Violenta n mediul scolar

Violenta este una din marile probleme ale lumii contemporane. Presa scrisa sau audiovizuala informeaza n permanenta cu privire la manifestarile diverse ale acestui fenomen. De la formele cale mai agresive, precum razboaie ori crime terifiante, batai, violuri, furturi, distrugeri de bunuri, si pna la cele mai putin socante cum ar fi violentele verbale, toate acestea sustinute de o abundenta de imagini violente, se prezinta zilnic n fata ochilor nostri. n acest context, aparitia diferitelor forme de violenta n mediul scolar pare aproape o fatalitate si devine, adesea un lucru obisnuit, cu care semenii coexista fara m 15115p152p ;car a se mai sesiza asupra pericolului. Termenul de violenta vine de la latinescul "vis" care nseamna "forta" si care trimite la ideea de putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, adica a fortei asupra altuia. Eric Debarbieux , specialist n problema violentei n mediul scolar, ofera o definitie prin care este surprins ansamblul fenomenului violentei: "Violenta este dezorganizarea brutala sau continua a unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii, ce poate fi fizica, psihica sau materiala. Aceasta dezorganizare poate sa opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, nsa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau." Y. A. Michaud ncearca o definire mai subtila a violentei pornind de la trei categorii de factori: "Exista violenta, ntr-o situatie de interactiune, unul sau mai multi actori actioneaza de o maniera directa sau indirecta, masata sau distribuita, aducnd prejudicii altora n grade variabile, fie n integritatea lor fizica, fie n integritatea lor morala, fie n posesiunile lor, fie n participarile lor simbolice si culturale." Sunt identificate trei elemente care surprind ntelesul acestui concept: violenta este o situatie de interactiune (implicnd unul sau mai multi actori),

 este o actiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale), aceste prejudicii se manifesta prin diferite modalitati (directe sau indirecte). Istoric si cultural violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale, juridice si politice ale societatii n care se manifesta. Violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de context, iar calificarea unui fapt ca fiind violent depinde de conventiile sociale n vigoare la momentul respectiv. Astfel multa vreme corectia fizica pe care parintii o aplicau copiilor era considerata un lucru firesc, ce face parte din actul educational. De asemenea sunt populatii, comunitati care aproape ca nu cunosc violenta, n timp ce altele se manifesta destul de violent. J. C. Chesnais subliniaza faptul ca violenta este schimbatoare, adesea insesizabila si identifica trei tipuri de violenta pe care le imagineaza n trei cercuri concentrice: a)- violenta fizica este nucleul dur al violentei, n care sunt incluse faptele cele mai grave: omorurile voluntare sau tentativele de omor, violurile, loviturile si ranirile voluntare grave, furturile cu mna armata sau cu uz de violenta, vatamarile corporale, tlhariile. Cu privire la acest tip de violenta Chesnais subliniaza ca "violenta fizica este singura violenta masurabila si incontestabila. Este un prejudiciu direct, corporal, contra persoanelor. Ea are un triplu caracter: brutal, exterior si dureros. Ceea ce o de fineste este utilizarea materiala a fortei" b)-violenta economica este aceea care afecteaza bunurile materiale (distrugeri degradari de bunuri). Chesnais crede ca ea nu poate fi cu adevarat calificata drept violenta deoarece "violenta este esentialmente un prejudiciu adus autonomiei fizice a unei persoane" c)- violenta morala (sau simbolica) este o constructie intelectuala ce trimita la conceptul de autoritate, la modul n care se exercita raporturile n dominatie. Din punct de vedere al lui Chesnais, pentru care violenta adevarata este doar violenta fizica, a vorbi de violenta morala este "un abuz de limbaj propriu unor intelectuali occidentali,

