bucuria unui somn sanatos si rennoitor; ...caci starea predominanta de peste z i conditioneaza starea noptii viitoare. Insomnia corespunde distrarii, "spasmul" gndirii, care ceasuri ntregi nu da odihna corpului omului obosit... De ndata ce cu ltivam linistea, creste si capacitatea vointei de a provoca momentan somnul, adi ca completa pasivitate. Exercitiile dispozitiilor mentale se prescriu exclusiv a tunci cnd acestea prezinta comoditatea necesara si cnd se fac cu placere... n caz c ontrar, reusita ntrzie. Taina si farmecul dezvoltarii interioare consta n aceea ca, la fel cu iarba cmpului, ea 58

creste inconstient. Dupa ctiva ani, toate miscarile noastre vor capata mladiere, armonie. n anarhia mentala actuala, corpul omului, de fapt, se rupe n bucati, sub presiunea gndurilor dezordonate si necontrolate!... Odata cu marirea claritatii s piritului, fiecare miscare, fiecare pas vor deveni un izvor de satisfactie, ne m ai fiind o piedica n timpul goanei inutile si fara nici un tel. Fac bine numai pr in aceea ca iubesc; ncetul cu ncetul, toata viata se compune din elemente definite , care nu se distrug reciproc unul pe altul. Aceste exercitii simple vor transfo rma fiecare actiune a noastra ntr-un magnet din ce n ce mai puternic si de o forta miraculoasa. Hristos si Moise, toti clarvazatorii si magii se aflau n "pace". Ac umulata n felul acesta, forta sufleteasca era apoi dirijata asupra bolnavului pe care-l renastea. n povestirea despre Marta si Maria, ultima si-a ales partea cea mai buna, caci nu se ocupa de bucatarie, ea lucra n liniste asupra dezvoltarii co recte a fortelor sale si putea n cteva secunde sa produca mai mult dect Marta, care ducea toata greutatea lucrului casnic. Marta istovea... Maria se mprospata!... C ultivarea pacii mareste prezenta de spirit. Cu alte cuvinte, aceasta este o capa citate de a te folosi n orice moment, de toata cunostinta ta, de toata energia ta , de hotarre si tactica. Chiar simplul fapt al prezentei, n acelasi moment, a tutu ror calitatilor, le 59

reda valoarea. Ele sunt concentrate ntr-o liniste spirituala, nu fug dupa o mie d e obiecte mprastiate. Starea de contemplare este la fel cu o garnizoana odihnita a cetatii care gndeste. Oamenii timizi, nervosi si, prin aceasta, ntotdeauna obosi ti, se evidentiaza rar prin ceva; ei nu reprezinta magnete care, lucrnd n liniste, devin din ce n ce tot mai puternici, n loc sa slabeasca. Prin priceperea de a-ti conserva fortele si a-ti odihni spiritul, se obtin nervi de otel: dintr-un aseme nea om va radia un fluid capabil sa mblnzeasca calul salbatic! Curajul se aseamana cu un nor de magnet, pe care nimic nu-l poate strapunge! n asemenea cazuri, posi bilitatile sunt nelimitate. Se poate dezvolta n corp si n fiecare organ, o forta d e opozitie la toate influentele materiale, de zece ori mai mare dect pna n prezent. Capacitatea de a te da visarii poate fi - ca si oricare alta - dezvoltata exage rat, de exemplu: la oamenii care traiesc parca ntr-un semi-somn, nedndu-si socotea la de ceea ce face corpul lor. Lor le lipseste forta pozitiva de a actiona dupa dorinta lor proprie, atunci cnd e necesar. Urmeaza a se stabili echilibrul ntre to talul fortelor pozitive; omul trebuie sa se nvete a trece dintr-o stare n alta cnd, unde si pe ct timp va voi. 60

n aceasta operatie, venitul si cheltuiala fortei poate fi stabilita cu o exactita te att de mare, nct pe timpul schimbarii starii sa ramna ntotdeauna un mic excedent d e forta acumulata. n prezent, multi, cnd si dau fortele lor spirituale, nu-si pastr eaza rezerve necesare si, n cazuri neprevazute, se trezesc absolut neputinciosi. Odata cu dezvoltarea capacitatii de a deveni contemplativ, se schimba si respira tia si bataile inimii. Respiratia se prelucreaza de diafragma. "Prana-Yama" - in spiratia si expiratia lenta, sistematica, a yoghinilor hindusi - reprezinta cons ecinta exterioara naturala a starii launtrice, cu toate semnele minunate ale suf letului si corpului. Exista respiratia sufletului, ritmul psihic, a carei coordo nare evidenta se manifesta prin respiratia plamnilor. Omul, care traieste n curent ul gndurilor creatoare, e dotat cu capacitatea de a trage din acest curent un ele ment particular - Prana hindusilor atmosfera mai curata, mai puternica si mai vi tala dect aerul pamntului. Din acest eter dumnezeiesc omul capata elixirul vital, care n sfera materiala da forte neobisnuite pentru desavrsirea faptelor vitale ero ice, atunci cnd e necesar. TAINA SOMNULUI SI DEDUBLAREA VIETII NOASTRE 61

Noi traim si actionam, suferim si ne bucuram n somn, tot asa ca si n stare de vegh e. n timpul somnului, traim cu simturile mult mai ascutite; germenii lor sunt sad iti n fiecare din noi, iar copia lor grosolana se manifesta prin vedere, miros, p ipaire, gust si auz. La trezire, cnd simturile noastre exterioare ncep sa function eze, faza vietuirii amintita mai sus, se stinge. Constiinta de zi retine numai u nele frnturi, de multe ori fara nici o legatura ntre ele, scene si ntmplari vagi si n curcate, traite n timpul somnului. Visele, sunt urmele obscure ale adevaratei noa stre vieti, interpretate n alte planuri de simtire. n acest timp, corpul si suflet ul sunt legate prin conexiune mintala - chiar si atunci cnd sufletul calatoreste departe de corp. Prin mijlocirea acestei legaturi, sufletul calatoreste departe de corp. Prin mijlocirea acestei legaturi, sufletul, care se odihneste, transmit e curentul vital, folositor sau daunator, corespunzator cu stratul mental n care sufletul se nvrteste. Moartea, adica descompunerea corpului, ncepe dupa ruperea ace stei legaturi. Odata cu dezvoltarea sufletului - se dezvolta si capacitatea de a putea absorbi noi gnduri, noi adevaruri; legatura, care uneste sufletul cu corpu l, devenind tot mai puterni62

ca si ajungnd la un moment dat indisolubila. Astfel, noi reprezentam unirea a dou a fiinte, care, inconstient, traiesc mpreuna, doua vieti diferite, n doua lumi apr opiate n spatiu. Amintirile noastre sunt de doua feluri: materiale, care nu cupri nd nauntrul lor esenta spirituala si spirituale, care nlatura viata noastra de zi. Chiar apostolul Pavel vorbeste despre corpul sufletesc (fizic) si cel spiritual . ntia Epistola a lui Pavel catre Corinteni II 14, 15. "Corpul spiritual traieste n acelasi timp cu cel fizic, iar dupa descompunerea ultimului, continua sa vietui asca, asa dupa cum a vietuit si pna la nastere.". Aceste doua fiinte, unite n fiec are om, posednd un spirit, ramn totusi straine una de alta. Ziua, spiritul se folo seste de corp, ca si minierul de hainele groase cu care coboara n mina adnca. ntr-o alta existenta, adica n somn, el nu se calauzeste de simturile fizice... nsa tot ce a retrait "acolo" (adica n vis), apare la lumina constiintei de zi, ca reamint irea unui vis, reamintire corespunzatoare gndurilor si senzatiilor manifestate zi ua. Odata cu dezvoltarea adevaratului nostru "EU", capatam priceperea de a ne ad resa direct acestei nalte grupe de simturi, fara sa le transpunem mai nti n lumea fi zica. Fiecare cuprindem n noi o jumatate din lume, o jumatate din viata care, ner abdatoare, asteapta o 63

prelucrare si o mai variata studiere. ntr-o directa dependenta de dezvoltare a sp iritului nostru n viata prezenta sau n una din vietile viitoare, aceste doua lumi se vor contopi tot mai mult si ne vor deschide calea vietuirii constiente, n amndo ua. Implorarea, ruga, ne va apropia de descoperirea acestei taine. Dorinta nentre rupta si insistenta de a cunoaste Adevarul, ne va trezi fortele virtuale (germen ii lor dormiteaza n noi) si ne va schimba complet viata noastra, destul de trista altfel. Atunci vom contempla fericiti cele doua nfatisari ale existentei noastre . Azi, cunoasterea lor ne-ar fi de putin folos. Prea ne-am obisnuit, n ignoranta noastra, sa calatorim cu acelasi neastmpar si dezechilibru, n somn ca si n starea d e veghe. Din fericire, nu ne ramne mult n memorie, caci relele consecinte ale hoin arelii n sferele spirituale inferioare, din timpul somnului, se reflecta asupra n oastra. Doua ore petrecute n stralucitoarele mparatii ale somnului ne aduc mai mul t dect zece ore n sferele inferioare. Somnul ne mai aduce odihna si remprospatarea corpului, nu nsa si a spiritului. Ochiul care vede n somn, poate patrunde pna la ex tremitatea hotarului de gndire. n timpul somnului, spiritul nostru traieste n lumea spirituala corespunzatoare lui; de 64

acolo, el se ntoarce mbibat cu elemen-tele mentale specifice, transmitnd corpului p uterea sau slabiciunea, starea de multumire sau de amaraciune. Spiritul aduce co rpului, din mparatia somnului, bogatii proportionale cu gradul lui de puritate, t endinta spre putere si bunatate,... credinta n marile posibilitati ale existentei , vesnica remprospatare a minunatului corp sanatos. Dimpotriva, un spirit ngust si invidios aduce numai elementele descompunerii. Somnul nu este ntotdeauna o odihn a! Somnul agitat, ngrijorat si morocanos rataceste (daca nu intervine rugaciunea pentru pace si putere) ntr-un spatiu agitat, iar la ntoarcere, n momentul desteptar ii, transmite corpului tulburarea acumulata. Spiritul care si nclina gndul spre boa la, trece n lumea suferintelor si le revarsa apoi asupra vietii de zi. De aceea, bolnavul, mai ales nainte de somn, trebuie sa se gndeasca la sanatate, trebuie sa repete: "E vatamat numai instrumentul de care ma folosesc. Eu sunt ceea ce gndesc despre mine. "EUL" meu spiritual este sanatos si mi va aduce vindecarea trupului n timpul somnului.". Sa-si repete aceasta n fiecare seara. Daca rezultatul nu va veni imediat, atunci el trebuie sa se examineze, caci se poate ntmpla ca o viata nt reaga de gndire gresita sa aiba nevoie de corectare, iar dezvoltarea lui spiritua la sa-l elibereze treptat de rat65

aciri, pentru ca, nendoielnic, sa-si ajunga tinta. Viata necunoscuta a somnului e ste mai importanta dect trairea n stare de veghe, ea fiind consacrata vietii si de zvoltarii simturilor spirituale. Adevaratul nostru "EU" este acea forta nevazuta , pe care ne-o marturisesc toate gndurile noastre. Ultima si cea mai de seama, ac eea care plasmuieste baza starii noastre sufletesti, e primavara. Ea ne alimente aza si e nsasi izvorul vietii. Spiritul comunica corpului, n somn, convingerile si parerile propriei lui naturi. Omul care crede cu fermitate si perseverenta n ine vitabila batrnete si decadere, va primi de la spiritul sau elementele mentale ale mortii. Acela care, n timpul veghei, va avea ndoieli asupra necesitatii absolute a mortii corpului, se va ntreba daca aceasta convingere nu se bazeaza pe o prea s curta experienta a omenirii. E de ajuns un singur gnd, pentru a pazi omul de rata cirea vesnica din timpul somnului, n sferele inferioare ale pozitivismului si a m ortii, de care omenirea nu se poate elibera. Chiar numai "rugaciunea de credinta " n nemurirea fizica, aduce cu timpul semne si dovezi n favoarea acestei credinte. Atunci, noaptea, n cursul multor ore de somn, spiritul se opreste asupra gndurilo r de tinerete si putere, si mbiba cu ele corpul, pentru aproape nca o jumatate de v iata. Elementele corpului sunt n vesnica transformare. Corpul nostru de azi nu e acelasi 66

cu cel pe care l posedam cu 12 ani n urma. Nici spiritul nu e acelasi care a fost, iar odata cu el, se schimba si celulele organismului. Transformarile din corp s e produc si depind de patrunderea spiritului nostru cu noi adevaruri sau de mpiet rirea lui n vechile rataciri. Fiecare credinta se materializeaza n carne si snge. P urtam, ntr-adevar, cu noi gndurile care ne domina. Creznd n ruinarea fizica, ea se v a produce! Spiritul transmite n toate organele elementele lor spirituale (extrase din lumea lui); ultimele elemente din invizibil se materializeaza n carne si snge , ca si pomii care produc din partile nevazute ale pamntului si aerului frunze si fructe!... Individul ncapatnat ani de-a rndul, n una si aceeasi ratacire, introduce n corpul sau elementele si materializarea acestei rataciri. n sine, un pacat, a c arui semne sunt urciunea, ruinarea fortelor, moartea - suferinte fizice sau spiri tuale. Oricare ar fi ngustimea spiritului, el tinde totusi catre o mai nalta exist enta, de unde va lua, introducnd corpului n somn, o parte de forta mult mai fina, cu toate ca si aceasta va fi oarecum diluata si slabita... Spiritul, nu mintea, la omul de 80 - 90 de ani, e mai puternic dect la cel care moare la vrsta de 30 de ani. Cu ct spiritul e mai puternic, cu att el cere instinctiv (absolut inconstien t), o forta mai mare. 67

Greseala fundamentala a oamenilor de 80 si 90 de ani este credinta n moartea inev itabila. Acest gnd a devenit "idee fixa"; mpartasit si mereu exprimat de toti care -l nconjoara, se condenseaza asupra batrnului, ca un nor. El creste cu o forta uri asa "forta inevitabilului" - ndreptata ntr-o directie gresita. Ea poate ajunge, du pa dorinta, o impunatoare forta distrugatoare sau creatoare! Rugaciunea de dimin eata, pentru ziua care ncepe n existenta materiala, ar trebui sa cuprinda n ea impl orarea ajutorului Constiintei Infinite, pentru a primi partea noastra de la tot ce e vietuitor; arbore, nor, ocean, pasari, stele si soare. Ceea ce vedem noi, f ormeaza numai o infima parte din creatia lor; dincolo se afla o a doua viata, el ement, taina, spirit care porunceste, pune n miscare, nvioreaza si care nu poate f i perceptibila simturilor noastre fizice! Sufletul nostru poseda minunata capaci tate de a trage catre sine o parte din aceasta forta vie, a o pastra si a si-o ns usi pentru totdeauna. Constiinta Nesfrsita se afla n tot. Meditnd asupra miliardelo r de forme vii, noi ne adncim n aceasta nesfrsita Constiinta, ne contopim tot mai m ult n ea si ne nsusim o parte din gratiile sau fortele specifice tuturor vietatilo r. n viata de zi, simturilor noastre fizice (corect dirijate) pot atrage catre si ne aceste forte. Orict am fi de ocupati, am putea gasi ntotdeauna o clipa 68

pentru asemenea meditatie, care sa reprezinte, n sine, o forta crea-toare. Lucrul din timpul noptii e altul, dar si forta acumulata ziua nviorea-za spiritul si-l ajuta sa patrunda mai adnc n lumea nevazuta, din care el trebuie sa aduca comori d e alta natura. Cu ct spiritul se urca mai sus, cu att este mai subtil elementul sp iritual absorbit acolo; cu aceeasi gradatie, sporesc si simturile spirituale, cst ignd n cele din urma proprietatea de a patrunde n viata de zi... Spiritul si corpul actioneaza reciproc unul asupra celuilalt, se ntaresc, se completeaza, se transf orma unul pe altul... Corpul corespunde radacinii unui copac, spiritul - crengil or si frunzelor. Radacinile sug din pamnt seva care hraneste trunchiul, ramurile, frunzele, florile si fructele. Frunzele si ramurile verzi, pe de alta parte, ex trag din lumina si aer, elemente, fara de care, trunchiul si radacinile s-ar pie rde. Asemeni frunzelor, spiritul bine ndrumat, absoarbe elemente (astrale) de sus si le transmite vietii corpului n timpul starii lui de veghe. Corpul, - radacina -, la rndul sau, aduce din adncuri, prin mijlocirea puternicului si totusi subtil ului curent al firii, remprospatarea fortei pentru spirit. n felul acesta, unii oa meni, dupa cele marturisite n Vechiul Testament, "umblau n fata Domnului", iar cor pul lor material se pastra (dupa ntelesul nostru) fabulos de ndelungate timpuri. A u fost si dintre 69

aceia care se ntorceau la Dumnezeu fara sa treaca prin moarte. Astfel, citim cart ea I a lui Moise (Cap. V, vers. 24): "Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.". Enoh a dus o viata curata. Spiritul lui s tapnea materia n asa masura, nct si putea dematerializa corpul, facndu-l nevazut ochi or. Cazuri asemanatoare sunt adeseori amintite n Sf. Scriptura. Odata cu dezvolta rea spiritualitatii (si asa va fi), dematerializarile vor nlocui tot mai des moar tea. Cel mai nalt tel al omenirii ar fi acela ca, prin ajutorul procesului consta nt al restaurarii fizice, sasi spiritualizeze pna ntr-att corpul, nct sa corespunda c erintelor crescnde ale spiritului,... pentru ca substanta mereu mai perfectionata a corpului sa fie pregatita a nlocui celule uzate care se ruineaza. ............ ............. Acela care sufera de insomnie sa-si zica dimineata: "n noaptea asta voi dormi... eu trebuie sa dorm si cer ajutor Constiintei Infinite; o rog pe ea sa-mi trimita somnul!". Multumita ei, se vor crea conditii care, nca din timpul zilei, vor produce elementele odihnei pentru noapte. Concentrn-du-se astfel, omul primeste dis-de-dimineata sprijinul ntregii forte spirituale, sprijin contrar cu rentelor 70

fizice crescnde de peste zi. Cnd pamntul e luminat de soare, totul poseda o forta m ai mare (dupa regula sanatoasa a vietii naturale), dect dupa ce sa ndepartat de as tru. Suferin-dul de insomnie sa repete acest crez zi de zi, sa nu-si piarda cura jul, chiar daca nu va reusi imediat. Seara, cnd se culca, nu trebuie sa se gndeasc a la dificultatile vietii, ale afacerilor lui, ci numai la odihna si somn! Exist a oameni dinamici, care abia punndu-si capul pe perna, ncep cu o ndoita forta, sa d iscute n gndul lor, sa faca proiecte, sa lucreze si sa se certe, aceasta pur si si mplu din obisnuinta. Spiritul lor este pervertit, e gresit ndrumat. El se ncapatnea za n viata materiala, n loc sa se perfectioneze spiritualiceste! n felul acesta, sp iritul ramnnd, n timpul somnului, n sfera agitatiei, aduce si corpului agitatie... n timpul insomniei trebuie, daca e posibil, sa schimbam camera. "Vrajitoria", n ace st caz, nu e altceva dect mreaja gndurilor noastre, care ne nvaluie n atmosfera medi ului nconjurator. Aspectul peretilor, contactul cu mobila si celelalte, ne mping nd ata si usor spre gndurile vechi si plicticoase. Furnizeaza spiritului tau element ele de liniste care i sunt necesare concentrarii lui! O pisica dormind n casa, rep rezinta un tovaras mai bun dect un om nervos si nelinistit, care vesnic se framnta . Afara de aceasta, animalele absorb nelinistea si o duc cu sine. Iata de ce 71

e bine sa ne nconjuram cu animale domestice puternice si tinere, dar sa nu le rap im libertatea. Aceste animale absorb n mod nduiosator elementele deze-chilibrului nostru spiritual, emanate de noi... Daca aceste elemente ar ramne n "aura" noastra , am risca sa le reabsorbim. Animalele duc cu ele aceste elemente, fara ca raul sa se reflecte asupra lor. Gasim explicatia acestei stranii actiuni n vechiul obi cei ebraic: anual, ncarcau pe asa zisul "tap ispasitor" cu nelegiuirile ntregului popor si-l trimiteau n pustiu. Avnd vatamatorul obicei de a consuma narcotice sau alte produse somnifere si neavnd putere sa opresti dintr-o data consumatia lor, a tunci repeta de cte ori iei medicamentul, urmatoarele: "Rog Constiinta Infinita s a ma scape ct mai curnd de ideea necesitatii de a recurge la acest ajutor artifici al. Ma rog ca acest mijloc sa-mi nalte spiritul n sfera gndurilor curate si puterni ce. Ma mai rog pentru eliberarea mea de convingerea daunatoare ca mi-ar fi impos ibil sa ma descatusez de acest obicei, precum si de parerea ca somniferele mi pot aduce nu numai foloase, ci si vatama-re.". Dimpotriva, ti produci un rau incompa rabil mai mare, atunci cnd gndesti: "Eu stiu ca narcoticul mi distruge sanatatea, c u toate acestea trebuie sa-l iau.". E mult mai bine sa-ti nsusesti taria spiritua la descrisa mai sus. 72

