Reglementarea logodnei (art. 266-270) 1. Definitia logodnei: este promisiunea reciproca de a incheia casatoria, intre barbat si femeie [art.

266 alin. (1) si

(5)]-

2. Conditii legale: 2.1. conditii de fond: se cer aceleasi conditii ca si la incheierea casatoriei, cu exceptia avizului medical si autorizarii instantei de tutela (in cazul casatoriei minorului). 2.2. conditii de forma: nu se cere indeplinirea nici unei conditii de forma si incheierea logodnei se poate dovedi cu orice mijloc de proba. incheierea casatoriei nu este, obligatoriu, precedata de incheierea logodnei. 3. Ruperea logodnei (art. 267 C. civ.) 3.1. Oricare dintre logodnici poate sa rupa logodna nefiind constrans sa incheie casatoria. Orice clauza penala (prin care sa se prevada sanctiuni in cazul in care logodnicii nu incheie casatoria) este considerata nescrisa (adica este sanctionata cu nulitatea absoluta). 3.2. Ruperea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. 3.3. Restituirea darurilor (art. 268 C. civ.): ruperea logodnei are ca efect restituirea darurilor primite in considerarea logodnei sau a casatoriei - in natura sau, daca acest lucru nu mai este posibil, prin echivalent. Exceptia o constituie darurile obisnuite. Obligatia de restituire nu mai exista daca logodna a incetat prin moartea unuia dintre logodnici. 3.4. Raspunderea pentru ruperea logodnejjart. 269 C. civ.) Partea care rupe logodna in mod abuziv poate fi obligata sa raspunda pentru toate cheltuielile contractate in vederea logodnei sau a casatoriei, precum si pentru orice alte prejudicii. Rezulta ca, textul art. 269 alin. (1) C. civ. se refera la raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, deoarece se precizeaza ca raspunderea este retinuta doar in caz de comportament abuziv (este vorba despre prejudiciile cauzate de abuzul de drept. De asemenea, partea care, prin purtarea sa culpabila a determinato pe cealalta parte sa rupa logodna poate fi obligata la despagubiri [art. 269 alin. (2) C. civ.]. Deci, purtarea culpabila a uneia dintre parti, care a determinat ruperea logodnei, genereaza obligatia de despagubire anterior precizeaza - ca parte a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Desigur, sarcina probei prejudiciului generat de culpa logodnicului respectiv, revine partii care se considera vatamata de acest comportament.

Termenul de prescriptie: dreptul la actiune referitor atat la restituirea darurilor de logodna, cat si la plata unor despagubiri se prescrie in termen de 1 an de la aiperea logodnei. In concluzie, reglementand institutia logodnei, noul Cod civil nu rezolva, de fapt, problemele de fond referitoare la regimul juridic al bunurilor logodnicilor, la regimul juridic al copiilor rezultati (si anume, daca ar putea sa beneficieze de prezumtia de paternitate sau nu), la obligatia de intretinere intre fostii logodnici s.a. Din acest punct de vedere, institutia logodnei asa cum este reglementata in prezent, nu genereaza prea multe efecte juridice si nu da raspuns la problemele uniunilor consensuale moderne.

CAPITOLUL II CaSaTORIA
Sectiunea I incheierea casatoriei
1. Definitia casatoriei: uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, care se incheie pe viata si are ca scop intemeierea unei familii (art. 271 C. civ.). Coroborand dispozitiile art. 271 cu cele ale art. 258, rezulta ca familia se intemeiaza pe casatorie si nu pe alte forme de convietuire dupa cum am aratat anterior. 2. Caractere juridice: a) casatoria presupune diferente de sex intre viitorii soti, conform art. 271 C. civ. Aceasta constituie si o conditie de fond la incheierea casatoriei in lipsa careia casatoria ar fi lovita de nulitate absoluta [conform art. 293 alin. (1)]. Problema se pune in cazul persoanelor care nu au sexul diferentiat (hermafroditismul);b) casatoria are un caracter monogam - ceea ce rezulta din textul art. 271, coroborat cu art. 273 C. civ. Sanctionarea existentei unui astfel de impediment, o constituie nulitatea absoluta a casatoriei [art. 293 alin. (1) C. civ.], dar si sanctiunea specifica pentru infractiunea de bigamie; c) caracter laic - potrivit art. 48 alin. (2) din Constitutie, casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila. d) caracter solemn - casatoria este un act de stare civila ce trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma ad validitatem; conform art. 293 alin. (1) din noul Cod civil, casatoria care nu indeplineste conditiile de forma prevazute la art. 287 alin. (1) C. civ. este lovita de nulitate absoluta (viitorii soti sunt obligati sa se prezinte

impreuna la sediul primariei, in prezenta a doi martori, casatoria incheindu-se in fata ofiterului de stare civila); e) casatoria se incheie pe viata - adica nu are un termen extinctiv. Dar, aceasta poate fi desfacuta prin divort, in conditiile legii. f) scopul casatoriei il constituie intemeierea unei familii - in caz contrar, casatoria este lovita de nulitate absoluta pentru fictivitate [art. 295 alin. (1) C. civ.]; g) casatoria se bazeaza pe deplina egalitate dintre soti - care exista nu numai la incheierea ei (conform art. 258 din noul Cod civil familia se bazeaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora in timpul casatoriei), dar si la desfacerea casatoriei.

Sectiunea a Il-a Conditiile de fond pentru incheierea casatoriei

1. 2. 3. 4. Consimtamantul la casatorie. Varsta matrimoniala minima. Diferenta de sex intre soti. Comunicarea reciproca a starii de sanatate.

/. Consimtamantul la casatorie Conform art. 271 din noul Cod civil, casatoria se incheie pe baza consimtamantului liber si personal al sotilor. . Conditiile de validitate a consimtamantului: a) Consimtamantul trebuie sa fie exprimat cu discernamant. In caz contrar, casatoria este anulabila (conform art. 299 noul Cod civil). Actiunea in anulare apartine sotului care nu a avut acest discernamant; b) Consimtamantul este dat personal si simultan (art. 271 Cod civil). Rezulta ca viitorii soti trebuie sa se prezinte personal in fata ofiterului de stare civila si a celor 2 martori; casatoria este un act de stare civila strict personal (intuitu personae) si deci nu se poate da prin procura. Daca acestia nu se pot deplasa la sediul starii civile, atunci se deplaseaza ofiterul de stare civila la locul unde se gasesc viitorii soti si cei doi martori [art. 287 alin. (2) C. civ.]; c) Consimtamantul este actual in sensul ca oricare dintre parti se poate razgandi in privinta incheierii casatoriei. Logodnicii nu pot fi obligati sa incheie casatoria [art. 267 alin. (1) C. civ.], iar orice clauza care ar stipula sanctiuni in cazul in care nu se incheie casatoria, este lovita de nulitate absoluta [art. 267 alin. (2) C. civ.]; d) Consimtamantul trebuie sa fie neviciat. Viciile de consimtamant sunt: eroarea, dolul si violenta. d.l) eroarea: constituie viciu de consimtamant doar atunci cand se refera la identitatea fizica a sotului. Deoarece consimtamantul se da in prezenta viitorilor soti, aceasta situatie este aproape exclusa. in

literatura, se retine exemplul gemenilor identici. d.2) dolul: constituie inducerea in eroare a viitorului sot, pentru a-1 determina sa incheie casatoria. Formele dolului: dolul prin actiune, prin folosirea unor manopere dolosive (de exemplu, falsificarea unor documente) sau dolul prin inactiune (denumit si doi prin reticenta). Dolul prin omisiune presupune ca unul dintre soti i-a ascuns cu intentie celuilalt sot, un fapt, pe care daca acesta l-ar fi cunoscut, n-ar fi incheiat casatoria. De exemplu, sotia i-a ascuns sotului, starea de graviditate, copilul fiind al altui barbat, sau sotul i-a ascuns sotiei infertilitatea. d.3) violenta: constituie constrangerea fizica sau psihica a viitorului sot, pentru a-1 determina sa incheie casatoria. Constrangerea fizica este mai putin probabila din moment ce casatoria se incheie in fata ofiterului de stare civila si a martorilor, dar constrangerea psihica ar putea imbraca forma infractiunii de amenintare sau de santaj. d. 4) sanctiunea existentei unui viciu de consimtamant: nulitatea relativa a casatoriei. Termenul de prescriptie a actiunii in anulare a casatoriei este de 6 luni si curge de la data incetarii violentei sau a descoperirii dolului sau a erorii [art. 301 alin. (3) C. civ.]. Nulitatea casatoriei se acopera daca sotii au convietuit 6 luni de la data incetarii violentei sau a descoperirii dolului sau a erorii [art. 303 alin. (2) C. civ.]. e) Particularitati ale consimtamantului in cazul casatoriei minorului: e. l) in cazul casatoriei minorului este necesar si consimtamantul parintilor sau al tutorelui, dupa caz. Daca unul dintre parinti refuza sa-si dea consimtamantul, instanta de tutela hotaraste asupra acestei divergente conform interesului superior al acestuia. De asemenea, in cazul casatoriei minorului este necesar un aviz medical (care sa ateste ca acesta are varsta nubila), dar si autorizatia instantei de tutela [art. 272 alin. (2) C. civ.]. Nu mai este necesar consimtamantul parintelui decedat sau aflat in imposibilitatea de a-si manifesta vointa; in cazul in care numai unul dintre parinti exercita autoritatea parinteasca [conform hotararii de divort, pronuntata in conditiile art. 398, este suficienta incuviintarea acestuia, art. 272 alin. (4) C. civ.]. Daca nu exista nici parinti si nici tutore, atunci consimtamantul poate fi dat de catre persoana sau institutia care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti [de exemplu, persoana la care minorul a fost dat in plasament familial - conform art. 272 alin. (5) C. civ.]. 2. Varsta matrimoniala minima Conform art. 272 C. civ., casatoria se poate incheia daca viitorii soti au implinit varsta de 18 ani. Totusi, pentru motive intemeiate (cum ar fi, de exemplu, starea de graviditate) minorul care a implinit varsta de 16 ani se poate casatori daca indeplineste urmatoarele conditii: a) un aviz medical prin care sa se ateste ca are varsta nubila; b) consimtamantul parintilor sau al tutorelui;

Daca unul dintre parinti refuza sa-si dea consimtamantul, acesta poate fi suplinit prin incuviintarea instantei de tutela, in functie de interesul superior al copilului [art. 272 alin. (2) C. civ.]. Nu este necesar consimtamantul ambilor parinti in urmatoarele situatii: unul dintre parinti este decedat; unul dintre parinti este in imposibilitate de a-si manifesta vointa (de exemplu, parintele respectiv este disparut sau este pus sub interdictie); unul dintre parinti exercita autoritatea parinteasca si celalalt nu o exercita, asa cum rezulta din hotararea de divort definitiva - caz in care este suficienta numai incuviintarea parintelui ce exercita aceasta autoritate parinteasca. c) consimtamantul persoanei sau institutiei care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti - daca minorul nu are parinti sau tutore [conform art. 272 alin. (5) C. civ.]; d) autorizarea instantei de tutela: in a carei circumscriptie isi are domiciliul minorul; e) sanctiunea nerespectarii acestei conditii: conform art. 294 Cod civil, incheierea casatoriei inaintea indeplinirii varstei de 16 ani este lovita de nulitate absoluta; dar, nulitatea se acopera daca pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti ambii soti au implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a nascut sau a ramas insarcinata [art. 294 alin. (2) C. civ.]. Rezulta ca legiuitorul a acoperit expres o cauza de nulitate absoluta, in situatiile limitative enumerate anterior. Sanctiunea lipsei incuviintarilor cerute pentru casatoria minorului: nulitatea relativa a casatoriei [conform art. 297 alin. (1) C. civ.]. Actiunea in anularea casatoriei poate fi ceruta numai de catre persoana sau institutia a carei incuviintare era necesara [art. 297 alin. (2) C. civ.]. 3. Diferenta de sex intre soti Aceasta conditie de fond rezulta din interpretarea textului art. 271 C. civ., iar nerespectarea acesteia se sanctioneaza cu nulitate absoluta (art. 293 alin. (1) C. civ.]. Persoanele care prezinta caracteristicile sexuale ale ambelor sexe (hermafroditismul) nu se pot casatori. O problema distincta este aceea a casatoriei persoanelor transsexuale (care isi schimba sexul juridic, fapt dovedit cu actele de stare civila). 4. Comunicarea reciproca a starii de sanatate Viitorii soti sunt obligati sa-si comunice reciproc starea de sanatate (art. 278 C. civ.). Sanctiunea neindeplinirii acestei obligatii o constituie nulitatea relativa a casatoriei, pentru doi prin omisiune (doi prin reticenta). Termenul de prescriptie a actiunii curge de la data descoperirii dolului [conform art. 301 alin. (3) C. civ.], dar nulitatea se acopera

daca sotii au convietuit 6 luni de la data descoperirii dolului (in cazul acesta, de la data cand sotul care este victima a dolului, a aflat ca celalalt sot i-a ascuns cu rea-credinta boala de care suferea la incheierea casatoriei).