prea confortabil instalati n viata, pentru a cunoaste lumea obscura a mizeriei si a crimei" scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, de formare a competentelor cognitive, de ntelegere a sensului vietii si a lumii care ne nconjoara, de ntelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi nsine. Misiunea scolii nu este doar ce a pregatii forta de munca, ea trebuie sa profileze caractere, sa-I educe tnarului placerea de a nvata, dorinta de a reusi si a face fata schimbarilor de pe piata muncii. Atunci cnd vorbim despre violenta scolara nu putem sa ne limitam doar la actele de violenta care cad sub incidenta legii. Violenta scolara este un fenomen mult mai larg, ce trebuie evaluat cu ajutorul altor indici. Astfel Jacques Pain prezinta doua tipuri de violenta n mediul scolar: violentele obiective, care sunt de ordinul penalului (crime si delicte) si asupra carora se poate interveni frontal, violentele subiective, care sunt violente mai subtile, de atitudine, si care afecteaza climatul scolar.

Sunt incluse aici atitudinile ostile, dispretul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politete, absentele de la ore, refuzul de a raspunde la ore si de a participa la activitati sau ceea ce unii autori numesc atitudini antiscolare. O forma de violenta extrem de raspndita n mediile scolare este violenta verbala. Violenta verbala nu este perceputa n aceeasi maniera de elevi si de profesori. Astfel elevii o minimalizeaza n timp ce profesorii o supraevalueaza. Violenta scolara trebuie determinata lund n calcul contextul si cultura scolara. Profesorii dintr-o scoala pot propune grile de lectura a violentei n functie de referintele lor culturale, dar si de normele interne de functionare a institutiei scolare. Violenta perturba grav mediul scolar, ea conduce la o deteriorare a climatului n scoala, afecteaza raporturile elev-elev si elev-profesor si genereaza

sentimente de insecuritate, de teama, de angoasa, care influenteaza negativ dezvoltarea normala a elevului. Exista o mare diversitate a formelor de violenta ce se manifesta n mediul scolar: de la violenta verbala (injurii, amenintari, jigniri) la violentele fizice (lovituri, ncaierari), degradari ale bunurilor (scris pe pereti, geamuri sparte, mobilier deteriorat), refuzul de a lucra, absenteism, perturbarea cursurilor si pna la furturi, agresiuni cu arme, violente sexuale, consum de droguri. Este feresc ca n astfel de conditii unii elevi sa se simta amenintati si chiar terorizati de ideea de a merge la scoala. Pentru a surprinde aceste dimensiuni ale violentei scolare Eric Debarbieux a procedat la masurarea ambiantei scolare. El analizeaza violenta scolara nu din perspectiva faptelor violente, ci din perspectiva climatului general al scolii, a relatiilor elevi-profesori, elev-elev, a sentimentelor pe care elevii le nutresc fata de propria scoala, a imaginii elevilor privind prestigiul scolii, dar si al catrierului n care este plasata scoala. Astfel scoala nu este lumea delictelor ci mai ales a incivilitatilor, a dezorganizarii lumii scolare, incivilitati care explica dificultatile scolare actuale mai mult dect violentele delictuale. De asemenea ele releva o criza interna a institutiilor scolare si un veritabil conflict, o ruptura ntre lumea elevilor si cea a profesorilor. Cauzele violentei n mediul scolar Violenta scolara este asociata n general cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo unde saracia este la ea acasa. De aceea atunci cnd se vorbeste despre violenta n scoala, se considera drept surse favorizante factori exteriori scolii: mediul familial, mediul social, precum si factori ce tin de individ, de personalitatea lui. Mediul familial prezinta cea mai importanta sursa a agresivitatii elevilor. Multi dintre copiii care prezinta un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienta divortului parintilor si traiesc n familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat si de criza locurilor de munca, de somajul cu cere se confrunta foarte multi parinti.

