Sunteți pe pagina 1din 4

Marin Preda - Morometii - Individualitatea lui Ilie Moromete - tehnica de constructie - personaj monumental Marin Preda S-a nascut

la 5 august 1922 la Silistea-Gumesti, Teleorman ,in familia taranuluiTudor Calarasu . A facut clasele primare in satul natal , Scoala normala din Abrud , Cristur-Odorhei si Bucuresti.Amintirile sunt relatate in Imposibila intoarcere!.A debutat in aprilie 1942 la ziarul Timpul iar in cenaclul lui Eugen Lovinescu a citit nuvela Calul care ia determinat sa-I aprecieze talentul. Opera lui se compune din nuvele : -1948-Intalnirea din pamanturi, 1956-Ferestre intunecate, 1963-Friguri;romane: 1965-Morometii I ,Risipitorii editiile I-1962 ,II-1965 ,III-1969, IV-1967. Morometii vol.II , 1968 Intrusul,1971-Marele singuratic ,1975-Delirul, 1977-Viata ca o prada , 1980-Cel mai iubit dintre pamanteni ; articole ,eseuri si confesiuni :Imposibila intoarcere ,teatru :Martin Borman. In mai 1975 cu prilejul unei intalniri cu cititorii din Alexandria , M.Preda afirma ca in opera sa nu trebuie sa se vorbeasca despre un roman , ci despre un ciclu intitulat Morometii indicand in componenta urmatoarele : -vol I-Morometii I,vol II-Delirul I ,vol.III-Delirul II(nescris), vol.IVMorometii II, vol V-Marele singuratic, vol.VI-nescris. In ciuda nerealizarilor aceasta structura este valabila si astazi relevand intentie sa de a scrie o cronica umana in traditia marilor scriitori ai lumii. 29212toy97yus2c In Imposibila intoarcere marturisea ca prototipul eroului din acest ciclu a fost chiar tatal sau si ca de la inceput a incercat sa se distanteze de proza taraneasca a lui Liviu Rebreanu si Mihail Sadoveanu, astfel xa omorurile si spanzuratorile (.), existente de altfel si in viata taranilor, nu si-au mai gasit loc si in lumea mea scaldata in lumina eterna a zilei de vara. Ilie Moromete, acest nou tip de taran roman, unic prin coplexitatea lui sufleteasca este prefigurat de Patanghel din nuvela O adunare linistita Matei Dimitriu dintr-un manuscris mai vechi de prin 1950. Volumul I a aparut in 1955 depasind reactia unor optuzitatii critice, iar volumul II a aparut in 1956, critica literara ferindu-se si de aceasta data sa puna publicul cititor in deplina cunostinta de cauza cu problematica de esenta abordata de Marin Preda. Roman de observatie lucida si patrunzatoare , de sinteza a stilului analitic si epic concentrat in Morometii ne infatiseaza in primul volum drama gospodariilor taranesti din campia dunareana in preajma Celui de Al Doilea Raboi Mondial cand timpul parea inca rabdator cu oamenii, drept dovada aproape un sfert din actiunea acestui roman desfasurandu-se intr-o zi de sambata seara cand morometii se intorc de la camp si pana duminica noaptea cand Polina*** fiica unui vecin mai bogat a lui Moromete, Tudor Balosu, fuge cu Birica, flacau sarac din sat. La un moment dat timpul isi pierde rabdarea si se prabuseste asupra oamenilor provocand schimbari de esenta. ou212t9297yuus In acest prim volum tehnica de constructie este cea dramatica in sensul ca scenele par decupate din viata personajelor si aceasta viziune scenica asigura totodata autenticitatea romanului. Dimpotriva in volumul al doilea tehnica de constructie este cea rezumativa in sensul ca sunt selectate evenimentele importante din viata personajelor, altele sunt eliminate si au loc numeroase intoarceri in timp. Ilie Moromete este capul unei familii numeroase avand alaturi de el pe Catrina, a doua lui sotie, pe Achim Nila si Paraschiv, fii sai mai mari din prima casatorie, pe Tita fiica din prima casatorie a Catrinei, pe Ilinca si Neculae, copii facuti cu Catrina.