Sectiunea a IlI-a Impedimentele la casatorie

Notiune: impedimentele sunt: piedici legale" la incheierea casatoriei, denumite si conditii de fond negative". 1. Existenta unei casatorii nedesfacute (art. 273 C. civ.). Este interzisa incheierea unei noi casatorii, de catre persoana care este casatorita sub sanctiunea nulitatii absolute a celei de-a doua casatorii (conform art. 273 C. civ.). De asemenea, pot fi intrunite conditiile infractiunii de bigamie (art. 303 C. pen.). 2. Rudenia (art. 274 - Interzicerea casatoriei intre rude") din motive de ordin biologic si moral. a) este interzisa casatoria intre rudele in linie directa, indiferent de gradul de rudenie; b) este interzisa casatoria intre rudele in linie colaterala, pana la gradul al IV-lea inclusiv; prin exceptie, pentru motive intemeiate, poate fi autorizata de catre instanta de tutela, casatoria dintre rudele colaterale de gradul al IV-lea, dar numai pe baza unui aviz medical special dat in acest sens. De exemplu, ar putea fi autorizata pentru motive intemeiate (dupa cum ar fi starea de graviditate a viitoarei sotii), casatoria intre verii primari, ca si colaterali de gradul al IV-lea [art. 274 alin. (2) C. civ.]. Sanctiunea existentei unui astfel de impediment este nulitatea absoluta a casatoriei [art. 293 alin. (1) C. civ.]. 3. Adoptia - deoarece institutia adoptiei creeaza legaturi de rudenie civila dintre adoptat pe de o parte si adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, rezulta ca adoptatul nu se va putea casatori cu rudele civile colaterale pana la gradul al IV-lea, inclusiv (cu exceptia aratata anterior). De asemenea, acesta nu se va putea casatori nici cu rudele sale firesti, pana la colateralii de gradul al IV-lea inclusiv [art. 274 alin. (3) C. civ.]. 4. Tutela (art. 275 C. civ.) - este interzisa casatoria dintre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa, sub sanctiunea nulitatii

relative (conform art. 300 C. civ.). Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data incheierii casatoriei [art. 301 alin. (4) C. civ.]. cum rezulta din art. 276 C. civ.1 Justificarea acestui impediment rezulta din ratiuni biologice si morale, deoarece nu s-ar mai putea realiza scopul casatoriei, chiar daca, la momentul incheierii acesteia, sotul respectiv avea, vremelnic, discernamant. Din formularea textului art. 267 C. civ., rezulta ca alienatul si debilul mintal nu pot incheia casatoria, indiferent daca ar fi sau nu pusi sub interdictie judecatoreasca. 5. Alienatia si debilitatea mintala - conform art. 276 C. civ. este interzisa casatoria alienatului si a debilului mintal; sanctiunea este nulitatea absoluta a casatoriei, asa

DREPTURILE sI iNDATORIRILE PERSONALE ALE SOtILOR

1. indatoririle sotilor sunt urmatoarele: a) indatorirea de sprijin moral reciproc [art. 309 alin. (1) C. civ.] - presupune indatorirea sotilor de a se sustine moral in casnicie, in cariera, in caz de boala sau de accident; b) indatorirea de fidelitate - reglementarea anterioara nu prevedea expres o astfel de indatorire, aceasta rezultand din alte dispozitii legale. Conform art. 309 alin. (1), sotii isi datoreaza reciproc fidelitatea, iar art. 414 alin. (1) din Codul civil instituie prezumtia de paternitate fata de sotul mamei, ceea ce se fundamenteaza pe prezumtia de fidelitate; c) indatorirea sotilor de a locui impreuna. Pentru motive temeinice (de exemplu sotii au locurile de munca in localitati diferite), sotii pot locui si separat [art. 309 alin. (2) C. civ.]; d) luarea deciziilor si independenta sotilor. Sotii au dreptul de a hotari de comun acord intotdeauna in ceea ce priveste casatoria (art. 308 C. civ.) si nu-si pot cenzura corespondenta, relatiile sociale sau alegerea profesiei (art. 310 C. civ.).Aceste noi reglementari constituie o aplicare practica a principiului egalitatii ce trebuie sa existe intre soti. e) numele sotilor: viitorii soti pot sa aleaga la incheierea casatoriei, una din urmatoarele variante (art. 282 C. civ.): sa-si pastreze numele de dinaintea casatoriei; sa aleaga ca nume comun, numele unuia dintre ei; sa aleaga ca nume comun. numele lor reunite; un sot poate sa-si pastreze numele de dinaintea casatoriei,

iar celalalt sa poarte numele lor reunite.' Schimbarea numelui de familie (art. 311 C. civ.): sotii sunt obligati sa poarte numele pe care l-au declarat la incheierea casatoriei; daca sotii au convenit sa poarte un nume comun (in pe cale administrativa a numelui, decat de comun acord. conditiile stabilite de art. 282 C. civ.), atunci ei nu pot cere schimbarea

DREPTURILE sI OBLIGAtIILE PATRIMONIALE ALE SOtILOR

Sectiunea I Regimul matrimonial
1. Definitia regimului matrimonial Prin regim matrimonial se intelege ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile patrimoniale dintre soti pe de o parte, dar si dintre acestia si terti, pe de alta parte. 2. Forme: ~a) comunitatea legala; b) comunitatea conventionala; c) separatia de bunuri a sotilor; 3. Efecte ale regimului matrimonial. Data producerii lor: a) intre soti: data incheierii casatoriei;b) fata de terti: - data efectuarii formalitatii de publicitate (inscrierea in Registrul National Notarial al Conventiilor Matrimoniale); sau data cand l-au cunoscut pe o alta cale; Sanctiunea neindeplinirii formalitatilor de publicitate: fata de tertii de buna-credinta, se considera ca sotii au optat pentru regimul comunitatii legale (intrucat pentru acest regim nu este necesara efectuarea publicitatii). 4. incetarea si modificarea regimului matrimonial a) nulitatea/anularea casatoriei; b) desfacerea casatoriei; c) incetarea casatoriei. Modificarea regimului matrimonial: a) prin invoiala sotilor - acestia se pot razgandi si modifica regimul matrimonial, in conditiile legii. b) prin hotarare judecatoreasca, daca sunt intrunite conditiile legale, asa cum vom arata ulterior

5. Lichidarea regimului matrimonial a) prin invoiala sotilor, regimul matrimonial inceteaza / se modifica prin inscris notarial; b) prin hotarare judecatoreasca definitiva. 6. Alegerea regimului matrimonial (art. 329-338 C. civ.) a) alegerea unui alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale de bunuri se realizeaza prin conventia matrimoniala; b) definitie: conventia matrimoniala este acea conventie incheiata inainte de casatorie sau dupa casatorie,prin care sotii aleg un alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale de bunuri; c) incheierea conventiei matrimoniale (art. 330 Cod civil). Forma autentica: conventia matrimoniala se incheie numai in fata notarului public, sub sanctiunea nulitatii absolute; consimtamantul partilor, se da personal sau prin procura autentica, speciala si cu un continut predeterminat; data de la care produce efecte: de la incheierea casatoriei (daca este incheiata inainte de casatorie, sub conditia suspensiva a incheierii casatoriei); de la data prevazuta de parti, sau, in lipsa, de la data incheierii ei, (daca se incheie in timpul casatoriei). d) simulatia conventiei matrimoniale (art. 331 C. civ.). Daca partile aleg prin actul secret un alt regim matrimonial decat cel public, pentru care au efectuat formalitatile de publicitate prevazute de lege (de exemplu, prin actul secret au ales regimul comunitatii pe cote-parti, iar prin cel public, inregistrat in Registrul National Notarial, declara regimul separatiei de bunuri) - fata de tertii de buna credinta produce efecte doar regimul matrimonial public. e) continutul conventiei matrimoniale (art. 332 C. civ.) Conventia matrimoniala stabileste regimul juridic al bunurilor si datoriilor sotilor; Conventia matrimoniala nu poate deroga de la principiul egalitatii sotilor, al autoritatii parintesti sau al devo- lutiunii succesorale legale, sub sanctiunea nulitatii absoIute. Prin urmare, orice clauza prin care sotii ar stabili astfel de derogari, este lovita de nulitate absoluta. De exemplu, o clauza prin care un sot ar renunta la drepturile sale cu privire la copil sau o clauza prin care un sot ar fi scutit de contributia la cheltuielile casatoriei ar fi lovita de nulitate absoluta. f) clauza de preciput (art. 333 C. civ.). fii) Definitie: acea clauza a

conventiei matrimoniale prin care stipuleaza ca sotul supravietuitor preia fara plata, unul sau mai multe bunuri dintre cele comune detinute in devalmasie sau pe cote parti, inainte de partajul mostenirii. Clauza de preciput poate fi stipulata numai in favoarea unuia dintre soti sau in beneficiul ambilor soti. f.2) Natura juridica: clauza de preciput este o libera- litate pentru cauza de moarte. Ea nu este supusa raportului donatiilor, ci numai reductiunii liberalitatilor excesive, potrivit art. 1.096 alin. (1) si (2) [conform art. 333 alin. (2) C. civ.]. Clauza nu afecteaza drepturile creditorilor comuni ai sotilor, care pot urmari bunul sau bunurile ce constituie obiectul acesteia. De exemplu, prin conventie matrimoniala cu clauza de preciput, sotii isi stipuleaza reciproc posibilitatea ca la decesul unuia dintre ei, celalalt sa devina proprietarul exclusiv al locuintei bun comun, inainte de partajul mostenirii (am aratat anterior, ca o astfel de clauza, desi nu este supusa raportului donatiilor, este supusa reductiunii, in conditiile in care exista mostenitori rezervatari).Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor g) publicitatea si inopozabilitatea conventiei matrimoniale. g.l) conventiile matrimoniale sunt inscrise din oficiu, de catre notarul public ce le-a incheiat, in Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale - cu scopul de a le face opozabile tertilor. Notarul care le-a incheiat expediaza un exemplar la serviciul de stare civila unde s-a celebrat casatoria, dar si la alte registre de publicitate daca este cazul (Cartea funciara, registrul comertului etc.). Aceasta obligatie a notarului public nu exclude dreptul oricarui sot de a solicita indeplinirea formalitatilor de publicitate [art. 334 alin. (3) Cod civil]. Orice persoana, fara a justifica un interes, poate sa cerceteze registrul respectiv si poate chiar sa solicite extrase certificate. g.2) inopozabilitatea conventiilor matrimoniale. Sanctiunea neindeplinirii formalitatilor de publicitate anterior aratate, conform art. 334 C. civ., o constituie inopozabilitatea conventiei matrimoniale fata de tertii de buna credinta (care nu cunosteau pe o alta cale, existenta acelei conventii matrimoniale). O asemenea conventie nu poate fi opusa tertilor care au incheiat acte juridice cu unul dintre soti inaintea incheierii casatoriei (deoarece conventia matrimoniala isi produce efectele dupa incheierea casatoriei). Rezulta ca, sotul interesat nu poate sa introduca actiunea in anularea actului incheiat de catre celalalt sot, cu un tert de bunacredinta (fata de care este inopozabila conventia matrimoniala, in conditiile precizate mai sus, conform art. 335 C. civ.)1. h) modificarea conventiei matrimoniale. Sotii pot, de comun acord, sa modifice conventia matrimoniala, dar inainte de incheierea casatoriei, in conditiile de forma prevazute de art. 330 C. civ. (inscris notarial, dat personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica) si fara a deroga de la principiile de