Aceste mijloace pot fi ncercate atta timp ct noi nu am marit necesitatea folosirii mijloacelor artificiale. Totul e conditionat de utilizarea corecta a rugaciunii, pentru a extrage din aceste mijloace, maximum de folos si minimum de vatamare. Trebuie sa ne eliberam de starea de nesa-natate, nenaturala corpului si mai ales sufletului nostru, stare provenita din pricina consumului acestor mijloace arti ficiale. CURENTELE GNDIRII Trebuie sa dam gndirii noastre cea mai mare atentie. Nu este del oc lipsit de importanta ceea ce se gndeste "numai asa", fiindca gndurile merg n val uri, ca apa si ca vntul! Curentele omogene se ntaresc reciproc, evocnd diferite fen omene intermitente. Daca s-ar putea vedea acest ocean de gnduri, atunci fiecare d in noi am observa cum razele vibratorii trec de la un om la altul. S-ar vedea li mpede cum oamenii cu temperamente, caractere si tendinte identice sunt n aceeasi rezonanta (omogenitate); iar omul iritat si deprimat vine n contact cu toti oamen ii iritati si deprimati - deci fiecare din ei actioneaza asemeni unei baterii el ectrice, 73

provocnd si marind curentul. Pe de alta parte, optimistii, cei totdeauna puternic i si veseli, si unesc si si ntaresc undele lor. Starea de deprimare nu e altceva de ct nvrtirea continua n cercul gndurilor daunatoare. Aceasta boala, odata nradacinata, nu poate fi usor vindecata. Obiceiul oamenilor de a discuta n societate despre si mptomele diverselor boli, cauzele lor, mortile, agoniile, scene de cosmaruri si asa mai departe, atrag asupra lor o cascada ntreaga de impresii daunatoare, care inevitabil le va pricinui, sub o forma sau alta, boli si suferinti. Tot n acelasi fel, atrag catre ei undele vatamatoare, cu toate relele lor consecinte, oamenii care vorbesc si gndesc mult despre bolnavi, ct si acei care se afla n legatura cu bolnavii. Noi nici nu banuim deci, din cte primejdii trebuie sa ne salvam si sa n e ocrotim. n timpul discutiilor armonioase, n atmosfera unei simpatii reciproce si a unor tendinte cinstite, n care nu ncap invidii ascunse, se creeaza un flux de gn duri constructive si care izbucnesc asemeni unei scntei produsa de nchiderea curen tului electric! Calatoreste totdeauna n cele mai bune conditii, opreste-te la cel e mai frumoase hoteluri, mbraca-te cu gust! Daca nu ai nca mijloacele de a le ndepl ini, 74

realizeaza-le cel putin n gndul tau! Acesta va fi primul pas catre reusita si catr e o unire cu undele celor norocosi. Omul, ale carui gnduri se ndreapta mereu, dint r-o gresita economie, catre tot ce este ieftin: locuinta, hrana si mbracaminte nimereste n unda nevoiasilor strmtorati si a oamenilor fricosi! O astfel de stare apasa si paralizeaza toate planurile noastre, schimba aspectul vietii, ne frnge a ripile. Atmosfera lipsurilor, absorbita timp ndelungat, lasa n suflet o ntiparire s pecifica, fapt care este imediat simtit de cei norocosi. Ei fug atunci cnd simt l ipsa elementului bun care l-ar putea mari pe al lor; ei se izoleaza cnd simt un o m cu impregnarea specifica a lipsurilor si imediat nabuse curentul simpatiei fire sti, care altfel s-ar putea scurge din belsug asupra oropsitului. Simpatia repre zinta cel mai important factor al soartei fiecarui om! Mania pentru tot ce este ieftin merge paralel cu frica si cu nereusita si niciodata nu nimereste n curentu l energiei si al fortei victorioase! Oamenii care traiesc n curentele energiei si ale fortelor victorioase nu sunt ntlniti niciodata de cei slabi. Acela care dores te sa se apropie de cei care nving viata, sa-si schimbe directia gndurilor de pna a cum, abia atunci, ei le vor iesi n cale! Acei care ncearca (n societate) sa reverse asupra altora neplacerile si nereusitele lor, izbutesc 75

numai sa-si rasfrnga asupra lor nsisi, cu o nzecita forta, tot ce e rau. Ei si atrag acelasi regim mental cu care interiorul lor este intoxicat! Gndurile care se cug eta cu mai multa intensitate si repetat, se materializeaza n organism mai trainic . Cercetnd si meditnd greselile si neajunsurile altora, ni le nsusim. Intrigile ne pot fermeca, ne pot mbata! Pna la urma nsa, platim scump aceasta placere. Daca doi oameni si-ar putea impune sa se ntlneasca periodic, daca e posibil n una si aceeasi camera, ntodeauna la una si aceeasi ora, pentru asi comunica ntr-o vesela si lumi noasa dispozitie, idei despre frumusete, ntelepciune, forta corpului si a spiritu lui, daca ei si-ar deschide larg portile sufletelor, gata fiind sa primeasca de la nalta ntelepciune gnduri, mijloa-ce si cai pentru obtinerea frumusetii desavrsite , sanatatii, fortei si daca aceste ntlniri le-ar sadi n inimi fiorii placerii si ar avea posibilitatea sa-si continue ntlnirile fara constrngere, fara discutii si int entii preconcepute, fara gnduri ascunse, la finele anului, acesti doi oameni vor obtine rezulta-te corespunzatoare minunilor din basme. Un asemenea exercitiu ar trebui sa se practice la nceput numai de doi oameni. Este mai greu dect va nchipuit i, a gasi chiar numai doi insi capabili sasi armonizeze aspiratiile. Dorinta uno r astfel de 76

grupari, care sa cuprinda aspiratii, trebuie sa se nasca tot brusc, fara ndemnuri straine care sa nimiceasca curentele superioare de mai bine. Se ntelege ca puter ea acestei actiuni creste n raport cu numarul doritorilor. Indienii Americii de N ord, bazndu-se pe acest principiu, evocau extazul dansului combativ (un cerc form at de un grup), evocau n tacere dorinta unuia. Cu ct erau mai multi indieni care s a-si ndrepte puterea vointei lor catre un singur si acelasi tel - extazul dansato rului - cu att mai repede, ultimul cadea n transa. Acelasi lucru se ntmpla la orator i, la actori. ...................................................... Oamenii cei mai corecti comit o greseala gndindu-se prea mult la defectele lor: n felul acest a mai vrtos le ntaresc. E deajuns sa-i recunosti cusurul. Nu trebuie sa repeti mere u: "sunt slab si las" sau "ursuz si nesocotit". Cheama mai bine gndurile de puter e, curaj, veselie, prudenta. Din ele, creeaza-ti chipul "EULUI" tau si, pur si s implu, nu te mai gndi deloc la neajunsurile tale. Femeia receptioneaza, multumita organizatiei ei sufletesti, gndurile cele mai subtile sau, mai degraba, intuitii le de o superioara calitate! Ea reprezinta cea mai sensibila placa care imprima vibratiile din oceanul gndurilor. Intelectul mai 77

puternic al barbatului, se adapteaza mai bine greutatilor vietii si, de aceea, nf aptuieste mai usor intuitia femeii. Totusi, lui i lipseste finetea intelectului s uperior, care percepe cele mai subtile si mai puternice gnduri. ntotdeauna, femeil e sunt inspiratoarele marilor barbati. n umbra fiecarui succes, n tainitele fiecar ei intreprinderi, pe treapta fiecarei evolutii, se afla ntotdeauna, vazuta sau ne vazuta, femeia nsufletitoare. ............................................ Nu int entionez a va face morala si nici nu zic: "Acest lucru urmeaza sa fie facut, iar celalalt e oprit.". Starui numai asupra cauzelor si a consecintelor lor. Cnd ti a propii fata de foc, simti o arsura, fata se nroseste si poate fi desfigurata. Per mite invidiei, rautatii, dusmaniei sa te friga si vei fi, ntr-un fel sau altul, r anit si desfigurat de elementul care, cu toate ca e nevazut, e tot att de real ca si focul. Sa alungam din constiinta noastra, ct mai de graba cu putinta, toata u rtenia, imperfectiunea, neplacutul si orice defecte ale aproapelui nostru. n caz c ontrar, imaginile mentale ramn, iar cu timpul, se materializeaza, devin ca o scoa rta specifica. Cine obisnuieste sa imite pe altul n toate cusururile lui caracter istice, desigur ca, n cele din urma, se va 78

molipsi. E mai placut a plimba cursul cugetarii tale spre imaginea minunata a cmp ului acoperit cu spice mladioase sau asupra marii clocotitoare, dect a te nfunda n citirea cronicii locale, cu toate grozaviile ei. Noi nu ne putem imagina la ce p resiune zilnica si inutila, fizica si sufleteasca, ne expunem cnd citim n ziarele de dimineata, reproducerea tuturor ororilor comise. Ce folos se poate desprinde din citirea tuturor nenorocirilor, crimelor si nspaimntatoarelor evenimente ntmplate pe globul pamntesc n timpul celor 24 de ore! O greseala recunoscuta, pe jumatate n vinsa. Daca simtim o indispozitie sufleteasca, urmeaza sa ne amintim n primul rnd, cum a patruns n noi curentul nelinistii altuia, cum am venit n contact cu multe s uflete posomorte, rau dispuse, cum ne transmitem reciproc tulburarea indispozitie i, care, n cele din urma, devine insuportabila. Ne eliberam din curentul unor ase menea gnduri stupide cu ajutorul rugamintii, rugaciunii si dorintei de a le nvinge . Cu timpul, oricine si va putea dirija catre sine curentele aptitudi-nilor altor a, aptitudini luminoase, nvioratoare si stralucitoare, caci viata trebuie sa fie o distractie! Daca asupra unei seriozitati permanente vor mai cadea umbre, atunc i va rezulta melancolia. 79

De pretutindeni se precipita frica! Omenirea se teme nentrerupt de ceva: boala, m oarte, pierderi banesti sau pierderea iubirii! n afara fricii generale, fiecare o m se mai ocupa si de frica sa intima, n care se complace, ajungnd pna la absurditat e! Asa de exemplu, strazile sunt arhipline de oameni care nu au alte ocupatii ma i alese, se mbulzesc pentru primul loc n tramvai sau se tem ca vor ntrzia la tren. C u ct omul este mai sensibil, cu att mai mult sufera de pe urma curentelor nconjurat oare! Si aceasta numai pna cnd nvata sa se roage n tacere, pentru cstigarea vibratiil or fortei superioare, care sa ridice n jurul lui val de gnduri pozitive, de care s a se sparga undele straine. La nceput, putem izola astfel de stari suparatoare, d e depresiuni, prin urmatoarele gnduri: "Refuz a receptiona gndul capabil sa-mi pro voa-ce o indispozitie vatamatoare corpului meu.". Fiecare om poarta cu el o doza de frica, n care se complace - frica de o boala imaginara, a carei aparitie el t otusi o asteapta sau, mai frecventa e frica de a nu pierde ceva! Orice fapt nense mnat, orice cuvnt pronuntat la ntmplare provoaca, inconstient, obsesia. Si atunci, omul, ca o consecinta a acestui obicei, practicat timp ndelungat, este n ntregime c uprins de groaza care, fortat, a patruns n constiinta lui, asemeni unui torent, p entru a-i 80

produce un rau. Acesta este curentul care vibreaza exact pe aceeasi coarda a nat urii noastre, pe care slabiciunea firii omenesti a alunecat de mai multi ani. Ap oi, si corpul nostru sufera! Astfel, avem un numar nesfrsit de simptome. Debilita rea, lipsa poftei de mncare, vestejirea membrelor, incapacitatea de a te concentr a asupra lucrului pe care l faci, lipsa de atentie si asa mai departe. Capacitate a de a receptiona cu usurinta gndurile poate deveni, de asemenea, un izvor de sla biciune sau de forta. Oamenii cei mai evoluati ai timpurilor noastre poseda trup urile cele mai plapnde, tocmai pentru ca ei, fiind suprasensibili, inconstient, a bsorb multe unde vatamatoare, nebanuindu-le existenta. Legaturile directe si con tinue cu un om nepotrivit evolutiei personale, reprezinta izvorul principal al a cestui rau. Organismul feminin este mult mai subtil si incomparabil mai sensibil la toate umbrele gnduri-lor sau la radiatiile mediului nconjurator! Barbatul, abs orbit datorita mprejurarilor de afacerile sale, manifesta temporar cunoscuta posi bilitate care i da posibilitatea de a respinge curentele fricii. Femeile, asupra carora apasa multe griji, adeseori sufera mai mult dect cred sotii lor, care nu p ot pricepe vesnicele lor boli, "ideile lor fixe", nervozitatea lor. Pe masura ce tindem si cautam sprijinul 81

Spiritului Infinit, care trebu-ie sa ne elibereze din vltoarea fortelor periculoa se, ntmplator parca, ntlnim n calea noastra ajutoarele necesare: fie sub forma de hra na, medicamente, calatorii, ori alte schimbari de situatii. Viata noastra exteri oara se transforma atunci; se ivesc amici sau vreun medic eminent, care sa ne ncu rajeze pentru a ne putea smulge din valul undelor primejdioase. n ei trebuie sa v edem un calauzitor norocos noua si sa le fim recunoscatori, dar nu sa ne bizuim n treaga noastra speranta pe un singur om. Numai n Spiritul Infinit sa avem suprema ncredere. nfiripatorul sperantelor noastre nu face altceva dect strabate linia soa rtei noastre n momentul critic (supunndu-se legilor tainice), el serveste ca sprij in, ca o crja pna ce vom obtine prin bratele noastre spirituale, forte suficiente pentru a ne sustine independenti, ca si noi, la rndul nostru, ncepnd a ne coace pen tru aceasta misiune, sa fim dintre cei care dau sprijinul lor omenirii. Renaster ea fizica si spirituala va progresa n masura n care va spori nzestrarea noastra cu Spiritul Infinit. n vederea reusitei, fortele vor creste, orice frica va pieri si se va deslusi atunci, ca nu avem motiv sa ne nfrico-sam de acela care ne conduce n curentul gndirii binelui nesfrsit! Ca prin farmec, fara nici o sfortare evidenta , viata 82

noastra materiala se va echilibra. Trebuie sa ne miram de munca diabolica, de ch inurile oamenilor care, prin ostenelile lor insistente si gonesc bunurile dorite. Tot mai limpede apare ntelegerea vietii la care putini sunt acum chemati; cu tim pul vor fi nsa si cei multi, caci, esentialul acestui principiu consta, n ascensiu nea dintr-o fericire n alta. Lupta chinuitoare va deveni curnd inutila, caci tot c e este pamntesc se ndreapta spre fagasurile spirituale! Tot ceea ce nazuim linis-t iti, cu rabdare, totusi energic si bine determinat, se iveste nendoielnic n calea noastra. Forta, careia i sunt supuse curentele gndirii, este nemasurata. Taina mag ica consta tocmai n capacitatea de a ne subordona valorilor gndirii, gndirii de cea mai subtila nrudire, de cea mai nalta tarie. ADEVARATA NRUDIRE Prin cuvntul "nrudire" se ntelege simtul ce ne leaga de anumiti oa meni, ale caror suflete vibreaza n aceeasi nuanta spirituala, iar cuvntul "rudenie " sau "ruda" cuprinde numai ntelesul pur al legaturilor de snge - ale legaturilor familiare.) Nu ntotdeauna sunt legati cu lanturile "rude83

niei" barbatii si femeile care radiaza elementul omogen al gndirii, avnd aceleasi n demnuri si tendinte. Cu alte cuvinte, ei nu sunt ntotdeauna parinti, frati, suror i sau alte rude de snge. Cu toate acestea, s-a ornduit (sa-l numim prost obicei), ca rudele sa traiasca la un loc, ceea ce produce adeseori un rau nemarginit. Omu l poate fi sanatos si fericit numai daca traieste alaturi de oameni, mprastiind o atmosfera spirituala asemanatoare (emanatia materiala iradiata de ei). "Rudenia " de snge poate sau nu poate sa creeze o asemenea atmosfera. Un muncitor sau un m eserias, ale carui gnduri abia trec pragul ngust al ocupatiilor lui obisnuite, fii nd obligat sa traiasca exclusiv n societatea nvatatilor si a filozofilor si necuno scnd nici un alt om la nivelul sau propriu, ar cadea cu timpul n melancolie, s-ar simti nabusit si, desigur, s-ar mbolnavi. Consecinta aceleiasi legi se observa cnd un om cu o minte mult superioara e condamnat sa traiasca ntr-un cerc de oameni ma i putin dezvoltati spiritualiceste dect el. ntr-o astfel de situatie se afla foart e multi din aceia care traiesc n apropierea rudelor. Copiii vietuiesc, se dezvolt a si se bucura, ntr-o atmosfera camaradereasca. Lipsindu-le acest mediu, ei se ve stejesc asemeni plante-lor. Fiecare 84

din noi am plutit, copii fiind, n aceasta atmosfera. Am trait n relatiile spiritua le ale copilariei, am dat si am primit de la tovarasii nostri de joaca cunoscutu l element al gndirii strengaresti. Adeseori, ne supara si ne uimeste neputinta de a resimti n noi acea betie curata si ncrezatoare, acel joc nflacarat, care faurea amicitia copilariei si adolescentei. Cauza acestei inadaptari este ca, n prezent, spiritul nostru simte nevoia unei alte hraniri mentale, proprie altei naturi, d esigur unei mai dezvoltate forme spirituale. Daca acum, cnd suntem mai n vrsta, am capata aceasta hrana, timpul ar zbura tot att de placut, ca atunci cnd zburdam cu tovarasii tineretii. n realitate, numai pe acel care ne poate mpartasi cu acest el ement spiritual, l putem socoti cu adevarat "nrudit". Chezasia prelungirii acestor legaturi, cere ca, si noi, pe de alta parte, sa-i rasplatim n acelasi fel. n mult e profesiuni, colegii sunt uneori cu adevarat "nruditi". Ei se simt ntre ei mult m ai "acasa", dect n locul care poarta acest nume, adica unde dorm, mannca, petrecndusi duminicile n plictiseala. Oamenii cu o dezvoltare identica (acelasi nivel de gn dire) ar trebui sa fie liberi n relatiile lor, cu egalii lor. n caz contrar, ei su fera adnc; "rudenia" deci, ntr-o asemenea relatie sufleteasca, joaca un 85