Armonia acestei familii se clatina inca din primele scene, semnificativa fiind scena cinei, un adevarat ecou peste milenii al ceremonialului unei familii gentilice, pozitiile ocupate de acestia la masa sugerand o criza latenta a acestei numeroase familii. Din primavara si pana toamna tarziu, morometii serveau cina in tinda. Tatal ocupa pozitia cea mai inalta pe pragul dintre tinda si odaie. Fii cei mari, Paraschiv, Nila si Achim stateau inghesuiti pe praguldintre tinda si prispa de parca ar fi dorit sa plece undeva. In fata lor statea Catrina, Tita si Ilinca pe scaunele, iar Niculae statea direct pe pamant. Aceste pozitii exprima autoritatea paterna, atitudinea centrifuga a fiilor mai mari, opozitia dintre ei si mama lor vitreg, opozitia dintre frati si pozitia mai putin privilegiata a lui Niculae. Aceasta criza este provocata nu numai de disensiunile interioare existente in familie, ci si de pericolul real al vesnicelor datorii amanate. Oricum remarcam pentru prima data in literatura noastra prezenta unui taran care nu mai este preocupatde ideea de a avea pamant ci de aceea de a si-l pastra. Individualitatea lui Ilie Moromete este conturata in relatia cu familia (precum in scena intoarcerii de la camp) dar mai ales in relatia cu satul, scriitorul deruland de exemplu evenimentele obisnuite dintr-o zi de duminica, taierea salcamului, drumul spre fieraria lui Ocan cu secerile pe umar, adunarea din poiana lui Ocan, plata unor impozite, calusul si hora. Eroul este portretizat in miscare, iesind la drum, stand pe zanoaga sau mergand undeva spre mijlocul satului. El sesizeaza totdeauna elementul inedit, mai ales cel comic al existentei, gustul sau pentru contemplatii imbinandu-se perfect cu darul vorbirii si cu placerea de a vorbi. In scena discutiilor din poian lui Ocan el ni se dezvaluie ca un taran actor, dar si ca un observator si moralist. Mai intai trece pe la frizer(isi pregateste intrarea in scena), apoi vine in poiana lui Ocan(intra in scena) si sta de vorba mai intai cu Cocosila, protagonistul de pana atunci(probeaza ca din acest moment el va fi protagonistul). Rugat sa le citeasca stirea din ziar el lectureaza mai intai in gand(isi pregateste rolul) si apoi citeste cu voce tare(interpreteaza). Interpretarea lui este desavarsita pentru ca in final ascultatorii nici nu-l mai recunosc in chipul de lut pe care-l plamadise in momentele acelea, trabsfigurarea sa fiind deci totala. Din cealalta perspectiva el este intampinat cu simpatii , cyvantul sau are greutate si se bucura de ub prestigiu real si recunoscut, el este sociabil, inteligent, are ironii si uneori are spirit de observatie si fantezie si traieste intens bucuria contemplatiei. El poseda intr-un grad foarte inalt arta disimularii, este si o reactie defensiva, dar si o a doua natura a personajului, starnind reactii derutante. El o utilizeaza pentru a suprine partenerul de discutie, pentru a se distra pe seama prostiei, ingamfarii si limbajului sau pentru a se ascunde pe sine precum scena discutiri de la inceput cu Tudor Balosu. Citam in acest sens scena comediei pe care o joaca in fata agentilor fiscali : intra in curte, trece pe langa ei de parca nici n-ar fi existat, striga la un Paraschiv inexistent(era dus cu oile), la un Achim(era dus cu caii pe islaz), la un Nila, la Catrina(o stia dusa la biserica) si apoi se intoarce brusc spre ei si spune : N-am!. Se asaza pe prispa, le cere o tigara, Jupuitul ii taie o chitanta de 3000 de lei, o primeste, o contempla si iarasi le spune ca n-are de unde plati. Agentii il ameninta ca-i vor lua lucruri din casa, el le da voie, dar acolo se produce un adevarat razboi cu fetele din care acestea ies invingatoare, apoi vor sa-I ia caruta si din nou Moromete le permite numai s-o poata duce la primarie singuri. Apoi le sugereaza ca totusi ar putea sa le plateasca ceva, Jupuitul anuleaza chitanta initiala si ii taie alta de 1000 de lei pe care Moromete, de data aceasta o achita si apoi merge in sat si le povesteste tuturor cun I-a pacalit el pe agentii din sat cu 200 de lei. Pilduitoare este si scena de la seceris. Sosesc dis-de-dimineata in capul locului, fiecare isi ia cate o postatza in primire, numai el intra in lan, freaca cateva spice in palma pentru a incerca taria bobului, smulge apoi cateva manunchiuri de grau pentru legatura si deodata le spune tututror ca se duce mai incolo, avand ceva de facut si de fapt sta de vorba cu un batran pana spre pranz. Chemat la masa, nu intarzie de fel, vede tigaia cu fasole cu o pojghita deasupra si crede ca e rece si sleita si intinge in ea cu deznadejde, de frige, se inroseste si apoi intreaba inperturbabil si neutru de ce n-a fost incalzita fasolea, dar nu-I raspunde nimeni si, Nila, mancaul familiei, prinde de veste, ia un dumicat mare si scoate un urlet disperat. Moromete, contemplandu-l in tot acest