ordine publica (egalitatea, autoritatea parinteasca si regulile devolutiunii legale). Modificarea conventiei matrimoniale va respecta cerintele de publicitate prevazute de art. 334 C. civ - pentru a fi opozabila tertilor. i) particularitatile conventiei matrimoniale incheiata de un minor: minorul care se casatoreste, poate sa incheie o astfel de conventie numai cu acordul ocrotitorului legal si cu autorizarea instantei de tutela. Sanctiunea lipsei incuviintarii ocrotitorului legal, respectiv a autorizarii instantei de tutela, este nulitatea relativa a conventiei matrimoniale [art. 337 alin. (2) C. civ.], iar actiunea in anularea conventiei respective poate fi introdusa in termen de 1 an de la incheierea casatoriei. j) efectele nulitatii conventiei matrimoniale Conventia matrimoniala nula, are ca efect aplicarea intre soti a regimului comunitatii legale, dar fara a fi afectate drepturile dobandite, intre timp, de tertii de buna- credinta (art. 338 C. civ.). Alte efecte patrimoniale ale casatoriei 1. Independenta patrimoniala a sotilor (art. 317 C. civ.): orice sot poate incheia un act juridic cu celalalt sot, precum si cu tertii, in conditiile legii. Orice sot poate constitui singur, fara celalalt sot depozite bancare si orice operatiuni legate de acel depozit (sa depuna, sa scoata bani). in raport cu institutia de credit, acel sot titular al contului are drept de a dispune de fonduri, chiar dupa incetarea/desfacerea casatoriei, daca prin hotarare judecatoreasca definitiva executorie nu s-a decis altfel. 2. Dreptul la informare (art. 318 C. civ.) Fiecare sot poate cere informatii referitoare la bunurile/datoriile celuilalt sot. in caz de refuz nejustificat, sotul interesat se poate adresa instantei de tutela. Instanta poate obliga - sotul sau tertul, sa furnizeze aceste informatii, dar tertul poate refuza acest lucru, atunci cand ar incalca secretul profesional. Refuzul nejustificat al sotului de a furniza aceste informatii, la cererea celuilalt determina prezumtia (relativa) ca sustinerile sotului reclamant sunt adevarate. 3. Mandatul intre soti (art. 314, art. 315 C. civ.). a) Mandatul conventional (art. 314 C. civ.), de drept comun, dat celuilalt sot sa-1 reprezinte in drepturile ce rezulta din regimul matrimonial. b) Mandatul judiciar (art. 315 C. civ.): sotul interesat poate cere instantei incuviintarea de a exercita drepturile celuilalt sot, aflat in imposibilitate de a-si manifesta vointa;

instanta da mandat celuilalt sot in care stabileste: a) conditiile acestuia; b) limitele; c) durata; mandatul judiciar inceteaza: atunci cand sotul reprezentat nu se mai afla in imposibilitatea de a-si manifesta vointa, sau e pus sub interdictie, numindu-i-se un tutore/ curator (in cazul sotului disparut); .sotul respectiv poate incheia (in regimul comunitatii legale), acte de dispozitie singur pe bunurile mobile comune (pentru acele bunuri pentru care nu se cere publicitatea). Sanctiunea instrainarii acestor bunuri tara acordul celuilalt sot este anul abilitatea actului juridic. Tertul de buna credinta nu este afectat de anulabilitatea actului respectiv, daca a depus diligenta necesara pentru a se informa cu privire la natura juridica a bunului 4. Locuinta familiei1 a) definitie (art. 321 C. civ.) - locuinta comuna a sotilor sau locuinta sotului la care se afla copiii. Notarea locuintei familiei in Cartea funciara: se poate solicita de catre oricare dintre soti, chiar si de catre sotul neproprietar. b) regimul actelor juridice referitoare la locuinta familiei'. e necesar consimtamantul scris al sotilor (chiar si al sotului neproprietar) pentru orice act ce ar afecta folosinta locuintei familiei; e necesar consimtamantul scris al sotilor pentru actele de dispozitie referitoare la locuinta familiei; bunurile ce mobileaza sau decoreaza locuinta familiei: un sot nu poate deplasa aceste bunuri din locuinta familiei, fara consimtamantul scris al celuilalt [art. 322 alin. (2) C. civ.]; un sot nu poate incheia acte de dispozitie asupra acestor bunuri fara consimtamantul scris al celuilalt [art. 322 alin. (2) C. civ.]. Comentand acest text [art. 322 alin. (2) C. civ.], rezulta ca bunurile mobile din locuinta familiei, sunt considerate bunuri accesorii acesteia si, deci, urmeaza regimul juridic al locuintei familiei. Aceasta prevedere limiteaza dreptul de proprietate exclusiva al unui sot asupra bunurilor sale proprii, in ipoteza in care este vorba despre locuinta familiei sau bunurile ce o mobileaza sau decoreaza (o limitare corespunzatoare art. 44 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca, continutul si limitele dreptului de proprietate, se stabilesc prin lege). In cazul refuzului nejustificat al unui sot de a-si da consimtamantul scris in privinta actelor de folosinta si de dispozitie privind atat locuinta familiei, cat si bunurile ce o decoreaza sau mobilizeaza, celalalt sot sesizeaza instanta de tutela pentru autorizarea actului. Sanctiunea actului incheiat fara consimtamantul scris al celuilalt sot, este nulitatea relativa a acestuia. Actiunea in anulare a actului respectiv se prescrie intr-un an de la data cand sotul a luat cunostinta despre incheierea actului sau de la data incetarii regimului

matrimonial. Daca locuinta familiei nu a fost notata in Cartea funciara, atunci nu se poate intenta actiunea in anularea actului juridic respectiv, impotriva tertului de buna credinta (deoarece nu s-a efectuat publicitatea nccesara opozabilitatii fata de terti); sotul interesat are numai o actiune in daune-interese impotriva celuilalt sot care a incheiat actul juridic vatamator [art. 322 alin. (5) C. civ.]. c) regimul juridic al locuintei familiei, daca aceasta face obiectul unui contract de inchiriere (art. 323, art. 324 C. civ.): fiecare sot are drepturi locative proprii, chiar daca numai unul dintre ei este titularul contractului sau contractul a fost incheiat inaintea casatoriei; in cazul decesului unuia dintre soti, celalalt isi exercita in continuare dreptul locativ, daca doreste acest lucru; dispozitiile art. 322 sunt aplicabile si in cazul locuintei familiei ca obiect al contractului de inchiriere; prin urmare, nici unul dintre soti nu poate incheia singur acte de folosinta ce presupun deplasarea bunurilor ce mobileaza sau decoreaza locuinta familiei, in afara acesteia si, cu atat mai putin, actele de dispozitie cu privire la aceste bunuri. Deci, aceste acte juridice pot fi incheiate numai cu consimtamantul scris al ambilor soti, chiar daca sunt bunuri aflate in proprietatea exclusiva a unuia dintre ei - deoarece sunt bunuri afectate locuintei familiei; atribuirea beneficiului contractului de inchiriere (art. 324 C. civ.): daca la desfacerea casatoriei nu e posibila folosirea in comun a locuintei familiei, atunci instanta de tutela va atribui beneficiul contractului de inchiriere in functie de urmatoarele criterii (in ordine): o interesul superior al copiilor minori; o culpa la desfacerea casatoriei; o posibilitatile locative proprii. sotul ce va beneficia de contractul de inchiriere este obligat sa plateasca celuilalt sot o indemnizatie de instalare intr-o alta locuinta; aceasta se poate imputa din cota lui pe bunurile comune (cu exceptia cazului cand desfacerea casatoriei este din culpa exclusiva a sotului care se muta din locuinta familiei);

atribuirea beneficiului contractului de locatiune se va face cu citarea locatorului, fiindu-i opozabila de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti [art. 324 alin. (3)C. civ.]; - criteriile de atribuire a beneficiului locuintei comune se vor aplica, prin similitudine, si in cazul locuintei in proprietate comuna a celor doi soti (devalmasie sau pe cote parti) - pana la data ramanerii definitive a

hotararii judecatoresti de partaj [art. 324 alin. (4) C. civ.]1. 5. Suportarea cheltuielilor casatoriei a) Obligatia de sprijin material reciproc (art. 325 C. civ.). Sotii sunt obligati sa participe, dupa mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei; orice clauza din conventia matrimoniala prin care unul dintre soti este scutit de suportarea cheltuielilor casatoriei este considerata nescrisa [art. 325 alin. (3) C. civ.]. Sanctiunea unei astfel de clauze: nulitatea absoluta a clauzei. b) Contributia la cheltuielile casatoriei: b.J) in bani, prin venituri din munca. Conform art. 327 C. civ. fiecare sot este liber sa exercite orice profesie si sa dispuna, in conditiile legii de veniturile incasate, cu respectarea obligatiei de a contribui la cheltuielile casatoriei (indiferent de regimul matrimonial ales); b.2) munca in gospodarie si la cresterea copiilor reprezinta o contributie in natura la cheltuielile casatoriei; b.3) dreptul la compensatie: sotul care a contribuit la activitatea profesionala a celuilalt sot are dreptul la o compensatie, daca aceasta contributie depaseste limitele unei simple obligatii de sprijin material. De exemplu, daca sotia a tehnoredactat pe computer lucrarile sotului, impli- candu-se activ in activitatea lui profesionala, are dreptul la aceasta compensatie.

