PSIHODIAGNOSTIC: PROBLEME INTRODUCTIVE Plan: 1. Psihohodiagnostic – ştiinţă şi activitate practică; 2. Domenii de aplicare a psihodiagnosticului. 1.

Psihohodiagnostic – ştiinţă şi activitate practică Principala activitate a profesiunii de psiholog clinician, conform unei reviste de specialitate, o constituie evaluarea şi psihodiagnoza, activităţi care deţin cea mai mare pondere – 50 % (Ionescu, G., 1985, p. 51). Psihodiagnoza oferă o cunoaştere de adâncime asupra fiinţei umane, pe care se pot fundamenta ulterior consilierea, psihoterapia sau ghidarea vocaţională. În Dicţionarul encilcopedic de psihologie din 1997, coordonat de Ursula Şchiopu, reţinem definiţia termenului “diagnoza psihică se referă la omul viu şi concret şi constă dintr-o cunoaştere complexă a acestuia prin tehnici psihologice, aplicate conform unei strategii, ce permit colectări de informaţii organizate privind persoana dată” (op. cit., p. 542). Psihodiagnosticul are o dublă semnificaţie: disciplină teroretică şi domeniu practic. Ca disciplină teroretică, psihodiagnosticul studiază legităţile elaborării metodelor de recunoaştere, depistare şi măsurare a particularităţilor psihologice ale persoanei. Aceasta include: ♦ Construirea probelor; ♦ Definirea cerinţelor vizavi de acestea; ♦ Elaborarea regulilor de desfăşurare a examenului psihodiagnostic; ♦ Determinarea modalităţilor de prelucrare şi interpretare rezultatelor; ♦ Definirea valorii şi limitelor diverselor probe. Această parte presupune 3 abordări: 1. Abordarea obiectivă – diagnosticul se realizează pe baza succesului şi particularităţii realizării activităţii (teste de inteligenţă şi teste de personalitate). 2. Abordarea subiectivă - diagnosticul se realizează pe baza informaţiei despre sine comunicată de subiect (chestionarele). 3. Abordarea proiectivă - diagnosticul se realizează pe baza analizei interacţiunii cu stimulii externi neutri, care devin obiect al proiecţiei (metode proiective). Ca disciplină practică – presupune activitatea concretă de examinare a subiectului şi de formulare a psihodiagnosticului. Sunt incluse 3 etape: 1. Acumularea datelor 2. Prelucrarea şi interpretarea datelor – calitativă şi cantitativă. 3. Formlarea deciziei. Examinarea psihologică se finalizează cu elaborarea unui program de acţiuni de recuperare. 1.2. Marile domenii ale psihodiagnosticului Prima arie în care s-a produs dezvoltarea şi utilizarea testelor mentale a fost câmpul educaţional, şcoala, prin bateria creată şi publicată de Binet şi Simon în 1905, şcoala rămânînd în continuare marele beneficiar al psihodiagnozei. Utilizarea acesteia pe terenul educaţiei are funcţii complexe: • Depistarea copiilor cu o subdotare intelectuală (debilitate mintală, intelect de limită), sau cu alte caracteristici neuropsihiatrice, pentru a li se crea condiţii favorabile de tratament psihopedagogic diferenţiat, prin şcoli speciale sau prin integrare în învăţământul de masă. • Depistarea supradotaţilor, pentru instituirea unei pedagogii a excelenţei (curriculum diferenţiat). • Diagnosticarea problemelor de învăţare şi a celor comportamentale (de conduită), pentru a stabili programe educaţionale adecvate (“educaţia pe măsură”). • Selecţia educaţională prin teste standardizate la colegii sau universităţi.