timp si intinzandui nevinovat bota cu apa pentru a se racori, considerand si de data aceasta ca la crezut ca fasolea este sleita. La fel de edificatoare este si scena discutiilor cu Tugurlan. Acesta trecuse pe la mai multe porti sa imprumute niste porumb, dar toti il refuzasera pentru ca ii injurase in poiana lui Ocan. Vazand ca Moromete il imprumuta se mira de acest fapt pentru ca il injurase si pe el, dar acesta ii raspundse la fel de imperturbabil :Nu, pe mine m-ai combatut. Aia e altceva. Atitudinea lui creeaza fenomenul de instrainare de o dureroasa intensitate mai ales in relatia lui cui cei 6 copii. Ii iubeste si le vrea binele, dar si cenzureaza orice induiosare ca in scena intoarcerii cu Niculae in brate, scuturat de friguro de la serbarea de premiere care este aproape patetica. O iluzie a sa este credinta in posibilitatea comunicarii. El crede ca este inteles, dar fii sai mai mari sunt animati de planuri mai realiste si atitudinea sa concilianta ramane fara rezultat. Pamantul inseamna pentru el demnitate sociala si umana, bucuria de a fi liber, sansa de a se gandi si la altceva(ziua de maine) si posibilitatea de a privi viata nu ca pe un spectacol si ca pe un secret descifrat. Drama lui este o drama a contemplativitatii dar si a actiunii in sensul iluziei sale despre modul traditional de existenta a taranimii in contrast cu spiritul epocii marcate de puterea banului care transforma totul, inclusiv productia taraneasca intr-o marfa desi va intelege drana abia spre final in urma unei tragice experiente si mutenia in care aluneca devine expresia acestei crize. Prin imaginea satului in care se intersecteaza si alte destine taranesti, Marin Preda potenteaza dar si relativizeaza drama eroului sau. In volumul al II-lea actiunea este plasata in doua momente temporale succesive : reforma agrara din 1945 cu prefacerile pe care le aduce si procesul de colectivizare a agriculturii hotarat in urma plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist din 3-5-III 1959. Conflictul principal este de natura filozofica si are loc intre mantalitatea taranilor de a-si lucra singuri pamantul si mentalitatea colectivista, izbanda fiind a celei din urma insa nu fara sacrificii si violente, dar pentru o perioada destul de indelungata. Chiar din primul capitol constatam lipsa de glorie a lui Ilie Moromete datorita unor hotarari pe care le ia si care il coboara in ochii familiei : ii interzice lui Niculae sa mai frecventeze scoala pe motiv, ca nu-I aduce nici un beneficiu, continua sa nu treaca pamantul si casa pe numelecatrineicare-l paraseste si le promite celor trei de la Bucuresti totul pentru a se intoarce in sat. Autoritatea lui scade si in fata satului pentru ca vechii prieteni l-au parasit sau au murit iar cei noi sunt medriocrii. Pe scena satului apar forte necunoscute : Bila, Isosica, Zdroncan, Manta-Rosie, Plotoaga, Adam Fantana, Oaua*bei, etc. Se naste o politica noua iar discutiile lui contradictorii cu Niculae semnifica deci confruntarea a doua conceptii, a doua civilizatii. Secventa in care sapa un sant in jurul unei sire de paie pentru scurgerea apei de ploaie sugereaza disperarea fara margini a taranului care nu se impaca cu gandul ca rostul sau a fost gresit si ca trebuie sa dispara. Toate acestea exprima maretia dar si mizeria lui, iar criza lui Ilie Moromete este plasata in termeni de constiinta. Tacerea, insingurarea si moartea lenta sunt exprimate in paralel cu asezarea mai temeinica a noilor randuieli ale vietii taranesti dar fara Ilie Moromete. Doar trufia ii mai ramane spunand doctorului pe patul de moarte : Domnule eu totdeauna am dus o viata independenta!. Moartea lui inseamna moartea taranimii traditionale, patriarhale, anuntata chiar din primele secvente ale romanului, din scena taierii salcamului intr-o zi de duminica in zori cand din cimitirul aflat in apropiere se auzeau bocete. Deci romanul Morometii este o adevarata epopee a satului romanesc surprins intr-o perioada de criza a istoriei sale, transformat radical cu institutiile, moravurile si personajele lui caracteristice. Ilie Moromete este personaj experimental pentru ca moartea lui inseamna moartea unei lumi si renasterea alteia noi, dar este si un personaj monumental prin profunzimea spiritualitati sale. A.Iugoci il considera un personaj arhetipal pentru ca toate celelalte personaje din lumea satului

