2 Formele complexe ale perceptiei 1.

Perceptia spatiului reflecta toate caracteristicile de spatialitate ale obiectelor: forma, marimea, distanta, directia, tridimensionalitatea. Perceperea formei se realizeaza in principal, prin raportarea informatiei vizuale (care are functie integratoare) la informatia de natura kinestezica, intre ele stabilindu-se relatii de intarire, control si confirmare reciproca. Perceprea marimii se realizeaza in urma sinesteziei informatiilor oferite de: imaginea retiniana, experienta anterioara tactilo-kinestexica, kinestezica oculara, cu implicarea mecanismelor corectoare, conform legii constantei perceptive. Constanta de marime este asigurata prin infromatii senzoriale vizuale date de imaginea obiectului proiectata pe retina(v), in raport cu informatii senzoriale kinestezice produse de contractia musculara necesara modificarii formei cristalinului (k1) si stabilirii unghiului vederii (convergenta) = k2. Produsul acestor valori este o constanta k. Peste 450-500m, axele globilor oculari devin paralele, k2 nu se mai modifica, provocand alterarea produsului k, Aceasta face ca dupa 450-500m, indiferent de experienta perceptiva, subiectul sa nu mai prezinte constanta de marime. Tridimensionalitate se formeaza prin integrarea urmatoarelor elemente: disparitatea imaginilor retiniene, informatiile vizuale provenite de la boiecte diferit orientate spre sursa de lumina, diferenta intre gradul de convergenta oculara atunci cand se percep laturile apropiate si indepartate ale obiectului, experienta perceptiva tactilo-kinestezica. 2.Perceperea timpului- simbolizeaza toate caracterele desfasurate ale timpului: durata, ritmul si tempoul. -Durata este intervalul scurt intre doua momente succesive. Durata perceputa nemijlocit este cuprinsa inttre o sutime de secunda si 2 secunde. Perceptia duratei este influentata de starea afectiva a subiectului; daca evenimentele ce urmeaza sa apara sunt placute durata pana ce ele vor aparea este perceputa de subiect ca fiind mai lunga. -Tempoul este cantitatea de cicluri repetate in unitatea de timp. Acesta poate fi lent, rapid si alert. -Ritmul este alternanta reglata in timp a unor evenimente cu reliefarea unora prin accentuare. 3.Perceptia miscarii- se refera la miscarea propriului nostru corp si miscarea obiectelor in jurul nostru. Este o perceptie complexa. La baza ei stautoate informatiile culese de aproape toti analizatorii, implicand mai multe mecanisme cum ar fi imaginea retiniana si persistenta excitatiei datorita maririi stimulului prin miscarile capului si globilor oculari. Pentru a percepe propriul corp un rol fundamental il au informatiile propriceptive, vizuale cutanate(provenite de la zonele de sprijin) si auditive) In perceperea miscarii ca si in controlul ei sinergic, importante sunt informatiile kinestezice si cele de vestibulare. Informatiile kinestezice semnalizeaza pozitia segmentelor corpului, miscarea segmentelor corpului cu toate caracteristicile( viteza, directie, amplitudine etc) precum si rezistenta intalnita de segmente in miscare, la care se adauga informatiile vestibulare privind pozitia capului si miscarile corpului

. 3 Educatia peceptiv motrica . Invatarea motrica si eprceptiv motrica Dezv comportamentului performant poate fi stimulata si modelata si prin reglajul senzorioperceptiv . Acest veritabil bombardament sensorial cu directive somato psihica asupra scoartei cerebrale se exercita la nivelul emisferei cerebrale drepte . fiind coroborat cu o excitatie afectiva pozitiva avand ca punc de impact acelasi nivel . Toate achizitiile fundamentale omului incep din primii ani de viata , pe baza activitatii perceptive motrice si invatarii perceptive . Capacitatea noastra de reglare si autoreglare deinde in mare masura de calitatea procesului perceptive. Invatarea perceptiva are ca effect modificarile sistematice ale reactiilor perceptive cu sens adaptativ si formarea experientei perceptive . Modalitati de obtinere a informatiei ilustreaza intreaga evolutie a sistemului cognitive si sunt influentate profund de stadiul evolutiai gandirii . Organizarea invatarii perceptive presupune 2 aspecte : un aspect informational ( structurarea campului stimulator , incat sa faciliteze anticiparea si generalizarea ) , un aspect operational ( extargerea si prelucrarea informatieisenzoriale ) Invatarea perceptive motrica consta in modificarea comportamentului cu justare sau adaptarea unei forme de raspuns performant la conditiile perceptive noi si care implica fie formarea de noi coordonari senzori- motrice , fie cresterea preciziei sau finetii coordonarii rapunsului preexistent . Astfel etapele timpurii ale ontogenezei , educarea perceptiei spatiotemporale poate fi cansiderata cheia stimularii psihomotrice cat si a reeducarii pt orice fel de dificultate care intervine in blocarea dezvoltarii . In primii ani de viata copilul este in plin process de asimilarea raporturilor spatiale . De asemenea asimilarea sistemului de referinta format din cele 2 axe rectangular ( vertical si orizontal ) reprezinta o achizitie realizata in perioada scolara mica ( 8-9 ani ) Perceptia spatiului visual reflecta caracteristicile de spatialitate ale obiectelor forma , marimea , distanta , tridimensionalitatea . Perceptia spatiului auditiv localizarea sunetelor , determinarea directiei si distantei la care este situate o sursa sonora Perceptia spatiului tactilo kinestezic = spatial intern , localizarea coracta a unei stimulari tactile . Perceptia timpului durata , tempo , ritm , orientare temporala . Organizarea raspunsurilor motrice , dezvoltarea perceptiei miscarii apoi reprezentarii minscarii si ideomotorie , au o importanta hotaratoare atat in trecerea de la intuit la logic si dabandirea semnificatiei cat si prin dabandirea sensului pe care il au diferitele lucruri si evenimente . 4 Dezvoltarea in ontogeneza a perceptiei Privind evolutia in ontogeneza a perceptiei se pot identifica mai multe stadii, cele mai importante fiind urmatoarele: y y Stadiul excitatiei difuze primele 2 saptamani dupa nastere Stadiul senzatiilor necoordonate, disparate intre prima si a patra luna dupa nastere;

y Stadiul imaginii perceptive oscilatorii (instabile) a obiectului din spatiul apropiat intre a patra si a sasea luna dupa nastere; y Stadiul constituirii constantelor perceptiei si a schemei obiectului permananet intre luna a 8-a si a 12-a y Stadiul integrarii verbale a imaginii perceptive, al includerii cuvantului in desfasurarea procesului perceptiei( obiectivarea in denumiri adecvate a continutului imaginii perceptive) dupa luna a 12-a y Stadiul formarii etaloanelor si a scalelor de comparatie, clasificare si sistematizare dupa 6 ani, odata cu intrarea copilului in scoala y Stadiul perceptiei formelor simbolic abstracte, a sistemelor de semne alfanumerice si figural-schematice dupa 6 ani... Pana la varsta de 14-16 ani continua procesul maturizarii functionale a tuturor analizatorilor, a sensibilitatii absolute si diferentiale. Sub influenta educatiei si instruirii perceptia se transforma in observatie sistematica dirijata, sustinuta de procedee si strategii specifice conform obiectivelor propuse. Contriversa privind caracterul ereditar sau dobandit al perceptiei ramane, insa, in continuare deschisa. S-a incercat reducerea acestei probleme la una mai usor abordabila: este perceptia flexibila? Un raspuns afirmativ la aceasta intrebare ar putea dovedi caracterul dobandit al perceptiei, deoarece conform lui Lorentz, unul dintre criteriile comportamentului innascut este rigiditatea, stabilitatea sa. Dupa afirmatiile sale, transmiterea prin intermediul genelor presupune rigiditatea comportamentului, odata ce nu se pot modifica genele respective. Numeroase cercetari, privind deformarea si readaptarea (Stratton in 1893 adaptarea la lentile ce inverseaza imaginea, Khner in 1962 adaptarea la diferite culori) au pus in evidenta flexibilitatea perceptiei: este deci posibil ca aceasta sa fie dobandita. De asemenea, pentru dezvoltarea perceptiei sunt necesare nu numai a elementelor cognitive, ci si motivationale, afective, volitive. 5 Def si carcterele gen ale memoriei Memoria este procesul cogniti logic care reflecta lumea si relatiile omului cu lumea prin intiparirea, pastrarea si reactualizarea ( prin recunoastere si reproducere) a experientei anterioare (cognitive, afective, voluntare). Memoria nu este specifica numai omului ci intreaga existenta si materie poseda memorie, are capacitatea de a retine o anumita cantitate de informatii si de a o furniza in vederea reutilizarii ei. La om, memoria imbraca forma unui sistem hipercomplex, dotat cu mecanisme de sistematizare, organizare, integrare. Este un proces necesar supravietuirii . Este un proces de reflectare selectiva situationala relativ fidela activa si inteligibila a experientei anterioare . caracterul selectiv se exprima in faptul ca informatiile purtatoare de semnificatie pentru subiect sporesc eficienta memoriei referitoare la ele. Ceea ce este important pentru subiect se intipareste mai rapid si mai corect, se pastreaza mai trainic, este reprodus mai fidel si se uita mai greu decat informatiile mai putin semnificative pentru el.