Sectiunea a Il-a Regimul comunitatii legale

1. Definitie: acel tip de regim matrimonial care presupune ca bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri comune in devalmasie. Este un regim matrimonial legal, deoarece isi are temeiul juridic in lege (dispozitiile art. 339-359 C. civ.) si nu in conventia partilor. Sotii pot deroga de la regimul comunitatii legale, prin incheierea de conventii matrimoniale, asa cum s-a aratat anterior, care sa prevada fie regimul comunitatii conventionale, fie cel al separatiei patrimoniale. In lipsa de conventie matrimoniala se aplica regimul comunitatii legale. 2. Natura juridica , proprietatea comuna in devalmasie se caracterizeaza prin aceea ca nu este determinata cota-parte ideala din dreptul de proprietate al fiecarui proprietar, care urmeaza sa se stabileasca la partaj, dupa incetarea regimului matrimonial. Conform art. 667 C. civ., izvoarele proprietatii comune in

devalmasie sunt legea sau actul juridic - deci, nu numai casatoria este singurul izvor al devalmasiei, asa cum prevedea reglementarea anterioara (art. 30 C. fam.). 3. Bunurile comune: bunurile dobandite de catre oricare dintre soti in timpul regimului comunitatii legale, sunt bunuri comune (art. 339 C. civ.). Rezulta ca. daca in timpul casatoriei sotii decid schimbarea regimului comunitatii legale, printr-o conventie matrimoniala - toate bunurile ce vor fi dobandite dupa data incheierii conventiei respective, nu vor mai avea regimul de bunuri comune in devalmasie. Cateva precizari necesare : a) bunul dobandit pe numele unuia dintre soti este bun comun; b) inscrierea in registrele de publicitate a bunurilor comune, numai pe numele unuia dintre soti, nu le schimba regimul juridic; c) veniturile din munca, din pensii de asigurari sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite temeiul unui drept de proprietate intelectuala (cum ar fi drepturile de autor) - sunt bunuri comune, numai daca respectiva creanta privind incasarea lor, devine scadenta in timpul comunitatii (indiferent de data dobandirii lor) (art. 341 C. civ.). De exemplu, daca opera de creatie intelectuala a fost realizata inainte de casatorie, dar este valorificata in timpul comunitatii legale, atunci sumele de bani cuvenite autorului si incasate de el in timpul comunitatii legale - sunt bunuri comune. d) natura juridica a constructiilor edijicate in timpul comunitatii legale~: d.l) daca o constructie este edificata pe terenul bun comun, aceasta este bun comun al sotilor; d.2) daca o constructie este edificata pe terenul bun propriu al unuia dintre soti, constructia este bun comun, prin derogare de la regulile accesiunii imobiliare artificiale; d.3) daca o constructie este edificata pe terenul proprietatea unui tert, constructia este bun propriu al tertului, conform regulilor accesiunii imobiliare artificiale [art. 577 alin. (1) C. civ.]; accesiunea intervine in favoarea proprietarului imobilului, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. e) natura juridica a fructelor si a productelor bunurilor comune: acestea constituie bunuri comune, deoarece sunt castiguri produse de bunurile comune. De exemplu, chiriile percepute din inchirierea unui imobil bun comun constituie tot un bun comun (deoarece sunt fructe civile ale acestuia). La fel, cheresteaua rezultata in urma prelucrarii copacilor dintr-o padure, bun comun al sotilor constituie un bun comun (deoarece este un product al unui astfel de bun).

f) natura juridica a castigurilor la jocurile de noroc autorizate: aceste pot fi calificate ca fiind producte ale unor venituri comune sau proprii dupa caz. Deoarece sunt dobandite in timpul comunitatii legale se prezuma ca sunt producte ale unor bunuri comune. Aceasta prezumtie este relativa, iar sotul interesat poate dovedi, cu orice mijloc de proba, ca respectivele castiguri sunt producte ale unor bunuri proprii (de exemplu, banii cu care sotul a cumparat biletul castigator provin dintr-o donatie); g) natura juridica a depozitelor bancare in timpul comunitatii legale; conform art. 317 C. civ., oricare dintre soti poate sa faca singur depozite bancare, fara consimtamantul celuilalt si orice alte operatiuni in legatura cu acesta (de exemplu, sa desfiinteze depozitul si sa retraga banii si dobanda). In raport cu institutia bancara sau de credit, sotul care este titular al contului are dreptul de a dispune de fondurile depuse, chiar si dupa desfacerea sau incetarea casatoriei daca prin hotarare judecatoreasca nu se decide altfel. Din interpretarea textului art. 317 alin. (3) C. civ., rezulta ca, daca sotii au constituit un astfel de depozit bancar prin care si-au depus economiile comune, in raport cu institutia bancara sotul titular al contului poate dispune de acesta singur, desi este vorba despre depozitarea economiilor comune. Deci, in raporturile dintre soti este vorba despre economisirea veniturilor din munca ce sunt comune (conform art. 341 C. civ.), dar in raporturile cu unitatea bancara - sotul titular al contului poate dispune liber de aceste economii comune. Desigur, sotul interesat, poate dovedi ca sumele ce constituie depozitul bancar respectiv, provin din categoria bunurilor proprii (dobandite in temeiul art. 340 C. civ.). 4. Bunurile proprii (art. 340 C. civ.) 1. Bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului cand dispunatoail a prevazut in mod expres ca ele vor fi comune; rezulta ca, nu exista nici o diferenta fata de reglementarea anterioara, in aceasta privinta: l.a) bunurile dobandite prin mostenire legala sunt proprii pentru ca sotii nu pot fi rude in aceeasi clasa de mostenitori legali; 1 .b) bunurile dobandite prin donatie (inclusiv darurile manuale) sunt proprii ale sotului donatar, cu exceptia cazului cand donatorul a dorit sa fie comune. Chiar in cazul donatiei cu sarcina, daca cheltuielile executarii sarcinii au fost suportate din veniturile comune, aceasta imprejurare nu schimba natura juridica a bunului donat, ci creeaza celuilalt sot, un drept de creanta. Natura juridica a darurilor de nunta (ca daruri manuale) - in principiu sunt bunuri comune, presupunandu-se intentia donatorilor de a-i gratifica pe soti, in vederea constituirii patrimoniului lor comun (avand in vedere ca sunt oferite cu ocazia celebrarii casatoriei). Situatia darurilor de nunta oferite de catre parintii sotilor. in

practica judiciara s-a hotarat ca, daca darurile de nunta sunt oferite de catre parintii sotului si au o valoare destul de mare (in raport cu nivelul de trai al sotilor), se prezuma ca acestia au avut intentia de a-1 gratifica doar pe sotul care este copilul lor. Aceasta prezumtie simpla poate fi inlaturata de catre sotul interesat, daca dovedeste ca parintii si-au exprimat intentia de a-i gratifica pe amandoi sotii [conform art. 1.011 alin. (4) Cod civil, bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei, pot face obiectul unui dar manual]. Desigur, problema naturii juridice a darurilor de nunta se poate pune doar in privinta bunurilor mobile corporale, care sunt susceptibile de traditiune. Simulatia in materia donatiilor In cazul instrainarii de bunuri cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor, acestea vor fi prezumate donatii pana la proba contrara, daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului, abitatiei sau in schimbul unei intretineri pe viata sau al unei rente viagere [art. 1.091 alin. (4) C. civ.]. Prezumtia de donatie opereaza in favoarea descendentului, ascendentului privilegiat sau a sotului supravietuitor al defunctului numai daca nu au consimtit la instrainare [art. 1.091 alin. (4) C. civ.]. Deci, daca unul dintre soti cumpara in timpul comunitatii legale, un bun imobil de la tatal sau, acesta pastrandu-si rezerva de uzufruct asupra imobilului vandut se prezuma, pana la proba contrara, ca aceasta instrainare constituie o donatie in favoarea sotului cumparator, si, deci, bunul, sau propriu si nu un bun comun al sotilor. Prevederile art. 1.091 alin. (4) C. civ., dezvolta art. 845 din Codul civil de la 1864, ce au ca scop protectia mostenitorilor rezervatari impotriva donatiilor deghizate sub forma instrainarilor cu titlu oneros, avand in vedere dificultatile acestora in dovedirea simulatiei. l.c) bunurile dobandite cu titlu de legat constituie bunuri proprii ale sotului legatar, cu exceptia cazului in care dispunatorul a dorit sa fie comune. Deoarece forma testamentului este scrisa, rezulta din continutul acestuia vointa testatorului de a gratifica numai pe unul dintre soti sau pe amandoi. In cazul testamentului cu sarcina, chiar daca cheltuielile pe care le presupune executarea acesteia sunt efectuate din veniturile comune, aceasta imprejurare nu schimba natura juridica a bunului si ii confera celuilalt sot un drept de creanta. 2. Bunurile de uz personal [ait. 340 lit. b) C. civ.] sunt bunuri proprii din cauza afectatiunii lor, chiar daca sunt dobandite din veniturile comune. Exceptie: obiectele de lux, care presupun intentia sotilor de a-si valorifica economiile comune (de exemplu, achizitionarea unor cantitati mari de bijuterii). Deci, obiectele de lux pot fi considerate bunuri comune (instanta de tutela apreciaza daca un astfel de bun de uz personal este un obiect de lux, in functie de nivelul

de trai al sotilor). 3. Bunurile destinate exercitarii profesiei, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri [art. 340 lit. c) C. civ.]. Rezulta ca astfel de bunuri sunt proprii din cauza afectatiunii lor, chiar daca sunt dobandite din veniturile comune - cu exceptia bunurilor care fac parte din fondul de comert, care fac parte din comunitatea de bunuri a sotilor. Exceptie: obiectele de lux, considerate astfel, prin raportare la nivelul de trai al sotilor. De exemplu, unul dintre soti are un atelier de cizmarie sau un cabinet stomatologic, in care isi exercita meseria. Acestea constituie bunuri comune ale sotilor, deoarece au o valoare mare, in raport cu nivelul de trai al sotilor. 4. drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala ale sotului care este autor al creatiei, precum si asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat (dreptul la marca, de exemplu). Acestea constituie bunuri proprii ale sotului autor al operei de creatie intelectuala, indiferent de data la care a fost creata acea opera (inainte de casatorie sau in timpul acesteia); aparent, exista o contradictie intre acest text al art. 340 si art. 341, conform caruia veniturile dobandite in temeiul unui drept de proprietate intelectuala sunt bunuri comune, dar numai daca creanta privind incasarea lor devine scadenta in timpul comunitatii. O conciliere a celor doua texte, ar fi aceea ca numai emolumentul' drepturilor patrimoniale de autor constituie bun comun (deci numai suma de bani incasata in timpul casatoriei, in temeiul unui drept patrimonial de autor, constituie bun comun, in regimul comunitatii legale). 5. Bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri: 5.a) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau de recompensa; textul se refera la bunurile oferite unuia dintre soti pentru calitatile sale personale (de exemplu, premiul oferit unui scriitor pentru un roman de succes sau premiul oferit unui sportiv pentru performantele sale etc.). Rezulta ca, textul nu se refera la primele salariale, care au regimul juridic al veniturilor din munca, ce sunt considerate bunuri comune, in temeiul art. 341 C. civ- desigur, in cazul comunitatii legale de bunuri. De asemenea, textul nu se refera la castigurile la jocuri de noroc autorizate, care au un alt regim juridic, dupa cum am aratat anterior. 5. b) manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri. Textul se refera la dreptul de proprietate al sotului respectiv asupra operei de creatie intelectuala, care inca nu este valorificata; daca aceasta este valorificata in timpul casatoriei, atunci sumele de bani incasate de

autorul operei de creatie intelectuala, in timpul casatoriei, constituie bun comun. Deci, nu prezinta importanta data crearii operei respective, ci data valorificarii acesteia si a incasarii sumelor de bani pentru dreptul de autor. Acelasi rationament se aplica si daca sotul respectiv primeste de la asigurator indemnizatia de asigurare in calitate de tert beneficiar al unui contract de asigurare de viata, incheiat de catre o alta persoana (in temeiul stipulatiei pentru altul). 6. Indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti: 6.a) indemnizatia de asigurare se refera la asigurarile facultative de persoane. in cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul este obligat sa plateasca sotului care are calitatea de asigurat, indemnizatia de asigurare, care constituie bun propriu al acestuia (chiar daca primele de asigurare au fost platite din veniturile comune). Explicatia naturii juridice de bun propriu a indemnizatiei de asigurare este aceea ca textul se refera la contractul de asigurare de persoane (si nu de bunuri comune). 6. b) despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti. Textul se refera la prejudiciile cauzate unuia dintre soti, de catre un tert care are obligatia de a-1 despagubi pe acesta'. Deci, textul se refera la prejudiciile cauzate bunurilor proprii ale sotului, precum si la prejudiciile morale cauzate acestuia, printr-o fapta ilicita. 7. Bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobandit in schimbul acestora (in virtutea subrogatiei reale). Formularea textului este derutanta, deoarece si sumele de bani sau alte valori, reprezinta tot bunuri, in sens juridic (sar putea induce ideea ca sumele de bani sau alte valori patrimoniale inseamna altceva decat bunuri" in sens juridic). In acest sens, formularea anterioara a art. 31 lit. e) din Codul familiei era mai corecta si anume: Valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu (...) este un bun propriu". Domeniul de aplicare al textului se refera laz: - vanzarea unui bun propriu, suma de bani dobandita cu titlu de pret, constituind un bun propriu al sotului vanzator; cumpararea in timpul comunitatii legale a unui bun, cu sumele de bani bun propriu al unuia dintre soti - iar bunul cumparat este un bun propriu; plata unei datorii scadente in timpul comunitatii legale, dar in baza unei creante anterioare incheierii casatoriei. 8. Fructele bunurilor proprii: constituie bunuri proprii chiar daca sunt percepute sau culese in timpul comunitatii legale, deoarece proprietarul are dreptul sa-si insuseasca tot ceea ce produce bunul si

