Sunteți pe pagina 1din 3

Grigore Gafencu

Grigore Gafencu s-a nascut in Bucuresti, la 30 ianuarie 1892. A studiat dreptul la Geneva si a obtinut doctoratul in stiinte politice la Paris (1914). In primul razboi mondial a fost aviator intr-o escadrila franceza; a fost distins cu ordinul militar Mihai Viteazul pentru reusita zborului sau din Paris la Iasi peste liniile germano-turco-bulgare. Dupa Marea Unire, a intrat in viata publica, dedicandu-se mai intai ziaristicii: fondator al publicatiei Revista vremii, apoi director al marilor cotidiane Argus si Timpul. Intrand in politica, a militat in aripa stanga a Partidului National-Taranesc, alaturi de Petre Andrei, Mihail Ghelmegeanu, Mihail Ralea s.a. Dupa ce a ocupat mai multe functii in guvernele national-taraniste, la 22 decembrie 1938 a fost numit ministru de externe. A demisionat la 30 mai 1940 dupa o activitate extrem de roditoare a politicii externe romanesti , motivandu-si retragerea prin schimbarea raportului de forte internationale in urma victoriilor germane in vest. A fost acreditat apoi ca ministru plenipotentiar la Moscova (19401941). Bun cunoscator al politicii externe romanesti si internationale, a tinut (in ultima parte a celui de al doilea razboi mondial) conferinte publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenta, Zurich, Geneva, pledand peste tot cauza si interesele Romaniei. A depus pe masa Conferintei Pacii din 1947 doua ample memorandumuri in care isi prezenta opiniile, corecte, documentate, fata de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Grigore Gafencu a incetat din viata la 30 ianuarie 1957, avand si astazi mormantul in strainatate. Grigore Gafencu s-a implicat in constructia noii Europe, militand in cadrul Miscarii Federalistilor Europeni pentru unitatea continentului si integrarea tarilor din Europa Centrala si Rasariteana, dupa eliberarea lor de sub regimul comunist, in Statele Unite ale Europei. De asemenea, a participat la Congresul din mai 1948 de la Haga care a pus bazele unui proiect politic important, concretizat un an mai tarziu, tot la Haga, prin crearea primului organism cu chemare paneuropeana : Consiliul Europei. Gafencu considera ca singura solutie de aparare in fata amenintarilor totalitarismelor ideologice si singur cale pentru refacerea ordinii europene bazata pe principiile drepturilor omului era unificarea continentului de la Vest la Est. El afirma ca conflictele de interese intre puterile europene pot fi depasite prin unificarea tuturor natiunilor europene, iar victoria ideii de unitate europeana va depinde considerabil de modul in care fiecare va cunoste exact cum poate contribui prin propriile forte. Congresul de la Haga-1948. Telurile Congresului din Haga, 1948, au fost astefel lamurite: - sa dovedeasca sprijinul intins de care s-ar bucura cauza Europei unite in toate tarile vechiului continent. - sa cerceteze metodele politice pentru unire si sa faca recomandatii practice guvernelor respective. - sa dea un avant nou campaniei pentru unire. Congresul din Haga a avut in Europa si in lumea intreaga un urias rasunet. Guvernele tarilor apusene, nevoite sa tina seama de problema unirii tarilor europene intr-o comunitate politico-economica organizata, au luat in cercetare masurile ce le fusesera date la Haga.Si chiar inainte de sfarsitul anului 1948, 15 state europene s-au invoit sa dea viata unui Consiliu European, compus dintr-o Adunare consultativa cu delegati desemnati fie de guvernele, fie de parlamentele nationale, si de un organ executiv, prin care se rosteau ministrii de externe ai celor 15 state. Sediul acestui Consiliu European a fost randuit la Strasbourg. Puterea Miscarii Europene asupra Consiliului European si a guvernelor nationale a fost tot mai insemnata si a izbutit sa invinga in buna parte tendintele conservatoare si anti-federaliste ale organizatiilor de stat. Astfel, datorita ministrului de externe francez Robert Schuman, s-a ajuns pe plan politic si economic la federalizarea unor functiuni deosebite, ca cele in legatura cu industriile de fier si de carbune. In acelasi gand federalist a fost conceput proiectul unei comunitati de aparare europeana : proiectul armatei europene. Pe masura ce ideile sprijinite de Miscarea Europeana patrundeau in domeniul politic si duceau la infaptuiri sau proiecte precise si de ordin practic, cercul statelor europene hotarate si in masura sa paseasca inainte pe calea unei uniri organice se miscora. In schimb, in sanul Miscarii Europene, reprezentanti ai tuturor popoarelor europene muncesc si lupta laolalta pentru implinirea ideilor lor. Si in aceasta Miscare isi au pastrate locurile
1