rol nensem-nat! Legaturile de "rudenie" provoaca adeseori un despotism inconstien t. Copiii mai mari hotarasc uneori, mentalmente, tatalui si mamei, un loc n viata , pe care acestia nu ntotdeauna doresc sa-l ocupe. n fond, aceste gnduri neexprimat e se traduc aproximativ astfel: "nu anii trebuie s-o ntinereasca pe mama si nici dorinta ei, ar fi ridicol daca ea (vaduva fiind) ar voi sa se marite din nou.". "Desigur, mama nu vrea sa mparta si acum viata noastra de veselie, ea prefera sa ramna acasa cu copiii." sau: "Mi se pare ca a venit timpul cnd tata trebuie sa ncet eze de a se mai ocupa cu afacerile.". Nu exista forta mai gigantica care sa acti oneze att de precis si de subtil, pentru a atinge n toata plinatatea lui, scopul b inelui si al raului, ca acest curent mental uniform si sustinut, care plecnd simu ltan de la ctiva oameni, se mpleteste n jurul unei fiinte vizate, pentru a obtine r ezultatul urmarit. Constient sau orbeste forta lucreaza, si atinge tinta. Daca tr ei sau patru insi si ndreapta parerea lor unanima asupra fiintei care le-a zamisli t noile lor trupuri, "mama", atunci forta muta a acestei pareri se excita att de puternic, nct o obliga sa ocupe locul care le convine copiilor. Mersul obisnuit al reflectiei gndirii sustine aceasta atitudine mentala: "conform legilor naturii, mama mbatrneste si ncet, ncet renunta la viata activa, sta 86

acasa, se straduieste a fi utila mpreuna cu alti membri ai familiei scosi din uz, multumindu-se cu rolul unei bone sau a supraveghetoarei de bolnavi, dupa circum stanta.". Cte mame si pierd individualitatea din cauza actiunii concordante a iden titatii de conceptie a mediului nconjurator si ndeplinind exact vrerea constienta a copiilor. De obicei, judecata lor e aceasta: "Adevarat, oare, ca nu se cade ati ncredinta grijile si ntristarile propriei tale mame sau rudei apropiate, necuve nindu-se a primi ajutorul lor, asa cum procedam n copilarie? Nu sunt oare rudele n primul rnd datoare sa ne sustina n momentele grele?". Se ntelege ca da, numai daca acest ajutor l dau rudele cu bucurie, de buna voie si cu toata inima, iar nu cu gnd ascuns, zicndu-si: "Mi se pare ca va trebui sa ndeplinesc rugamintea, caci mi-e frate, fiu sau alta ruda.". n asemenea cazuri, adesea fara a-si da seama, ei mai degraba cer dect se roaga pentru ajutorarea celui lipsit. Asupra rudelor cad obl igatiile numai pentru ca ele sunt rude. Jertfe banesti... protectii!... De la ei se asteapta de toate - pur si simplu - ospitalitate, cadouri... cu toate ca ade varatele cadori ar trebui sa fie spontane. Ceea ce se asteapta, socotind ca o da torie, nceteaza de a mai fi surpriza. Cadourile facute fara bucurie - nu din inim a curata - nu aduc vreun folos real, deoarece, odata 87

cu el, atunci cnd e firesc, se da nca ceva, nevazut, incomparabil mai pretios dect n susi cadoul si anume, gndul care l nsoteste, adevaratul aducator de prosperitate sa u de nenorocire. Chiar si cel mai nensemnat dar banesc (n raport cu posibilitatile ), facut nsa cu bucurie, cu ndemnul sincer de a veni n ajutorul celui mpovarat, l nfa oara pe acesta cu elementul mental, ca si cu o nvelitoare magica. Un asemenea dar , nu numai ca a nlaturat lipsa materiala pentru un moment, dar i-a si insuflat ce va, incomparabil mai pretios: l-a daruit pe omul nevoias cu forta spirituala, ia ntarit dorinta de a prinde puteri, cu care sa nlature saracia si atrnarea de altu l. A fost astfel semanat grauntele grului, care poate prinde radacini ntr-o perioa da oarecare a vietii materiale sau spirituale. Omul care daruieste cu zgrcenie, f ara tragere de inima, supus numai opiniei publice sau particulare, urmnd pilda al tuia sau pentru ca tocmai aceasta se asteapta de la el, ajuta putin, indiferent daca dania o face fratelui sau fiului sau. El usureaza numai lipsa materiala si aceasta pentru putin timp. De ndata ce dania nu e nsotita de o bucurie adnca si de bune intentii, el mbraca si hraneste numai corpul, dar nu si sufletul. Simtul zgrc eniei, care-l tolereaza numai pe cel fara camin, fara sa-l primeasca cu bratele deschise, ajuta ruda numai sub presiunea opiniei publice, dar nu din suflet. 88

Acest simt se reflecta penibil, att asupra celui care da, ct si a celui care prime ste. Asupra primitorului chiar, se ndreapta un curent men-tal, de o calitate si a ctiune rea, care, prin ricosare, se ntoarce asupra datatorului, constiinta darulu i silit, neinsuflnd omului multumire deplina, ci exact contrariu. "Oare nu e dato ria noastra sa ntretinem rudele apropiate, ajunse la batrnete, neputincioase?" vom fi ntrebati. Cu toate ca e departe de a fi unul si acelasi fapt, ajutorul dat de unicul simt al datoriei, cu acel dat de iubire, totusi, daca nevoia materiala a fost nlaturata, nesocotind pe cea spirituala, atunci s-a realizat prea putin! Aj utorarea materiala nu are un fundament solid, att timp ct latura spirituala a omul ui sufera. Parintii ajunsi la batrnete si pe care copiii i ntretin exclusiv din sim tul datoriei, adeseori sunt bolnavi sufleteste, simtindu-se numai tolerati. La f el si copiii, de a caror nastere parintii nu s-au bucurat. Sunt ntotdeauna profun d nenorociti si sufera n simturile lor cele mai nobile! Iubirea este elixirul vit al, izvorul sanatatii, a puterii si al energiei pentru fiecare om, cu att mai mul t pentru copil. Unele mame judeca gresit, judecnd astfel: "mi este indiferent oric e mi s-ar ntmpla, numai copiii mei sa creasca fericiti - atunci eu mi-am ndeplinit misiunea.". 89

Dimpotriva, mama trebuie sa dea o mare importanta dezvoltarii ei personale. Opri rea din continuarea perfectionarii vietii ei mentale, spiritua-le si sufletesti se rasfrnge direct asupra dezvoltarii copiilor. O mama adevarata va cauta, prin t oate mijloacele, sa cstige continuu, nu numai iubirea copiilor, ci si respectul l or. Pentru a profita de acest respect permanent si de stima, femeia trebuie sa t inda fara ntrerupere catre teluri superioare si totodata sa-si apere cu fermitate si duiosie dreptul ei n viata. Implicit, o astfel de iubire si respect nu-l poat e astepta de la copiii ei adulti, mama care cu modestie, ocupa ultimul loc n casa , transformata n supraveghetoare de bolnavi ori dadaca. Ea si nvata familia sa se f oloseasca de ea ca de un animal de povara, asupra caruia se ncarca toate grijile casnice, reale si imaginare. Asa se explica cum, deseori, fiii si fiicele majore si trateza mamele cu dispret si nu le dau consideratia cuvenita. Mamele care se sacrifica pna la umilinta pentru binele copiilor lor (aceasta fiindu-le parerea, gresita de altfel), uneori, cu multa amaraciune, si rascumpara ratacirile lor. Om ul care constant se supune altora, renuntnd la propriile lor nclinari si credinte, conformnduse numai dorintelor altora, devine un ecou strain si treptat si pierde dreptul sau de afirmare. El absoarbe attea gnduri straine nconjura90

toare, nct devine o parte din alti oameni, un instrument ndeplinind automat vointa muta a mediului nconjurator. Un astfel de om este o copie, o sluga pierzndusi din ce n ce mai mult capacitatea fizica si spirituala, puterea de a actiona din propr ie initiativa, transformndu-se ntr-un batrn (batrna) neputincios, care e mai mult nga duit dect iubit. Acesta este adeseori rezultatul influentei gndurilor pe care copi ii majori le transmit acelor parinti care au renuntat prea mult la ei nsisi. Acea sta forta muta a gndurilor copiilor apasa asupra parintilor si i submineaza. De ce le mai multe ori, asa zisa batrnete atribuita "sosirii senilitatii" nu e dect cons ecinta influentei daunatoare a unui anumit grup de gnditori, care tind sa se subj uge unii pe altii; indiferent daca se face cu premeditare sau inconstient, efect ul nu se modifica! Sa presupunem un om care conduce o mare intreprindere, cu ene rgie si pasiune. Fiii maturi ncep tot mai mult sa se amestece n conducere; o forta muta i uneste pe cei tineri contra batrnetii si atunci se formeaza o putere, cont ra careia, un singur om nu este n stare sa actioneze. Se produce continuu - ziua si noaptea - o presiune nentrerupta ntr-o anumita directie. Ea actioneaza cu att ma i eficace, cu ct tatal nu banuieste de ea, nu stie ca exista o asemenea forta mut a! Totusi, el ncepe sa simta o oboseala! 91

Diminuarea propriei lui energii, cu tristete o atribuie atunci poverii anilor ca re se scurg. "Nu suntem noi oare datori sa ne iubim copiii nostri mai mult dect o rice?". Cuvntul "datorie" este strain entitatii iubirii. Iubirea, se duce unde vr ea si la cine vrea, conformndu-se legilor ei vitale, mult mai profunde. Cteodata, parintii nu simt o adevarata iubire fata de copiii lor, care, la rndul lor, raspu nd cu acelasi simtamnt. Nimeni nu este vinovat de aceasta! Ei s-au nascut fara iu bire unul fata de altul, fapt care nu nseamna ca ei, totusi, nu sunt capabili de a iubi! Adeseori, tatal, iubindu-si copilul, iubeste n el numai prevederile si sp erantele personale. Se formeaza atunci, un adevarat despotism asupra spiritului copilului, tatal magnetizndu-l n directia dorita. Se ntelege ca, trupul si sufletul copilului au nevoie de ngrijiri si buna ntretinere, pna cnd organismul fraged, se v a ntari, pentru a lupta cu viata. A ntretine nsa un copil major, e nu numai daunato r pentru el, dar e nedrept si crud! n acest chip, se mpiedica dezvoltarea aptitudi nilor care conduc aceasta tnara creatura n vltoarea vietii, purtndu-l pe aripi puter nice... Instinctul impune si pasarilor sa-si cheme, din cuibusor, puii crescuti, imediat ce sunt n stare sa zboare. S-ar face un gresit serviciu puisorilor, daca ar fi lasati sa ramna 92

mai departe n cuibusorul lor. Aripioarele li s-ar atrofia, din lipsa de exercitiu . Pasarile batrne, ct si cele tinere, vor trebui sa se pregateasca pentru greul lo r zbor, spre a evita iarna si frigul. Se impune pentru mamele animalelor, ct si p entru ale oamenilor, o perioada de odihna, dupa ce si-au consacrat un oarecare t imp tinerei generatii. Durata odihnei e cu totul individuala. Ea trebuie sa fie proportionala cu starea organismului si cu forta cheltuita n educarea copiilor. n perioada odihnei, parintii trebuiesc scutiti de orice pretentii din partea copii lor majori. Asa se si ntmpla la toate pasarile si la toate animalele. Numai la oam eni, mamele nu sunt scutite de exigentele copiilor, care le sug seva vitala, ducn du-le spre mormnt. Dimpotriva, ele ar trebui sa se ntoarca la libertatea de odinio ara, la vremea fecioriei. Maternitatea este cea mai sublima, importanta si neces ara faza n existenta omenirii, pentru deplina dezvoltare a anumitor capacitati si cunostinte. Totusi, nu se poate ca o tulburare oarecare sa ne copleseasca toata viata. ntr-o viata mai perfectionata, rnduiala modificndu-se vesnic, noi nu vom ma i pasi cnd cu un picior, cnd cu celalalt, stnd totusi pe loc, ca acum. Raul nimicit or si total, vine atunci cnd copiii majori si capabili de munca, continua sa trai asca lnga mama lor, sa se sprijine pe ea, iar ea, la rn93

dul ei, permitnd sa fie exploatata din toate punctele de vedere. Iminent, si stavi leste prin aceasta, noua ei viata si ajuta copiilor la transformarea ei ntr-o bat rna obosita, absurda! Poate ca vor obiecta unii: "Daca s-ar urma aceste sfaturi, s-ar umple n curnd strazile de copii neajutorati, incapabili de a se ngriji ei nsisi .". Da, dar oare nu sunt strazile pline de adulti incapabili? Oare este bine ca sunt sute de oameni, inapti pentru munca, deoarece au parasit prea trziu caminul parintesc si acum se vad obligati sa-si trasca existenta lor jalnica, executnd o m unca chinuita, pentru o rasplata mizera? Oare aceasta munca subordonata si istov itoare nu le stirbeste prea de timpuriu dreptul unei superioare deveniri? Pe cte fiice, n plin maritis, avutia parinteasca le mpiedica a pasi catre lupta independe nta pentru existenta! Toate aceste fiinte sunt ca pasarile ramase n cuiburi atta t imp, pna cnd aripile n-au mai fost apte zborului independent si pe care parintii s unt obligati sa le ntretina mereu. DOCTORUL LAUNTRIC Credinta este esenta dorinti i. Daca n mintea noastra ne-am imagina pe noi nsine ideali, din toate punctele de vedere, vom cauta forte noi, evo94

catoare, care vor sprijini mplinirea dorintelor noastre. Din substanta mentala in vizibila, ne creem "EUL" spiritual sanatos, cu o activitate spontana. Cu timpul, nsusirea lui de a ne modifica celulele corpului fizic va deveni o realitate. Dac a suferi de vreo boala sau de o insuficienta organica (debilitate pulmonara, pro asta circulatie a sngelui), staruie si straduieste-te sa nu te gndesti la ele. Nic ioadata nu poza mentalmente ca bolnav, chiar daca boala te tintuieste la pat. Fi i optimist, iar daca azi suferi, asteapta mine completa nsanatosire! Ajuta-ti tu ns uti nsanatosirea, autosugestionndu-te ca joci tenis sau te ntreci la alergari, etc. Pe scurt: scnteia frumusetii, puterii, sanatatii, sa strabata "EUL" nostru si sa devina visul predominant de peste zi. Cuvntul "vis" reda mult mai luminos si mai real starea sufleteasca necesara, dect cuvntul "speranta" si "asteptare". Lumea n ici nu banuieste ct de mari sunt realizarile celor meditativi, a celor cu nclinati i spre visare. Visarile si reveriile care absorb pna ntratt agitatia ce-l nconjoara, creeaza zid de maretii n puternica mparatie a invizibilului, deocamdata prea puti n cucerita. Oamenii care sunt constient apti separarii de corpul fizic (dedublar ii) si uitarii de sine, minute ntregi, nu-si cunosc fortele pe care 95

le exercita si nici actiunile acestor forte si, de aceea, nu sunt n stare sa se f oloseasca de cele mai bune rezultate. Cautatorul de aur care nu are nici o notiu ne privitor la diferitele procedee ale extragerii lui, poate sapa luni ntregi sol ul bogat, poate adnci gropi, ridica diguri, fara totusi sa descopere metalul pret ios. Necunoscnd comorile pamntului nostru, ramnem ca si pna acum, saraci si neputinc iosi. Tot astfel, neputnd patrunde n adncul spiritualitatii, ne nchidem toate carari le. Fiecare nchipuire imaginata e o realitate invizibila; cu ct o retinem mai mult si mai intens, cu att mai efectiv ni se va exprima n forma realitatii vizibile, p erceptibila simturilor noastre exterioare. De aceea, visati, visati fara sfrsit! Ziua visati despre putere si sanatate, pentru ca noaptea, gndurile noastre, ndreptn du-se catre sferele corespunzatoare, sa usureze ndeplinirea dorintelor. Acelasi e fect, cu urmari contrarii, se va produce n timpul meditarii asupra nenorocirii si suferintei. Tristul ciclu al gndurilor, dupa toate probabilitatile, ne va strecu ra n timpul somnului curente mentale analoge si ne vom trezi dimineata si mai nen orociti. Absolut inconstient, poti acumula n casa ta substante explozibile, lundule drept preparate 96

inofensive. E de ajuns o scnteie, pentru a distruge casa, mpreuna cu locatarii ei. Tot astfel, oamenii si nascocesc ei nsisi suferintele si nenorocirile, datorita i ncompetentei de a-si adapta si a se folosi de fortele mentale. Noi ne pregatim u n viitor fericit sau dezastrul, sprijiniti de virtutea visarilor noastre. Putere a gndului, proportionata cu profunzimea visarii si putinta de se izola de tot ce o nconjoara, poate actiona la mii de kilometri. n acest fel, se obtin fenomenele t elepatice si oculte. Credinta face minuni! O corespunzatoare intensitate a nchipu irii mentale, ar putea culmina ntr-o materializare instantanee. Fiecare om poseda mugurele acestor forte. Din el ia nastere binele sau raul. Raul poate creste ca si copacul, pe crengile caruia oricare cioara croncanitoare si poate gasi adapos t. nchipuirea care si nfatiseaza totul n culori sumbre este nsasi credinta n nenoroci e. Cteodata, simtim - pur si simplu - o usoara indispozitie. Prelungindu-se o zi sau doua, fara ndoiala ca noi asteptam o nrautatire si ne nchipuim organismul sensi bilizat deja, bolnav. Este de ajuns sa aflam si o denumire oarecare a maladiei, pentru ca aceasta credinta n mbolnavire sa se ntareasca. "ngrijorarea" o citim lamur it pe fetele prietenilor sau a rudelor; si desigur, nfatisarea lor ne reaminteste starea noastra. ntr-un cuvnt, totul se desfasoara astfel ca sa ne asigure neputin ta noastra. 97

Nimeni nu ne sugereaza un tablou imaginar de forta si sanatate, suntem infiltrat i de aspectul unic al bolii, fortele mentale ale celor din preajma noastra lucre aza ntr-o directie falsa. Amicul, lundu-si ramas bun, ne doreste "grabnica nsanatos ire", cu glasul trist, care involuntar strecoara n noi ideea de mai rau! Toate ac este efluvii sunt suficiente pentru a ne impregna tocmai acea "substanta" de car e ne temeam! "ngrijorarea" rudelor contribuie la dezastrul nostru. . . Gndul de fe ricire si sanatate trebuie sa patrunda n toata fiinta noastra; pentru eliberarea noastra de tot ce este daunator, credinta nfaptuirii nu trebuie sa ne paraseasca saptamni, luni, ani, pna ce va deveni o "idee fixa" a noastra, o a doua natura, ca re va ncepe apoi sa actioneze n noi n mod inconstient. n viata animala si organica, vin epoci de prefacere. Rennoirii fiintei i precede ineratia, spre exemplu: timpul schimbarii pielii solzoase la serpi, naprlirea la pasari si mamifere. Organismul animalelor, n acest timp, se transforma esential si se complace n lene si vesteji re. Natura vlaguita cere odihna nainte de nceperea actului rennoirii. Att pentru for mele organice superioare, ct si pentru cele inferioare, exista una si aceeasi leg e. Viata fiecarui om are cicluri de ncetinire a tuturor functiilor vitale, att fiz ice ct si spirituale, care explica un oarecare proces de preschimbare! 98