reflectarea din memorie este situationala deoarece se realizeaza in anumite circumstante (spatiu, timp) si este influentata de starea interna a subiectului. informatiile memorate nu sunt identice cu realitatea obiectiva. Memoria fiind un proces de reflectare, aceasta nu se poate produce decat in forma subiectiva. memoria este un proces activ de organizare si reorganizare a datelor, deoarece aceasta trebuie sa asigure permanenta si eficienta adaptare a organismului la conditiile mereu schimbatoare ale mediului. Prin intermediul mecanismelor de organizare, sistematizare si integrare, informatiile stocate sunt reasamblate pe masura acumularii a noi date, rezultand unitati logice cu structura mai complexa decat a celor anterior formate. 6 Procesele si operatiile memoriei Memorarea este procesul de formare a legaturilor nervoase temporare la nivelul scoartei cerebrale si de intarire (intiparire) a acestora, de engramare. Dupa prezenta sau absenta scopului, a intentiei, a efortului voluntar se desprind doua forme de memorare: memorarea involuntara sau neintentionata se caracterizeaza prin faptul ca intiparirea informatiei se realizeaza fara stabilirea unui scop mnezic, neintentional, fara efort voluntar. memorarea voluntara sau intentionata implica prezenta scopului mnezic, a efortului voluntar. In functie de implicarea sau neimplicarea gandirii, a intelegerii, a operatiilor logice diferentiem: memorarea mecanica se realizeaza in lipsa intelegerii materialului de memorat. Presupune simpla repetare si eventual utilizarea asociatiilor de contiguitate in timp si spatiu. Ea favorizeaza invatarea formelor verbale, nu si a continuturilor logice. memorarea logica presupune intelegerea materialului de memorat, desprinderea diferitelor semnificatii si implicatii find superioara memoriei mecanice prin: autenticitate ( leaga forma de continut) eficienta: se realizeaza cu eforturi (concretizate, de exemplku in numar de repetari sau timp, allocate pentru insusirea materialului respectiv) mai scazute si are efecte mai mari. De exemplu frazele se retin cu o productivitate de 25 de ori mai mare decat cuvintele izolate. Factorii care conditioneaza memorarea pot fi grupati astfel: A) B) Referitori la materialul de memorat volumul, cantitatea materialului natura materialului de memorat gradul de structurare logica (schemele organizate se retin mai bine decat detaliile) durata intervalului dintre diferite secvente ale memorarii gradul de omogenitate a materialului semnificatia pentru subiect Referitor la subiect:

starea fiziologica generala a subiectului (de exemplu oboseala influenteaza performantele subiectului) starea functionala a creierului (maladiile cerebrale afecteaza calitatea si durata) capacitatea functionala globala a creierului sub aspectul posibilitatilor sale de efort existenta unui fond apreciativ in relatie cu materialul de memorat (gradul de familiaritate infulenteaza intelegerea si integrarea corespunzatoare a materialului) motivatia actuala pentru memorare tonusul afectiv al subiectului prezenta scopului varsta subiectului (la copii poate sa apara uitarea episodic, la varstnici are loc interventia uitarii pe memoria imediata) Pastrarea sau conservarea Presupune retinera pentru un timp mai indelungat a informatiilor memorate. Este un proces complex ce se desfasoara in timp, de continua insusire, fixare si restructurare a materialului dupa memorarea lui initiala, care presupune: simplificarea lui, concretizarea, generalizarea sintetica, stabilirea de legaturi intre diferitele lui parti. Reactualizarea (ecforarea) Consta in revehicularea informatiei stocate in vederea valorificarii ei. Ea se realizeaza prin recunoastere (in prezenta obiectului) si reproducere (in absenta obiectului). Recunoasterea este mai simpla, implicand in special procese de natura perceptive, presupunand suprapunerea modelului actual peste cel aflat in mintea subiectului. Reproducerea este mai complexa, realizandu-se prin implicarea gandirii. 7 Diferentele individuale si Evoluia in ontogeneza a memoriei Memoria se specializeaza si diferentiaza datorita dispozitiilor netive ale subiectului si ca efect al exesarii . pecializarea memoriei poate fin intalnita la nivelul : Analizatorilor : - memorie vizuala , auditiva cutanata , gustativa , olfactiva . Proceselor , calitatilor memoriei : volumul memoriei , elasticitatea / mobilitatea / supletea memoriei , rapiditatea intiparirii , trainicia pastrarii , pomptitudinea reaclualizarii . Continutul activitatii psihice : memoria predominant verbal logica , memoria predominant imaginativa , memoria motrica si afectiva . Evolutia memoriei in ontogeneza : Procesul memoriai inregistreaza in ontogeneza importante modifiecari y in primii ani de viata memoria este implicata in mod decisiv in toate activitatile ce asigura adaptare : cunoasterea mediului apropiat , stocarea si organizarea informatiilor referitoare la constituirea deprinderilor de mers , manuit obiecte , constituirea limbajului , relationarea cu familia si mediul social . y la 3-4 ani este deosebit de activa dar ii lipseste intentia

y la 4-5 ani pricipalul progras se inregistreaza in directia continuarii caracterului voluntar si al memoriei y in perioada scolara mica are loc cresterea considerabila a volumului memoriei , creste precizia si promptitudinea procesului de reproducere in raport cu recunoasterea , incep sa dezvolta feorme mediate , logice ale memorie . y in perioada scolara mijlocie cand in evolutia gandirii se produce saltul de la operatiile concrete la operatiile formale , memoria dobandeste un pronuntat caracter logic . 8 Legile si optimizarea memoriei Legile memoriei Este memorat mai bine materialul care formeaza obiectul orientarii constiente si al prelucrarii active ( cu implicarea mai mult a gandirii). Memorarea este mai buna cu cat activismul intellectual si profunzimea intelegerii sunt mai mari. Memorarea este cu atat mai buna cu cat semnificatia materialului pentru subiect este mai mare. Sunt mai bine retinute materialele referitoare la scopul si rezultatele actiunilor decat cele referitoare la conditiile sau mijloacele de realizare. Se retin mai bine inceputul si sfarsitul dintr-o serie de elemente. In consecinta, atunci cand se ivnata lanturi lungi de exercitii este indicat sa se procedeze la fragmentarea exercitiilor, invatarea pe parti si reunirea ulterioara a acestora sau focalizarea prin indicatii verbale a atentiei asupra componentelor situate in mijlocul seriei. Atunci cand ne propunem sa retinem ceva in vederea realizarii unui obiectiv, performantele sunt mai mari decat atunci cand intentia de a memora lipseste. Cercetarile au demonstrate ca memorarea este de 5-6 ori mai buna atunci cand este precizat scopul. memorarea este mai eficienta daca scopurile sunt differentiate (adica imbraca forma unor sarcini speciale). Calitatea memorarii este influentata de departarea in timp a scopului pentru care sunt memorate. Durata si felul pastrarii sunt influentate de conditiile in care s-a realizat memorarea si de particularitatile materialului de memorat. Materialul inteligibil este mai bine pastrat decat materialul fara sens. Esalonarea in timp a repetarilor creste trainicia pastrarii. 9 Memorarea eficienta a actelor motrice Conditii pentru memorarea eficienta a actelor motrice: intelegerea exercitiilor formarea notiunilor clare a actelor motrice si a reprezentarilor compete a actelor motrice in ansamblu indreptarea atentiei spre perceperea miscarilor proprii, insotita de relatarea verbala