tot ceea ce se uneste cu acesta. Acelasi rationament se aplica si pentru productele bunurilor proprii. Regimul juridic al bunurilor proprii Conform art. 342 C. civ., fiecare sot poate folosi administra si dispune liber de bunurile sale, in conditiile legii; deci, sotul respectiv nu are nevoie de consimtamantul celuilalt sot neproprietar. Desigur, dispozitiile acestui text trebuie sa fie coroborate cu cele referitoare la locuinta familiei si bunurile care o mobilizeaza sau o decoreaza - asa cum s-a aratat in sectiunea precedenta, art. 322 C. civ., prevede ca sotul care este proprietar exclusiv al acestor bunuri are nevoie de consimtamantul scris al sotului neproprietar pentru a incheia acte de dispozitie, dar si acte de administrare avand ca obiect aceste bunuri. 5. Regimul actelor juridice incheiate in timpul comunitatii legale a) Actele de folosinta, de conservare, de administrare .si de dobandire a bunurilor comune (art. 345 C. civ.): in privinta actelor de folosinta a bunurilor sotilor, fiecare sot poate sa foloseasca aceste bunuri, fara consimtamantul celuilalt sot cu conditia sa nu schimbe destinatia bunurilor. Schimbarea destinatiei folosintei bunurilor se poate realiza numai cu consimtamantul expres al sotilor [art. 345 alin. (1) C. civ.]; in privinta actelor de conservare, de administrare si de dobandire a bunurilor comune, fiecare sot poate sa le incheie singur fara consimtamantul celuilalt sot, cu exceptia actelor juridice referitoare la locuinta familiei, precum si la bunurile care o mobileaza si decoreaza (conform art. 322 C. civ.), asa cum s-a aratat anterior, fiind necesar consimtamantul ambilor soti. Daca un sot, incheind singur un astfel de act juridic a prejudiciat interesele celuilalt sot, atunci acesta are dreptul de a primi dauneinterese de la celalalt sot, dar nu poate anula actul incheiat cu tertul de buna-credinta. b) Actele de instrainare si de grevare cu drepturi reale pentru care este necesar consimtamantul ambilor soti. Exceptii'. instrainarea cu titlu oneros de bunuri mobile comune, pentru care nu este necesara efectuarea formelor de publicitate (de exemplu, vanzarea unui calculator bun comun, numai de catre unul dintre soti); darurile obisnuite - considerate astfel, in functie de nivelul de trai al sotilor (de exemplu cumpararea unui cadou, cu ocazia unei aniversari, din veniturile comune, cadoul fiind oferit unui tert).Daca sotul care nu a consimtit la incheierea actului juridic este prejudiciat, atunci poate solicita celuilalt sot ce a instrainat bunul comun, dauneinterese si nu poate cere anularea actului incheiat cu tertul de bunacredinta [art. 346 alin. (2) coroborat cu art. 345 alin. (4) C. civ.].

c) Sanctiunea nerespectarii cerintelor legale referitoare la consimtamantul sotilor la incheierea actelor juridice: in cazul actelor de instrainare sau de grevare cu drepturi reale, avand ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile comune, pentru care se cere indeplinirea formalitatilor de publicitate, lipsa consimtamantului unuia dintre soti, determina anulabilitatea actului respectiv (conform art. 347 alin. (1) C. civ.); de exemplu, amanetarea unor bunuri mobile pentru care s-a efectuat publicitatea, fara acordul celuilalt sot; daca tertul dobanditor a tacut dovada ca a depus toate diligentele pentru a se informa cu privire la natura bunului, este aparat de efectele nulitatii [art. 347 alin. (2) C. civ.]. In acest caz, sotul vatamat in interesele sale poate pretinde celuilalt sot, daune-interese, conform art. 345 alin. (4) C. civ. d) de domeniul gestiunii exclusive a sotilor sunt bunurile lor proprii, dreptul fiecaruia de a dispune de partea sa din bunurile comune, prin legal, la incetarea casatoriei, precum si dreptul fiecarui sot de a constitui singur depozite bancare si de a face operatiuni bancare [conform art. 317 alin. (2) si (3) C. civ.]. 6. Regimul datoriilor comune (art. 351 C. civ.) a) Obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor comune. Conditii: a.l) scopul datoriei este conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor comune; a. 2) datoria este asumata numai de catre unul dintre soti. b) Obligatiile pe care sotii le-au contractat impreuna. Conditii: b. l) sa existe consimtamantul expres al ambilor soti, exprimat personal sau prin mandatar cu procura speciala si continut predeterminat; b. 2) nu prezinta importanta scopul pentru care sotii au contractat datoria. c) Obligatiile asumate de catre oricare dintre soli pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei. Conditii: c. l) scopul datoriei il constituie acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei. De exemplu, datoriile contractate pentru plata facturilor la utilitatile locuintei familiei sau pentru educarea copiilor minori. Instanta de tutela va verifica daca datoriile respective corespund sintagmei de cheltuieli obisnuite". c. 2) datoria este contractata numai de catre unul dintre soti. d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti, a bunurilor apartinand unui tert, in masura in care. prin aceasta, au sporit bunurile comune ale sotilor. Conditii:

d. l) unul dintre soti a cauzat un prejudiciu unui tert, prin insusirea unor bunuri ale acestuia (de exemplu, printr-un furt); d.2) existenta unui raport de cauzalitate intre aceasta fapta ilicita si sporul de valoare adus bunurilor comune; d.3) sporirea valorii bunurilor comune. 7. Fundamentul raspunderii il constituie, in cazul sotului vinovat de fapta ilicita, raspunderea civila delictuala, iar pentru celalalt sot, imbogatirea fara justa cauza} Desigur, daca amandoi sotii sunt vinovati de insusirea bunurilor altuia, atunci acestia vor raspunde delictual. Urmarirea bunurilor comune (art. 353 C. civ.) si a veniturilor din profesie (art. 354 C. civ.). creditorii comuni urmaresc bunurile comune, iar daca obligatiile nu au fost acoperite in intregime din aceste bunuri, sotii raspund solidar cu bunurile lor proprii; daca unul dintre soti a platit cu bunurile sale proprii restul de creanta, atunci el se subroga in drepturile creditorului pentru cota-parte ce i-ar reveni din comunitate, daca lichidarea acesteia s-ar face la data platii datoriei. In acest sens, sotul respectiv are si un drept de retentic asupra bunurilor celuilalt sot, pana la acoperirea integrala a creantelor sotului debitor [art. 352 alin. (2) C. civ.]. creditorii proprii urmaresc mai intai bunurile proprii ale sotului debitor si, daca nu-si satisfac in intregime creanta, pot cere partajul bunurilor comune, dar numai in masura necesara acoperirii creantei respective. Bunurile astfel impartite devin proprii, iar creditorii personali le pot urmari pentru acoperirea integrala a creantei [art. 353 alin. (2) si (3) C. civ.]. Bunurile ramase nepartajate isi pastreaza caracterul de bunuri comune. conform art. 354 C. civ., creditorii comuni nu pot urmari veniturile din munca, precum si cele asimilate acestora, ale unui sot, cu exceptia situatiei in care ar fi vorba despre o datorie contractata pentru nevoile obisnuite ale casatoriei [art. 351 lit. c) C. civ.]. Acest text de lege este criticabil, deoarece veniturile din munca reprezinta baza materiala cea mai consistenta a comunitatii de bunuri a sotilor. Rezulta ca, daca acesti creditori nu-si satisfac creanta din bunurile comune, ei pot urmari bunurile proprii ale sotului respectiv (dar, nu si veniturile din munca ale acestuia) - cu exceptia prevazuta de art. 351 lit. c.) C. civ. 8. incetarea regimului comunitatii de bunuri Lichidarea si partajul bunurilor comune 8.1) incetarea regimului comunitatii de bunuri poate avea loc prin: conventie matrimoniala incheiata in timpul casatoriei, prin care sotii sa aleaga un alt regim matrimonial sau prin incetarea de drept a casatoriei ori prin desfacerea acesteia.

in caz de divort, daca sotii nu fac partajul atunci raman proprietari comuni in devalmasie, pana la stabilirea cotei-parti care revine fiecaruia din bunurile comune (art. 356 C. civ.). 8.2) Lichidarea comunitatii legale. Reguli: se determina, mai intai, cota-parte ce revine sotului din bunurile comune si se regularizeaza datoriile comune; pana la proba contrara, se prezuma o contributie egala; data la care se efectueaza partajul: la incetarea sau desfacerea casatoriei; in timpul casatoriei si al regimului comunitatii; -forma partajului: act notarial (in caz de intelegere intre soti); hotarare judecatoreasca, in caz de neintelegere. Efectele partajului: - bunurile ramase neimpartite sunt in continuare bunuri comune in devalmasie, iar cele impartite constituie bunuri proprii ale fiecarui sot [art. 358 alin. (3) C. civ.].

Sectiunea a IlI-a Regimuri matrimoniale conventionale

1. Regimul separatiei de bunuri (art. 360-365 C. civ.) a) Izvoarele regimului separatiei de bunuri sunt: a.l) conventia partilor, incheiata inainte de casatorie [art. 330 alin. (2) C. civ.] sau dupa incheierea casatoriei [art. 369 alin. (1) C. civ.]; a.2) hotararea judecatoreasca pronuntata la cererea unuia dintre soti, atunci cand celalalt sot pune in pericol grav interesele familiei caz in care regimul comunitatii legale sau conventionale este inlocuit cu cel al separatiei patrimoniale [art. 370 alin. (1) C. civ.]. b) Regimul juridic al bunurilor, fiecare dintre soti este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobandite inainte de casatorie, dar si in timpul casatoriei. Dovada bunurilor proprii se realizeaza, in principiu, printr-un inventar al bunurilor fiecarui sot, intocmit de catre un notar public. Inventarul se intocmeste la incheierea casatoriei, dar si in timpul casatoriei, desigur in cazul regimului separatiei de bunuri [art. 361 alin. (2) C. civ.]. In lipsa inventarului se prezuma ca bunul apartine in proprietate exclusiva sotului posesor. Inventarul se anexeaza conventiei matrimoniale - pentru a fi dat publicitatii odata cu aceasta, devenind opozabil tertilor. Daca bunul a fost dobandit printr-un act juridic supus unor conditii de forma, potrivit legii sau unor forme de publicitate - atunci proprietatea exclusiva asupra bunului se dovedeste cu acel inscris. De exemplu, bunul a fost dobandit printr-un inscris autentic, ad