Natura parca ne ancoreaza ntr-un doc, cernd pentru noi numai o odihna absoluta; ia r supunndu-ne acestei legi, n decursul a ctorva saptamni sau luni, noi renastem sufl eteste si fiziceste. Este vorba de oamenii ntre doua vrste. Ei ating dezvoltarea m axima a puterii vitale, dupa care, inevitabil, ar urma decaderea fortelor mental e si fizice. nsasi credinta n mbatrnirea inevitabila o si provoaca; e reflexia inedi ta a legii spirituale. "ntorsatura" produsa la vrsta mijlocie e strigatul de alarm a al necesitatii de regenerare a corpului nostru. Pentru aceasta realizare se ce re odihna absoluta, caci "EUL" spiritual lucreaza la renasterea corpului, iar n t impul acestui ciclu ar trebui sa ne obosim tot att de putin ct si n frageda copilar ie. Noi refuzam naturii repaosul si supunem organismul surmenat la munca tocmai n epoca cnd el este inapt si prin aceasta ne ruinam. E cert ca repaosul trebuincio s corpului si sufletului rar e accesibil, din considera-tiuni materiale. Oamenii trebuie sa continue truda an de an, "pentru ntre-tinerea existentei lor!". Rezul tatul nu se schimba nsa, din aceasta cauza. Legile naturii nu se supun institutii lor sociale! Totusi, omenirea, n nepriceperea sa, cu ncapatnare, continua sa se mac ine lucrnd, iar ca recompensa primeste durere si moarte. Adeseori obis99

nuinta, este att de puternica, nct oamenii nu mai sunt n stare sa renunte la munca c u care s-au deprins. n epocile critice, este necesar nu numai repaosul fizic, dar si cel intelectual. Majoritatea oamenilor nici nu stiu macar ce-i acela repaos, iar daca ar atinge aceasta stare minunata, la prima reactie de ncntare s-ar zgudu i de moarte. Oamenii continua sa se agite, nentelegnd ca ei reprezinta o parte a c onstiintei infinite. Ei n-au nvatat nca sa extraga si sa absoarba din izvoarele sp irituale. Va veni nsa ziua cnd omenirea si va cunoaste puternicia sa. Se va conving e atunci ca, prin tendinte perseverente, va putea transforma cuvntul "vreau" n mat erie vie. Dumnezeu, la ai Sai, le daruie n somn! Oamenii nsa, se lipsesc de somn, iar odata cu el si de forta binelui tainuit. IMPORTANTA TAINICA A MBRACAMINTEI. mbracamintea absoarbe si ea elementele emanatii lor noastre mentale, iar cu timpul, sunt mbibate pe deplin. Fiecare gnd este un crm pei, o 100

parte integranta a "EULUI" nostru, iar ultimul gnd este inovatia celei mai tinere parti. Acela care poarta haine vechi, transmite noului "EU" ramasitele tuturor indispozitiilor, ntristarilor, grijilor si neplacerilor, acumulate cndva de aceast a mbracaminte. Si astfel, cu prisosul vechilor emanatii, omul si mpovareaza noul sa u "EU". Pastrarea, n vechea mbra-caminte, a fostelor indispozitii, de mult trecute , face ca acestea sa fie neatragatoare la purtat. Dimpotriva, hainele noi eliber eaza spiritul, transmitindu-i o usurare. Hainele noi reprezinta nvelisul proaspat si viu al corpului nostru, nca nembcsit de emanatiile spirituale a mai multor zile . Nu se recomanda nici chiar pastrarea mbracamintei purtata n tim-pul fericit noua , dupa cum, n general, nu trebuie sa ne rentoarcem la fericirea traita odata. A pu rta, din economie, hainele vechi, nseamna a ne mbraca cu vechile parti componente ale vietii trecute si a consuma neproductiv fortele noastre. Chiar si serpii nu mai intra n vechea lor piele, din "economie". Natura nsasi, nu recunoaste vechiul sau vestmnt si nu se zgrceste ca oamenii, pastrnd aceleasi pene, blanuri si culori. Ea desfasoara pe bolta cereasca, nesfrsite si voluptoase splendori. A te nconjura de obiecte variat si placut colorate e vadit folositor. Ele farmeca ochiul si 101

mprospateaza sufletul si trupul. Varietatea nuantelor de culori a sporit incompar abil pna acum, fata de anii din urma. Aceasta se constata pe tarmul artei, meserie i si industriei! Dupa parerea mea, este marturisirea unui progres real n rafiname ntul inspiratiei, care cere, pentru manifestarea frumosului, ct mai variate bogat ii de nuante. Inspiratia nseamna, pur si simplu, facultatea de a descoperi n tot c e ne nconjoara, izvoarele unei fericiri din ce n ce mai subtile. Si iata cum, odat a cu dezvoltarea cerintelor estetice, n snul larg al maselor, se nascoceste si se sporeste varietatea coloritului si a croielii mbracamintei. Intuitia logica oblig a pe oameni sa mbrace anumite haine, n anumi-te ocazii si sa-si lase acasa, mpreuna cu mbracamintea cea de toate zilele si gndurile de toate zilele. Ar fi de dorit c a fiecare profesie sa-si aiba vestmintele specifice ei, totusi alese, pe care, mb racndu-le, sa se produca n graba, nclinarea corespunzatoare profesiei, fara a cosum a inutil fortele. n toate religiile cunoscute, preotul poarta odajdii specific pr eotesti, destinate unui anumit serviciu, iar pentru a feri "aura" lui de gnduri j osnice, nu le mbraca n alte mprejurari. Daca preotul le-ar purta conti-nuu, odajdii le sacre s-ar patrunde de toate emanatiile indispozitiilor si neplacerilor lui 102

din viata zilnica; dar asa, ele ramn n sfera gndurilor superioare, pentru momentele acelea cnd preotul se concentreaza asupra savrsirii slujbei. De aceea, credinta n puterea facatoare de minuni a amuletelor, relicvelor si a tuturor obiectelor sfi ntite are o ndrituita baza. Influenta acestor obiecte nsa, depinde de gradul de mbi bare a lor cu "substanta entitatii" si de credinta omului care le poseda sau num ai le atinge. n felul acesta, zdrentele saracului transmit asupra noastra acea pa rte umilitoare de supusenie, de ascultare, de asteptare. mbracamintea, ca si trup ul, are nevoie si e bine a i se da odihna, pentru a "rarifica" gndurile aflate n e a, caci, orict ar parea de straniu, dar gndurile cuprind, n ele nsele, diferite greu tati specifice. Unele se lasa n jos, iar altele, supunndu-se atractiei sferelor ma i nalte, au putinta de se ridica n sus. Astfel se explica atmosfera de tristete ca re persista n subsoluri si n alte locuinte subterane, unde domneste nclinatia spre rau, simtamnt care lipseste la naltimi. Prin faptul ca mbracamintea, ntr-o masura oa recare, reprezinta prin sine nsasi nuanta unui nvelis mental, e bine a purta haine noi si frumoase nu numai n societate, dar chiar si n absoluta singuratate, cu att mai mult, cu ct eleganta si frumusetea mbracamintei izvoraste din interiorul nostr u. Se poate spune chiar, ca trupul e mbracat n ceva spiritual. 103

Coloritul hainelor este expresia starilor sufletesti. Dependenta, tristetea, dez nadejdea prefera culoarea neagra. Rasa noastra, care n- tradevar, crede numai n mo arte, adica n nimicirea corpului, prefera culorile nchise, mai ales dupa moarte un ei rude sau a unui prieten. Chinezul, pentru care moartea nseamna numai pierderea instrumentului spiritualitatii, alege pentru aceleasi ocazii culoarea alba (adi ca lipsa coloritului), ea reprezentnd pacea senina. E caracteristic faptul ca oam enii n vrsta, adeseori, se mbraca n culori nchise, gndindu-se ca sunt n marginea sf lui vietii si nu mai au, de acum nainte, dreptul la bucurie, veselie, ori alte sp erante, pentru ca sunt n asteptarea apropiatei sosiri a batrnetii. Ei nsisi si poart a doliul, la un timp oarecare. nfatisarea tineretului, nepasator, lipsit de griji , mbracat n culori deschise, nu e placuta vrstnicilor. Ei o considera jignitoare, c u toate ca n ascuns se mngie cu gndul ca, n scurta vreme, tineretul, la rndul sau, va trebui sa ndure aceeasi viata, plictisitoare, singuratica. Majoritatea oamenilor vrstnici si neglijeaza tinuta. Acesta e primul indiciu al mortii, nceputul agoniei, ntr-un cuvnt, ei se predau mortii! Neglijenta n mbracaminte nseamna lipsa iubirii de a da importanta si a te stradui pentru mbracam104

inte, iar tot ce se face trupului fara iubire este daunator lui. De aceea, nu-i este permis nici miliardarului de a purta pala-ria tocita. ntelepciunea spiritual a sau intuitia se manifesta mai puternic n tinerete, pentru ca atunci corpul este mai nou si, pna la o anumita vrsta, liber, deci descatusat de nvechitele idei prec oncepute si de obiceiurile respingatoare ale vrstei, care se acumuleaza cu timpul . Tineretul, dimpotriva, e vioi si si recunoaste ntelepciunea intuitiva! Pretuiti grijile dupa valoarea lor reala, adica nu le dati o importanta apreciabila si al ungati-le! Tineretea iubeste mpodobirea, somptuozitatea, asemanatoare majestoasei mparatii a culorilor din natura; ea este mai nteleapta dect "vrsta matura", care, s prijinindu-se pe experienta moarta a altora, se supu-ne unor legi fictive, baric adndu-si astfel calea spre noi sperante si bucurii. De aceea, a fost spus: "Daca nu va veti ntoarce si veti deveni copii"... caci sufletul simte n fiecare corp tnar promisiunea unei fericiri ngeresti, fericire care este prea repede stinsa, de ab surditatea bunului plac a unor gnduri grosolane, pamntesti. Aud protestul unora, c are gndesc: "Este oare posibil ca, n timpul mpovaratei noastre vieti, plina de grij i pentru nevoile zilnice, sa se gaseas-ca nca timpul si mijloacele necesare pentr u procurarea 105

hainelor indicate diferitelor ocazii?". Raspund: "Da, posibilitatea sta n voi nsiv a.". Dirijati puterea voastra de vointa, care sa atraga cu iscusinta catre voi, ca un magnet, toate mijloacele de existenta ale lumii si catre aceasta ramura, a parent de mica importanta. Nu consimtiti (linistiti, fermi, cu rabdare) a purta haine urte, a trai saracacios, a va alimenta prost. Pretindeti ntotdeauna ce e mai bun si, cu timpul, veti obtine bunul rvnit. Omul care prevede viitoarele ngrijora ri si se teme de conditiile ngrijoratoare ale vietii, pune n miscare forte deprima nte, care nu-i vor permite sa se ridice, astfel nct zdrentele se vor lipi de el, f ara ca niciodata sa le poata parasi. CASATORIA Cel mai subtil nceput n natura este cel feminin. Cea mai dezvoltata fort a creatoare este cea masculina. Femeia prevede cu mai multa claritate si, cu och ii spiritului, cuprinde un orizont larg. n barbat, predomina forta creatoare si c apacitatea de a realiza intuitiile femeii, intuitii care-i sunt asemeni unei ste le calauzitoare. ntre femei se ntlnesc incomparabil mai multe clarvazatoare. Femeil e sunt cele dinti care prind noile adevaruri spirituale; si ele, 106

fiind mai religioase, instinctiv simt cum biserica va uni cu timpul stiinta cu r eligia, doua puteri care se dusmanesc acum ntre ele. Femeia prinde adevarul spont an, fara deductii logice despre cauze si consecinte. Pe toate treptele dezvoltar ii spirituale, femeia sesizeaza dinainte, mai precis dect barbatul, nsa barbatul e ste cel mai destoinic realizator al visarilor din sufletul femeii. Pentru fiecar e barbat exista numai o singura femeie, care poarta n ea darul de a discerne n ce timp anume si prin ce mijloace se pot mai bine dezvolta aptitudinile lui. ntr-o c asnicie ntr-adevar ideala, sotia poate fi comparata cu ochiul, iar sotul cu mna. S ufletul si mintea femeii constituie rezervorul vibrant esential al sufletului si mintii barbatului. n alte existente, mai evoluate, n care legaturile dintre barba t si femeie sunt mai strnse si mai pline de ntelegere, ntre sufletele lor se produc e un schimb permanent de forte, pe care nchipuirea noastra prea saraca, cu greu l e poate aprecia. n aceste sfere ale existentei, fiecare gnd, idealul sau visarea, devin realitati. Acolo, fortele spiritulale unite ale barbatului cu ale femeii, au putinta sa-si nzestreze cu viata toate dorintele lor. Iar fiecare casatorie ntr e un barbat si acea femeie unica, predestinata uniunii vesnice cu el, este piatr a fundamentala a acestor forte. 107

Pentru fiecare barbat este creeata o singura femeie, unica, care i apartine numai lui, att n aceasta viata, ct si n alte vieti posibile. Viata lor vesnica se va tran sforma ntr-o nentrerupta mbatare, cnd amndoi vor deveni relativ desavrsiti si vor nt ge legaturile care i unesc. Sunt si dintre aceia multi care, cu toate ca de cnd e lumea sunt predestinati unul altuia, totusi, sunt nenorociti n casnicie. n alte ren carnari, cu alte corpuri si alte nume, sufletele lor mai evoluate si mai delicat e se vor recunoaste unul pe altul. Adevarata sotie a barbatului poate sa nu trai asca o data cu el pe pamnt; cu toate acestea, numai ea poate contribui la dezvolt area deplina a puterii lui spirituale, putere care i apartine. Gndurile, curgnd din acest izvor, corespund n ntregime caracteristicii lui mentale particulare. Cu o p recizie de clarvazatoare, se ivesc sotiei lui gndurile norocoase, care-i aduc reu sita n toate. Adevaratul sot, si el unicul n tot universul, e singurul n stare sa nd eplineasca visul sotiei iubite. Aceasta contopire de forte creeaza unitatea, ace a fiinta noua si pe care numai ei nsisi o reprezinta si nu copiii, produsi de ei pe lume. Femeia receptioneaza multumita organizatiei ei sufletesti, gndurile cele mai subtile sau mai degraba intuitiile de o superioara calitate! Ea reprezinta cea mai sensibila placa care imprima vibratiile din 108

oceanul gndurilor. Intelectul mai puternic al barbatului se adapteaza mai bine gr eutatilor vietii si, de aceea, nfaptuieste mai usor intuitia femeii. Totusi, lui i lipseste finetea intelectului superior, care percepe cele mai subtile si mai pu ternice gnduri. ntotdeauna, femeile sunt inspiratoarele marilor barbati. n umbra fi ecarui succes, n tainitele fiecarei ntreprinderi, pe treapta fiecarei evolutii, se afla ntotdeauna, vazuta sau nevazuta, femeia nsufletitoare. Femeia nici nu banuie ct este de mare autoritatea ei actuala. Inspiratia ei se manifesta n totul; barba tul se foloseste de aceasta inspira-tie, n proportie cu sensibilitatea ce o posed a. El, nebanuind, primeste de la femeie darul pe care ea l insufla inconstient. C eea ce se numesc "fanteziile ei goale" - castele spaniole create de ea, reprezin ta solul fertil din care germineaza realitatea. Nu este nici o ndoiala n faptul ca se poate transmite n tacere un gnd pretios altui om, fara totusi a schimba vreun cuvnt cu el. E foarte rau nsa, daca gndul subtil si puternic al unuia, trece la alt intelect mai greoi, iar n schimbul tezaurului dat, primeste unele gnduri mai josn ice. n astfel de cazuri, omul mai nobil cedeaza influentei omului inferior si per cepe gndurile inerente ale tovarasului inegal lui. Femeia nu este potirul spiritu al cel mai slab, ci 109

numai cel mai subtil. Cu alte cuvinte, el este busola care calauzeste mersul cor abiei si, fiindca este instrumentul cel mai delicat, merita atentie deosebita. P ercepnd curentele intuitive superioare, ea nu poate ndeplini munca bruta a barbati lor, fara ca sensibilitatea ei sa nu se resimta. Abuznd de fortele ei, totul se r eflecta asupra sanatatii si posibilitatilor barbatului, lipsindu-l astfel de bus ola care nu poate fi nlocuita. Iata de ce Hristos a spus: Maria si-a ales partea cea buna, nemuncind ca Marta. Ideea ca numai preocuparile gospodariei alcatuiesc chemarea femeii, e una dintre cele mai barbare! Lucrul casnic, care cuprinde nda toririle ei, cum sunt: pregatirea bucatelor, ntretinerea curateniei n camere, ngrij irea copiilor si nenuma-rate alte obligatii, care ocupa toata dimineata, e incom parabil mai obositor dect munca barbatilor n cancelarii, ateliere, la cmp sau chiar n cabinetul nvatatului. Nenchipuit mai multa forta mentala se cheltuieste atunci cn d, lucrnd n diferite directii, trebuie sa pastrezi prea multe n memorie. Exploatare a femeii nimiceste n ea harul de a primi gnduri noi; caci forta care ar fi fost ne cesara n scopul acesta, e transformata n munca fizica. Si barbatul, dupa o munca i stovitoare, pierde capacitatea de a prinde intuitiile femeii. Cnd barbatul, dintr -un motiv oarecare, nu recunoaste adevaratele sentimente ale 110

sotiei fata de el, ironiznd ntotdeauna gndurile, impresiile si presimtirile ei, cu timpul, intelectul si intuitiile ei se tocesc, i sugruma inspiratiile si i curma l egatura gndurilor creatoare. El i ruineaza sanatatea ei, n acelasi timp si pe a sa, pagubeste intelectul ei si pe al sau, trndu-se pe sine si pe ea ntr-un strat de vi ata grosolana. Amndoi sunt parti si forte unite ntr-un tot ntreg, de Infinita ntelep ciune. Povestirea mitologica despre Minerva, care a sarit brusc din capul lui Ze us, complet narmata, reprezinta simbolul unei superioare izvodiri a ntelepciunii f eminine. Femeia absoarbe, din sferele lumilor nalte, stiinte pure, iar misiunea b arbatului este de a le prelucra n forme artistice, pe masura capacitatii si abili tatii sale. Adeseori se pune ntrebarea: "De ce femeile creeaza asa de putin n dome niul artei, tehnicii si asa mai departe, comparativ cu barbatii?". Dar tocmai fe meia este caierul gndirilor, ea - trimisa Cerului - este a tot creatoare si a ei este opera invizibila. Ea daruie - barbatul primeste. Aceasta daruire - primire s-a produs la amndoi inconstient, pna ce ambii au nteles ca cea mai mare parte a re alitatii se afla n jumatatea invizibila a vietii, pna ce au aflat ca sunt dotati c u antene spirituale, cu care pot cuceri departarile! Gndurile sunt filamente sens i111

bile, care se ating ntre ele, se mpletesc si, prin aceasta, se face un schimb cu e lementele invizibile! n felul acesta a creat, ntotdeauna, femeia! Adorarea Fecioar ei Maria de catre lumea catolica, provine din adnca admiratie, caci ea a fost dem na a reda lumii, n persoana lui Hristos - nalta ntelepciune. Pna cnd barbatul nu va r ecunoaste n femeie perspicacitatea superioara, el nu va capata claritatea fortelo r luminii. Femeia, care si cunoaste adevaratele legaturi ce le are cu barbatul, t rebuie sa pretinda recunoasterea valorii ce ea o reprezinta, nu ca o rea cicalit oare, ci ca o demna si iubitoare regina, care doreste a fermeca si a contribui d upa puterea sa. Dispretuinduse, femeia e raspunzatoare de raul ce i va lovi pe amn doi. Fiecare om este dator sa-si cucereasca de la lume, fata de el nsusi, justa s a valoare. Sa nu dam nimic de la noi, pna cnd nsemnatatea noastra nu ne va fi recun oscuta. n caz contrar, noi suntem pacatosii cei mai mari si risipitorii constient i ai darului superior, cu care am fost nzestrati de Constiinta Infinita. Simpatia e forta. Omul dotat, gndindu-se la altul mai mediocru, i transmite acestuia un cu rent de forte, inspiratii si energie. Schimbul inegal are o influenta negativa a supra trupului si sufletului celui care da. El daruie aur si, n schimb, primeste 112

fier. Ca un vampir, intelectul inferior se alimenteaza pe contul celuilalt, nsa n u poate percepe dect o parte din darurile superioare primite, nimerind ntr-o sfera mai nalta, restul se pierde fara nici un folos. Cu toate acestea, un om mediocru poate fi un sot adevarat, nca necopt poate, dar care va ajunge pna la completa nte legere a sotiei sale eterne! Sotii ncep sa patrunda adevarata valoare a aliantei lor, cnd i uneste dorinta de a se mpartasi unul pe altul cu sanatate spirituala, cnd toata viata lor se ndreapta spre atingerea maretului tel. Ei vor ntelege ca fieca re gnd josnic, brutal, vulgar este daunator si celuilalt si poate deveni dezastru os pentru amndoi. Ea, femeia, si va da toata silinta pentru a-si spori fortele, pe ntru binele oamenilor. Adevarata casnicie se obtine numai atunci cnd sotul va rec unoaste ca femeia i transmite noi gnduri si deosebite cunostinte, iar sotia va rec unoaste forta creatoare a sotului, realizare care nu sta n puterea ei. Din rugaci unea pentru ntelepciune, ei vor ntelege ncotro sa mearga. n felul acesta, ei si vor m odobi spiritul ntr-un trup nou. Vor dobndi forte miraculoase, se vor vindeca si se vor ndruma unul pe altul si vor trece din prezent, n viitorul mai puternic si mai desavrsit. 113