repetarea actelor motrice ca mijloc de memorare a continutului, dar si de formare a deprinderilor si priceperilor motrice; 10 Gandirea def si caract Gandirea este procesul cognitiv logic de insemnatate centrala in reflectarea realului care, prin intermediul abstractizarii si generalizarii coordonate in actiuni mentale, extrage si prelucreaza informatiile despre relatiile categoriale si determinative, in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor. Gandirea este un proces de reflectare mijlocita a realitatii; este baza cunoasterii senzoriale si a limbajului; y Se defineste prin abstractizare, generalizare si organizare logica. y Este formata din operatii si sisteme operationale, din care se construiesc actele intelectuale; y Se dezvolta stadial ca rezultat al maturizarii si al invatarii cognitive; y Se dezvolta ca rezultat al maturizarii si invatarii cognitive; y Constituie atat cauza cat si produs al perfectibilitatii sistemului psihic uman; ea da nota distinctiva sistemului psihic uman care asigura saltul in adaptarea umana; y Are functie de inlaturare a obstacolului cognitiv prin rezolvarea de probleme. y Este un proces de reflectare mijlocita a realitatii pe baza cunoasterii zenzoriale si al limmbajului , analizare , abstratizare, organizare logica y Este formata din operatii si siteme operationale din care se construiesc actele intelectuale , are o evolutie stadiala y principalele stadii ale gd - 0-2 ani senzoriomotor - de la act reflexa la aparitia intentionalitatii este de la 8-9 luni - de la intentionalitate la prezentare - 18- 24 luni pana la 7 ani preoperational pregateste operatiile concrete - gandirii simbolice - preoperator - operatiilor concrete , corespunde ciclului primar 7-12 ani - operatilor formale y Din perspectiva functionala = gd ca modalitatea specifica a vietii de relatie consta intr-un schimb permanent informatiional cu mediu avand drept scop adaptarea real prin asimilarea mediului la str cognitive ale subiectului si acomodarea acestor str la constrangerile realitatii, adaptare care la om are caracter activ anticipativ si proectiv Adaptarea rep un echilibru intre actiuniile org asupra mediului si actiuniile inverse prin asimilare si acomodare . y Din perspectiva psiho-genetica = gd isi are originea in actiune, ea este unproces dinamaic care se desfasoara sub impulsu de cunoastere prin interiorizarea actiuni, aceasta presupune dez si angrenarea a doua mecanisme mecanismul operatoriu care inseamna transformarea actiunii in operatie si mecanismul semiotic trecerea de la actiunea concreta cu obiectele ,se trece la operarea in reprezentare

y Din perspectiva structural-operatorie = gd consta in st cognitive notiuni concepte etc si operatii sau segvente de operatii (strategii_ de prelucrare ) notiunea este forma logica fundamentala care refleta insusirile ensentiale necesare generale ale unei clase de obiecte . 11 Perspectiva psihomotrica si stadiile dezvoltarii cognitive in conceptual lui J. Piaget J.Piaget considera ca inteligenta reprezinta adaptarea mental cea mai inaintata , instrumental indispensabil al schimburilor dintre subiect si univers , atunci cand circuitele lor depasesc contactele immediate si momentane , pt a atinge relatii cuprinzatoare si stabile . El considera ca evolutia inteligentei si dezvolatrii cognitive , in general , se realizeaza prin formarea de scheme . Dezvoltarea cognitive in conceptia psihogenetica este un proces dinamic care se desfasoara sub impulsul nevoii de cunoastere , prin interiorizarea actiunii . Ontogeneza cognitive se prezinta in viziunea lui Piaget ca o succesiune de stadia , fiecare stadiu al dezvoltarii intelectuale dispunand de organizare totala , prin includerea achizitiilor stadiului precedent , dar depasindu-le pe acestea , constituinde-se in structure global complexe . Primul stadiu este cel senzorio-motor (0-2 ani) corespunde dezv si coordonarii capacitaii senzoriale si motorii a copilului si cuprinde substadii: y    y    De la activitatea reflexa la aparitie intentionalitatii Exercitiul reflexelor 0-1 luna Reactiile circulare primare 1-4 luni Reactiile circulare secundare 4-8/9 luni De la intentionalitate la reprezentare Coordonarea segmentelor secundare 9-12 luni Reactia circular tertiara 12-18 luni Combinatia mintala 18-24 luni

Copilul incepe sa-si dezvolte mecanismele de prelucrare si interpretare a informatiei primate prin intermediul organelor de simt . Treptat incepe sa-si dezvolte coordonarea motorize si sasi construiasca schema corporala . Principalul instrumentpsihic adaptarii este schema senzorio-motorie , iar principale achizitii sunt : y Capacitatea copilului de a-si reprezenta obiectele si persoanele in absenta lor , y Primele conduit inteligente : conduit sportului ( 9 luni ) , conduit sforii ( 11 luni ) , si conduita bastonului ( 12 luni ) . Perioada preparatorie 2 7/8 ani : y Se centreaza in jurul fct semiotice , ce presupune interiorizarea actiunii sau mentalizarea acesteia . Ea are substadii :  Subsistemul gandirii simbolice 2-4 ani  Subsistemul gandirii intuitive 4 7/8 ani Operativitatea intelectuala nu se naste dintr-o data si nici nu apare di structurile senzoriomotorii ci este mediate de pshihogenetic , iar la Piaget se numeste interiorizarea realului . Principalele achizitii ale copilului in aceasta perioada sunt :

y Dezvoltarea abilitatilor de a lucre cu reprezentarile y Dezvolatea limbajului y Apara si se dezvolta jocul symbolic y Incepe sa-si dezv capacitatea de descentrareimportamta egocentrismului . Copiii cu varsata 7/8 11/12 ani sunt in ETAPA OPERTIILOR CONCRETE .

in

reducerea

Gandirea copilului este asemanatoare cu cea adultului , principala diferenta constand in faptul ca este inca ancorata in concret , el intampinand adeseori dificultati atunci cand trev=buie sa opereze in abstract . In aceasta etapa de dezv rotionamentul si gandirea logica , operatiile de clasificare dar , pentru a intelege copilul va trebui sa gaseasca corespondente concrete ale notiunilor abstracte , sa faca legaturi cu lumea reala .Creste si devine mai eficienta capacitatea copilului de a selecta si filtra informatia relevant din mediu . IN ETAPA OPERATIILOR FORMALE 11/12 16/17 = dpdv functional copilul atinge cea mai inalta forma de gandire . Aceasta dobandeste caracteristica dublei reversibilitati , ceea ce permite operarea cu notiuni abstracte si elaborarea de ipoteze si teorii asupra realitatii . Are ca substadii : substadiul operatiilor formale ( 11/12 14 ani ) si subsistemul structurilor operatorii formale ( 14 16/17 ani ) . Modelul evolutiei cognitive realizate de Piaget a primit numeroase confirmari dar si infirmari . Principalele critici in opinia lui Iacob ( 1998 ) se refera la : y Limitarea studierii ontogenezei la perspective logicii clasice , care nu acopera , totusi , spatial cognitiei . y Neabordarea interactiunii sociale ca mediator cognitive intre realitatea fizica si constructia mintala a subiectului . 13 Comunicarea didactica Este o comunicare instrumental direct implicate in sustinerea unui proces sistematic de invatare . Comunicarea instrumentala : Are un scop precis Urmareste atingerea lui prin obtinerea unui anumit effect in comportamentul receptorului In aceasta aceptiune foarte larga nu exista restrictii : De continut De cadru constitutional Privitoare la partener

Caracteristici ale comunicarii didactice 1. Discursul didactic , vizeaza prioritar intelegerea celor transmisa

2. Logica pedagogica are intaietate in fata logicii stiintifice si in fata celei istorice . profesorul care doar impune adevarurile domeniului specialitatii sale , fara sa faca efortul special ca aceasta sa fie intelese si acceptate de copiii ca bunuri simbolice personale se opreste ca profesionist la jumatatea drumului . 3. Profesorul are rol active , organizeaza , selectioneaza , continutul literaturii de specialitate , in fct de programa in vigoare si de manualul pt care a optat . 4. Personalizarea face ca acelasi continut , acelasi cadru institutional aceeasi clasa de elevi sa fie explorate si explotate in mod diferit cu rezultate diferite de profesori diferiti . 5. Pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor . Un lucru este considerat adevarat sau fals nu fiind ca este demonstrabil ci pt ca provine de la o sursa de autoritate . 6. Combinarea permanenta a comunicarii verticale cu cea orizontala in forme organizate Retroactiuni de comunicare : 1. FEED BACK modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate 2. FEED FORWORD modalitatea prin care anticiparea finalitatii devine cauzalitate . Actioneaza preventive ghidand secvential procesul de atingere a scopului Forme ale feed back-ului A FB1 de la receptor la emitator B FB2 de la emitator la receptor . Feed back care regleaza invatarea Alte forme de feed back : y y y y y y y y y y y y y y Direct Indirect Concomitant Ulterior Pozitiv Negative Individual Colectiv Verbal Paraverbal Nonverbal Mixt Feed back alb fata de poker Feed back liber ( inchis da nu )