doxolgia sau docimastica) este cel al evaluării. aptitudini. Credem că zona celei mai vaste şi mai fructuoase întâlniri dintre ştinţa testelor (psihometria) şi ştiinţa examinării (docimologia. care trebuie: • Să evalueze forţa de muncă. determinarea nevoilor de educaţie.• Testele educaţionale (docimologice sau de cunoştinţe). fie pentru a detecta cunoaşterea minimă prin posesia căreia se poate face o certificare a educaţiei primite într-un ciclu sau tip de şcoală.) ci un specialist care acumulează o experienţă preţioasă în prevenţie şi în terapie. orientarea şcolară şi profesională. este locul unde testarea psihologică şi cea educaţională se întâlnesc. cea de consiliere. • În aprecierea dezordinilor neurologice sau psihiatrice. • În diagnoza şi recuperarea problemelor aduse de involuţie. cit.). asocial. valori. p. În toate aceste domenii s-a conturat o zonă de elecţie a muncii psihologului. făcând din psiholog nu numai un om care aplică teste (de inteligenţă. . oriunde intervine o disfuncţie. sau acolo unde ea încă nici nu există. • Să ofere criterii valide de promovare şi să ajute la construirea carierei. ci şi pe cea maximală. memorie. op. pentru o tot mai mare diversitate de situaţii. • În investigarea dezordinilor de personalitate. Prin intermediul psihodiagnosticului şcolar se poate asigura personalizarea învăţământului şi tratarea diferenţiată a elevilor. Cum ar putea fi acest copil mai puţin conflictual în grup? Ce carieră ar fi cea mai potrivită pentru persoana X? Ce activităţi i s-ar putea recomanda după pensionare lui Y. calculul indicelui de deteriorare. de exemplu) de a avea un al doilea copil cu aceeaşi afecţiune (sfat genetic)? Domeniul muncii oferă un câmp de acţiune imens psihodiagnosticianului. Domeniul sănătăţii. pentru a face o selecţie în doneniul profesiunilor. • În comportamentul deviant. pentru a verifica fie gradul de atingere al obiectivelor operaţionale. Chiar randamentul şcolar. note sau medii şcolare. portul de armă etc. a stărilor reactiv-anxioase. pentru a face posibilă nu numai personalitatea optimală. controlul şi autocontrolul procesului educativ.. determinarea potenţialului de învăţare şi promovarea metodelor de diagnostic formativ. presupune o sinteză între funcţia de psihometrician a psihologului clinician şi cea de diagnostician. ca raport dintre aptitudinile. • Să prevină fluctuaţia forţei de muncă şi accidentele de muncă. • În expertizarea capacităţii de muncă sau a deficienţelor de intelect pentru acordarea certificatelor de persoană handicapată. unde contribuţia lui rămâne “esenţială şi fundametală” (Ionescu. Este domeniul în care funcţia diagnostică şi cea prognostică sau recuperatorie se întâlnesc plenar. fie pentru a face un diagnostic –local. pentru a preveni un infarct? Dar diabeticul sau hemofilicul – ce şanse au să coabiteze cu aceste boli cronice? Sau ce risc există pentru un cuplu care are un copil cu o boală genetică (sindrom Down. şi cel al sănătăţii mintale în special. ca şi în recuperarea unor funcţii mintale pierdute total sau parţial. cu cea de psihoterapeut şi de cercetător. radiografierea grupului şi a dinamicii sale etc. Psihologul clinician intervine diagnostic şi terapeutic în: • Aprecierea normalităţii/anormalităţii dezvoltării neuropsihice a copilului şi adolescentului (clinica pediatrică). în general. selecţia elevilor pentru programe speciale. a tentativelor de suicid sau a stărilor de criză. regional sau naţional – al învăţământului însuşi ca sistem. sau de patologia asociată îmbătrânirii. interesele elevului şi gradul de acoperire al obiectivelor operaţionale. antisocial sau delictual. 55). exprimate prin calificative. pentru a se potrivi cu structura sa cognitivă şi cu interesele sale? Cum ar putea depăşi solicitările prea stresante o personalitate de tip A. interese etc. • Să avizeze periodic activităţile cu risc (lucrul la înălţime. personalitate. surprinderea elementelor motivaţional-afective legate de învăţare. a sfatului avizat. • În pervertirea instinctelor alimentare (anorexie. bulimie). obezitate.

• Să identifice structura aptitudinală. transfer.. într-o lume în care schimbarea devine condiţia sa permanentă. . interese. Studiul comportamentului consumatorului. • Să se implice în adaptarea omului la maşină şi a maşinii la om (aspecte de ergonomia muncii. satisfacţia muncii. reclama etc. • Să contribuie la ameliorarea climatului de muncă prin cunoaşterea dinamicii grupurilor. se caută un răspuns care devine într-un fel valabil pentru mai ample probleme esenţiale privind personalitatea umană. de la cele deja amintite. achiziţii. a educaţiei şi a sănătăţii. aceea de recuperare şi de recondiţionare psihologică a capacităţii umane şi a dimensiunilor funcţionale optime ale personalităţii umane” (p. la transporturi. • Să asiste tehnic reciclarea şi reprofilarea. cea a factorilor de personalitate şi a intereselor pentru a ajuta la reprofesionalizare şi la reconversie profesională. Iată cuvintele generoase ale promotoarei psihodiagnosticului în România. ci şi la promovare. Actul diagnozei psihice este doar momentul prim al unei activităţi mai complexe. 45). se presupun permanent. destinată să amelioreze mijloacele puse la îndemâna muncitorilor şi să le facă compatibile cu caracteristicile lor fiziologice şi psihologice). Remarcabil este faptul că în acest domeniu experienţa practică şi cercetarea ştiinţifică. În lumea afacerilor testarea şi evaluarea psihologică au o pondere în creştere: selecţia funcţionarilor şi a celorlalţi angajaţi se bazează pe teste de aptitudini. valori. ce duce la cristalizări teoretice. marketingul şi vânzarea produselor. nici un fel de manifestare a umanului care să nu poată servi ca material pentru diagnoza psihică. care ajută nu doar la angajare. motivaţii. armată. Ursula Şchiopu: “prin diagnoza psihică se pune naturii umane o întrebare. toate intră în această sferă a lumii afacerilor. care are foarte multe suprapuneri cu cea a muncii. Nu există nici un domeniu al activităţilor umane. poliţie şi până la creaţie şi artă beneficiază de câştigurile din zona diagnosticului şi a evaluării psihologice. managementul. creşterea performanţelor. De fapt toate domeniile activităţilor umane. alegerea pentru stagii de formare aprofundată.