DESPOTISMUL SAU INFLUENTA PE CARE O AVEM UNUL ASUPRA ALTUIA Influenta unei minti asupra alteia sau a mai multora este cea mai raspndita si cea mai eficace forma a despotismului. El fiind inconstient, posibilitatile lui sunt nelimitate. Sunt covrsiti de aceasta influenta, cu att mai mult aceia care se nseala, creznd ca actio neaza din propria lor initiativa, pe cnd, n realitate, despotismul le-a nimicit nu numai libertatea de vointa, dar si constiinta despre dependenta lor de cel tira nic. n acest fel, copilul, adeseori, si domina parintii. Copilul (spirit n corp nou ), poate fi nzestrat cu o mare putere de vointa, coapta n existentele anterioare, de aceea si influenta lui spirituala poate fi, cu toate ca experienta si mintea copilului nu sunt nca dezvoltate, incomparabil mai mare dect cea parinteasca. Copi lul si recunoaste tot att de putin superioritate fortei sale, dupa cum nici parint ii nusi banuiesc slabiciunile. Cu toate acestea, copilul si va manifesta caracter ul sau, prin capricii si prin purtarile sale, exercitnd inconstient o influenta m ult mai mare asupra celor ce-l nconjoara, dect acestia asupra lui. A spune: "puter ea de vointa" sau "o minte proeminenta", nu trebuie sa ntelegem ca nseamna ceva st udiat, ci numai o viguroasa put114

ere, care trece nemijlocit si indiferent de distanta, de la o constiinta la alta . Un astfel de spirit puternic l poate avea si un incult. Dupa toate probabilitat ile, el va reusi n toate! Oamenii numesc aceasta tarie, "un caracter puternic". M isiunea adevaratei culturi consta n a da fru liber fortei spirituale nnascute, astf el ca actiunea ei sa fie independenta si nesupusa influentei gndurilor si procede elor straine, de multe ori false. Forta spirituala predominanta este realul elem ent vital, care trecnd deasupra altora i transforma, i influenteaza, i farmeca. Napo leon I, datorita acestei forte, a subordonat armata vointei sale n asa fel nct, fie care soldat o simtea asupra lui si n el. Individualitatea lui Napoleon I impresio na pe toti pna la emotie. Toti simteau emanatia tot asa de tangibila ca si razele soarelui, a acestui puternic element. Aceasta forta victorioasa l-a tradat n mom entul cnd el a comis obisnuita inconstienta greseala, de a permite spiritului sau sa coboare n sfere mentale inferioare. Forta sa mentala a slabit cnd a schimbat p e Iosefina cu o femeie care, cu toate ca era de origine nobila, era o femeie de rnd. Farmecul si autoritatea lui asupra oamenilor au nceput sa dispara. Iosefina e ra, deci, prietena eterna a lui Napoleon; ea l completa, nu dupa regulile 115

omenesti, ci dupa legile Constiintei Infinite. Cnd sufletul lui se contopea cu su fletul Iosefinei, izvora n el puterea care actiona cu tarie asupra tuturora din a propiere si din departare; tot astfel, gndurile noastre, desi ntr-o mica masura, a u putinta sa actioneze nentrerupt, la distanta. Conform aceleiasi legi, lucreaza n apropiere si la distanta, elementul mental superior, a geniului financiar super ior, cum e la bursa Jay Gould. Omul care urmareste n viata un tel precis sau are un plan bine determinat, trebuie sa evite legaturile prea strnse cu oamenii nepas atori, pe care nu-i intereseaza intentiile lui, ei avnd putinta sa influenteze n r au aceste planuri. Cunostintele cu care venim n contact, pentru afacerile noastre , au putina importanta, iar prudenta e obligatorie n alegerea oamenilor cu care n e petrecem timpul liber, timp cnd suntem complet pasivi si naturali. Intimitatea cu un om inegal (barbat sau femeie) rapeste multa putere sufleteasca si va avea o proasta repercursiune asupra ntreprinderilor lui, pentru ca omul mediocru l va a bate de la scopul intentionat. De aceea, totul depinde foarte mult de tovarasii cu care ne petrecem timpul liber; de la ei poate emana elementul vietii sau al m ortii, ndrazneala sau frica, prezenta de spirit sau zapaceala. 116

Cea mai puternica actiune n univers, absorbirea gndurilor, formeaza temelia aceste i actiuni, exprimndu-se apoi n fapte bune sau rele. Totusi nu trebuie sa rupem bru sc relatiile cu cercul nostru, ceea ce ar putea sa ne dauneze numai, ori sa ne a duca complicatii. Sa lasam, mai bine, ca aceasta opera sa fie executata de spiri tul nostru! Daca aceasta ruptura este dorita de ambele parti, atunci legea spiri tuala, cu ncredere, se va mplini usor, treptat si fara durere. mprejurarile si scop urile lor, ncetul cu ncetul, se vor schimba, iar drumurile vietii se vor desparti pasnic, pe neobservate. Soarta procedeaza nenchipuit de ntelept si mai delicat dect vointa omului, care, de obicei, actioneaza brusc si fara crutare. Influenta bar batilor ntre ei si a femeilor ntre ele, nu este att de puternica, pe cnd barbatii si femeile mai usor cad unul sub influenta celuilalt. Omul energic, petrecndu-si or ele de repaos n tovarasia unei femei, care prea putin sau deloc nu se intereseaza de planurile si afacerile lui, si pierde zadarnic o mare cantitate de energie, p e care ar putea-o ntrebuinta cu folos n realizarea planului proiectat. Este absolu t natural ca aceasta femeie l preocupa mentalmente numai pentru ca este obisnuit cu ea si, de aceea, sub fluctuatiile indiferentei ei, din cnd n cnd si parca fara n ici un motiv, el si pierde curajul, nu se simte dispus sa-si continuie 117

lucrarea, devine pur si simplu indiferent fata de ceea ce a proiectat. Pentru re usita sigura a planurilor lui, i lipseste curentul permanent, att de necesar nsufle tirii! Ce s-a ntmplat? Spiritul nepasator al acestei femei i s-a transmis si lui, el s-a molipsit de indiferenta ei fata de planurile lui! Femeia l stapneste si, fa ra vrerea constienta a lor, l hipnotizeaza. Ea poate fi extrem de ncntatoare, n soci etatea ei timpul poate trece neobser-vat, barbatul se afla atunci sub farmecul e i si nu simte faptul ca ea nu mpartaseste adncile lui nazuinte. Deceptia n divergen te de scurta durata dispare repede. Acelasi lucru ndura si o femeie nzestrata, cnd e legata de un barbat mediocru. Asemenea legaturi n-au nimic comun cu adevarata casatorie, totusi, adeseori, acesti oameni sunt cununati nainte de a se fi nteles unul pe altul. nsa, nici barbatul, nici femeia, nu se pot nsela n alegerea reciproc a, daca ei traiesc pe acelasi plan n Constiinta Infinita. Atunci, ei sunt feriti de amagiri. Toata nenorocirea provine din goana absurda a omenirii, care nu caut a sfatul si sprijinul Infinitului. Hipnoza reprezinta una din formele tiraniei. Cea mai elocventa e aceea cnd un medium permite ca vointa hipnotizatorului sa dev ina stapna pe corpul sau, tratndu-l ca pe o marioneta. Uneori, se adoarme medium-u l, cu ajutorul unui obiect 118

lucitor, tinut n mna de hipnotizator, adica, mediu-mul e pus ntr-o stare de complet a pasivitate, n timp ce toata atentia lui e ndreptata catre punctul lucitor. n acea sta clipa, hipnotizatorul si concentreaza toata vointa sa asupra medium-ului. Dim potriva, nu se supune hipnozei omul care, constient, este pozitiv. Tot astfel se petrece n timpul permanentelor influente hipnotice n viata, - toata ntelepciunea v ietii consta n a sti cnd poti sa fi medium si cnd trebuie sa fi hipnotizator. Aceas ta influenta variabila a unui spirit asupra altuia, poate deveni izvorul binelui suprem, deocamdata ea aduce, de cele mai multe ori, numai paguba. ntotdeauna se n tmpla astfel cu noile forte, nca nestudiate si care, fara nici un control, planeaz a deasupra pamntului. Distanta, n acest caz, nu joaca aproape nici un rol. Omul cu care am fost timp ndelungat strns legati, poate, la distante de mii de kilometri, sa domine corpul nostru, n sensul binelui sau al raului, pna atunci cnd autoritate a lui va fi slabita sau nimicita de alta influenta hipnotica. E cel mai greu luc ru sa stim daca cineva exercita o influenta asupra noastra si cine anume? Sub vo inta ndrjita si muta a unui om, care ne obliga sa actionam asa cum vrea el, noi, d upa toate probabilitatile, ne vom supune sugestiei lui, nsa vom fi ncredintati ca procedam absolut independ119

ent, mai ales daca dorintele lui nu sunt n contrazicere cu instinctele noastre. S piritul nostru poate sa fie mult mai puternic si mult mai pozitiv si cu toate ac estea sa se supuna vointei straine - noi nestiind de pericolul care ne ameninta si de necesitatea de a ne mpotrivi, noi necunoscnd legea care, fara cuvinte, leaga suflete de la distanta, noi nebanuind ca acel gnd strain ne urmarea ziua si noap tea. n felul acesta, cel mai slab poate domina pe cel mai puternic, ultimul, n nep asarea sa lasndu-se sa fie legat cu lanturi mentale anodine. Acesta este despotis mul care se observa aproape ntotdeauna ntre soti, ntre frati si surori, ntre parinti si copii. Un prieten si poate teroriza prietenul fara sa-si dea seama de egoismu l sau. A te afla sub presiunea unei dominatii permanente este ntotdeauna daunator pentru ca neajunsurile, ratacirile si slabiciunile fizice ale altora, se alipes c propriilor noastre sovaieli, calea vietii noastre oscileaza, fiind deviata de la legile mai profunde ale dezvoltarii noastre personale! Dorintele si tendintel e noastre ne par, dintr-o data, capricii, ceva inaccesibil. n loc sa ne ncredem n f ortele noastre, noi ne ndoim de ele. Credinta n forta - nu e altceva dect rugaciune a; iar fiecare rugaciune contine n sine ndeplinirea ei. "EUL" nostru firesc, poate fi ndepartat de la telul lui, de 120

un astfel de proces hipnotic si atunci traim nu viata noastra proprie, ci o alta viata, impusa si secundara. La fel de neplacut este a cadea ntr-un sant, mpinsi d e cineva, pe nevrute sau intentionat. Actualmente, exista un numar enorm de copi i hipnotizati, asupra carora se graveaza dorintele si sperantele parintilor. Ace stia schiteaza mentalmente planul vietii lor viitoare, iar copiii nu sunt n stare sa reactioneze, desi aceste planuri schimba directia fireasca a lor si pot chia r si fiziceste sa se reflecte asupra lor. Iubirea parinteasca trebuie, n frageda copilarie, sa fie ocrotitoare si nimic mai mult! nsa parintii transmit propriile lor rataciri copiilor lor, inconstient i hipnotizeaza n asa masura, nct nici o raza noua nu mai poate patrunde n sufletele lor. Ei continua sa creada, sa rataceasca si sa sufere cum au suferit si parintii, pentru ca, n cele din urma, sa se despar ta de viata, n chinuri si agonii, ca si parintii lor. Cere izbavirea de orice des potism si te vei elibera. Aceste legi vor deveni atunci mai clare pentru tine. S ufletul tau se va nvata sa distinga atunci, cnd libertatea ta va fi amenintata de primejdie. Multi cedeaza influentei unei hipnoze foarte stranii, pe care, dupa c e-si dau seama de ea, abia o recunosc. Cteodata, de exemplu n institutii, ne pierd em fata de functionarii aflati acolo n situatii oficiale si, 121

desi suntem n toate drepturile noastre, noi totusi devenim timizi si slabi, fara nici o cauza. La fel se ntmpla cnd, ntr-o anumita societate, nu ndraznim sa punem ntr bari, pentru a nu ne trada nestiinta noastra! Si toate acestea, fata de oameni, pe care, cunoscndu-i mai ndeaproape, noi nu iam respecta. Multi ngaduie "trucuri" n afaceri si nselaciuni marunte, de teama unui scandal. n sinea lor, ei se justifica , spunnd ca e mai prejos de demnitatea lor a se irita pentru asemenea nimicuri; a devarata cauza nsa, este lipsa de curaj si frica de a nu fi reprobati de anumiti cunoscuti. Ei se afla sub influenta spiritelor inferioare. De teama de a nu fi c onsiderati drept "zgrciti", "chitibusari", ntreaga familie rabda, adesea, despotis mul servitoarei. Cnd influenta hipnotica a unui cerc oarecare nceteaza, noi ne rent oarcem la mersul obisnuit al gndurilor si la o judecata obiectiva. Niciodata, fat a de nimeni, sa nu simti adoratie, niciodata sa nu va simtiti njositi, n societate a oricui va aflati... Caci, n acest caz, portile sufletului se deschid pentru gndu rile servile, nedemne. Trebuie sa apreciezi si sa recunosti dupa merit, talentul altuia, neumilindu-te, cu demnitate, dorind sincer ca, si n noi, sa se trezeasca propriul nostru talent, sa ia avnt propriile noastre calitati. Poti cadea sub in fluenta hipnotica a unui ntreg curent mental, ca si sub curentul unui singur om, 122

sau se poate ca un singur om sa serveasca drept cablu curentelor generale ale in fluentei hipnotice. Milioane de creiere emana necontenit diferite gnduri ascunse, diferite grozavii: boli, saracie, moarte. Acestea, fiind de la sine nteles, gndur i de sclavie, la prima ocazie favorabila, devin despotice! Daca n sufletul nostru exista o particica ct de mica, accesibila acestor feluri de gnduri, atunci, toate curentele de aceeasi natura, fuzionnd ntr-un singur si grozav suvoi, navalesc n su fletul nostru. Acest suvoi ne ia cu sine vremelnic si atunci, totul ni se pare o bscur si fara scapare. Pe noi chiar ne impresoara insuccesele, necazurile si oam enii, care n nici un caz nu ne vor sustine, daca am ncerca sa iesim din aceasta si tuatie. .............................................. Toate acestea ne-ar nvalui ntr-o stare de mhnire. nsa, ct sunt de nule aceste forte, daunatoare n comparatie cu protectia Constiintei Infinite, careia i putem solicita ajutor, ndata ce am nvatat a ne ruga. Rugaciunea muta, fara cuvinte, ne transporta n curente superioare -un de Infinitul parca ne "hipnotizeaza". Sub mirajul unei astfel de influente, ramne m dezarmati, nu mai putem protesta; ea ne aduce feri123

cire, lumina spirituala, un trup minunat, reconfortat si o renastere a capacitat ilor. Pacea si contemplarea Constiintei Infinite ar trebui sa fie pentru noi mai scumpa dect ori si ce intimitate omeneasca si numai atunci, Constiin-ta Infinita , ne va indica pe cei mai buni nsotitori pamntesti. Intuitia fidela, dintr-o data si fara gres, ne va dezvalui reala valoare a oamenilor. Omul, care se afla sub i nfluenta Constiintei Infinite, nu va suporta mult timp despotismul omenesc, ci p ur si simplu se va ridica deasupra cercului actiunilor sale, pentru ca individua litatea lui s-a intensificat. Oamenii sunt ntotdeauna ispititi sa elaboreze teori i extrem de bizare si complicate pentru propria lor fericire si de aceea stau to tdeauna la pnda, urmaresc una si se tem de alta. Acesta e rasunetul legilor ignor antei omenirii, "marea lege", nsa, cere numai credinta, care singura ne acorda to t ceea ce dorim. DE CE DEPINDE REUSITA UNEI NTREPRINDERI Orice pozitie sociala ar ocupa omul, el trebuie sa se fereasca de a se dori mentalmente n unul si acelasi loc, multumindu-se cu unul si acelasi salariu, 124

fara nazuinta spre un cerc de activitate mai nalt. Atunci, toate sansele sunt con tra lui si, din propria sa vina, deoarece tocmai aceasta nchipuire despre el nsusi , si zagazuieste ascensiunea. Castelele feerice se transforma atunci, n palate pa mntesti. Starea noastra sufleteasca predominanta este forta care ndruma evenimente le n folosul sau detrimentul nostru! Exista oameni fara initiative si fara pasiun e, incapabili de a face ceva pentru ei nsisi sau, cel putin de a pastra ceea ce a u primit ca mostenire. Acesta este un exemplu scolaresc, care explica genul anum it de gnduri, care conditioneaza insuccesul. Altii, dimpotriva, nascndu-se saraci, totusi, extrag chiar de la nceput si de pretutindeni, prosperitatea. Toate gnduri le si dorintele lor sunt ndreptate catre o aceeasi tinta si si ating scopul daca e natural, socotim bogatia un succes. Fiecare ntreprindere, - nazuinta - se dospes te n nchipuire. Omul, care dintr-un acar modest, devine proprietarul cailor ferate , desigur s-a vazut, mentalmente, ntr-o situatie superioara celei reale, iar urcnd u-se pe o treapta, el se vede urcat deja pe urmatoarea. Cine se multumeste ani n sir, cu viata de peticar, fara ndoiala, niciodata nu s-a nchipuit pe sine ntr-o alt a situatie. El invidia, probabil, pe cei care traiau mai bine, dorea sa aiba mul te din cele 125

n care altii se desfatau, nsa niciodata n-a gndit: "am sa ma eliberez de ocupatia m ea, am sa ma ndeletnicesc cu altceva mai bun si mai demn dect strngerea zdrentelor. ". Invidia, nsa, nu ajuta. Peticarul va ramne peticar. Cine crede ca bunatatile vi etii nu sunt si pentru el, ntotdeauna se va vedea n ultimul loc si se va nfuria mpot riva celor ce stau mai sus dect el, iar dupa toate probabilitatile, el nu va prop asi. Fiecare tendinta spirituala n care ne aflam un timp determinat, ne ndeamna ca tre ceea ce corespunde acestei tendinte. Acela care iubeste caii, gndindu-se mult la ei, la prima mprejurare se va duce, fara ndoiala, la o herghelie. Acolo va ang aja discutii, care ntr-un fel sau altul, l vor hotar pentru cumpararea cailor, dres area sau ngrijirea lor. Daca iubirea lui fata de cai, se margineste numai la dori nta de a trai alaturi de ei, de a fi numai grajdar ori vizitiu si daca el simte o prapastie, care l desparte de marii proprietari de herghelii, atunci el nicioda ta nu va iesi din starea de subordonare. Dar daca, dimpotriva, cu privirea menta la, el va vedea mbunatatirea situatiei lui si va crede n dreptul sau la proprie-ta te, dupa toate probabilitatile, va deveni proprietarul marii herghelii. De ce? C heia e tocmai aceasta idee, care l apropie de oamenii aflati n fruntea unor asemen ea ntreprinderi. Inconstient, acesti oameni, i simt 126