14 Limbajul Ca definitie a limbajului Lb-ul rep modul de organizare , integrare si functionare a limbii la nivel individual Lb-ul este expresia competentei specific umane ce presupune utilizarea simbolica a unui sistem de semne determinat social-istoric (limba), folosind canalul auditiv (in cazul vorbiri) sau canalul viziual (in cazul scrisului)

Constituirea fenomenelor pornind de la sunetele biologice si apoi folosirea cuvintelor in sens adaptativ rep atat reezultatul dez-rii intregului sostem psihic al maturizari cat si al influentelor educative ale mediului Dez-rea psihica (personalitatea) este produsul dintre eredidate, mediu, educatie Abilitatea de a comunica prin intermediul limbii, insusirea limbajului rep o achiitie majora a fiintei umane , care poate fi considerata ca o matrice interna pe care se structureaza si se dez intreaga organizare psihica a individului ( de la nivelul cognitiv-senzorial la cel atitudinalvaloric al personalitatii) Odata insusita comunicarea verbala cuvinteloe au o puternica influenta asupra mediului in si ext Constinta de sine i-a nastere odata cu integrarea limbajului , linia de despartire intre sine si ceilalti apare dupa ce ind-ul a diferentiat corpul sau de alte corpuri, cand isi deosebeste gandirea propriului limbaj, de cele ale semenilor

Acest proces deosebit de compolex presupune un consistent efort propriu, sustinut de trebuinta innascuta de comunicare cu ceilalti oameni de integrare sociala de apartenenta si afiliere la grup, dar este si o expresie a tendintei sist psih uman de a genera patten-uri (modele) de procesare a inf asimilate din mediul social Reprezinta un mod si o functie de exprimare a gandirii prin sistemul simbolurilor verbale, care se poate exterioriza prin cuvant, dar care poate ramane si proces pur mental Este un fenomen psihic specific uman , care se formeaza in copilarie pe baza mecanismelor anatomofiziologice ale ap audio-fonator, ce se prelungesc in montaje intelectuale pt a se sistematiza intr-o manifestare complexa, caracteristica speciei umane O dez biologica- psihica ( fenomenelor psihice) constiinta Rep mijloc de expresie, de contact, de comunicare Este o actiune intelectuala prin care se comunica anumite cunostinte achizitionate de individ Repr un instrument care permite omului sa isi analizeze experianta in unitati de inteles Implica existenta functiei simbolice de a repr prin semne o ralitate (obiect, fenomen) sau o abstarctie (notiune, concept). Simbolurile verbale, codul limbii rep realitatea umana asa cum pare ea in exprimare. Cu alte cuvinte limba este sit semnelor care exprima functia

Limba repr. un sistem hipercomplex de comunicare sociala, constituit social-istoric, indeplinind functii esentiale in elaborarea si conservarea culturii; ea dispune de mai multe sisteme componente ( de ex, lexicul, sintactica, sematica) Cuvantul este un complex sonor articulat ce exprima o notiune. Notiunea este aceasi in toate limbile, cuvintele difera

- functia

reglatorie persuasiva ludica

15 Forme si functii ale limbajului Forme : Limbajul poate fi pasiv /comprehensiv (cel care asigura emiterea comunicarii verbale este prima forma ce apare in evolutia antropogenetica) si activ sau expresiv ( asigura emiterea, comunicarea efectiva prin limbaj) Din p vd al directiei de exprimare limbajul este intern sau extern Limbajul intern sau vorbirea cu sine realizeaza anticiparea, proiectarea, reglarea, este insotit de comportamente ideomotorii. Lb-ul extern are forma orala si scrisa lb-ul oral sau vorbirea constituie forma fundamentala a limb-lui la om . O caracteristica este expresivitatea rezulta din variatiile de intensitate si inaltime. Lb-ul scris este mai riguros , mai pretentios comparativ cu cel oral- presupune respectarea normelor de claritate, sinteza, conciziune. Alaturi de lb-ul verbal exista si limbajul mimic-gestucular cu rol imp in sublinierea sau nuantarea cuvintelor si in mod deosebit in exprimarea si comunicarea unor idei si sentimente Functii : Limbajul indeplineste in activitatea psihica numeroase functii . Majoritatea autorilor subliniaza printer functiile limbajului , urmatoarele : y Fct de comunicare sau de transfer de informatie intre locutori y Fct de cunoastere ajuta la fixarea activitatii de cunoastere, y Fct simbolica sau reprezentativa cuvintele contribuie la formarea sau declansarea unor imagini y Fct reglatorie limbajul asigura dirijarea activitatii proprii sau a activitatii altei persoane y Fct expresiva particularizeaza mesajul verbal prin mimica destica insotite de intonatie y Fct persuasiva de insinuare , de inducer a unei trairi , idei unei alte persoane . y Fct semiotica desemneaza capacitatea de a utilize semnificatia ca inlocuitori ai obiectelor si de opera cu acestia pe plan mental y Fct metalingvistica de intrerupere a corespondentei enuntului cu codul , a cuvantului cu realitatea pe care o semnifica y Fct ludica sub forma jocului de cuvinte , a consonantei si ritmicii la adulti . 16 Factorii de care depinde evolutia limbajului si existent limbajului . Aspecte sintetizate in limbaj .

Evolutia limbajului este determinate de : y y Structurile organice ce participa la realizarea limbajului Relatiile de comunicare in care individual este angajat

I . Structurile organice si periferice . de a caror normal functionare depinde evolutia si existent limbajului sunt : A . Mecanismele centrale sunt legate indeosebi de centrii din jurul scizurii Silvius dar si a altor zone ce vizeaza receptia auditiva , vizuala sau reglajul motor . B . Aparatul periferic alcatui din 3 subsisteme : 1 subsistemul energetic format din diaphragm , m intercostali , m abdominali ( vorbirea corecta se realizeaza in expir ) 2 subsistemul generator conditioneaza aspectul generator tonal ( coarde vocale ) si producerea de zgomote ( limba , buze , dinti ) ce asigura pronuntia consoanelor . 3 subsistemul rezonator cuprinde cavitatile modulatoare ( gura ) si nemodulare ( cavitatea nazala ) II . Relatiile de comunicare nivelul de stimulare a limbajului , modele verbale oferite , sunt hotaratoare pt dezvoltarea limbajului . Creierul uman poseda doar competent lingvistica , nu si performanta . Performanta devine posibila numaia prin receptarea si integrarea din afara a sistemului limbii ca dat obiectiv . ( M . Golu ) Aspecte sintetizate in limbaj : Aparitia si dezvolatea limbajului la om sunt hotaratoare pt dezvoltarea si mentinerea activitatii psihice globale , aprecierea caracteristicilor de organizare a limbajului raportat la varsta cronologica , nivelul de instruire si socializare si cel de integrarea nervoasa reprezinta o dimensiune importanta in evaluarea psihica a unei persoane . Aspectele sintelizate in limbaj ce costituie repede de evaluare sunt : y y y y y Aspect simbolic Aspect semantic Aspect grammatical Aspect fonematic Aspectul de articulare

17 Evolutia limbajului in ontogeneza Insusirea limbii reprezinta un proces deosebit de complex constand in formarea unui ansamblu de deprinderi lingvistice . Inainte de adobandi capacitatea folosirii limbajului , copilul poseda pe cea de exprimare sufleteasca , si cea de sesizare a intentiilor adltilor , intro forma de comunicare caracteristica primelor luni de viata . Principalele etape ale evolutiei limbajului in primii ani de viata sunt urmatoarele : Limbajul expresiv :

y In primele 2 luni de viata emite sunete y In lunile 3- 4 pronunta succesiv vocale si consoane , emite sunete cu buzele inchise y In luna 5 pronuntie ritmica succesiva y In lunile 9 10 pronunta silabele de 2 ori ( ma-ma ) si repeta dupa adult silabe cunoscute y La sf primului an de viata silabele pronuntate capata inteles , aparitia primelor cuvinte y Intre 1- 1 -2 copilul se exprima epileptic cuvintele se leaga intre ele , avand intelesul unei fraze y Dupa varsta de 2 ani apar juxtapunerile de mai multe cuvinte adesea incadrate intr-o topica haotica , propozitia epileptica este caracteristica varstei de 2- 3 ani Limbajul receptiv : y La 10 luni - daca este intrebat de adult , cauta cu privirea intorcandu-si capul spre persoana sau obiect y La 11 luni atunci cand li se interzice ceva , intrerupe acea activitate y Raspunde la comenzi simple