lor,ocupate de la inceput,europenii din Rasarit, reprezentantii liberi ai popoarelor noastre cotropite, care dau glas vointei de libertate si de unire a intregului Rasarit European. Al doilea congres din Haga, care se intruneste peste cateva zile, la chemarea Miscarii Europene, are un scop precis si restrans: el trebuie sa mobilizeze opinia publica europeana ca sa indemne guvernele si parlamentele celor 6 state sa accepte constitutia si armata europeana si sa constituie astfel cel dintai cheag al unei comunitati surpra-nationale. Conferinta de la Paris. Conferinta de la Paris avea scopul sa consfinteasca izbutirea sfortarilor indelungate prin care puterile apusene, primind in randurile lor Republica Federala Germana,au intarit si mai puternic comunitatea statelor atlantice, legand de pactul pe care se intemeiaza aceasta comunitate un organism nou si insemnat:Uniunea Europei Apusene. Aceasta Uniune care cuprindea 7 state:Franta, Anglia, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburgul si Germania Apuseana e un inceput de inchegare apuseana.Ea e menita sa se dezvolte in adancime si in intindere. In adancime,intarind si inmultind organele comune ,chemate sa dea Uniunii un caracter tot mai pronuntat de unitate si comunitate. In intindere, Uniunea se va dezvolta cuprinzand, rand pe rand,statele care vor avea dorinta si putinta sa se lege de Europa Unita. Adunarea din Paris a putut avea infatisarea si intelesul nu numai unei conferinte diplomatice,ci a unei adevarate intalniri intre popoare, impacate intre ele si unite. O data cu incheierea Adunarii din Paris, lumea apuseana, unita si intarita, e gata sa stea de vorba cu URSS-ul.Apusenii propun o conferinta in patru pregatita de ministrii de externe ai SUA, Angliei si Frantei si la care sa ia parte apoi si sefii de guverne si care sa ajunga la un mijloc de a lega libertatea de discutie si ridicarea tuturor problemelor. Un asemenea plan de ingradire a inarmarilor nu va fi primit de apuseni daca va avea drept scop ascuns slabirea si dezintegrarea lumii apusene. Pozitia U.R.S.S. fata de Pacea Europeana. Grigore Gafencu a dezbatut problema pacii si a descifrat scopurile ascunse ale propagandei sovietice, privind incheierea pacii pe continent. Prin pace europeana, arata Grigore Gafencu, URSS-ul intelege o tranzactie cu privire la Germania si incheierea unui pact de securitate la care sa participe atat tarile apusene libere, cat si cele satelite. Moscova nu dorea, de fapt, sa fie cercetate starile asupra carora URSS-ul si-a intins oblanduirea, ci numai acele probleme unde mai sunt foloase de castigat. A face pace in Europa inseamna, pentru Guvernul sovietic a imparti in Europa ceea ce mai ramane de impartit, pastrand intacte cuceririle sovietice de pana acum. Si fiindca problema pacii europene interesa si poporul roman, Grigore Gafencu ii asigura pe cei din tara ca glasul nostru va cauta sa patrunda si sa se faca ascultat acolo unde trebuie. El arata ca pacea europeana nu insemna doar rezolvarea problemei germane, ci si o revizuire a tuturor starilor de pe continent ramase nelamurite, a tuturor faptelor implinite, dar nerecunoscute si nelegalizate, dar care intretin tulburarea in Europa. El arata ca tratatele de pace incheiate in 1947 cu Romania, Ungaria si Bulgaria nu au restabilit cu adevarat stari de pace, deoarece prevederile lor au fost incalcate de puterea ocupanta, cat si de guvernele numite de aceasta, alegerile au fost falsificate, partidele politice lichidate, etc., iar puterile apusene nu recunosc aceste nelegiuiri. Soldat in slujba tarii. Asa l-a numit Nicolae Iorga in 1940, cand, neimpartasind noua orientare in politica externa a tarii impusa de regele Carol al-II-lea, si-a dat demisia din funtea diplomatiei romanesti. Grigore Gafencu si-a insusit cu mandrie aceasta caracterizare a marelui istoric si s-a comportat ca un soldat in timpul misiunii la Moscova. La 24 iunie, in cadrul ultimei intrevederi pe care a avut-o cu V.M. Molotov, ministrul de externe sovietic, Grigore Gafencu i-a declarat demnitarului sovietic: Nu pot avea fata de evenimentele de azi, pe care numai istoria le va putea judeca, decat o atitudine de diplomat, adica de soldat al tarii mele. Soldat s-a considerat si a actionat ca un luptator in slujba tarii si pentru binele ei dupa 1941, in anii in care s-a aflat departe de tara. Astfel, in anii razboiului il gasim in Elvetia, pastrad legatura atat cu Guvernul Roman, cat si cu opozitia, dand si unora si altora informatii si sfaturi extrem de valoroase, care aveau drept scop salvarea tarii. La sfarsitul razboiului, in anii 1945-1947, Grigore Gafencu impreuna cu alti membri ai exilului romanesc , a desfasurat o intensa activitate pentru apararea cauzei romanesti, suplinind in acest fel ceea ce delegatia oficiala a tarii nu putea sau nu dorea sa sustina. Prin numeroasele memorii inaintate , ei au aparat independenta, suveranitatea si integritatea tarii, au reevaluat contributia Armatei Romane la victoria finala si au sustinut dreptul Romaniei de a primi statulul de cobeligerant.
2

Cu gandul la Romania. Bucuria cea mai mare mi-a fost data insa la intoarcerea mea la Bonn, unde se adunasera numerosi romani si romance din toate orasele libere ale Germaniei, ca si multi germani, ca si multi germani din Romania, care mi-au cerut sa le vorbesc si lor, in limba noastra []. A fost pentru noi toti o mangaiere, de a putea impartasi, timp de cateva ceasuri, simtamintele noastre romanesti, de a pomeni de dorul de tara care ne copleseste pe toti, de a da glas credintei noastre statornice si de neinvins ca ne va fi dat sa regasim o tara libera si neatarnata si de a inchina un pahar cu vin de Rhin, in cinstea neamului care ne e drag-sunt ultimele cuvinte pe care ascultatorii din Romania le-au auzit rostite de Grigore Gafencu. Si ele erau marturisiri de dragoste si de dor de tara. Nu a mai avut prilejul sa-si revada tara mult iubita, caci la 30 ianuarie 1957 Grigore Gafencu a decedat.