gndurile lui, interesul ce-l are n aceasta directie, tendinta de progres, similara cu a lor. Daca, pe lnga aceasta, va mai fi si zelos la lucru, va fi devotat ntrep rinderii lor, ca si cum ar fi a lui proprie - iar aceasta se ntmpla ntotdeauna cnd o mul tinde spre ceva - atunci, ei l vor sustine si l vor mpinge nainte. El dovedinduse folositor, ei l vor cauta sa-l cunoasca mai deaproape, iar conversatiile lor v or lua un caracter mai cordial. Neputndu-se dispensa de el, se vor lega raporturi prietenesti, care sunt factorul principal al tuturor ntreprinderilor, caci n viat a practica, n toate domeniile nazuintelor omenesti, e trebuincioasa sustinerea re ciproca si ncrederea. Oamenii, niciodata nu pun mare pret pe acela care singur se crede inferior. De nicaieri nu licareste dorinta de a-l ajuta, de a-l ncuraja, d e a-i oferi un loc mai bun, caci lipseste valul mental, care sa-l ridice! Fiecar e, daca se va gndi, va fi de acord ca, sunt situatii n viata, pe care n-ar ndrazni sa le viseze. n felul acesta, din zece spalatorese de vase, noua niciodata nu-si vor permite mentalmente, nici pentru un moment macar, sa ocupe locul patroanei h otelului. Totusi, se ntmpla ca una dintre ele, de la o situatie modesta, sa treaca la o pozitie neasemuit mai nalta si va fi anume aceea care si-a permis acest gnd. Ea a fost, astfel, ridicata de forta 127

activa invizibila. Soarta ne transpune n acea situatie n care noi ne vedem introsp ec-tiv, n mod perseverent si durabil. Se prea poate ca tinta sa nu fie atinsa n ntr egime, nsa, n orice caz, situatia noastra se va mbunatati considerabil. Sa nu va te meti de responsabilitate! A da preferinta ungherului lui, asigurat cu o leafa si gura, omul, pna ntr-o masura oarecare, se transforma ntr-o masina, pusa la dispozit ia bunului plac al strainului, iar aptitudinile lui servesc numai mbogatirii alto ra. Izbnda cade asupra ndraznetului, care nu s-a temut de responsabilitate. n caz c ontrar, omul nu iese din rolul de supus, de slujitor. ndrazneste, cel putin n imag inatie, a conduce o ntreprindere mare, a dispune de capitaluri mari. Executa aces te experiente, n portul linistit al sufletului si nu vei risca a fi luat n rs, iar acest exercitiu e tot att de usor, ca si acela de a te vedea pe ultimul plan. nvat a arta de a astepta succesul. Asteptarea calma a izbndei, de obicei e cea mai bun a si mai ntocmai cu mijlocul de a te folosi de forta ta mentala. A te teme de nen orocire, a prevedea obstacole, a te gndi la greuta-tile posibile, actioneaza deza struos si duce la saracie. 128

Responsabilitatea nu trebuie sa aduca neaparat ngrijorare, neplaceri, neliniste s i agitatii. Cultura spirituala, instruita spre a nu inhiba gndul des-pre diverse m prejurari, pna ce timpul lor nu va veni, paraseste ideea res-ponsabilitatii de pna atunci, pna cnd ea nu va fi de neaparata trebuinta. Astfel, vnzatorul marunt de za rzavaturi, zbuciumndu-se cu micile lui afaceri, petrece nopti de insomnie, se sco ala dimineata obosit si e mereu mai incapabil de a-si pune n ordine ndeletnicirile sale; n timp ce marele negustor, ocupndu-se de acelasi comert, poseda capacitatea de a ndeparta grijile si a aduna, n timpul somnului, forte noi, pentru responsabi litatea zilei urmatoare. Exista o dorinta generala de mai bine fata de ceea ce a fost pna acum pe pamnt, o necesitate de locuinte mai bune, de mncaruri mai rafinat e, placeri mai nalte! Pe masura ce necesitatile se nmultesc n numar si intensitate, ele se si satisfac. n consecinta, nu gndi ca nu poti da lumii nimic mai bun. Tu s ingur poti. A gndi "nu pot" nseamna a nchide intrarile tuturor posibilitatilor, mul tumindu-te pe tine nsuti numai cu constiinta ca dai oamenilor ce e mai bun n tehni ca sau n arta, fara a le cere sa-ti recunoasca valoarea creatiei tale. E o nedrep tate strigatoare la cer. Nedreptatea fata de sine nseamna nedreptate fata de alti i. Cel care singur si dispretuieste nfaptuirile sale, iradiaza forte 129

care obliga si pe altii sa nu i le pretuiasca. Daca tu te-ai gndi sa vinzi o farf urie plina cu briliante veritabile pe strada, iar privirea si tinuta ta ar expri ma o indoiala relativ la calitatea lor, nouazeci si noua dintr-o suta de cumpara tori ar lua drept sticle briliantele, n urma sugestiei emanata de gndurile tale si toate sansele sunt pentru acel, singur, care va pricepe, ca pietrele sunt verit abile si va ncerca totusi sa te nsele, sustinndu-se pe ndoiala ta. Publicul ntelege c u repeziciune si pretuieste staruinta fabricantului de a-si mbunatati produsele. Cine raspndeste marfa ieftina, vechituri, marfa contrafacuta, acela calca n picioa re cele mai nalte instincte ale omenirii, care aspira catre tot ce e mai bun, fii nd gata sa plateasca pentru aceasta, cu conditia sa primeasca pentru banii sai, tot ceea ce este ntr-adevar de cea mai buna calitate. Concesia care se face iefti nitatii nu e altceva dect o lingusire fata de multimea cautatoare de mediocritate . Din aceasta cauza se gasesc n comert haine ieftine, care se rup nainte de a fi mb racate, case insalubre pe fundatii putrede, din care se degaja miasme, premergat oare nmormntarilor scumpe. Daca infectia, urciunea ieftinitatii ar avea latitudinea sa actioneze si n natura, planeta noastra ar fi expusa importantei "scaderi pret urilor", "epidemiei", iar noi am fi napaditi cu aer "uzat", cu raze solare "uzat e". Din fericire, minunatele forte ale eternitatii sunt 130

ndreptate spre finetea si nnobilarea crescnda, dupa cum reiese din istoria pamntului , care din haos si din salbaticele forme ale lumii animale si vegetale, s-a dezv oltat, ajungnd pna la perfectiunea actuala, care trebuie nca sa mai progreseze, pro portional cu desavrsirea stiintei, ntelepciunii si a concepti-ei oamenilor despre legile spirituale. ............................................................. . Fereste-te de oamenii fara curaj si dependenti, care fiind vesnic n asteptarea nenorocirii, o atrag. n societatea lor tu vei fi cel care le absoarbe gndurile, ca re vei nceta de mai fi tu nsuti si vei proceda, nu dupa ndemnul tau propriu. Tie nu ti se vor nfatisa cu destula claritate metode-le succesului si te vei gasi astfe l n sfera elementului lor mental daunator! A te feri de asemenea oameni nu este o cruzime. Nenorocirea e o vina sau un neajuns a perspicacitatii. Norocosii, inst inctiv, nazuiesc catre acei ce le seamana si evita pe cei nefericiti. Ei ndepline sc astfel, numai o parte din lege (din nestiinta - nu toata legea) si, de aceea, succesul lor este unilateral. Sub denumirea de "reusita unilaterala", eu nteleg intensa agonisire de bogati si onoruri, n detrimentul sanatatii, cu pierderea put in-tei de te folosi de ele. Absorbirea gndurilor mediocre, dependente si 131

straine, au ruinat multe ntreprinderi. Sa presupunem ca tu stii azi absolut clar, cum trebuie sa procedezi si esti plin de sperante si energie. Mine, parca totul s-a schimbat, ti-ai pierdut ncrederea n planurile stabilite, totul se nfatiseaza ir ealizabil, ca si cnd ai fi cazut ntr-o capcana. Din ce cauza? Totul s-a petrecut a stfel datorita faptului ca te-ai nvrtit ntre oamenii, care n-au avut aceeasi tinta cu tine, care sunt indiferenti. Chiar daca tu nu le-ai ncredintat planurile tale, totusi, pentru a nu fi bine, sunt suficiente numai gndurile lor trndave, care se lipesc de tine ca smoala. Visurile tale s-au ntunecat si vestejit. Gndurile strain e pot patrunde n noi, exact cum pot patrunde vaporii daunatori n casa noastra. Rep eta, deci, cu drzenie: "Nu vreau sa ma supun nimanui.". Aceasta te va elibera de sclavie, de atrnare si saracie! Daca esti capabil, ncrezator n reusita, energia si n treprinderea ta o ntemeiezi pe dreptate, atunci lumea va simti ndata, n tine, o ste a n ascensiune. Chiar daca nu ti vor cunoaste fata - oamenii te vor simti; oceanul spiritual si el te simte, iar valurile te vor preceda. Astfel, se creeaza reusi tele n lumea realitatii. Retransmite mai departe curentul care a patruns n tine, p ermite-i sa se propage, caci cu ce masura vei masura, cu aceea vei primi. Niciod ata sa nu ai pasiunea acumularilor de bogatii. A dobndi avere cu pretul sanatatii , nseamna a schimba 132

picioarele, pentru o pereche de papuci. Orice ntreprindere poate fi realizata far a graba si fara munca migaloasa. Daca te istovesti, dovedesti ca n afacerea ta su nt neregularitati. Forta cea mai mare o manifesti atunci cnd munca e n armonie cu trupul si spiritul. De aceea, n doua ore de munca armonioasa, aceasta forta va at in-ge mai bune rezultate, dect n decursul a zece ore de munca grabita! Numai o ntre prindere, mbratisata cu preferinta, n care se pune tot zelul sufletului, poate pro spera. Ea trebuie nutrita cu nentrerupt interes si cu rvna de a o perfectiona, de a o dezvolta mentalmente. Toate marile ntreprinderi sunt gnduri care nencetat erau traite, chiar nainte de nfaptuirea lor, n realitate. Acest fel de a cugeta, atrage mereu forte noi din sfera nconjuratoare, ca si solutia care, vadit, ncepe sa se cr istalizeze. ntreprinderea merge spre decadenta, cnd conducatorii ei nceteaza de a o mai cladi si largi mentalmente. Un timp oarecare, aparent se va mai mentine la aceeasi naltime, n scurta vreme nsa, va trebui sa cedeze locul altor ntreprinderi, c are vor izvor din curentele mentale mai viguroase. Trebuie adeseori, sa fie discu tate planurile mari si importante, dar numai cu oamenii care au interes si telur i similare. Aceste consfatuiri ar trebui sa aiba 133

loc periodic, n unul si acelasi timp, pe ct posibil n aceeasi camera, iar nu n resta urant, pe strada sau n gara... n conditiile acestea variate, se pierde multa forta si, chiar daca nimeni nu trage cu urechea, secretele se divulga. Proverbul "per etii au urechi" este un adevar. Ceva nevazut, tlharesc, o iscoada vicleana, trage ntotdeauna cu urechea n localurile publice, n locurile unde lipseste pacea suflete asca, transmitnd si altora tainele. Camera, care a fost exclusiv predestinata con sfatuirilor de asa natura, adica pasnice si nsufletite, se ncarca totodata cu o at mosfera mentala, care ea nsasi sustine reusita ntreprinderii. Aceasta atmosfera, i ntensificndu-se, va contribui mai cu usurinta si mai cu repeziciune dect n alt loc, la ivirea si realizarea noilor gnduri. Aceasta camera va deveni un loc de inspir atie. Daca n ea vor discuta cu mnie si asprime sau daca unul dintre asistenti se v a indigna n ascuns, atunci, aceste incidente vor da fiinta unei forte daunatoare, care va frna si va pagubi toate proiectele, n toate directiile vietii. n fiecare nt reprindere, cel mai bun partas va fi sotia ta veritabila. Daca ea traieste cu ti ne pe pamnt, atunci tu o vei recunoaste, prin acea participare activa pe care o v a desfasura n tot ce te priveste pe tine si fericirea ta. ntr-un asemenea caz, urm eaza cu ncredere sfaturile ei, fii a-tent la intu134

itiile ei, simpatiile si antipatiile ei, fata de oameni si mprejurari. Daca tu ve i ncepe sa rzi de ea, daca vei fi de parerea ca "femeile nu nteleg nimic n afaceri" si-i vei ngadui numai calitatea de gospodina, atunci, tu nsuti renunti la cel mai sigur sprijin si vei stinge cea mai sigura clarviziune, care tindea la faurirea prosperitatii tale. SPOVEDANIA Este nenchipuit de daunator trupului si sufletului , a trai cu constiinta pacatelor tale (adica cu instinctele neperfectionate) si a le ascunde n noi nsine, nemarturisindu-le. Aceste gnduri (sau lucruri) ramn si ne produc un rau nou, care va dainui pna cnd le vom ncredinta, de exemplu, unui priete n credincios si care ne este sincer devotat. n caz contrar, aceste pacate cresc s i se ntaresc, independent de faptul ca ne gndim la ele cu cainta ori nu. Este tot la fel de daunator sufletului si trupului, vesnica analizare a neajunsurilor noa stre. Adevarata hrana este schimbul continuu al gndurilor, schimbarea opiniilor d espre viata si a tuturor faptelor care se petrec n noi si n jurul nostru! 135

Este esential a-ti depasi planurile, punctele de vedere si telurile zilei preced ente. Numai atunci vei fi n stare sa receptionezi spiritualmente "pinea cea de toa te zilele", care regenereaza trupul. Schimbarea nentrerupta a dispozitiilor sufle testi perfectioneaza elementele care formeaza corpul si, n consecinta, elementele devin apte a prelungi nelimitat viata. Cu alte cuvinte, spiritul, crescnd si ren ascnd permanent, si nsuseste posibilitatea de a introduce n organism si n simturile f izice, "prana", iar legatura ntre el si corp nu se ntrerupe, deoarece, fiecare cel ula este mbibata cu spirit. "Batrnetea", de obicei, pastreaza aceleasi vederi, car e au fost cu o jumatate de veac n urma. Evenimentele si oamenii se nvrtesc n jurul u neia si aceleiasi asociatii de idei, de sute de ori retraind aceleasi impresii. Creierul se alimenteaza numai cu idei nvechite, staruind a trai prin ele! Epilogu l este distrugerea si moartea. Autoritatea spiritului asupra organis-mului scade treptat. Pierderea simturilor exterioare, tremurul membrelor, uscarea corpului, sunt marturia unui suflet lipsit de "pinea cea de toate zilele" a noilor gnduri s i acestea si pierd autoritatea asupra trupului. Gndurile vechi trebuie necontenit alungate, pentru o viata mai corecta, pentru ca, anii trecnd, fortele spirituale si cele fizice sa se mareasca, astfel, 136

placerea sa creasca cu fiecare faza a existentei, iar atunci cnd, pe neobservate, zecile de ani vor zbura, noi, n cele din urma, vom izbuti sa nvingem ultimul dusm an, "moartea"! Gndurile, care si-au ndeplinit misiunile, trebuie sa dea loc altora , mai noi, ca si fntna, pe care, nainte de o umple cu apa proaspata, o cureti de ap a cea statuta! De gndurile vechi ne putem elibera - prin exprimarea lor! nsa, nu e ngaduit a le dezvalui oricui, ci numai acelui om, unic, n care avem neconditionat a ncredere si numai lui, i putem destainui dorintele si nclinatiile noastre, att cel e bune, ct si cele rele. Oamenii trebuie sa se afle n curente omogene pentru a-si putea exprima cu succes si fara teama tainele sufletului si a se spovedi unul ce luilalt. Consideratiile lor asupra vietii trebuie sa fie identice. Ei si nteleg re ciproc si intuitiv caracterul, cu toate impulsurile amndorura si att de clar, nct sp ovedania se poate margini la cteva cuvinte. Cel mai bine se pot ncredinta unul alt uia, sotul si sotia. .................................................... Cnd omu l are nclinatii spre minciuna, furt sau alte apucaturi nedemne, elementul minciun ii si al 137

furtului se gaseste n trupul lui, n snge si oase! Eliberarea spiritului de aceste i mpulsuri se reflecta binefacator asupra structurii corpului si compozitiei sngelu i. Fiecare pacat efectiv retinut n constiinta aduce trupului, sub o forma oarecar e, vatamare si neliniste. Noi am pastrat cu totii, pna acum, multe convingeri gre site, superstitii, prejudecati si predispozitii, de raul carora nca nu ne-am conv ins. Nu se pot clarifica imediat toate parerile gresite. Ele se pot cunoaste tre ptat, zi dupa zi, an dupa an. Oamenii straini nu ne pot descoperi ratacirile noa stre. Numai atunci pacatul poate fi pe deplin nteles, cnd recunoasterea lui apare n noi nsine! Aceasta e revelatia lui Dumnezeu! Spiritul Constiintei Infinite, mbibnd u-se de la un capat la altul, ne face sa simtim ca noi reprezentam parca, o raza externa a soarelui nevazut. Pentru a nlatura toate petele, lacunele si relele sp iritului nostru, ele trebuie recunoscute. Infinitul ne va deschide ochii. Atunci cnd gasim n noi neajunsuri ascunse, suntem mai ndreptatiti sa ne bucuram, dect sa n e ntristam, la fel ca marinarul care a descoperit la timp despicatura prin care i ntra apa n corabie, din pricina careia, vasul s-ar fi dus la fund. Recunoscndu-ne netrebniciile, noi ni le-am si marturisit noua nsine. De ndata ce am ajuns pna acol o, nct sa nvingem n noi mndria desarta, care ne mpiedica sa cercetam "despicatura", n i am 138

facut un mare pas nainte, spre cararea luminii, care ne duce catre fericirea vesn ica. Atunci, Constiinta Infinita ne va satisface o a doua noastra dorinta, trimi tidu-ne omul caruia sa ne putem destainui. Acel om nu va fi un palavragiu, el va fi sigur nzestrat cu aceleasi calitati ca ale noastre, de a atrage idei noi din I nfinit; el va simti aceeasi nevoie de a-si marturisi neajunsurile sale. Esential a este nu spovedania minciunii reale, a furtului savrsit sau a altor delicte comi se, ci constiinta permanentelor ispitiri sau chiar ndemnurile nestapnite spre a sa vrsi delictele. Putem, spre exemplu, sa spunem prietenului devotat: "mi dau seama ca nu judec impartial oamenii si ca povestirile mele nu sunt ntotdeauna sincere, totusi, nu fac aceasta cu intentie, nsa pe masura ce conversatia se nvioreaza, nea devarurile si partinirea judecatilor izvorasc din mine, contra vointei mele. "EU L" meu superior uraste aceasta netrebnicie si, n timpul liber, mi reaminteste ca m am obisnuit sa spun minciuni.". Sau: "Am o nclinatie la furt. Poate ca nu sunt un tlhar n ntelesul direct al acestui cuvnt, nsa, stiti ca sunt diferite forme de tlhar e. Constiinta mea condamna aceasta nclinatie si vreau sa ma scap de ea.". Sau nca: "Simt invidie si gelozie fata de unii oameni, chiar numai numele lor, pronuntat e n prezenta mea, provoaca n mine ura si scrba.". Sau: "Urasc pe cei 139