18 Atentia concept si caracteristici y Atentia este un fenomen psihic ( functie psihica,capacitate de canal) ce desemneaza activitatea de orientare selectiva, de focalizare a energiei psihice asupra unui obiect, in scopul cunoasterii mai profunde si a actionarii eficiente. y Nu are continut reflectoriu propriu; ea insoteste celelalte fenomene psihice : perceptie, reprezentare, gandire, activitatea etc ( suntem atenti atunci cand percepem, cand meomram, cand gandim etc). y Constituie o modalitate activa de functionare a constiintei umane. y Din punct de vedere psiho-fiziologic atentia presupune vigilenta si concentrarea optima a energiei psiho-nervoase; y Atentia apare in conditiile starii de veghe active si coincide cu nivelul optim al performantei. y Ca functie psihica, atentia are rol de activare, focalizare, directionare selectiva, filtrare a informatiei, de concentrare a energiei psihice asupra unui obiect. 19 Tipuri de atentie In functie de prezenta sau absenta vointei , aentia poate fi: Atentia involuntara este declansata de stimuli interni si externi si consta in orientarea, concentrarea neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. Atentia involuntara poate fi atrasa de mediul exterior, ca urmare a organizarii particulare a campului perceptiv in care apare un obiect detasat din ansamblu. Aceasta forma a atentiei o intalnim si la animale. Exista cateva calitati ale stimulilor care pot provoca, pot capta atentia involuntara: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este in general de scurta durata mentinandu-se atata vreme cat dureaza actiunea stimulilor care o provoaca. Atentia voluntara se caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar de a-l mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde in mare masura de individ si de motivatiile sale. Fiind autoreglata in mod constient atentia voluntara este superioara atat prin

mecanismele verbale de producere, cat si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizeaza prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate in functie de scop si cresterea efortului psihic. Atentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar datorita consumului energetic sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ scurta de timp.Mobilizarea si concentrarea atentiei voluntare se poate mentine cu ajutorul cuvantului care mareste valoarea semnalizarii unor stimuli, cuvantul orienteaza atentia. Aceste doua forme ale atentiei sunt conexate intre ele, existand grade de trecere a uneia in cealalta. De exemplu invatarea incepe cu atentia voluntara, apoi apare interesul, placerea de a invata, atentia treptat devenind involuntara. Atentia postvoluntara este o forma superioara de manifestare a atentiei, fiind o atentie specializata, bazata pe obisniunte si se formeaza prin educatie, pentru ca atentia se poate educa. 20 Calitatile atentiei
y

Stabilitatea atentiei:

Inseamna mentinerea un timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra aceluiasi fapt sau aceleiasi activitati. E influentata de proprietatile stimulului, de complexitatea si natura activitatii si nu in ultimul rand de motivatia subiectului. Un obiect cu structura simpla si nemiscat ne retine atentia foarte putin timp.
y

Concentrarea (intensitatea) atentiei:

Inseamna mobilizarea intereselor si eforturilor intr-o anumita directie in functie de semnificatiile stimulilor, paralel cu inhibarea actiunii unor factori perturbatori.Gradul de concentrare e dependent de multi factori dintre care amintim: interesul subiectului pentru acea activitate si rezistenta lui la factorii perturbatori. Se poate masura prin rezistenta la factori perturbatori, in special la zgomot. Concentrarea poate fi : Senzoriala (atentia concentrata pe receptarea de semnale ) Centrala ( atentia concentrata pe stabilirea legaturilor , intelegere , rezolvare de probleme ) Motorie ( atentia concentrata pe executie )
y

Volumul atentiei:

Adica cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan in planul reflectarii constiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente.
y

Flexibilitatea sau mobilitatea atentiei:

Inseamna capaciatea subiectului de a deplasa atentia de la un obiect la altul in intervale cat mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetarilor este de o sesime de secunda.
y

Distributivitatea atentiei:

Este proprietatea care vizeaza amplitudinea unghiului de cuprindere simultana in planul constiintei clare a unei diversitati de fapte , procese, manifestari. Adica capacitatea de a sesiza simultan intelesul mai multor surse de informatii. S-a constatat faptul ca distributia e totusi posibila cand miscarile sunt puternic automatizate si informatiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care este atent la o multime de lucruri in acelasi timp: el urmareste linia orizontului, cadranele, asculta informatia din casti etc.) Activitatile corporale contribuie la dezvoltarea ameliorarea calitatilor atentiei : ex de atletism si gimnastica dezvolta capacitatea de concentrare , jocurile sportive contribuie la dezvoltarea volumului . distributiei si mobilitatii atentiei . 21 Motivatia Motivatia constituie legea fundamentala si principiul explicativ in psihologia persoanei, ajutand intelegerea comportamentului acestuia si alatui de alte trasaturi instrumentalatitudinale, de ce intr-o anumita activitate si in anume etape,omul obtine rezultate de valori diferite. Ea indeplineste in ansamblu sistemul psihic uman, o dubla functie: prin natura reflectorie leaga persoana de lumea externa, iar prin specificul de cauzalitate interna construieste intre stimuli si reactie un sistem de filtre si comparatori care lasa informatia sa se propage selectiv, in functie de liniile de semnificatie ale ansamblului persoanei. Functiile motivatiei: -este factor energetic-propulsor, activator si dinamizator. Desi nu poate declansa in mod direct si nemijlocit reactia ea are rol de activare generala sau specifica, prin semnalizarea unui dezechilibru generand tensiuni si energii, sau reducandu-le pentru a amplifica sau diminua reactia. -reprezinta factor directionator, o conditie a selectivitatii in relatie cu ambianta. Astfel, Pieron definea motivul ca factor intern care alege din deprinderile pe care o persoana le are, pe cea care va fi actualizata, iar Hull, ca o conditie necesara achizitionarii deprinderilor. -este mediator si reglator al activitatii omului. La adult, motivatia este un fenomen deosebit de complex care cuprinde intr-o structura unitara si elemente caracteristice speciei si caracteristici specifiece fiecarui individ in parte, structurate in functie de conditiile intalnite in evolutia ontogenetica a fiecaruia. Ceea ce este important in intelegerea unei persoane nu rezulta din cunoasterea unui motiv sau altul care i-a determinat o actiune, nici din juxtapunerea diferitelor motive, ci din ierarhia acestora din care rezulta structura de ansamblu a motivatiei sale. Numai aceasta structura ierarhizata a motivelor ne permite emiterea unor judecati apreciative asupra unei personalitati, ne permite intelegera directiei majore de actiune a personalitatii in momente sau etape diferite. 22 Afectivitatea Afectivitatea este categoria de procese psihice care reflecta raportul dintre factorii obiectivi si subiectivi sub forma specifica atitudinii. Raportul dintre factorii obiectivi si cei subiectivi motivationali, creeaza stari afective diferite, situate intre 2 poli, placut neplacut, trecand prin punctul de indiferenta. Starile afective pozitive (bucurie, fericire, exaltare) isi au izvorul in concordanta dintre motiv si situatia concreta prezenta sau posibila, imaginara. Starile afective negative(tristete,teama,furie) rezulta din dezacordul celor doi factori.

Cauzele determinante ale emotiilor le intalnim frecvent in activitatile corporale: A. insuficiente posibilitati de adaptare: - in prezenta unor conditii noi, pentru care subiectul nu are pregatite schemele reactionale adecvate. - la excitanti neobisnuiti - la stimuli neasteptati B. Excesul de motivare care nu poate fi folosit. Acesta creste: -in prezenta altei persoane care asista la activitatea subiectului. -prin frustrare, ceea ce produce o noua motivatie in raport cu motivatia prezenta a subiectului. -in conflict: (3 categorii de conflicte) : apropiere-apropiere, apropiere-evitare(anxiogen), evitare-evitare (cel mai puternic). C. conditionarea emotiilor prin anumite situatii care au produs anterior emotii puternice. D. contagiunea, trairea unor emotii prin contaminarea de la altii. E. emotiile cronice, stresul. Studiile lui Seyle au aratat ca o agresiune fizica sau fiziologica (teama, frica, conflicte personale sau sociale) produc asupra organismului reactia de alarma 23 Vointa -implica o organizare psihica complexa, superioara si vectorizanta, cu functie activ vectorizanta pentru conduita. -este complexa pentru ca preia in anturajul sau numeroase procese si functii psihice in interconditionare. -este superioara pentru ca se construieste pe principiul rationalitatii- prin mijloace verbale de aici decurgand esentiala opunere a actului voluntar celui impulsiv. -este vectorizanta deoarece realizeaza concentrarea selectiv-orientata a energiei psihice si nervoase in directia unui scop. -este vectorizanta pentru ca impune conduitei realizarea scopului. 24 Motivatia invatarii Motivatia reprezinta unul din factorii cei mai important ai angajarii copilului in activitatea scolara. In legatura cu motivatia invataririi exista cel putin o ipoteza acceptata si anume ca pt procesul instructive educative problema controlului dezvoltarii si folosirii motivatiei existente este poate cea mai serioasa dintre cele carora invatamantul trebuie sa le faca fata . Metivatia extrinseca se caracterizeaza prin faptul ca este exterioara actiunii de invatare , nu deriva continutul sarcinii , efortul voluntar este marit sic ere un volum de timp mai mare .