Parintii sunt confruntati cu foarte multe dificultati materiale dar si psihologice, pentru ca au sentimentul devalorizarii, al esecului. n aceste conditii ei nu mai sunt sau sunt foarte putin disponibili pentru copiilor. Pe acest fundal apar noi probleme familiale foarte grave care i afecteaza profund pe copii: violenta infantila, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenta la care se adauga si importante carente educationale - lipsa de dialog, de afectiune, inconstanta n cerintele formulate fata de copil (treceri de la o extrema la alta, de la o permisivitate exagerata la restrictii foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sanctionare a copilului. Sunt si parinti care privilegiaza n mod exagerat relatia afectiva n detrimentul rolului educational pe care trebuie sa l aiba n raporturile cu copii lor: nu le impun nici un fel de interdictii, de reguli, emit putine exigente si cauta sa evite conflictele. Aceasta absenta cvasitotala a constrngerilor (n afara scoli) l va determina pe elev sa adopte n scoala comportamente de refuz a exigentelor profesorilor. Mediul social contine si el numeroase surse de influenta de natura sa induca, sa stimuleze si sa ntretina violenta scolara: situatia economica, slabiciunea mecanismelor de control social, inegalitatile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfunctionalitati la nivelul factorilor responsabili cu educatia tinerilor, lipsa de cooperare a institutiilor implicate n educatie. Trasaturile de personalitate ale elevului sunt si ele ntr-o strnsa corelatie cu comportamentele violente, trasaturi individuale la care se adauga si problemele specifice vrstei adolescentei. Adolescenta este o perioada de profunde transformari att pe plan fizic, psihic ct si social. Transformarile fizice care ncep la pubertate sunt adesea foarte brutale si adolescentii le traiesc ca pe o veritabila metamorfoza, transformari ce pot determina o atitudine de retragere n raport cu anturajul, timiditate, sentimente de jena, refuzul de a comunica. O caracteristica importanta este relatia pe care adolescentul o stabileste cu propriul corp, acesta fiind suportul privilegiat al exprimarii personalitatii, si n aceste conditii asistam la excese n privinta vestimentatiei, coafurii, machiajului. "Look "-ul apare ca o modalitate de afirmare, de impunere a personalitatii dar si o carapace sub care se ascund multe nelinisti si temeri.

Emotiile se manifesta n perioada adolescentei cu o dinamica accentuata astfel acum adolescentul este fericit, se simte bine n pielea sa si cteva ore mai trziu este trist, deprimat, descurajat. Adeseori el oscileaza ntre sentimentul de forta, de putere si sentimentul de ndoiala, de descurajare, de scadere a stimei de sine. Pentru a se apara de aceste emotii, adolescentii dezvolta reactii de provocare, de agresivitate, de opozitie fata de parinti si profesori. n aceasta perioada att de dificila dialogul parinti-copii si profesor-elev este absolut necesar. Adolescentul doreste sa fie nteles, are nevoie de dragoste, de securitate afectiva dar nsa de cele mai multa ori el nu recunoaste si nu exprima acest lucru. A lupta contra violentelor scolare nseamna a ameliora calitatea relatiilor si a comunicarii ntre toate persoanele angrenate n sistemul educational. Fenomenul violentei scolare este extrem de complex iar la originea lui se afla o multitudine de factori. scoala nsasi poate reprezenta o sursa a unor forme de violenta scolara, lucru ce trebuie luat n considerare n conceperea diferitelor programe de prevenire si stapnire a violentei. scoala este un loc unde elevii se instruiesc, nvata, dar este si un loc unde se stabilesc relatii, se promoveaza modele, valori, se creeaza conditii pentru dezvoltarea cognitiva, afectiva si morala a copilului Actul predarii-nvatarii este un proces relational pe care unii autori l denumesc "managementul clasei scolare". W. Weber defineste managementul clasei drept "setul de activitati prin intermediul carora profesorul promoveaza comportamentul adecvat al elevului si elimina comportamentul inadecvat, dezvolta relatii personale bune si un climat socioemotional n clasa, stabileste si mentine o organizare eficienta si productiva a clasei" Comportamentele violente ale elevului si pot avea originea si ntr-un management defectuos al clasei scolare, mai exact ntr-o