bogati, ma cuprinde furia cnd trec pe lnga mine!". Gndurile de aceasta natura sunt daunatoare trupului, tot asa cum ard cltii n foc, ele aduc iminent boala. Staruint a noastra de a simti altfel, nu ne poate elibera de ele. Aceasta e autonselaciune si pur si simplu, nu suntem n stare sa le modificam. E cu mult mai frumos sa te privesti pe tine nsuti, n interiorul tau, sa recunosti tot ce se gaseste acolo si, cinstit, sa declari: "Da, eu urasc, da, eu invidiez!". Asemenea simtiri ncredint ate unui prieten ncercat, asociate vointei ferme de a te elibera de ele si numai multumita acestei vointe, ele se concretizeaza mai nainte de a fi marturisite. Ma terializndu-se, ele iau o forma care ne permite sa le excludem radical! Nu se poa te explica de ce si cum se produce aceasta. Noi expunem numai fapte bazate pe ex perienta noastra. Lipsa unui bun prieten, caruia sa-i poti ncredinta toate nemult umirile si ratacirile tale, provoaca, n primul rnd, lasitatea de a ti le recunoast e tu nsuti, apoi si acel fals orgoliu, cu pretentia de a parea ceea ce nu esti. U n astfel de om pierde pna n cele din urma facultatea de a-si recunoaste unele paca te, el se convinge tot mai mult si inconstient de perfectiunea sa, devenind astf el superficial, obraznic, nesuferit, aspru fata de cei apropiati. El se osifica n propria sa convingere materializata. Usurarea care izvoraste din spovedanie se man140

ifesta n viata de toate zilele, aproape a tuturor oamenilor. De pe umerii lor, pa rca se pravaleste o greutate, atunci cnd si pot descarca povara sufletului, unui p rieten ntelegator si compatimitor. Gndul care, textual, "l mpovara", a fost absolvit prin spovedanie. Din simpatie, prietenul ia, de fapt, o parte din greutate, asu pra sa. E posibil ca acest prieten sa se simta abatut si ntristat. Necazurile str aine absorbite au actionat si asupra lui nsusi. De aceea, fi cu bagare de seama cn d iei asupra ta povara grijilor prietenilor tai. n timpul spovedaniei, sa urmeze n treruperi pentru repaos si reculegere, pentru ca, personal, sa nu suferi si sa n u fi atras n curentul mental daunator, ceea ce ar nsemna o nenorocire pentru amndoi . n tot cazul, curentul mental inerent atractiei reciproce, trebuie sa ramna calau zitor, pentru ca, odata cu simpatia, se da puterea. n schimb, se primesc si impre siile creierului strain; ele patrund n noi, cu toate neajunsurile straine. Acela care zilnic cere ntelepciune de la Constiinta Infinita, nu lasa sa se abuzeze de el, atunci cnd asculta spovedaniile celor multi, fara alege-re. De fapt, simpatia sa nseamna viata sa forta vitala a sufletului sau! El se va purta ntotdeauna, cu toata compatimirea fata de tovarasul sau, caci amndoi sunt reprezentantii autenti ci a unui acelasi si anumit 141

nivel, iar spovedania lor reciproca va fi egala - nici mai mult, nici mai putin. Spovedania nseamna incomparabil mai mult dect simpla recunoastere a neajunsurilor tale. Toata natura si destainuie, prin diferite manifestari, bucuria sau chinul ei! Racnetul provocat de durerea fizica este o marturisire a durerii. Acest stri gat nu trebuie retinut - el usureaza. Rsul si veselia zgomotoasa sunt marturia bu curiei. Multa fericire s-ar pierde fara asemenea manifestari firesti! Ele au o i mportanta esentiala pentru sanatate si fericire. Noi avem o nevoie arzatoare de un prieten, cu care sa putem fi cu totul naturali, n fata caruia sa putem, aruncnd masca si fara a ne fi teama, sa retraim toate variatiile simtamintelor noastre. Nu trebuie sa fim mereu "n plina uniforma de parada"; cteodata, si chiar adeseori , trebuie sa ne luam libertatea de a lasa sa se mai odihneasca bunele noastre ma niere, ale corectitudinii si a mintii si a spune tot ce ne trece prin cap, prost ii, trivialitati, chiar fara a ne fi teama ca vom fi supusi unei critici oarecar e, unei atitudini dispretuitoare. Trebuie sa vrem a ne pastra inerenta tineretii , tinuta, vioiciunea, gratia si puterea trupului nostru. Nu ne putem debarasa de o prostie oarecare, daca nu o marturisim si prietenului nostru. Exprimata prin cuvinte, ea se limpezeste. Astfel, 142

noi ne-am spovedit starea noastra mentala, i-am dat acestei stari obiectivitate, am nteles-o, am reprobat-o si i-am dat verdictul. Gndul neexprimat apartine numai spiritului, iar cnd, ntr-un fel oarecare, a fost marturisit, se materializeaza, s e mbraca ntr-un nvelis sonor. Spovedania contribuie si la succesul n afaceri sau ntre prinderi. Cnd oamenii sunt cointeresati ntr-o afacere comuna, si exprima parerile a bsolut deschis, gata sa consimta parerea celorlalti, cnd gresesc n vederile lor, g reseala se reliefeaza mai proeminent n timpul discutiilor, de aceea se creeaza, a stfel, o mare forta victorioasa! Fiecare si exprima parerea sa personala, expune planul sau si-l materializeaza n cuvinte, acesta chiar este primul pas n nfaptuirea realitatii, asa zisul model sonor real, ale carui neajunsuri se pot nca modifica si rectifica. Dimpotriva, un rau colosal deriva tocmai din nemultumirile neexpr imate, cnd planurile, totusi, se pot discuta, ntr-o completa sinceri-tate. Sute de oameni poarta asupra lor o astfel de povara mentala. Adeseori, aceasta se obser va n relatiile familiale. Totusi, e necesar ca fiecare gnd sa fie exprimat cu o de plina ncredere. Gndurile ascunse, ne ncatuseaza spiritul si ngreuneaza ivirea altora , mai noi. Primeste numai acela care stie sa dea. Zgrcenia 143

mentala duce catre saracie! Se creeaza o stare nefireasca, care poate fi compara ta cu un pom, caruia, n mod artificial, i s-ar fi mpiedicat producerea de flori, f runze si fructe, productie care echivaleaza cu exprimarea gndurilor pomului. Ca o consecinta a acestei neexprimari, pomul ar muri. Florile si fructele au si ele un nteles spiritual. El reprezentnd materializarea spiritului, pomului ncearca sa s e exprime n lumea fizica. Exact la fel, si spiritul nostru cere ca toata individu alitatea noastra spirituala sa fie exprimata n forma trupeasca, adica sa fie mate rializata, spovedita. Iata de ce e mai bine ca omul care nu are nici un prieten devotat, sa se retraga din cnd n cnd n singuratate, n mijlocul naturii salbatice si a colo, sa marturiseasca tare neajunsurile lui ascunse. De exemplu, sa spuna daca el este invidios si avid, necunoscnd simtul masurii si al regulii. Sau sa-si recu noasca lasitatea! Sa marturiseasca totul! n orice forma si cum i se va rupe de pe limba! E bine ca fiecare om sa se obisnuiasca a-si exprima toate gndurile sale v erbal; n urma acestor marturisiri, ele vor deveni ceva mai substan-tiale, mai con crete si astfel, vom nlatura prin mijloace fizice, adica prin cuvnt, canalul care scoate din suflet tot ce este nedemn. 144

CULTUL VIITORULUI Cu timpul, se va construi un edificiu, care va fi asemeni unui templu, pentru toti oamenii, independent de religie, nationalitate, vrsta si pro fesie. Acolo, oamenii se vor nalta sufleteste si vor solicita Fortei Infinite imb old si sprijin, pentru realizarea celor mai nalte nazuinte. Misiunea unor oameni, care vor fi creatorii si iubitorii acestui templu, va consta n a-l ngradi cu pute rea dragostei lor si n a-l ocroti de obstacolele materiale, ca si de invazia celo r nedemni. Aceasta va fi o casa a tacerii, pentru rugile mute. Celor care vor in tra n ea, li se va mpartasi sfatul de a nu introduce acolo stari de tristete, star i abstracte de mhnire, ci numai o contemplare adnca, cu tendinta spre mai bine. n a cest templu ar trebui sa fie concentrata cea mai nalta forta mentala, bazata pe c ele mai nalte principii; iar principiul cel mai nalt consta n dorinta de a se perfe ctiona pe sine si pe altii. Pentru a fi nsa n stare de a fi altora ajutator, trebu ie, n primul rnd, tu nsuti sa posezi forta necesara perfectionarii tale. Prin necon tenita rugaciune catre Forta Infinita, "parte din ruga pe care noi o compunem", ne mputernicim cu aceasta forta necesara, iar daca ea se face n locul exclusiv pre destinat naltarilor spirituale, o asimilam incompa145

rabil mai repede. Noi nu stim nca ce forta e aceasta, nsa urmatorul fenomen e clar : Infinitul si Enigma aude si raspunde rugaciunilor noastre... Fiecare, plecnd di n casa rugilor tacute, ar trebui sa lase n urma lui, gndul: "Implor Forta Infinita a ma mbogati cu tot ce e bun trupului si sufletului meu: o sanatate nfloritoare, sporirea fortei si a luciditatii spirituale! Ma rog pentru eliberarea mea de inv idie si de ura, gelozie si intentii rele, ce as putea nutri fata de altii, cunos cnd din proprie experien-ta aceste neajunsuri si raul pe care mi l-ar putea produ ce. Ma rog pentru ntelepciunea necesara ndepartarii acestor nimicnicii, dorind a m a elibera de ele. n sfirsit, vreau sa las aici gnduri folositoare pentru cei care vor veni dupa mine! Sa nceteze suferintele lor, daca ei sunt bolnavi. Celor slabi , ranitilor sau celor ncercati, le consfintesc toata forta mea primita din Infini t si care doresc sa le fie sprijin si vindecare. Fie ca putinul lasat de mine ai ci sa usureze si pe martirii sufletesti!". Cnd se reunesc mai multi, n aceeasi loc uinta si emana toti acelasi curent mental, atmosfera se umple literalmente si se ncarca cu eter spiri-tual superior. Gndul de putere si sprijin lasa n camera un an umit fluid, care actioneaza binefacator asupra celor ce vor intra n ea. Obolul sp iritual a sute si mii de oameni, ncarcati cu acelasi fluid spiritual, se 146

acumuleaza ntr-o astfel de ncapere, care cu drept cuvnt poate fi numit templu. Cu t impul, el va deveni un enorm acumulator spiritual, daca, binenteles, niciodata nu va servi altor scopuri si nu va da acces gndurilor inferioare, lumesti si egoist e. Forta acumulata va contribui la vindecarea bolnavilor care vor veni cu credin ta; va ntari pe cei cu vointa slaba, va sustine pe cei deprimati. Oamenii care se vor simti ntariti de acele raze nevazute, vor gasi nendoielnic, acolo, consolarea . ntr-o ncapere destinata unor asemenea misiuni superioare, adeptii ei ar trebui s a nu-si ngaduie a poposi acolo mai mult de cteva minute, pentru ca sa nu patrunda n acest templu oboseala sau gndurile unor nclinatii inferioare. Atunci cnd frecventa m orice biserica, trebuie sa avem curat nu numai "EUL" nostru superior, dar si s ufletul. Totusi, bisericile noastre sunt inconstient profanate, prin faptul ca o amenii introduc n ele gnduri de toate zilele. Enoriasii soptesc ntre ei, se examine aza unul pe altul, au convorbiri lungi la intrarea n biserica, nainte de predica s i alte multe asemanatoare fapte. Toate acestea ntuneca si slabesc "aura" biserici i. Mai mult ca oriunde, aici trebuie sa fie prezenta lumina Fortei Infinite, pe care trebuie s-o simtim vibrnd puternic, n toata fiinta noastra, noi nsine 147

fiind o parte din ea. La plecarea dintr-un asemenea templu, spiritul nostru treb uie sa fie mai puternic, mai mprospatat, mai purificat. Plin de veselie si de buc urie! Sunt extrem de necesare asemenea refugii, mprastiate pe tot globul pamntesc. Mii de oameni nu au nici macar un dormitor separat, n care ar putea, n singuratat e, sa se concentreze, unindu-se astfel, prin rugaciune, curentului mental superi or. Camerele lor fiind prea expuse patrunderii influentelor straine, sunt profan ate. Ele sunt mbibate cu dispozitii schimbatoare, cu nemultumiri si fara umbra un ei dorinte de eliberare a sufletului de o astfel de stare, fapt care ne si mpiedi ca a ne nalta mentalmente. Cuvntul "naltare" este ntrebuintat aici, n ntelesul lui te tual. Gndurile sunt avnturile unui anumit fel de substanta materiala. Asemeni nour ilor, gndurile josnice, inferioare impiedica trecerea vibratii-lor mai subtile si mai nalte. Noi am putea percepe mai usor curentele superioare, daca am admite co nditiile favorabile cunoscute, cum ar fi de exemplu, refugiile pomenite mai sus, unde s-ar acumula un anumit fel de stari sufletesti. Acela care ar intra n acest edificiu, s-ar adnci ntr-o curata si puternica inspiratie. Dorinta staruitoare de a te perfectiona pe tine si pe altii, ar lasa n acest templu ceva real, ceva cap abil sa ajute 148

pe cei care vor veni mai apoi. Fara a fi pagubiti, toti vor fi mai bogati. Venin d de acasa tulburat, trist si obosit, ca sa te rogi aici pentru pacea ta, pentru linistea ta sufleteasca si pentru forta noua, singura capabila sa nnobileze si s a transforme n bucurie munca de fiecare zi, noi am si primit aceasta forta, care ne-a fost lasata de predecesori, caci exista o lege a naturii, care spune ca omu l primeste att ajutor, ct a dat el nsusi altora. Fiecare "dar desavrsit" se da nu pe ntru binele unui singur om, ci a tuturor oamenilor. Darul desavrsit se transmite de Constiinta Infinita sau de Spiritul Binelui Nemarginit. Ruga ndreptata catre a ceasta forta, trebuie sa fie ntotdeauna nsotita de o atitudine de smerenie n fata c onsideratiei superioare. Sa zicem n sinea noastra: "doresc aceasta cu toata inima , nsa nu ma rog pen-tru ndeplinirea ei, dect daca nalta ntelepciune socoteste ca e bi ne pentru mine.". Astfel, vom primi cu timpul, cele mai importante si netrecatoa re daruri. Daca (n incapacitatea noastra de a fi pasivi n fata Superioritatii), no i nu ne supunem si gndim, rugndu-ne: "Vreau neaparat sa obtin ceea ce doresc, indi ferent cu ce pret pentru altii", atunci si rugaciunea aceasta se va mplini sub ne rabdatoarea si staruitoarea noastra dorinta. Cu timpul nsa, "darul" se va dovedi imperfect, neadecvat temperamentului nostru, dureros chiar, va fi un blestem si ne va aduce asa de 149

mari chinuri, ca va trebui sa renuntam la el, fiindca dorinta care l-a evocat, a fost o dorinta marginita si falsa a ntelegerii si a cunoasterii. ntr-o astfel de stare sufleteasca, oamenii se roaga necontenit pentru bani. La urma urmei i vor c apata, cu pretul fara seaman al cruzimii lor interioare. Rugndu-ne nsa pentru pros peritate, conform "legii desavrsite", noi o vom obtine cu toata binecuvntarea "dar ului desavrsit". Elanul inconstient si subit al sufletului, de a face o jertfa ba neasca ori a fonda o institutie de binefacere, ca recunostinta pentru ajutorul p ri-mit, n-ar trebui sa fie niciodata oprit sau nabusit. Obolul lasat n cutia mi-le i, cu dorinta sincera de a face bine tuturor, este mai nsemnat dect valoarea nomin ala a monedei depuse. Simtamntul de ajutorare, care nso-teste bucatica de metal, s e ataseaza noului posesor si actioneaza n spatiu. n aceasta consta farmecul amulet elor si a cadourilor facute din iubire si cu dragoste. Un inel sau orice alt cad ou de valoare, cersit, daruit n sila, fara tragere de inima aduce cu sine gndul ra uvoitor al celui carel da. n acest fel, cadourile transmit, fara ndoiala simtamint ele care le nsotesc. "E mai placut sa dai, dect sa primesti.". Omul care a primit cadoul facut ntr-o clipa de marinimie si din toata inima, nu are numai un simtamnt de recunostinta, i comunica celui care l primeste un 150

curent mental binefacator, care l patrunde de fiecare data cnd priveste acel obiec t drag. Cutiile milei ar trebui sa se adaposteasca n ncaperile rugaciunilor facute . Obolul introdus n aceste cutii ar trebui dat cu ndemn nefortat si dintr-o reala atractie si bucurie. n nici un caz altfel. Gndul ndoielnic si nu binevoitor aduce m ai mult rau dect jertfa baneasca - folos. De aceea, rugam pe fiecare cititor al a cestei carti, sa doreasca cu seriozitate fondarea unor astfel de adaposturi pent ru rugaciuni-le tacute. Fiecare asemenea gnd reprezinta, prin el nsusi, o putere c are ar contribui la fondarea lor. Aceste gnduri, mpartasite de ct mai multi oameni si ndreptndu-se catre aceeasi singura tinta, vor contribui real la nfaptuirea temel iei acestui templu, la nsasi tinta. Acolo unde dorinta exis-ta si vibreaza cu int ensitate, mijloacele materiale se vor ivi, izvornd parca de la sine! PRIMAVARA, C U FORTA TAMADUITOARE SI REGENATOARE Unele si aceleasi legi si forte conduc crest erea, dezvoltarea si modificarea, att a trupului nostru, ct si a celorlalte forme organice: serpi, pasari, mamifere. Cu nceputul fiecarei primaveri, pe planeta noa stra si rencepe actiunea forta, pornind si 151

mprastiindu-se de la soare. Ea patrunde n tot ce e organic si, n primul rnd, n om - c el mai nalt, cel mai complex si tot odata si cel mai susceptibil organism intelec tual. Ct de putin capabila e viata elementara n ritmul cosmic, fata de rasunetul m ultilateral al coardelor spirituale, strns ntinse! Pe masura ce spiritul nostru va ntelege ca urmeaza sa se foloseasca, fara mpotrivire, de aceasta forta, el va sta rui sa se hraneasca nencetat din emanatia solara. Aceasta proprietate enigmatica de a regenera, proprie numai soarelui primaverii timpurii, conditioneaza intensa preschimbare si nviorarea circulatiei substantelor din arterele plantelor. Este elixirul vital. El produce, ca prin minune, muguri, lastari si frunze! Emanatiil e solare, patrunznd n arbore, l invadeaza, daruindu-i forta vie, care nlatura defini tiv frunzele uscate si coaja din anul trecut, dndui tot mai adnci posibilitati de a suge din pamnt noi rezerve de hrana. Animalele, si mai ales pasarile salbatice, cuprinse de valul ritmului solar, si rennoiesc blana ori penele; totusi, aceasta aruncare a materiei exterioare si utilizate este mai nimic n comparatie cu modifi carile care se produc n fiecare celula a organismului. Trupul nostru se supune ac elorasi legi. La ivirea 152

primaverii, se produce si n noi un fel de "naprlire"! Atunci eliminam vechea subst anta, care nu mai poate fi asimilata acum si intuim o alta noua, n cazul, se ntele ge, cnd acordam fortei generatoare posibilitatea de a actiona binefacator asupra noastra. n acest timp, e bine ca sufletul si trupul nostru sa nceteze de a mai luc ra, asa cum nceteaza si la animale, caci tot ce e viu are nevoie si de odihna. Bl ana cea noua, penele, pielea regenerata, schimbarea circuitului n ansamblul lumii organice, mugurii, frunzele, crengile din nou proaspete, reprezinta numai expre sia vizibila a emanatiei solare invizibile, totusi reale. Corpurile pasarilor, a le animalelor si oamenilor se lasa patrunse si se mbaiaza chiar n noua solutie chi mica si invizibila, care, nsa, provoaca noi cristalizari! Astfel se arunca toate elementele uzate ale anului trecut. Nu exista granita ntre spirit si materie! Mat eria este expresia gndului accesibil simturilor noastre externe. ................ ...................................... Indienii numesc lunile februarie si marti e, "luni slabe". Ei, ca observatori ai naturii mai subtili dect noi, nteleg nclinar ea organismului spre oboseala, 153