motivele extrinseci , aprecierea obiectiva relatii socio- afective tonice , respectful opiniei organizarea logica si sistematica a informatiilor pot fi stimulatorii si inhibatorii . Orice plan de recuperare are obiectiv tinta o modificare comporatamentala , pt a-l modifica se impune analiza sa . ANTECEDENTE -> COMPORTAMENT -> CONSECINTE Analiza operationale este absolute necesara in abordarea fiecarui caz , inainte instruirii programului therapeutic , deoarece pune in evident tipurile de recompense si stimuli ce pot fi utilizati pt intarirea comportamentului adecvat si pt reducerea comportamentului neadecvat . Tipuri de recompense : Dupa natura lor acestea pot fi : y y Primare (ex hrana ) Dobandite recompense sociale ( lauda ) Recompense generale ( jetoane pt copiii) Recompense prin activitate ( jocuri pt copiii)

Dupa sensul in care actioneaza : y y Positive creste probabilitatea de aparitie a comportamentului Negative scade -----------------------------------------------------------

Pedeapsa , poate costitui un efficient mijloc de modificare acomportamentului neadecvat in conditiile respectarii unor cerinte . y Se furnizeaza un rasp alternative cu recompense mai mare decat a rasp pedepsit y Se foloseste ca pedeapsa suprimarea recompenseii y Frecventa de aplicare trebuie sa fie mica y Nu trebuie asociat cu un stimil ce intareste comportamentul y Daca nu se gaseste o recompense alternative se cauta o situatie alternative care sad ea satisfacie subiectului In conditiile nerespectarii acestor cerinta aplicarea pedepsei poate avea o serie de consecinte negative : y Opreste producerea comportamentului problema fara a invata subiectul un comportament alternativ y Da nastere sentimentului de teama si antipatie fata de persoana care aplica pedeapsa y Ofera modele negative y Prin exagerarea cu pedepse da sibiectului sentimental de culpabilitate de neincredere in sine Motivatia intrinseca consta in acele motive care nu depend de o recompense din afara activitatii de invatare ci asa cum spune Bruner recompense rezida in terminarea cu success a acestei activitati sau chiar in activitatea in sine . 25Rolul motivatiei in reglarea actelor motrice

Un nivel optim de motivatie pt fiecare individ si pt fiecare sarcina insa influenta lui asupra performantei motrice este in functie de : y y Caracteristicile actelor motrice care compun activitatea ( grad diferit de dificultate ) Particularitatile individului ale celui care invata

Teoria impulsului -> pt actele motrice simple Se remarca o relatie linear intre niv stimularii sin iv performantei . Cresterea rezultatelor si produce dependent si paralel cu intensificarea activarii Teoria lui U inversat -> pt actele motrice complexe In intensificarea activarii este benefica numai pana la un nivel moderat . Nivelul considerat optim . Cresterile peste acest nivel antreneaza dezorganizarii responsabile cu involutia performantei . Motivele necesare activitatii sportive au fost grupate in 3 categorii : y Forme innascute = trebuinta de miscarea y Forme care desi sunt caracteristice omului si bazate pe unui factori native isi capata dimensiunea pt individ intr-o anumita conjuncture social educational = trebuinta de afirmare , simtul aventurii , trebuinta de autocunoastere, autoeducare . y Factori motivationali = in urma practicarii sportului , steoritipiile formate in activitatea sportive , creeaza obisnuinta de miscare , tendinta spre realizare sistematica a miscarii . 27 Psihomotricitatea concept si caracteristici Psihomotricitatea este o functie ce exprima relatiile complexe interdeterminative intre actele motrice si activitatea psihica. Abordarea problemelor psihomotricitatii cere intelegerea fiintei umane in unitatea aspectelor ei fizic-motric si spiritual. Motricul si psihicul se conditioneaza reciproc, reduce actele motrice la automatisme, face imposibila descifrarea semnificatiei acestor acte, semnificatie din care decurge specificul lor uman. Totodata, eludarea motricitatii din factori determinativi ai constructiei psihice, blocheaza explicarea unor fenomene si mecanisme psihice fundamentale cum sunt printre altele, structurile operatorii ale gandirii. Pentru activitatea motrica psihicul indeplineste functii cognitive,motivatorii, reglatorii. Intelegerea specificului functiei psihomotrice necesita, in aceeasi masura, operarea distinctiei intre aspectele molare si moleculare ale comportamentului. Functia psihomotrica se exprima la nivel molecular,determinand miscarile, actele motrice si, nu activitatea cu manifestare preponderent motrica, in ansamblul sau. Profilul unei activitati(aspectul molar) este conditionat de instante psihice de tipul: scop, ideal, convingeri. Functia psihomotrica opereaza la nivelul structurilor motrice ce compun activitatea-deci la nivel molecular- prin studiile de psihologie genetica , cercetarile cu privire la metodele de educare si reeducare psihomotrica , studiile de neourofiziologice si psi hofiziologice . Principalele componente ale functiei psihomotrice sunt: -schema corporala -lateralitatea

-ideomotricitatea -inteligenta motrica -coordonarile -praxia -echilibrul energetic 28 Schema corporala Schema corporala reprezinta imaginea pe care o are fiecare despre corpul sau, imagine totala sau partiala, perceputa in stare statica sau dinamica sau in raporturile partilor corpului intre ele, si mai ales, in raporturile acestuia cu spatiul si mediul inconjurator. Procesul complex de elaborare a schemei corporale are la baza sinteza reflectarilor segmentelor propriului corp si se realizeaza progresiv in timp, prin mecanisme plurisenzoriale, pe baza asocierii repetate a informatiilor primite prin senzatii exteroceptive si proprioceptive si a experientei subiective a fiecarui individ. Factori care determina schema corporala sunt: -informatii senzoriale, proprioceptive si interoceptive -lateralitatea -inteligenta -factori de natura sociala:ce actioneaza pe baza a doua mecanisme: imitatia si limbajul. -factori afectivi: diferite experiente, urmate de succes sau esec, contribuie la formarea imaginii disponibilitatii corpului. 29 Lateralitatea Lateralitatea reprezinta inegalitatea functionala a partii drepte sau stangi a corpului. In raport de preferinta laterala, subiectii se impart in: dreptaci, stangaci, ambidextri.Factorii determinanti ai lateralitatii pot fi grupati in: -elemente de natura sociala precum cultura ,religia, morala (actionand la nivel individual prin mecanisme multiple,precum imitatia, limbajul) -cei mai multi autori considerand insa lateralitatea ca fiind legata de functia dominanta a unei emisfere cerebrale ce determina inegalitatetea functionala a jumatatilor stanga sau dreapta a corpului, celelalte elemente nuantand doar fenomenul. Datele prezentate in literatura de specialitate mentioneaza ca 90% dintre oameni sunt mai indemnatici cu dreapta decat cu stanga;de asemenea aceiasi proportie s-a calculat si in cazul specializarii emisferei stangi pentru functiile verbale. Aceasta sugereaza o relatie intre cele doua fenomene, dar cercetari recente arata ca asocierea intre prevalenta manuala si lateralitatea limbajului este departe de a fi perfecta. S-a constatat ca 96% dintre dreptaci au o reprezentare a limbajului in emisfera stanga si 4% in emisfera dreapta. La stangaci