deriva din substanta lui. In romanul Morometii deosebim 2 tipuri de realitati : o realitate interioara structurata din psihologia personajelor care confera romanului adevarata valoare, si o realitate exterioara care ne ofera impresia de roman monografic. In primul volum satul este surprins intr-o perioada de iluzorie stabilitate cand traiul este cu adevarat usor doar pentru familii instarite(Aristide, Crasnac, Cotelici, Balosu) dar nici peste masura de greu pentru ceilalti. Pe tarani ii apasa impozitele, fonciirea si datoriile la banci, care pentru o vreme sunt inca insuprtabile. Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua biserici si cu o scoala avand 450 de elevi inscrisi si 7 invatatori dar invatatura nu se bucura inca de consideratie. Casele celor bogati sunt mari cu multe odai, ale celorlalti au doar una sau doua odai, o tinda sau o prispa, iar Maria moromete, soria lui Ilie Moromete locuieste chiar intr-o cocioaba. In casa au o masuta joasa,rotunda, scaunele si paturi, iar in gospadariile mai instarite au o lada cu vilinte, covoare si ceva bani la fund ascunsi in chichita lazii. Unelte : plug, caruta, ralita, cai, oi, pasari si neaparat un caine. Curtea nu este obligatoriu imprejmuita cu gard si atunci cand exista poarta poate lipsi. Indizerabilii sotului sunt jandarmii, agentii fiscali si rudele incomode. In ambele volume sunt date caracteristice, fundamentale : secerisul, treieratul, sunt surprinse apoi obiceiuri si traditii la fel de importante : inmormantarea, parastasul, spalatul picioarelor de Rusalii, calusul, bobicul, intalnirile nocturne ale tinerilor tarani la hora, atitudinile curente ale sotilor in familie, etc. Inmormantarea lui Ilie Moromete reprezinta tot ce sa scris mai tulburator in literatura noastra despre inmormantarea unui barbat. Arta narativa il impune pe Marin Preda ca pe unul dintre cei mai mari si mai originali scriitori romani, iar stilul sau presupune doua calitati fundamentale : sobrietatea si limpizimea. Analiza fragmentului in care el sapa celebrul sant in jurul unei sire de paie ne releva frecventa verbelor verbelor care probeaza caracterul narativ al stilului, jocul subtil de revelatii temporale(verbele utilizate la cele mai diverse moduri si timpuri) pentru individualizarea si identificarea mai multor actiuni simultane si prezenta a trei gerunzii in finalul acestui fragment prin care Ilie Moromete este plasat intr-o actiune fara durata adica intr-un plan etern. In ambele volume intalnim 3 planuri de expresii : al naratorului(stilul direct), al transcrierii vorbirii personajelor(stilul indirect) si al vorbirii directe a personajelor(stilul indirect liber), ultimele doua planuri conferind oralitate stilului sau. Prezenta mai multor subordonate in frazele construite de el ne indica o gandire de tip analitic dispusa sa epuizeze toate nuantele. Im primul volum cele trei planuri de expresii se imbina prin procedee gramaticale, predominand stilul indirect liber, iar in al doilea volum predomina stilul direct in care se topesc celelalte forme de exprimare. Alte procedee utilizate de Marin Preda sunt : viziunea scenica, dialogul, vorbirea aluziva, ironia, parafraza neologistica, micro eseul analitic, pauzele si diferentele de ritm, comicul si tragicul. In concluzie prin universul rural autonom, prin noul tip de taran complicat, complex si arhetipal, prin dimensiunea psihologica a prozei taranesti si prin stilul sau original , marin Preda a realizat o adevarata epopee a vieti taranesti din Romania intr-o perioada istorica tragica din viata poporului nostru, comtribuind la consolidarea orientarii realiste a prozei noastre contemporane.