validitatem, dreptul de proprietate fiind inscris in Cartea funciara sotul interesat poate face dovada proprietatii sale exclusive asupra bunului, numai cu acel inscris (si nu cu alte mijloace de proba). Bunurile proprietate comuna pe cote-parti: daca sotii dobandesc impreuna un bun, in timpul regimului separatiei patrimoniale, atunci ei sunt proprietari comuni pe cote-parti, indiferent de modul de dobandire - de exemplu, cumparare sau donatie pentru amandoi sotii [conform art. 362 alin. (1) C. civ.]. Dovada proprietatii comune pe cote-parti se face asa cum am precizat anterior, conform art. 361 C. civ. Separatia patrimoniala nu-i scuteste pe soti de obligatia de a contribui impreuna la cheltuielile casatoriei, de obligatia de sprijin material reciproc sau de obligatia de a contribui impreuna la cheltuielile necesare cresterii si educarii copiilor minori. - Folosinta bunurilor celuilalt sot: fiecare sot poate incheia singur acte de conservare, de administrare si de dispozitie cu privire la bunurile sale proprii - dar cu rezerva stabilita de art. 322 C. civ., referitoare la locuinta familiei si la bunurile care sunt afectate acesteia; daca un soX foloseste bunurile proprii ale celuilalt sot atunci are obligatiile unui uzufructuar. in principiu. In lipsa unei stipulatii contrare din conventia matrimoniala, sotul respectiv va fi obligat sa restituie fructele existente la data solicitarii, sau la data incetarii ori a schimbarii regimului matrimonial - celuilalt sot proprietar al bunului respectiv [art. 363 alin. (1) C. civ.]; daca un sot dobandeste bunuri proprii, dai-, folo- sindu-se in tot sau in parte, de bunuri apartinand celuilalt sot, atunci acesta poate solicita daune-interese de la sotul dobanditor sau anularea actului juridic respectiv (dar numai daca tertul a fost de rea credinta, adica a stiut ca sotul cocontractant a folosit bunuri care nu-i apartineau); c) Regimul juridic al datoriilor personale (art. 364 C. civ.). Regimul separatiei patrimoniale determina regula potrivit careia datoriile contractate de catre fiecare sot sunt datorii proprii. Prin exceptie, datoriile contractate pentru acoperirea cheltuielilor casatoriei sau pentru cresterea si educarea copiilor, sunt datorii comune, iar sotii raspund solidar pentru acestea [art. 364 alin. (2) C. civ.]. De asemenea, un sot poate sa-1 imprumute pe celalalt sot, iar la incetarea regimului separatiei de bunuri, sotul ce are calitatea de creditor al celuilalt sot, are un drept de retentie asupra bunurilor sotului debitor (art. 365 C. civ.). d) Lichidarea regimului separatiei de bunuri Prin conventia matrimoniala, partile pot stipula clauze prin care sa prevada lichidarea acestui regim, in functie de masa de bunuri

achizitionate de fiecare dintre soti - in functie de care se va calcula creanta de participare (daca unul dintre soti a dobandit bunuri cu mijloacele materiale apartinand celuilalt sot, atunci acesta din urma a devenit creditor al sotului dobanditor). Deci, sotii pot stabili conform clauzelor din conventie, existenta si cuantumul creantelor de participare ale fiecarui sot, la dobandirea bunurilor celuilalt sot. In lipsa unei asemenea clauze, creanta de participare se va calcula astfel: va reprezenta jumatate din diferenta valorica dintre cele doua mase de bunuri proprii si va fi datorata de catre sotul care are o masa de achizitii nete mai mare, putand fi platita in bani sau in natura [art. 360 alin. (2) C. civ.]. Deci, aceasta operatiune va presupune, mai intai, evaluarea celor doua mase de achizitii nete, iar sotul care are o masa de achizitii nete mai mare va datora celuilalt sot jumatate din diferenta valorica rezultata - deoarece se presupune ca sotii, fiind egali in drepturi si in obligatii, au avut si o participare egala la achizitionarea bunurilor proprii (cu alte cuvinte, se presupune, in lipsa unei stipulatii contrare, ca sotul ce are o masa de achizitii nete mai mica, a contribuit la dobandirea bunurilor proprii ale celuilalt sot - deci, are o creanta de participare). Aceasta se executa de catre sotul debitor in natura (de exemplu, prin remiterea unor bunuri sotului creditor) sau prin echivalent banesc. Pana la lichidarea datoriilor dintre soti. sotul creditor are drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot (art. 365 C. civ.). Regimul separatiei de bunuri prezinta inconvenientul ca, atunci cand numai unul dintre soti dispune de venituri pentru a achizitiona bunuri proprii sau celalalt sot contribuie la dobandirea acestor bunuri fara a deveni coproprietar sau numai unul dintre soti contribuie decisiv la cheltuielile casatoriei, dar nu are venituri pentru a dobandi bunuri proprii, la lichidarea regimului separatiei de bunuri, acesta nu va avea nici un drept asupra bunurilor celuilalt sot. Atenuarea acestei inegalitati se realizeaza cu ajutorul creantei de participare. Astfel, se determina patrimoniul originar (bunurile proprii de dinaintea casatoriei si bunurile proprii dobandite prin donatii sau succesiune in timpul casatoriei, din care se scad datoriile ce grevau patrimoniul originar) si patrimoniul final (bunurile existente la incetarea regimului, inclusiv imbunatatirile efectuate de unul dintre soti, la bunurile proprii ale celuilalt - cu consimtamantul sau fara consimtamantul acestuia din urma). Diferenta dintre patrimonii, daca este pozitiva, va face obiectul creantei de participare. Astfel, va opera compensarea celor doua diferente si numai din excedent, se va calcula o jumatate - care reprezinta creanta de participare a sotului care a dobandit o masa de bunuri mai putin valoroasa. 2. Regimul comunitatii conventionale (art. 366-368 C. civ.) a) Izvorul regimului comunitatii conventionale il constituie conventia partilor, prin care acestea deroga, in conditiile si limitele

legale, de la regimul comunitatii legale. Deci, putem spune ca intre soti opereaza tot regimul comunitatii de bunuri, dar cu unele modificari aduse de soti prin conventie matrimoniala. Faptul ca regimul matrimonial este cel al comunitatii de bunuri, rezulta si din interpretarea dispozitiilor art. 368 C. civ., in care se precizeaza ca daca in conventia matrimoniala nu se prevede altfel, regimul juridic al comunitatii conventionale se completeaza cu cel al comunitatii legale. b) Natura juridica - in esenta, un astfel de regim matrimonial, reprezinta o variatiune" a regimului comunitatii legale; prin conventia lor, partile remodeleaza regimul de drept comun al comunitatii legale sub unul sau mai multe aspecte ce se incadreaza in textul art. 367 C. civ. c) Continutul conventiei matrimoniale [art. 367 C. civ.]: - partile stabilesc compunerea masei de bunuri comune, fie prin includerea in comunitate, a unor bunuri si datorii proprii (cu exceptia bunurilor prevazute la art. 340 lit. b) si c), adica a bunurilor de uz personal si a celor destinate exercitarii profesiei - ce sunt si raman bunuri proprii), fie, dimpotriva, prin restrangerea comunitatii de bunuri, la bunurile si datoriile indicate de soti in conventie, indiferent daca acestea s-au dobandit inainte sau dupa incheierea casatoriei [cu exceptia celor prevazute la art. 351 lit. c) C. civ. - adica obligatiile asumate de catre oricare dintre soti, in vederea acoperirii cheltuielilor obisnuite ale casatoriei - care sunt si raman datorii comune];partile stabilesc modul de gestionare a comunitatii de bunuri. Astfel, partile pot deroga de la principiul gestiunii concurente, paralele a bunurilor comune, specific regimului comunitatii legale conform caruia oricare dintre soti poate incheia singur acte de administrare a bunurilor comune; prin conventie matrimoniala, partile pot stipula obligativitatea consimtimantului ambilor soti in privinta actelor de administrare. Daca unul dintre soti se afla in situatia de a nu-si putea manifesta vointa, sau daca se opune in mod abuziv incheierii actului de administrare, atunci sotul interesat poate sa solicite, in acest sens, autorizatia instantei de tutela, pentru a incheia singur acel act juridic [art. 367 lit. c) C. civ.]. Daca incheie singur actul, fara a avea incuviintarea prealabila a instantei de tutela, atunci actul este anulabil [prin interpretarea art. 367 lit. c) coroborat cu art. 347 alin. (1) C. civ.]." partile pot stabili prin conventie clauza de preciput dar si modalitatile de lichidare si partaj al comunitatii de bunuri. Clauza de preciput, reglementata prin art. 333 C. civ., confera dreptul sotului supravietuitor, de a prelua tara plata si inaintea partajului succesoral, unul sau mai multe bunuri detinute in devalmasie sau in coproprietate. Aceasta clauza rupe echilibrul emolumentului succesoral dintre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori ai defunctului sot. Clauza de preciput este supusa reductiunii liberalitatii excesive, pentru a-i proteja pe mostenitorii

rezervatari. De asemenea, clauza nu afecteaza interesele creditorilor comuni ai sotilor, care pot urmari bunurile ce constituie obiectul acesteia. Clauza de preciput devine caduca daca regimul comunitatii inceteaza prin vointa partilor, daca sotii au decedat deodata (comorientii) sau daca bunul/bunurile ce constituie obiectul clauzei au fost urmarite silit de catre creditorii comuni. d) In privinta modalitatilor de lichidare si de partaj al comunitatii de bunuri, partile pot deroga de la principiile impuse de comunitatea legala astfel: pot sa stabileasca partajarea bunurilor comune in cote egale, indiferent de contributia fiecarui sot la dobandirea lor, sau, dimpotriva, sa stabileasca cote inegale, indiferent de contributia fiecaruia.

Sectiunea a IV-a Modificarea regimului matrimonial

1. Modificarea conventionala. Conditii: a) sa fi trecut cel putin 1 an de la data incheierii casatoriei; sotii pot sa inlocuiasca regimul matrimonial prin conventie matrimoniala ori de cate ori doresc, daca a trecut aceasta perioada de timp [art. 369 alin. (1) C. civ.]; b) sa nu fi fost realizata cu scopul fraudarii intereselor creditorilor sotilor. Creditorii prejudiciati de schimbarea regimului matrimonial, pot intenta actiunea revocatorie in termen de 1 an de la data cand au fost indeplinite formalitatile de publicitate sau de cand au luat cunostinta mai inainte de aceste imprejurari. Deci, creditorii prejudiciati de soti, prin conventia matrimoniala respectiva, pot sa intenteze actiunea revocatorie (pauliana), daca dovedesc intentia frauduloasa a sotilor sau pot invoca oricand (si nu in termen de 1 an), exceptia de inopozabilitate a modificarii regimului matrimonial ce a fost realizata cu scopul fraudarii intereselor lor. 2. Modificarea judiciara a regimului matrimonial (pronuntata de catre instanta). Conditii: a) regimul matrimonial este cel al comunitatii legale sau conventionale; b) unul dintre soti incheie acte care pun in pericol interesele patrimoniale ale familiei. Daca instanta pronunta o hotarare prin care decide separatia patrimoniala, atunci se aplica regimul stabilit conform

art. 360-365 C. civ. Creditorii sotilor nu pot cere separatia de bunuri, dar pot interveni in proces1.

CAPITOLUL V DESFACEREA CaSaTORIEI

1. Motivele de divort (art. 373 C. civ.): a) acordul sotilor; b) separarea in fapt care a durat cel putin 2 ani; c) starea de sanatate a sotilor care face imposibila continuarea casatoriei; d) alte motive temeinice care fac imposibila continuarea casatoriei, dupa cum ar fi: neindeplinirea indatoririlor personale ale sotilor, rele tratamente aplicate sotului sau reciproc intre soti, injurii sau nepotrivire de caracter etc. 2. a) b) Formele divortului: divortul judiciar; divortul administrativ sau notarial.