aproximativ 70% au reprezentarea limbajului in emisfera stanga, 15% au o reprezentare a limbajului in emisfera dreapta si restul de 15% au o reprezentare bilaterala a limbajului. In domeniul sportului s-au facut studii speciale asupra lateralitatii si rolul ei asupra performantei sportive. Relatiile intre prevalenta manuala si cea podala sunt insa putin semnificative: lateralitatea omogena mana-picior in 54% si incrucisata in 45% din cazuri. 30 Ideomotricitatea Problematica ideomotricitatii se refera la importanta pe care reprezentarile miscarii, sau reprezentarile ideomotorii o au in realizarea actelor motrice si, in acelasi timp, la rolul avut de motricitate in formarea imaginilor mentale. Reprezentarile ideomotorii sunt un anumit tip de reprezentari ale miscarilor pentru care exista experienta motrica anterioara, rezultate din si prin experienta de miscare a propriului corp si a segmentelor sale. Caracteristicile reprezentarilor ideomotorii: 1.Reprezentarile ideomotorii se imbunatatesc si se precizeaza pe baza miscarilor,sursa lor fiind reprezentata de miscarile corpului si ale segmentelor lui. 2.O caracteristica a reprezentarilor ideomotorii este aceea ca in momentul activarii lor sunt insotite de acte ideomotorii. 3. teoria ideomotricitatii reprezinta baza intelegerii rolului miscarilor in perfectionarea imaginii mentale si a rolului imaginii mentale in programarea, defasurarea si controlul realizarii actelor motrice. 4. ideomotricitatea in ansamblul ei constituie fundamentul antrenamentului mental,utilizat pentru invatarea actelor motrice sau pentru mentinerea structurilor motrice in conditii de indisponibilitate pentru miscare, cat si al antrenamentului de relaxare. Prin comanda verbala sunt declansate imagini reprezentari ideomotorii- care antreneaza, la randul lor acte ideomotorii. 31 Inteligenta motrica Un fenomn putin studiat si inca in mai mica masura rezolvat de psihologia teoretica dar de o deosebita semnificatie pentru aprecierea capacitatii psihomotrice a unei persoane este inteligenta motrica. Aprecierea acestui fenomen trebuie facuta in legatura cu capacitatea de adaptare a miscarilor, de alegere si adecvare a lor la sarcina pe care subiectul o are de indeplinit. In literatura de specialitate s-au folosit diferiti termeni pentru a desemna aproximativ acelasi continut. Gestul practic este, dupa Wallon, un gest inventiv care releva inteligenta practica. Inteligenta practica sau inteligenta situatiilor este o forma de inteligenta primara care opereaza la nivel senzori-motor. Ea implica cuprinderea si folosirea globala a imprejurarilor. Caracteristica ei principala rezida in aceea ca este concreta, rapida si mobila. Inteligenta practica este pusa in evidenta in acele acte care nu cer sau nu pot sa recurga la aportul termenilor si rationamentelor si a caror caracteristica principala este aceea de imediat.

Prin aceasta forma de inteligenta se realizeaza, pe de o parte, aprecierea simultana a tuturor datelor si, pe de alta parte rezolvarea imediata a problemelor pe care acelea le pun, printr-un fel de Schema motorie care regleaza din interior, in mod dinamic atitudinile si pozitiile corpului in timpul actiunii. In activitatea sportiva de performanta rezolvarea problemelor tactice se face in timp limitat, mai exact spus in criza de timp. O decizie corecta, luata cu o fractiune de secunda intarziere este inutila sau gresita. Solicitatea competionala apare, pentru sportivi ca o situatie problema, care pentru a fi rezolvata presupune: -cunoasterea componentelor situatiei -alegerea modelelor corespunzatoare de raspuns -pe aceasta baza elaborarea planului actiunii viitoare, ceea ce presupune, de fapt, solicitarea inteligentei motrice a sportivului. 32 Corporalitate , psihomotricitate in evolutia identitatii de sine nu am gasit 33.Personalitatea-concept,caracteristici, schema Personalitatea se defineste ca fiind caracteristica de ansamblu a vietii psihice a omului, considerat ca unitate bio-psiho-sociala si ca purtator al functiilor epistemica, axiologica si pragmatica. Trasaturile de personalitate reprezinta formatiuni sintetice rezultate din condensarea diferitelor functii psihice (condenseaza caracteristici ale vointei, afectivitatii, motivatiei) Ele se caracterizeaza prin faptul ca: -au generalitate - se manifesta in situatii sau activitati diferite. (ex: inteligenta se manifesta in activitatile de invatare, munca, joc, comunicare). -au relativa stabilitate definesc o anumita persoana pentru o perioada mai lunga de timp, sau chiar toata viata (temperamentul). -au relativa plasticitate in anumite limite poate fi modelat ca rezultat al influentelor educative . 34 Tipologiile temperamentului . temperamentale si activitati colective . Importanta cunoasterii , caracteristici

Temperamentul subsistemul dinamico energetic A .Tipologia claisca : y Hipocrates si Glenus . Au pornit de la predominarea in organism a uneia dintre cele 4 umori Sange sangvin Limfa flegmatic Fiere galbena coleric

Fiere neagra melancolic Coleric : y y y y y y y Impulsive Tendinta de dominare in grup Extroversiune , deschis , sociabil , comunicativ Omul marilor initiative Excitabil Inegal in manifestari Trece usor de la o extrema la alta

Sangvinic : y y y y y Vesel , vioi Echilibrat Temperamental bunei dispozitii Se adapteaza cu usurinta la orice situatie Trece usor peste o deceptie

Flegmatic : y y y y y y y Calm Lent Linistit Inzestrat cu o rabdare naturala Meticulous Cugetat in tot ceea ce face Introversiune , inchis in sine , putin comunicativ , putin sociabil

Melancolic : y y y Dispenibilitati energetic reduse Putin rezistent la eforturi indelungate Dificultati de adaptare sociala

B. Tipologii constitutionale 1 Kretschmer :  y y y y y  y y y y y Tipul astenic - inalt si slab Meticulous Egoist Ambitios Nu accepta cu placer societatea celorlalti Sarac pe plan afectiv Tipul picnic mic si gras Optimist Atitudini de sociabilitate Practic intreprinzator Uneori are tact Lipsit de ambitie

y  

Tolerant Tipul atletic bine proportionat dpdv constitutional Tipul dysplastic cu malformatii corporale

2 Sheldon : a) Tipul somatic = endomorf

Tipul temperamental = visceroton (picnic) relaxare generala , abilitate de afectiune si aprobare , cominicare usoara a sentimentelor , nevoia de altul in caz de conflict . b) Tipul somatic = mezomorf

Tipul temperamental = somatoton ( atletic ) dorinat de aventura fizica si energie , agresivitate competitiva posibilitatea de a actiona singur c) Tipul somatic = ectomorf

Tipul temperamental = cerebroton ( astenic ) miscari retinute , anxietate , tehnica imploziva , control in emotie . C . Tipologii psihofiziologice 1 Pablo : y y y y y Activitate nervoasa superioara Forta Echilibrul Mobilitatea Excitatia si inhibitia

Coleric = puternic , neechilibrat , excitabil Sangvinic = puternic , echilibrat , mobil Flegmatic = puternic , echilibrat , incert Melancolic = tipul slab 2 Jung si Eysenk : extraversie si introversie . Eysenk a adaugat criteriul nevrozismul ( stabil / instabil ) Coleric sangvinic = extraverse Melancolic flegmatic introverse Coleric melancholic = instabil Sansvinic flegmatic = stabil D .Tipologia scolii franco olandeze

Heymans & Wirsma : Au pormit de la factorii fundamentali : y y Emotivitate Activitate

Rasunetul = ecoul pe care il au evenimentele in plan intern . Exista 8 tipuri de temperament : Coleric Sangvinic Flegmatic Melancholic Sentimental Pasionat Nervos Amorf

35 Aptitudini intelectuale Prezenta aptitudinilor intelectuale se exprima atat in usurinta si rapiditatea achizitionarii noilor cunostiinte, priceperi si deprinderi intelectuale, cat si in utilizarea lor eficienta in rezolvarea situatiilor problematice. Privind rezultatele scolare, d.p.d.v. al facilitarii aptitudinilor intelectuale,profesorul poate constata 3 categorii de elevi: a. unii realizeaza usor un numar limitat de sarcini, pe baza unor calitati singulare ale proceselor sau functiilor psihice => au aptitudini simple sau elementare; b. altii exprima o dotare deosebita pentru un obiect sau un grup de obiecte de invatamant, pe baza unei solicitari intelectuale similare => au aptitudini complexe speciale; c. elevii cu productivitate mare de activitate de invatare la toate sau aproape toate obiectele de invatamant => au aptitudini complexe generale. Aptitudinile intelectuale simple sau elementare (concentrarea sau volumul atentiei/ usurinta in calcul numeric/ capacitatea de a memora rapid) au valoare numai integrate in structura aptitudinilor complexe. Aptitudinile intelectuale complexe si generale si chiar cele speciale, sunt rezultatele interrelationarii intr-o structura unitara, originala, a numeroase aptitudini simple. Dintre aptitudinile generale intelectuale, cea mai importanta este inteligenta. Ea traduce capacitatea integrala a intelectului de a reactiona la nivel crescut de eficienta. Din considerarea inteligentei drept calitate integrata a intelectului, rezulta 2 aspecte importante: ->inteligenta este o aptitudine gnerala ce conditioneaza atat caracteristicile so dinamica invatarii cat si obtinerea performantelor in toate domeniile, prin intelegere si disponibilitati superioare de conceptualizare si rezolvare a problemelor; ->inteligenta este o capacitate "pluridimensionala", de unde rezulta cu necesitate studierea ei prin baterii de probe/ teste. Rezultatele obtinute, raportate la anumite baremuri, permit calcularea coeficientului intelectual (I.Q), ca indicator al inteligentei sau al nivelului mintal global. Formele de inteligenta: R.B. Cobel, dintinge: -inteligenta fluida = orientata spre sesizarea relatiilor noi, independenta de achizitii; -inteligenta cristalizata = dependenta de cunostintele si deprinderile formate si coreland la nivel ridicat cu rezultatele scolare. Dupa usurinta de operare prin diferitele tipuri de continuturi, conform datelor furnizate de cercetarile lui Guilford se pot distinge 3 forme de inteligenta: ->inteligenta concreta; ->inteligenta abstracta;

->inteligenta sociala. Alti autori vorbesc despre inteligenta teoretica, conceptuala si practica.