inactivitate si odihna, care nsotesc regenerarea si forta creatoare. Cele mai mar i si frumoase cristale se formeaza n solutia care nu este supusa zdruncinarii. Tr upul nostru este supus aceleiasi legi, primavara, cu marea si importanta ei cris talizare. Pentru a ne folosi deplin de actiunea miraculoasa si binefacatoare a a cestei forte puternice, omul trebuie sa se supuna odihnei, ndata ce simte aceasta nevoie, fie n miezul zilei sau n miezul noptii. A te forta la o prea intensa si c ontinua munca spirituala sau fizica, a te ncapatna sa lucrezi numai prin vointa, n ciuda instinctului sanatos, nseamna, si asta o fac un enorm numar de oameni (n vea cul nostru de conditii nefiresti ale vietii), sa te privezi de dreptul pe care l ai la forta regenatoare, sa sugrumi si sa corupi opera acestei forte. n loc sa da m posibilitatea acestor manifestari tainice de a lucra n noi, n loc sa aruncam, ca si stejarul, tot ce e vested, descompus, omul le traieste spasmodic, cu sine, a n dupa an, mpiedicnd astfel nflorirea unei proaspete vitalitati. Acesta este una di n multele cauze, n urma carora, umerii se ncovoaie, parul ncarunteste, zbrciturile a par. Asa zisa "batrnete" se bazeaza exclusiv pe nepriceperea omului, pe incapacit atea lui de a gasi acele conditii favorabile, n care sa-si poata dobndi forta inep uizabila. O febrila crestere a nervozi154

tatii, deasemenea poate provoca o accentuare a fortei musculare, ca si o activit ate mai intensa si nentrerupta. Omul, atunci, e ca ntr-o turmentare grava, se arun ca n acelasi timp, n variate ocupatii,nengaduindu-si repaos si trezindu-se ntr-o zi, la sfrsirea completa a fortelor, la decadenta. Daca n sufletele oamenilor ar dosp i numai ideea de respect pentru forta regeneratoare a primaverii (indiferent de convingerile lor personale), le-ar fi prielnica aceasta atitudine de expectativa si le-ar ajuta chiar foarte mult. Orice adevar dinamic, care la aparitia lui, n u e alungat cu violenta din gnd, prinde radacini, traieste existenta sa n binele c are rasare din el. Oamenii care duc o lupta apriga n viata, si epuizeaza fortele s i mbatrnesc nainte de vreme. Rezistenta, chiar a marinarilor oteliti, adeseori nu d ureaza multi ani; la vrsta de 45 - 50 de ani, ei sunt deja batrni. n mparatia naturi i, se succed fara ragaz, epocile de activitate, cu cele de odihna absoluta. n tim pul iernii, n lumea vegetala, circulatia sevei stagneaza, iar o buna parte din an imale nu se mai hranesc si dorm, adica hiberneaza; nsusi pamntul se odihneste, n as teptarea noilor semanaturi. Omul, daca s-ar da si el, din timp n timp, unei pasiv itati totale (posednd si o posibilitate, incomparabil mai mare, de a percepe fort a solara invizibi155

la), el s-ar renaste att spiritual, ct si fizic. n el, sar trezi atunci, simturi si forte pe care, acum, majoritatea oamenilor le neaga, pur si simplu. n Orient, gr atie unei vieti mai pasnice (meditative), contemplative, oamenii au capatat mai de timpuriu, o autoritate oarecare asupra acestor simturi si forte noi. Ei nu do mina ca si cuceritorii! India e supusa Angliei, cu toate acestea nsa, Orientul pr edomina si nvinge cultura exterioara si superficiala a Apusului. Noi avem de nvata t de la India, abecedarul unor legi si forte necunoscute nteleptilor nostri. De u nde vin aceste forte si cum s-au dezvoltat ele? Din taria spiritului lor, profun d, dar linistit, care de mii de ani, nazuieste armonios sa atinga acelasi tel. N oi, ceilalti, continuam sa gndim, plini de superstitie, ca nimic nu se poate real iza, fara o munca grabita si istovitoare. Noi nu stim cum sa ne lasam trupul pat runs de acea stare speciala de somn adnc, n timpul caruia, fortele noastre mentale sa actioneze la distanta, aducndune de acolo foloase de o mie de ori mai mari de ct ne poate da munca fizica. Oprirea arbitrara a procesului anual de nflorire a mu gurilor, precum si cristalizarea lor n substanta, este o abatere tot att de daunat oare, ca si tunderea unui pom n epoca desfacerii mugurilor. Multi ne pot obiecta: e posibil oare sa-ti neglijezi ndeletnicirile tale, sa te privezi de pinea cea de 156

toate zilele, pentru a te da pe tine nsuti "reparatiei primaverii?". Hotarrile ome nesti nu sunt ntotdeauna cele mai firesti. Atunci cnd natura ordona: "la odihna", omul raspunde: "la munca", mpingndu-se, deci, singur, n oceanul suferintelor. Const iinta necesitatii a ceva care-i lipseste, i apropie posibilitatile: nevoia de cev a, dorinta si cererea insistenta sunt de la sine rugaciuni, cu alte cuvinte, ele sunt forta prielnica, care, mpartasindune cu sustinere, ne scoate din conditiile unei vieti pline de lipsuri. Acesta e izvorul germenului viitorului ntreg, taina trecerii catre o viata superioara si mai destoninica! Hristos a exprimat aceast a lege ntr-o parabola, ale carei cuvinte vor dainui mereu: "Cereti si vi se va da , cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide". El n-a talmacit taina aces tei parabole n mod stiintific, n-a spus de ce fiecare tendinta superioara, fiecar e gnd serios si fiecare dorinta se realizeaza. Aceasta taina este tot att de inexp licabila, cum sunt si toate celelalte. Fiecare cauza, din care purcede consecint a, duce catre o noua taina, n fata careia, cauza poate fi considerata consecinta. Numai noua, oamenilor, ne este dat sa discernem si sa ne folosim constient de t oate aceste forte dinamice, cu toate ca ne este ascunsa cauza initiala. Copacii, ca si animalele, mor din pricina 157

necunoasterii acestei stiinte. Noi, oamenii, am murit pna acum, din aceeasi cauza . Moartea, precum spune apostolul Pavel, este ultimul dusman pe care trebuie sal nvingem! Pe masura ce omul se mbogateste, agonisind tot mai multa stiinta, care l ajuta a se folosi mai intens de aceste minunate Forte, el, n drumul vietii pe ca re l parcurge mereu, nvata, si chiar si nsuseste, arta tacerii. Datorita ei, se nglob eaza si el n armonia Supremei Forte Mute, care nlocuieste moartea cu nemurirea, nze strndu-l necontenit cu elemente tot mai noi, tot mai subtile. NEMURIREA FIZICA No i credem n posibilitatea nemuririi fizice, adica observam ca spiritul se va putea folosi de trup, att ct va dori. Cu anii, n loc sa se ruineze, trupul se va rennoi, ramnnd vesnic tnar. Noi credem ca se bazeaza pe oarecare adevar, miturile pe care p opoarele culte din antichitate si le faceau despre "nemuritori", adica despre fi intele care stapneau forte mai nalte dect cele "muritoare". Aceasta noua posibilita te a nemuririi fizice, reiese din legea, n baza careia fiecare arzatoare, nenduple cata si perseverenta dorinta a omenirii, 158

trebuie sa se realizeze cndva. Strigatul de viata se nfiripa la nceput nesigur, apo i din ce n ce mai insistent, pe masura ce masele se patrund de ntelegerea bucuriil or mentale superioare, de valoarea existentei si a constiintei, ca viata este pr ea scurta pentru a putea ndeplini toate multiplele lor cereri. Un sir ntreg de pro cese spirituale vor mbogati trupul, cu noi impulsuri vitale, transformndu-l, n cele din urma, ntr-un instrument mai flexibil si mai sensibil, asupra caruia se vor t ransmite si se vor reflecta tot mai usor, toate influentele mentale. Aceste proc ese nu vor sustine trupul pe care l avem noi azi, ci vor sustine numai acel trup, ale carui elemente se preschimba nentrerupt, regenernd, asemeni eterului, spiritu l superior din care este format. Vointa, dorinta si rugaciunea vor crea un trup nou, care nu se va expune ntmplator vietii. n prezent, noi l mpovaram, constient sau inconstient, cu germenii mortii, fiecare respiratie este ntunecata de "constienta " batrnetii care se apropie, de credinta n distrugere; iar convingerile se materia lizeaza n carne si n snge! Credinta n posibilitatea unei vieti care se va rennoi si v a renaste mereu, va crea o astfel de viata! Simultan cu procesul renasterii, tre buie sa fie aruncate partile uzate si sa avem epoci lungi de 159

"naprlire", ca si n viata animala. Materia organica participa, mai mult sau mai pu tin, la energia vitala; iar oamenii sunt mpartasiti cu ea, n diferite grade. n strns a legatura cu intensitatea dezvoltarii acestei energii, n scurt timp, vor aparea fiinte mbibate de curentul vesnic, ntr-o asa mare masura, nct ele vor ntelege si vor pasi pe caile renasterii, intuind si alte noi perspective de existenta. Cel mai greoi spirit dintre noi se mpotriveste ntotdeauna ncoltirii n el nsusi a noilor idei. Cmpul de batalie, n care se ciocnesc parerile, este trupul nostru si aceasta lupt a l brazdeaza cu suferinta. Daca el va reusi, chiar n cel mai nensemnat grad, sa cr eada n Forta Infinita si daca va pricepe ca boala si moartea nu sunt necesitati v esnice, atunci credinta suprema va nvinge. Toate nvechitele rataciri vor fi, una d upa alta, nlaturate, iar cunostinte tot mai noi vor fi pricepute si ntelese. Dupa fiecare ncaierare, trupul va deveni mai puternic; convulsiunile si crizele, slabi nd mereu, vor face loc statornicei seninatati (serene mood). Pna acum, oamenii ne socoteau trupul, din nestiinta. Ei nu ntele-geau ca boala arunca gndurile material izate si nvechite, deschiznd calea altora noi. Nepricepnd, deci, rostul bolii, ei s e straduiau din toate puterile, sa mentina, n mod 160

artificial, starea cea veche. O ntretineau prin credinta. Daca boala va aduce dau ne sau moarte, se determina dinainte, de catre credinta. Oamenii care recunosc n boala un remediu real al organismului, prin care se elimina toate elementele uza te, folosesc mult progresul lucrarii spiritului. Dimpotriva, acei care nu vad n b oala dect un rau, cuibaresc n ei o grea povara, povara greselilor, a ratacirilor c are se vor nchega, sintetiza, n carnea si sngele lor, astfel nct, ei vor pierde n gen ral, capacitatea de a fi purtatorii "EULUI" spiritual. A respinge cu dispret pos ibilitatea regenerarii si conservarii trupului, ct mai ndelung, prin mijlocirea ren noitoarelor procese de preschimbare, nseamna a nchide usa vietii si a lasa, volunt ar, ca moartea sa patrunda prin cealalta poarta deschisa. Noi nu hotarm cum anume trebuie sa credem. n actualul nivel spiritual, inferior, mult prea multi nu vor fi n stare sa patrunda orizonturile luminate de o astfel de credinta, care sa cre eze asemenea posibilitati. Cu timpul, se vor produce, desigur, multe fenomene, n care, acum, nimeni n-ar fi n stare sa creada. Depinde de noi, de taria vointei no astre, ca sa dorim imposibilul si sa ne para realizabil. Trebuie sa ne rugam, pe ntru a ne ntari n credinta, care ne-ar fi temeiul si fagaduinta realizarii lucrulu i dorit. Se obtine aceasta credinta, n masura puterii rugaciunii noastre. 161

nsusirea de a se ncrede este o forta intuitiva, prin care se percepe adevarul, car e n-a atins nca sfera noastra mentala. Columb poseda o astfel de credinta, cnd sus tinea existenta noului continent. Ea reprezinta o adevarata forta dinamica, care clocoteste n toti acei oameni ncrezatori n steaua lor calauzitoare, care l conduce pe drumuri necunoscute, dar care duce catre tinta ntrevazuta si rvnita numai de ei . Cine se roaga pentru aceasta credinta si pentru posibilitatile, deocamdata sup ranaturale, opteaza n acelasi timp si pentru aptitudinea de a stabili un nou adev ar. Acel care se va ruga insistent numai pentru Adevar, l va obtine; iar Adevarul , n plinatatea sa, nseamna puterea de a nfaptui ceea ce pare imposibil. Omul se poa te descatusa deplin si pentru totdeauna de rau (adica a atinge nemurirea fizica) , dar numai daca va cauta sprijin credittei sale, n Constiinta Infinita. Pentru a cest scop, spiritul fiecarui om trebuie sa se concentreze numai n sine nsusi! Nime ni nu poate absorbi Forta Suprema, daca depin-de de altii. n felul acesta, ar ado pta si s-ar mbiba cu o credinta straina. Vremelnic, si atrnarea poate face minuni, totusi, aceste minuni nu sunt solide, pentru ca izvorul vital nu se poate afla dect n noi nsine, si nu se poate dezvolta dect daca se hraneste din 162

vesnicie. Cea mai perfecta rugaciune, constienta ori inconstienta, ar fi ntot-dea una: "Sa sporeasca n mine, credinta n mine nsumi.". ncetul cu ncetul, omul nceteaza d a se mai ncarca cu noi greseli, atunci cnd si modifica parerile spirituale fata de boli, ntelegnd ca ele sunt numai mijloace, prin care spiritul va scapa de toate v echile greseli -"pacate mentale", - care s-au acumulat nca din frageda copilarie, substantializndu-se n trup. n felul acesta, omul se descarca nu numai de falsele n otiuni, dar si de temerile anterioare. O boala grea, de care am suferit poate cu ctiva ani n urma, a lasat n noi amintirea unei temeri cunoscute, iar odata cu ea, si nchipuirea eronata, care sta la originea fricii. Aceasta ratacire (adica nchipu ire fortata despre frica), fie ea numai o reamintire, are un ecou daunator n trup . Frica, ca dealtfel si toate amintirile ntmplarilor ndurate, se mbina "EULUI" nostr u, ca parti reale. Toate aceste amintiri, adeseori inconstiente, ntretin adeseori idei adnc nradacinate n noi, precum ca ruinarea si moartea n-ar putea fi vreodata biruite! ntr-o totala transformare a gndirii, se produce ca o conjurare (Exorcism) ! Abcesele spirituale se deschid, binenteles printr-o circumstanta, care, ntr-un f el oarecare, se rasfrnge asupra trupului, mbolnavindu-l. Bolile si 163

vechile suferinte se vor mai ntoarce, ntr-o nfatisare, nsa, mult mai atenuata, sub f orma unor amintiri apasatoare, care s-au mai pas-trat n subconstient, numai n scop ul eliberarii noastre de ratacirile noastre din trecut. Vom avea un rezultat cu totul opus, daca omul nu-si va schimba opiniile sale mentale fata de nsemnatatea spirituala a bolii, cu alte cuvinte, daca la fiecare noua mbolnavire, el va adaug a si reminiscentele suparatoa-re, care pna la urma, vor avea o influenta att de pu ternica asupra lui, nct organismul, zdruncinndu-se, nu va mai fi n stare sa le mai nv inga. Adevarul poate fi cunoscut n orice timp, chiar si mai trziu e totusi mai bin e dect niciodata. Consecintele adevarului cunoscut si nsusit, vor ncepe imediat sa se manifeste si sa aiba repercusiuni n trup, iar daca se va ntmpla ca trupul pe car e l posedam n momentul de fata sa nu poata atinge suprema perfectiune, sigur forta adevarului cunoscut n-a fost irosita zadarnic, caci, n mod invizibil, ea va ajut a spiritului sa creeze un nou trup, pentru o noua viata. Oare nu e un paradox, c a omenirea, care crede real n progres, inventiile mari, rafinamentul la care s-a ajuns, Forta Suprema, iar n acelasi timp, e stapnita cu ncapatnare de imaginea ireal a, ca att n prezent, ct si de-a pururi, trupurile noastre vor ramne sub autoritatea bolilor, a distrugerii si a 164

mortii. Una nimiceste pe alta! Umerii ncovoiati, parul ncaruntit sunt consecintele acestei fanatice credinte lipsite de curaj, care se mentine sub povara a tot ce e pamntesc si care tinde catre inevitabila descompunere. Spiritul se otraveste a tt de mult de gndul mortii nct, n cele din urma, se istoveste! Un trup rentinerit dev ne minunat, capata un aspect nfloritor, ca o marturie a unui suflet mpodobit de gnd uri noi, de noi sperante, noi planuri, noi scopuri, noi si tot mai naltatoare ten dinte, adica o vesnica traire si nu o vrsta matura semimoarta. Rasa noastra crede att de profund n slabiciune si distrugere, nct ntelepciunea, alegoric este imaginata n chipul unui batrn slabanog, cu parul nalbit, sprijinindu-se ntr-un toiag. Minunat a ntelepciune, care nu stie si nu poate sa se fereasca de abisurile nimicirii. Od ata cu accentuarea sensibilitatii, ne vom ntoarce instinctiv de la tot ce ne cauz eaza un rau vadit sau abia perceptibil. Simtamntul simpatiei sau al antipatiei va ajunge pna la clarviziune, n toate mprejurarile vietii. Acest ultim simtamnt, pe ca le reflexa, va respinge oamenii rai, ca si gndurile vatamatoare. Nendoios, cu ntari rea credintei, n procesul renasterii, ne va veni de pretutindeni ajutorul materia l, sub forma de hrana, de obiceiuri schimbate, de un nou mediu nconjurator. 165

Cel care conduce si sprijina toate acestea este spiritul si nu vom avea nici un fel de scapare, pna nu-i vom asculta sfatul mut. O mncare grea, un aliment vatamat or nu va fi mistuit, nu vor mai fi ntretinute legaturi cu o societate rau ndrumata , iar toate spectacolele vor dispare pe neobservate. Si totusi, nu se cuvine sa gndim ca inspiratia este posibila numai cu propriile noastre virtuti, dupa propri ul ndreptar al regulilor stricte, ci dimpotriva, dndu-le ascultare, ne-am preda crm uirii intelectului nostru inferior si ne-am trezi n situatia de a ne ordona el le gile intuitiei, cu toate ca numai intuitia lucida e singura care, crescnd n credin ta, trebuie sa ndeplineasca ntreaga misiune. Asa de exemplu, cnd va sosi timpul "EU LUI" nostru material ca sa nceteze cu o alimentatie nepotrivita, ntr-o clipa va pi eri si trebuinta ei. Marturisindu-ne credinta noastra n nemurirea fizica, noi nu afirmam, dar nici nu negam prin aceasta, posibilitatea nemuririi corpului pentru generatia actuala si nici nu staruim cu tot dinadinsul asupra faptului ca omeni rea ar trebui de ndata sa tinteasca spre realitatea nemuririi, datorita anumitor mijloace fizice. Marturisind, am ntarit numai adevarul, a se sti ca aceasta forta , pe calea absolut naturala, va transforma tot ce e vulgar si de calitate inferi oara, n mai subtil, n superior. Mai curnd sau mai trziu, 166

omenirea toata se va inspira. Suntem n zarea nemuririi! Sfrsit. 167