lipsa de adaptare a practicilor educationale la o populatie scolara considerabil schimbata. Prima dorinta a formatorului este aceea de a exercita o putere, astfel profesorul poate influenta negativ relatia cu elevul, deoarece va cauta sa-l mentina pe acesta ntr-o situatie de dependenta, de subordonare neconditionata. Pentru aceasta profesorul poate recurge la diferita modalitati de coercitie, descurajnd astfel formarea unor personalitati autonome, independente. Unii profesori adopta o atitudine de ignorare dispretuitoare a elevilor, corelata cu tendinta de evaluare a lor n termeni constant negativi si depreciativi. Astfel ca, multi elevi sufera ca urmare a acestor judecati negative ale profesorului, pentru ca ele ntaresc propriul sentiment de ndoiala, de descurajare, de lipsa de ncredere n propriile forte. Acest dispret, o data interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecinte n plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lectie, indiferenta sau chiar dimpotriva perturbarea lectiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare, violente. De multe ori n mod inconstient, profesorul introduce diferentieri ntre elevi n functie de performanta atinsa: acorda mai putin timp elevilor cu realizari mai modeste (la acorda mai putina atentie si intra mai rar n relatie cu ei, evita sa utilizeze cele mai potrivite metode de instruire deoarece acestea necesita mai mult timp), are mai putina rabdare cu acesti elevi (prefera sa le ofere chiar el raspunsul sau numeste pe unul dintre elevii buni, i solicita mai rar sa raspunda), ignora elevii cu realizari mai modeste (le repartizeaza locuri mai ndepartate de traseul sau obisnuit prin clasa, nu accepta si nu utilizeaza ideile lor), le acorda mai putin interes (se poarta mai putin prietenos cu ei, le zmbeste mai rar, stabileste mai rar contactul de priviri

cu ei, le acorda mai putini indici nonverbali de sprijin, atentie si ntelegere), discrimineaza elevii cu realizari mai modeste (i premiaza mai rar pentru succesele obtinute si i critica mai des pentru esecuri, le noteaza si le administreaza n mod diferit testele si temele)

Aceasta atitudine a profesorului poate determina din partea elevilor sustragerea de activitatile scolare, indiferenta fata de ceea ce se ntmpla n clasa, absenteismul, refuzul de a-si face temele, violente verbale fata de colegi si chiar fata de profesori, comportamente agresive. Esecul scolar este un factor de risc important n privinta cresterii violentei scolare. Astfel sentimentul de esec interiorizat antreneaza sechele psihologice profunde si durabile ce se exprima adesea prin comportamente violente. Elevul aflat n situatia de esec si care este pus de nenumarate ori n fata unor sarcini de nvatare pa care nu le poate rezolva traieste o angoasa profunda. Elevul sufera ca si-a deceptionat parintii si profesorii, pentru ca este dispretuit de colegi, si pierde stima de sine, ncrederea n capacitatea de a reusi chiar si n domeniile n care nu se afla n situatii de esec. Acesta este momentul propice pentru aparitia conduitelor violente care se traduc prin: depresie, spirit de revansa si revalorizare, manifestari de provocare, dispret reorientat catre altii si lipsa de interes fata de viata n general. n acest context esecul scolar devine foarte repede sinonim cu esecul n viata. Prevenirea si stapnirea violentei n mediul scolar scoala poate juca un rol important n prevenirea violentei scolare. si aceasta nu numai n conditiile n care sursele violentelor sunt n mediul scolar ci si n situatia n care sursele se afla n exteriorul scolii. Exista trei tipuri de preventie pe care le poate desfasura scoala si care se completeaza reciproc:

1. o preventie primara , care se refera la dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecarui elev, exprimarea ncrederii n capacitatea lui de a reusi, valorizarea efortului elevului, 2. o preventie secundara, ce pleaca de la faptul ca scoala reprezinta un post de observatie privilegiat al dezvoltarii intelectuale si afective a elevului, iar profesorul printr-o observare atenta a acestuia, poate repera efectele unor violente la care elevul a fost supus n afara mediului scolar. Semnalnd cazul respectivilor elevi profesionistilor (psihologul scolar si asistentul social) si autoritatilor competente, pot fi luate masuri de protectie si de ajutor care sa nlature cauzele abuzurilor si reducerea tulburarilor somatice, psihice si comportamentale induse prin violenta. 3. o preventie tertiara are n vedere sprijinul direct adus elevilor ce manifesta comportamente violente. Mentionarea unor asteptari pozitive fata de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenenta comunitara, exprimarea preocuparii fata de situatia pe care o au si integrarea lor n activitatile grupului sunt factori de protectie ce pot fi exercitati n cadrul institutiei scolare, putndu-se astfel mpiedica cronicizarea tulburarilor provocate de violenta. n conditiile unui mediu familial instabil, conflictual, tensionat scoala poate reprezenta pentru elev o a doua sansa. Elevul si exprima adesea dificultatile sale prin agresivitate, provocare, violenta verbala iar profesorii trebuie sa ncerce sa afla ce se ascunde n spatele unor astfel de comportamente, care sunt motivele reale ale violentei. Uneori elevul nu este dect un tnar n suferinta, marcat de esecuri scolare care i afecteaza ncrederea n sine. Toate acestea se asociaza uneori cu un climat familial tensionat, conflictual. Un astfel de elev care, prin acte violente, ncearca sa atraga atentia asupra lui are o nevoie fundamentala de stima, de recunoastere din partea celorlalti. El si exprima astfel nevoia de a intra n relatie cu profesorul ntr-o maniera diferita, mai valorizanta. n aceasta situatie profesorul trebuie sa aiba o privire pozitiva asupra elevilor respectivi, sa-i

ncurajeze, sa le stimuleze eforturile att pa plan comportamental, ct si pe cel al activitatii de nvatare, fara sa astepte pentru aceasta rezultate spectaculoase. Elevii trebuie ajutati sa-si nvinga sentimentele de inferioritate, de neputinta si sa capete ncredere n propriile capacitati, n aptitudinile lor, sa-si modifice propria imagine. Profesorul are sarcina de a planifica n asa fel activitatile nct fiecare elev sa poata face ceva si sa aiba succes. Climatul scolar reprezinta un factor important pentru integrarea elevului si pentru stabilirea relatiilor profesor-elev. Clasa scolara este un loc de recunoastere mutuala, de solidaritate si schimburi. Pentru ca o clasa sa functioneze ca un grup profesorul trebuie sa creeze suficiente ocazii prin care elevii sa se cunoasca mai bine, sa se descopere, sa vorbeasca despre aspiratiile lor. Profesorul trebuie sa favorizeze comunicarea ntre elevi, organiznd pentru ei activitati n grupuri mici, ajutorarea elevilor mai slabi de catre cei buni si chiar exercitii speciale de comunicare, care sa vizeze dezvoltarea aptitudinii de a comunica. Clasa este o microsocietate a carei functionare necesita stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toti membrii grupului scolar. Respectarea regulilor este o conditie a socializarii, care nseamna a nvata sa traiasca mpreuna n relatii de respect reciproc, excluznd violenta. Regulile scolare vizeaza tinuta, efectuarea temelor, prezenta la cursuri, dar sunt si reguli de civilitate care au n vedere limbajul folosit, modalitatile de adresare, respectul fata de celalalt, pastrarea bunurilor scolare, toleranta, solidaritatea, ntr-un cuvnt maniera de a te comporta astfel nct viata n colectivitate sa fie ct mai agreabila. Profesorul trebuie sa negocieze aceasta lista de reguli nca de la primele ntlniri cu elevii si sa-i antreneze pe acestia n elaborarea regulilor, fiind stiut faptul ca ei accepta mai usor regulile al caror sens este transparent. De cte ori un elev manifesta un comportament de opozitie, de refuz al lucrului n clasa sau are o atitudine provocatoare si insolenta, profesorul trebuie sa i propuna un dialog, o discutie n afara orelor de