36 Aptitudini psihomotrice si motrice Aptitudinile psihomotrice au fost in centrul preocuparilor multor cercetatori de prestigiu ca: Ozeretki, Vernon, Guilford, Fleishman. Specificul aptitudinilor psihomotricerezulta din implicarea lor in praxie, antrenand componente executive. In structura aptitudinilor psihomotrice sunt cointegrate atat elemente ce tin de reglajul psihic superior, cat si de latura instrumental executorie, neuro-osteomusculara. Sublinierea specificitatii aptitudinilor psihomotrice permite intelegerea particularitatilor curbei evolutiei in ontogeneza si anume, caracterul neuniform al evolutiei: evolutie evident asendenta pana la 10- 11 ani, prezenta momentelor de stagnare sau regres la pubertate, etapa in care desi experientele motrice continua sa se imbogateasca, schimbarea proportiei constitutionale distorsioneaza structurile, schimba armonia gesturilor cu efecte de scadere a coordonarii generale, pentru ca dupa 16 ani, pe fondul disproportiilor care incep sa se niveleze, experientele motrice acumulate sa permita o mai accentuata armonie a gesturilor. De asemenea, alterarea cu varsta a componentelor ce tin de latura executiva ne permite sa intelegem de ce in cazul aptitudinilor psihomotrice implicate in activitati motrice performantiale, comparativ cu cele intelectuale se inregistreaza, dupa tinerete sau chiar adolescenta, modificari descendente in curba evolutiei si totodata dificultati de compensare a dotarii prin achizitii. Rezultatele obtinute pana in prezent nu au reusit sa confirme existenta unui factor general psihomotric, corelatiile obtinute intre diferitele probe psihomotrice avand valori destul de mici. Hebbelink descrie, pe baza analizei factoriale componentele "aptitudini totale" sau "aptitudini psiho-somatice" prin care individul este capabil de o productivitate superioara in sarcinile motrice. In ea sunt integrate aptitudini fizice, emotionale, intelectuale si sociale. Aptitudinea fizica, de care autorul citat se ocupa in mod deosebit este rezultatul conjugarii aptitudinii "medicale", cu functie pasiva, cu aptitudinea de prestatie motrica, considerata factorul activ. Aptitudinea de prestatie fizica sau motrica se compune din 4 factori de baza: rezistenta, viteza, forta si coordonarea neuro-musculara. Factorii componenti sunt: inteligenta motrica, ritmul,schilibrul, schema spatiala si schema temporala a miscarii. Cercetarile lui V. Horghidan au pus in evidenta corelatii pozitive intre rezultatele privind coordonarea kinestezic-motorie si coordonarea vestibular-motorie, ceea ce pare sa ateste existenta unui factor comun ce influenteaza raspunsurile subiectilor in ambele categorii de solicitari. S-a considerat acest factor ca o forma de manifestare a autoreglarii, ce implica o capacitate mai ampla a subiectilor, in care schema corporala si posibilitatile de reprezentare a componentelor spatiale in care se desfasoara miscarea detin un rol deosebit. Inca din 1980 cercetarile intreprinse ne-au condus la descifrarea unui "interval optim de educabilitate" a aptitudinilor psihomotrice situat intre 6 si 10 ani si a formulei de care depinde dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice. Educabilitate = f(S.A., I.O.E., F.C., M., A.) unde: - S.A. = specificul aptitudinii; - I.O.E. = intervalul optim de educabilitate; - F.C. = factori conjuncturali si activitatea desfasurata de subiect; - M. = maturizarea; - A.= atitudinea. M. Epuran prezinta ansamblul aptitudinilor ce garanteaza performanta in sport, in

cadrul carora sunt cuprinse si aptitudinile psihomotrice. Aptitudini psihomotrice generale si speciale Analiza influentei aptitudinilor in dinamica invatarii motrice si in conditionarea obtinerii nivelului maiestriei sportive permit gruparea aptitudinilor psihomotrice in speciale si generale. Aptitudini psihomotrice generale: -capacitatea formarii deprinderilor; -capacitatea mobilizarii resurselor energetice. In dinamica invatarii exprimata de evolutia deprinderilor motrice, ca rezultat al exersarii, influenta aptitudinilor psihomotrice se exercita diferit. Memoria motrica sau capacitatea de intelegere a sarcinii motrice determina un progres evident al indicatorilor executiei in prima parte a invatarii , in timp ce aptitudinile speciale accelereaza progresul in etapele finale. Fiecare ramura de sport, in functie de specificul solicitarii si al actelor motrice invatate are o structura aptitudinala particulara. Copiii superior dotati Sunt copii ale caror aptitudini le permit rezultate exceptionale in activitatea scolara sau in alte domenii de activitate. De obicei sunt inclusi in categoria superior dotati copiii cu inteligenta deosebita, I.Q.> 130, ce se disting prin posibilitatile deosebite de rezolvare a problemelor si usurinta in indeplinirea sarcinilor intelectuale diferite. Trebuie subliniat ca frecvent sunt copii cu fragilitate psihica, urmare a dezvoltarii precoce, nesincronizare a aptitudinilor si a decalajelor dintre sfera cognitiva si cea afectiva. Depistarea timpurie si tratarea adecvata a copiilor cu dotare superioara are o dubla insemnatate: -> asigura copilului dreptul la dezvoltarea psihica echilibrata si reliefarea-potentarea calitatilor cu care e inzestrat; -> asigura societatii rezultatele de valoare produse de mintile exceptionale. Dotarea exceptionala poate privi in afara aptitudinilor generale si aptitudini speciale: muzicale, sportive,grafice s.a. 37 Caracterul. Subsistemul relational-valoric Subsistemul relational- valoric cuprinde totalitatea trasaturilor subordonate caracterului. Caracterul: - in sens general, poate fi definit ca fizionomia spirituala ce ofera individualitate, originalitate si unicitate persoanei; - in sens restrans, caracteristica fenotipica rezultata din interiorizarea relatiilor stabilizate ale individului cu mediul sau; - P. Popescu- Neveanu considera caracterul nucleu al personalitatii deoarece exprima atat partea profund individuala cat si valoarea morala personala: -> un sistem de atitudini stabile si specific individuale avand semnificatie sociala si morala, atestandu-l pe om ca membru al societatii, ca purtator de valori, ca personalitate; -> caracterul se refera la modul de raportare, la atitudinea fata de diferitele aspecte ale realitatii. Caracteristici generale: -caracterul se formeaza, se reorganizeaza si se poate schimba total in timpul vietii; are o constanta relativa si nu maxima ca temperamentul. -este alcatuit dintr-o multitudine de insusiri-valori, fiecare trasatura caracteriala variind intre 2 poli: o valoare si o non-valoare. Sistemul acestor trasaturi da profilul caracterial. -trasaturile de caracter sunt atitudinale, determina orientarea generala a personalitatii: -> fata de sine: incredere, respect, mandrie;

-> fata de oameni: sociabilitate, corectitudine, toleranta; -> fata de societate: sentiment patriotic; -> fata de munca: sarguinta, harnicie, punctualitate. -in finalizarea constituirii acestor atitudini-valori apa deseori bariere, ce necesita calitati voluntare pentru depasirea lor. -atitudinile si calitatile voluntare asociate sunt organizate ierarhic si structurate in sistem. Schitarea profilului caracterial se realizeaza prin: -> investigarea structurii caracteriale a subiectului: - descoperirea trasaturilor caracteriale cardinale (1 sau 2); - descoperirea trasaturilor principale, subordonate celor cardinale (10-15) si intensitatiI acestora; -> studierea caracteristicilor acestuia: - unitatea caracterului; - expresivitatea; - originalitatea; - taria de caracter; - bogatia carcterului etc.