Sectiunea a I-a Divortul la cererea ambilor soti (consensual)

LI. Divortul consensual pe cale judiciara (art. 374 C. civ.). 1.1) Conditii-. existenta consimtamantului liber si neviciat; deplina capacitate de exercitiu. Rezulta ca, daca un sot este pus sub interdictie judecatoreasca, nu se poate desface casatoria in aceasta forma. 1.2) Continutul cererii de divort in primul rand, cererea va cuprinde solicitarea ambilor soti de a divorta prin consimtamantul mutual, ei neavand calitati procesuale diferite - de reclamant si de parat, ca in cazul celorlalte forme ale divortului judiciar. De asemenea, sotii vor preciza daca din casatorie au rezultat sau nu, copii minori - copii firesti sau adoptati [conform art. 904 alin. (1) si (2) din noul Cod de procedura civila]. Cereri accesorii principale (obligatorii): a) cererile referitoare la exercitarea autoritatii parintesti; b) contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare si pregatire profesionala a copilului;

c) numele sotilor dupa divort (art. 919 din noul Cod de procedura civila). Aceste cereri sunt obligatorii deoarece instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra lor sau sa ia act de invoiala sotilor, dupa caz.' Cereri accesorii facultative: a) referitoare la locuinta familiei; b) referitoare la plata pensiei de intretinere, intre fostii soti; c) referitoare la modalitatile de incetare si de lichidare a regimului matrimonial. 1.3. Procedura: 3. a) Instanta competenta: in materia di voitului, competenta materiala apartine judecatoriei, iar competenta teritoriala este reglementata prin norme imperative ce deroga de la cele ale dreptului comun [conform art. 903 alin. (1) din noul Cod de procedura civila], astfel: judecatoria din circumscriptia careia se afla ultima locuinta comuna a sotilor; daca sotii nu au avut niciodata o locuinta comuna sau daca niciunul dintre ei nu mai locuieste in raza teritoriala a judecatoriei ultimei locuinte comune a sotilor, este competenta instanta in a carei raza teritoriala domiciliaza paratul; daca paratul este disparut sau nu mai are locuinta in tara este competenta instanta in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul; daca nici paratul si nici reclamantul nu mai au domiciliul in Romania, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie; in lipsa intelegerii dintre ei este competenta teritorial, judecatoria sectorului 5 al municipiului Bucuresti [art. 903 alin. (2) din noul Cod de procedura civilaj. 3.b) Depunerea cererii de divort si solutionarea ei: cererea se completeaza si se semneaza de catre amandoi sotii. Primind cererea, instanta este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al sotilor, ceea ce inseamna ca sotii trebuie sa depuna personal cererea.Instanta fixeaza primul termen de judecata, in camera de consiliu si, daca sotii staruie sa divorteze prin consimtamantul mutual, atunci pronunta divortul fara a retine culpa sotilor referitoare la cererile accesorii, conform art. 919 din noul Cod de procedura civila. Daca sotii nu se inteleg cu privire la cererile accesorii, instanta pronunta doar divortul prin hotarare definitiva,1 si apoi administreaza probe referitoare la cererile accesorii. Instanta este obligata sa statueze, chiar si din oficiu asupra cererilor accesorii principale, referitoare la numele pe care il vor purta sotii dupa divort, referitoare la exercitarea autoritatii parintesti, la contributia sotilor la cheltuielile de crestere, invatatura si pregatire

profesionala a copiilor [art. 919 alin. (2) noul Cod de procedura civila]. 1.4) Data desfacerii casatoriei si formalitatile de publicitate a hotararii de divort - aceasta este data ramanerii definitive a hotararii de divort, iar instanta la care hotararea a ramas definitiva o va trimite din oficiu, serviciului de stare civila de pe langa primaria care a incheiat casatoria, precum si Registrului national al regimurilor matrimoniale, dupa caz. 1.2. Divortul consensual pe care administrativa sau notariala 1.1) Conditii generale: sa existe consimtamantul liber si neviciat al sotilor; sotii sa aiba o deplina capacitate de exercitiu; deci daca un sot, este pus sub interdictie judecatoreasca, divortul consensual nu este posibil; sotii sa cada de acord asupra numelui pe care il vor purta dupa divort. in caz contrar, ofiterul de stare civila sau notarul public, emit o decizie de respingere a cererii de divort si ii indruma pe soti la instanta competenta. Daca din casatorie, din afara casatoriei sau prin adoptie au rezultat copii care sa fie minori la data cererii de divort, atunci sotii nu pot alege calea divortului administrativ. 1.2. Particularitatile divortului notarial: daca sotii au copii minori comuni, rezultati din casatorie, din afara casatoriei sau ca urmare a adoptiei, atunci notarul public poate constata divortul amiabil, numai daca sotii s-au inteles cu privire la cererile accesorii principale referitoare la: numele sotilor dupa divort; exercitarea comuna a autoritatii parintesti; locuinta copiilor minori dupa divort; legaturile personale dintre copii si parintele de care sunt separati; contributia fiecarui sot la cheltuielile de crestere, educare si pregatire profesionala a copiilor [art. 375 alin. (2) C. civ.]. 1.3. Procedura divortului notarial: [art. 376 alin. (1) C. civ.] notarul public primeste cererea de divort de la cei doi soti; prin exceptie, cererea poate fi depusa si de catre un mandatar cu procura autentica; dupa ce notarul public inregistreaza cererea, acorda sotilor un termen de gandire de 30 de zile; in aceasta perioada de timp, notarul public va sesiza autoritatea competenta in vederea intocmirii raportului de ancheta psihosociala, daca sotii au copii minori [art. 375 alin. (2) C. civ.]. Credem ca efectuarea anchetei sociale este de competenta Directiei

Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din raza teritoriala a domiciliului acestuia. Daca din concluziile raportului de ancheta sociala rezulta ca invoiala sotilor in privinta exercitarii in comun a autoritatii parintesti sau in privinta locuintei minorului dupa divort, nu sunt corespunzatoare interesului superior al acestuia, notarul emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si ii indruma pe soti la instanta competenta [art. 375 alin. (2) C. civ.]; notarul public il va audia pe minorul care a implinit varsta de 10 ani, in prezenta parintilor sai; daca la expirarea termenului de gandire stabilit de notar, sotii staruie sa divorteze si consimtamantul lor este liber si neviciat, atunci notarul public elibereaza un certificat de desfacere a casatoriei, fara a mentiona culpa sotilor; daca sotii nu se inteleg asupra altor efecte ale divortului (de exemplu, asupra lichidarii regimului matrimonial), notarul desface casatoria si, pentru problemele litigioase, ii indruma la instanta competenta [art. 376 alin. (4) si (6) C. civ.]. 1.4. Efectuarea mentiunii in actul de casatorie (art. 377 C. civ.). Notarul public ce a emis certificatul de divort are obligatia sa inainteze de indata, o copie certificata de pe acesta, la primaria locului unde s-a incheiat respectiva casatorie, spre a se face mentiune despre divort in actul de casatorie [art. 377 alin. (3) C. civ.]. in acest mod, se efectueaza publicitatea desfacerii casatoriei pentru opozabilitate fata de terti. 1.5. Refuzul notarului public de a desface casatoria impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau a notarului public de a desface casatoria, nu exista cale de atac [art. 378 alin. (2) C. civ.]. Dar. sotul interesat (sau sotii interesati) se pot adresa pe cale separata instantei, pentru repararea prejudiciului cauzat prin refuzul abuziv al acestora de a desface casatoria conform dreptului comun in materie [art. 1.357 alin. (1) C. civ.]. 1.6. Particularitatile divortului administrativ 1.6.1. Conditii: a) acordul liber si neviciat al sotilor; b) deplina capacitate de exercitiu a sotilor; c) din casatorie, din afara casatoriei sau prin adoptie sa nu fi rezultat copii minori comuni. 1.6.2. Procedura (art. 376 C. civ.) cererea se depune de catre amandoi sotii, iar ofiterul de stare civila inregistreaza cererea si le acorda un termen de 30 de zile; la expirarea termenului, sotii se prezinta impreuna in fata ofiterului de stare civila, iar acesta verifica daca sotii staruie in hotararea lor si daca exprima un consimtamant liber si neviciat; in caz afirmativ, ofiterul de stare civila constata desfacerea

casatoriei si le elibereaza un certificat de divort, fara a retine culpa lor; daca sotii nu se inteleg in privinta numelui pe care il vor purta dupa divort, ofiterul de stare civila emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si ii indruma pe soti la instanta de judecata. 1.6.3. Efectuarea mentiunii in actul de casatorie: ofiterul de stare civila face cuvenita mentiune despre desfacerea casatoriei in actul de casatorie, atunci cand cererea este depusa chiar in localitatea unde s-a intocmit casatoria; daca cererea de desfacere a casatoriei a fost depusa in raza teritoriala a localitatii ultimei locuinte comune, atunci ofiterul de stare civila care a emis certificatul de divort, are obligatia sa inainteze, de indata, o copie certificata de pe acesta, la primaria localitatii unde s-a incheiat casatoria. 1.3. Divortul la cererea unui sot, acceptata de celalalt sot (divortul consensual imperfect) - art. 379 alin. (2) C. civ. 1.3.1. Notiune: acesta este o forma intermediara intre divortul din culpa si divortul consensual, in sensul ca debuteaza ca o forma de divort din culpa paratului si se transforma in divort consensual, prin acordul manifestat ulterior de catre parat. Acest lucru rezulta si din interpretarea art. 920 din noul Cod de procedura civila, conform caruia, atunci cand cererea de divort se intemeiaza pe culpa sotului parat, iar acesta recunoaste faptele ce au determinat desfacerea casatoriei, instanta - cu acordul reclamantului - va pronunta o hotarare de desfacere a casatoriei tara a retine culpa sotilor.' Legiuitorul a avut in vedere situatia in care sotul reclamant isi asuma esecul pentru destramarea casatoriei, iar in opinia noastra, in aceasta ipoteza se incalca acel principiu fundamental al dreptului civil ce stabileste faptul ca nimeni nu poate invoca propria sa culpa, pentru a-si valorifica un drept. 1.3.2. Competenta instantei, continutul cererii si solutionarea acesteia. Art. 373 lit. a) C. civ. nu face precizari suplimentare in acest sens, ci doar incadreaza aceasta forma de divort, la categoria divortului consensual. Rezulta ca cererea de divort este depusa de unul dintre soti si trebuie sa fie indeplinite toate conditiile unui divort din culpa referitoare la instanta competenta, la cererile principale si accesorii. Particularitatea acestei forme de divort, consta in aceea ca, la un moment dat, paratul achieseaza la propunerea reclamantului de desfacere a casatoriei. Problema care se pune este aceea a momentului procesual pana la care paratul achieseaza la cererea de divort a reclamantului. Ne alaturam parerii exprimate in literatura de

specialitate, conform careia, paratul poate fi de acord cu cererea de divort - pana la terminarea procesului in fala primei instante (pana la finalitatea primei etape procesuale). Recunoasterea paratului poate avea loc fie prin intampinare, fie cu ocazia interogatoriului. Hotararea de divort va constata desfacerea casatoriei fara a face mentiune despre culpa sotilor, iar instanta va lua act de eventuala invoiala a sotilor asupra cererilor accesorii. Hotararea privind desfacerea casatoriei este definitiva, dar hotararea data privind cererile accesorii este supusa cailor de atac din dreptul comun. Rezulta ca, data desfacerii casatoriei este aceea la care hotararea privind cererea principala a ramas definitiva. I. 3.3. Efectuarea publicitatii hotararii de divort Instanta va trimite din oficiu hotararea de divort, oficiului de stare civila care a inregistrat casatoria partilor, precum si Registrului national notarial al conventiilor matrimoniale, daca este cazul.