curs. Aceasta discutie ntre patru ochi cu elevul nseamna a schimbare de climat, de situatie ce l poate determina pe elev sa reflecteze si sa-si reconstruiasca unele atitudini si comportamente. Foarte importante sunt atitudinile profesorului n cursul discutiei cu elevul. Psihologul american G. H. Porter identifica sase atitudini posibile n cadrul unui dialog. Unele favorizeaza dialogul si clarificarea problemei iar altele blocheaza dialogul si nu permit un ajutor real pentru elev. Aceste atitudini sunt: 1. atitudinea de evaluare, care implica o judecata a faptelor si gesturilor elevului prin raportare la norme si valori. 2. atitudinea de interpretare, care apare atunci cnd profesorul propune o explicatie la ceea ce spune elevul, uneori aceasta interpretare poate fi deformata sau tendentioasa. 3. atitudinea de decizie, apare atunci cnd profesorul propune solutii imediate si decide n locul elevului, atitudine ce poate antrena din partea elevului un acord de principiu, fara a obtine adeziunea elevului si fara a-i oferi ocazia de a gasi el solutii. 4. atitudinea de ancheta, se manifesta atunci cnd profesorul bombardeaza elevul cu o serie de ntrebari pentru a obtine informatiile detaliate aspra problemei n cauza, atitudine ce este perceputa ca un interogatoriu si nu da elevului posibilitatea sa raspunda. 5. atitudinea de suport, de sustinere, urmareste ncurajarea elevului pentru a depasi situatia dificila pe care o traverseaza. 6. atitudinea de comprehensiune, reflecta efortul profesorului de a asculta elevul si de a-intelege problema fara a-l judeca. Profesorul trebuie sa fie atent nu numai la cuvinte, la faptele expuse ci mai ales la atitudini, la sentimentele exprimate, la persoana elevului n totalitatea sa. Uneori clasa scolara se prezinta ca un spatiu de confruntare si de conflict profesori-elevi si elevi-elevi. Pentru a face fata unei astfel de situatii de conflict se recomanda urmatoarele strategii:

 strategii de evitare, prin care profesorul ignora momentan criza creata n sala de clasa si continua cursul ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Daca problema este minora, strategia poate fi eficienta, nsa daca problema este majora conflictul risca sa reapara chiar cu o amploare mai mare. strategii de diminuare(moderare), se folosesc atunci cnd profesorul, din dorinta de a evita confruntarea, minimalizeaza dezacordul cu elevii. Profesorul amna luarea unor decizii, abordeaza probleme colaterale, evita sa ia o pozitie ferma. strategii de putere (de coercitie), apar cnd profesorul recurge la puterea sa si la diferite mijloace de constrngere (amenintarea, scaderea notei, pedeapsa) pentru a regla conflictul. O astfel de strategie poate fi eficienta pe termen scurt pentru ca ataca simptomele si nu cauzele problemei, nsa problema risca sa reapara sub alta forma. Elevii pot sa se considere victime si sa se revolte din nou. strategii de compromis, apare cnd profesorul recurge la concesii, la promisiuni pentru a face fata situatiei, cauzele conflictului nu sunt abordate, iar modalitatea aceasta poate constitui un precedent la care elevii pot recurge n repetate rnduri. strategii de rezolvare negociata a problemei. Aceasta presupune respectul mutual si dorinta de cooperare. Avantajele negocierii sunt: ataca cauzele problemei, tine cont de interesele si nevoile fiecaruia, favorizeaza participarea si angajarea reciproca pentru a ajunge la solutii acceptabile pentru ambele parti. Nu ntotdeauna profesorul reuseste sa rezolve problemele de comportament ale elevilor, situatiile conflictuale din sala de clasa prin intermediul mijloacelor prezentate si atunci se impune lucrul in echipe pedagogice care sa includa mai multa persoane: profesorul diriginte, profesori ai clasei, parinti, medicul scolar, psihologi si pedagogi. Din rndurile familiilor violente provin cei mai multi copii analfabeti sau cu abandon scolar.