Sectiunea a Il-a Divortul din culpa

II. 1. Conditii generale: existenta unor motive temeinice de divort; imposibilitatea continuarii casatoriei; vatamarea grava a raporturilor dintre soti. Motivele de divort nu sunt si nici nu ar putea fi prevazute expres de lege, acestea fiind apreciate prin rapor- tare la indatoririle personale si patrimoniale ale sotilor.Aceste motive genereaza o vatamare grava a relatiilor de familie, ce face imposibila continuarea casatoriei. Daca motivul de divort il constituie separarea in fapt a sotilor pentru o perioada de minim 2 ani, [conform art. 373 lit. c) C. civ.], atunci indeplinirea celorlalte conditii se prezuma. II. 2. Formele divortului din culpa: a) divortul atunci cand, din cauza unor motive temeinice, continuarea casatoriei nu mai este posibila [art. 373 lit. b) C. civ.]; b) divortul la cererea unui sot, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani [art. 373 lit. c) C. civ.]. Suntem de parere ca legiuitorul a creat o posibila confuzie atunci cand a denumit art. 373 Motive de divort" si a enumerat in continutul sau, formele divortului, introducand in text si forme noi, neprevazute de reglementarea anterioara - dupa cum ar fi divortul la cererea unui

sot acceptata dc celalalt sot sau divortul justificat de o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani. II. 3. Reglementarea divortului judiciar contencios: se regaseste in art. 373 lit. b) coroborat cu dispozitiile art. 379 si 380 C. civ., precum si cu dispozitiile art. 903-923 noul Cod de procedura civila - ce prevad procedura speciala aplicabila in materia desfacerii casatoriei.1 a) Prezenta personala a sotilor in fata primei instante este justificata prin caracterul personal al actiunii de divort, numai sotii avand calitate procesuala. Tertii nu pot initia actiunea de divort si nici nu o pot continua, cu o singura exceptie prevazuta de art. 380 C. civ. Conform art. 380 alin. (1) C. civ., daca sotul reclamant decedeaza in timpul procesului, mostenitorii lui pot continua actiunea de divort; dar, actiunea continuata de mostenitori va putea fi admisa numai daca instanta constata culpa exclusiva a sotului parat [art. 380 alin. (2) C. civ.]. Rezulta ca, prin exceptie, casatoria nu inceteaza de drept, in cazul decesului reclamantului - iar mostenitorii acestuia pot continua actiunea - daca dovedesc culpa exclusiva a sotului parat. In acest caz, instanta va desface casatoria din vina sotului parat, iar acesta poate fi obligat sa plateasca, daca acest lucru a fost cerut in cuprinsul cererii de chemare in judecata, despagubiri pentru prejudiciul pe care 1-a cauzat sotului defunct - despagubiri ce vor fi platite mostenitorilor sotului reclamant. Deci, continuarea actiunii de divort de catre mostenitorii sotului rcclamant este justificata de interesul patrimonial pe carc il au in cauza. in caz contrar, adica daca instanta constata ca nu este culpa paratului sau este vorba despre o culpa comuna a sotilor, atunci va constata incetarea casatoriei si va dispune inchiderea dosarului prin hotarare definitiva [art. 914 alin. (2) noul Cod de procedura civila]. Exceptii (situatii in care sotii pot fi reprezentati, dupa caz, de catre avocati, mandatari sau reprezentanti legali), conform art. 909 noul Cod de procedura civila: unul dintre soti se afla in executarea unei pedepse privative de libertate; unul dintre soti sufera de o boala grava; unul din soti este pus sub interdictie judecatoreasca; sotul/sotii au resedinta in strainatate sau se afla intr-o alta situatie care nu le permite sa se prezinte personal. Cu toate ca ambii soti trebuie sa se prezinte personal la procesul de divort in prima instanta, absenta paratului, nejustificata, nu determina respingerea actiunii, iar cererea de divort va fi judecata in continuare (cu respectarea procedurii de citare). Sanctiunea neprezentarii nejustificate a reclamantului la termenul de judecata in conditiile in care paratul se prezinta este respingerea cererii de divort ca nesustinuta.

Daca paratul introduce cerere reconventionala si apoi nu se prezinta, nejustificat, dar reclamantul se prezinta, sanctiunea consta in respingerea cererii reconventionale ca nesustinuta. Daca ambele parti nu se prezinta la termenul de judecata, in mod nejustificat, procesul se suspenda; la expirarea termenului de suspendare, procesul se repune pe rol, din oficiu, cu citarea partilor, iar daca acestea nu se prezinta in mod nejustificat la primul termen de judecata, dupa repunerea pe rol a procesului, atunci actiunea de divort se perima. b) Continutul cererii de divort Pe langa conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca orice cerere de chemare in judecata, cererea de divort trebuie sa contina mentiunea sotilor referitoare la imprejurarea daca din casatorie, din afara casatoriei sau prin adoptie au rezultat copii comuni, care sa fie minori la data cererii de divort. in caz afirmativ, trebuie sa se precizeze numele si varsta acestora. Pe langa capatul de cerere principal, referitor la desfacerea casatoriei, cererea de divort mai contine si cereri accesorii obligatorii: numele sotilor dupa divort; exercitarea in comun a autoritatii parintesti (conform art. 397 C. civ.); stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului (conform aii 402 C. civ.); locuinta copilului sau a copiilor minori, dupa divort (art. 400 C. civ.); dreptul parintelui de care copilul este separat, de a pastra legaturile personale cu acesta (art. 401 C. civ.). Aceste cereri accesorii sunt calificate ca fiind cereri obligatorii deoarece instanta de tutela este obligata sa se pronunte asupra acestora, din oficiu, chiar daca nu a fost sesizata asupra lor nici de catre reclamant, in cererea principala, nici de catre parat, eventual, prin cerere recon- ventionala. Daca sotii au realizat o invoiala referitoare la cererile accesorii obligatorii, atunci o vor prezenta instantei - care o va ratifica daca corespunde interesului superior al copilului/ copiilor minori [art. 218 alin. (2) noul Cod de procedura civila]. Alte cereri accesorii divortului pot avea ca obiect una sau mai multe pretentii stabilite de art. 907 alin. (1) noul Cod de procedura civila: locuinta familiei; incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea regimului matrimonial; despagubirea pretinsa de catre sotul nevinovat de desfacerea casatoriei, pentru prejudiciile materiale si morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei; prestatia compensatorie; obligatia de intretinere intre fostii soti.

Asupra oricarei pretentii exprimata printr-o cerere accesorie, sotii pot sa gaseasca o solutie amiabila; in cazul cererilor accesorii obisnuite, instanta nu este obligata sa se pronunte, daca nu este sesizata. c) Cererea re conventionala: constituie cererea de divort a sotului parat, solutionandu-se impreuna cu cererea principala [art. 905 alin. (2) noul Cod de procedura civila]. Aceasta confera paratului si calitatea procesuala de reclamant, iar reclamantului, si pe aceea de parat. Utilitatea (importanta) cererii reconventionale: daca paratul doreste desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantului, atunci este obligat sa introduca aceasta cerere. In caz contrar, daca instanta de judecata constata, din administrarea probelor, ca ar fi culpa exclusiva a reclamantului in destramarea casatoriei - atunci respinge actiunea, ca fiind nemotivata (pentru ca, reclamantul nu poate invoca propria sa vina in desfacerea casatoriei). Deci, in lipsa cererii reconventionale, instanta ar putea sa admita actiunea numai din culpa exclusiva a paratului sau din culpa comuna. Din acest punct de vedere, contrariaza prevederile art. 379 alin. (1) C. civ. conform carora Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388". Rezulta ca, s-ar putea admite desfacerea casatoriei dupa culpa exclusiva a reclamantului, contrazicandu-se principiul de drept conform caruia Nimeni nu-si poate invoca propria turpitudine (culpa) cerand admiterea actiunii din vina sa". Aceasta eroare materiala s-ar putea explica prin graba legiuitorului de a arata faptul ca sotul nevinovat de desfacerea casatoriei poate pretinde despagubiri de la sotul vinovat, conform art. 388 Cod civil. De asemenea, daca paratul are alte pretentii, diferite de cele ale reclamantului, atunci le poate exprima numai prin cerere reconventionala, pentru ca instanta nu se auto- sesizcaza (cu exceptia cererilor accesorii obligatorii). Termenul de depunere a cererii re conveni ionul e: cererea reconventionala se depune pana la primul termen de judecata. Pentru fapte petrecute dupa aceasta data, paratul poate depune cererea reconventionala pana la inceperea dezbaterilor pe fond. Daca motivele de divort au aparut ulterior, in timpul fazei procesuale a apelului - paratul poate depune cererea direct la instanta de apel. Sanctiunea nedepunerii cererii in termen determina decaderea paratului din dreptul de a valorifica acele motive de divort sau acele pretentii proprii. d) In cazul divortului la cererea reclamantului, motivat de separatia in fapt a sotilor, pentru o perioada de minim doi ani [art. 373 lit. c) C. civ.] acesta se pronunta, din culpa exclusiva a reclamantului. Aceasta constituie o exceptie de la principiul conform caruia nimeni nu poate introduce o actiune in justitie, motivand-o prin propria

turpitudine" (culpa). e) Probele in procesul de divort - se tinde sa se dovedeasca motivele temeinice de divort, iar sarcina probei revine reclamantului, respectiv paratului daca introduce cererea reconventionala (art. 243 noul Cod de procedura civila). In cazul divortului motivat de separarea in fapt a sotilor pentru cel putin 2 ani, reclamantul trebuie sa dovedeasca imprejurarile de fapt care sa probeze ca sotii s-au despartit in perioada respectiva. Probele in procesul de divort sunt variate: proba cu martori, rude apropiate (cu exceptia descendentilor) sau afini, care cunosc cel mai bine situatia familiala a partilor. Proba cu interogatoriul poate fi folosita atat de catre reclamant, cat si de catre parat - atat pentru dovedirea motivelor de divort, cat pentru dovedirea cererilor accesorii

Actiune in tagada paternitatii de catre sotul mamei (1) Sotul mamei poate introduce actiunea in tagada paternitatii in termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut ca este prezumat tata al copilului, fie de la o data ulterioara, cand a aflat ca prezumtia nu corespunde realitatii. (2) Termenul nu curge impotriva sotului pus sub interdictie judecatoreasca si, chiar daca actiunea nu a fost pornita de tutore, ea poate fi introdusa de sot in termen de 3 ani de la data ridicarii interdictiei. (3) Daca sotul a murit inainte de implinirea termenul mentionat la alin. (1), fara a porni actiunea, aceasta poate fi pornita de catre mostenitori in termen de un an de la data decesului. Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei Art. 424. Stabilirea paternitatii prin hotarare judecatoreasca. Daca tatal din afara casatoriei nu il recunoaste pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotarare judecatoreasca. Art. 425. Actiunea in stabilirea paternitatii. (1) Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele lui de catre mama, chiar daca este minora, sau de catre reprezentantul lui legal. (2) Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, in conditiile legii. (3) Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.

Art. 426. Prezumtia filiatiei fata de pretinsul tata. (1) Paternitatea se prezuma daca se dovedeste ca pretinsul tata a convietuit cu mama copilului in perioada timpului legal al conceptiunii. (2) Prezumtia este inlaturata daca pretinsul tata dovedeste ca este exclus ca el sa il fi conceput pe copil. Art. 427. Termenul de prescriptie . (1) Dreptul la actiunea in stabilirea paternitatii nu se prescrie in timpul vietii copilului. (2) Dispozitiile art. 423 alin. (5) se aplica in mod corespunzator. Art. 428. Despagubirile. (1) Mama copilului poate cere pretinsului tata sa ii plateasca jumatate din: a) cheltuielile nasterii si ale lehuziei; b) cheltuielile facute cu intretinerea ei in timpul sarcinii si in perioada de lehuzie. (2) Mama poate solicita aceste despagubiri chiar si atunci cand copilul s-a nascut mort sau a murit inainte de pronuntarea hotararii privind stabilirea paternitatii. (3) Dreptul la actiune al mamei se prescrie in termen de 3 ani de la nasterea copilului. (4) Mama nu poate cere aceste despagubiri daca nu a formulat si actiune pentru stabilirea paternitatii. (5) In afara cheltuielilor prevazute la alin. (1), mama si mostenitorii ei au dreptul la despagubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.