Diploma - WWW - Tocilar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Aspecte privind mediul familial ca sursa de reusita scolara a elevilor
INTRODUCERE Atitudinea pe care o va adopta familia fata de viata scolara a copilului este plina de ecouri diferite, care se reflecta si asupra copilului si asupra celulei familiale. Rolul de initiator al familiei consta, din acest punct de vedere si chiar de la inceput,in a recunoaste importanta vietii scolare, in a aseza munca scolara intr-o lumina obiectiva si realista si in a-l face pe copil constient de raspunderile lui, in a-l face sa considere munca lui ca pe o chestiune personala si nu ca pe o problema a parintilor. A fi scolar nu e un lucru atat de usor pe cat isi inchipuie adultii; copilul trebuie sa fie sprijinit de familie pe toata durata unei scolaritati care ii cere curaj, eforturi mari si multa perseverenta si care ii pricinuieste nelinisti, griji si destule incordari. Acest sprijin consta, mai presus de orice, in a oferi scolarului maximum de securitate si de certitudine in ceea ce priveste baza sa familiala, relatiile si legaturile sale cu parintii. Interesul cald aratat pentru experientele sale scolare, asa cum le traieste el, constituie alt aspect capital. La inceput trebuie ca parintii sa-l ajute eventual pe copil sau sa stea in preajma lui cand invata, sa-l ajute sa-si formeze deprinderi bune, sa-si organizeze timpul si modul de a invata. Mai tarziu, parintii vor trebui sa contribuie nu numai in a-l incuraja in munca lui, ci vor intretine si conditiile care-I sunt favorabile in cadrul vietii de familie,ii vor respecta munca, nu vor interveni vesnic pentru tot felul de motive mai mult sau mai putin neintemeiate. In a recunoaste caracterul serios, constrangator al invatarii, nu inseamna a-l face pe copil sa creada ca ceea ce are valoare este numai randamentul scolar; nu inseamna a-l confunda pe copil cu notele pe care le obtine; nu inseamna a lega acceptarea copilului de rezultatele scolarului. Conditionand dragostea parinteasca de aceste rezultate, facandu-l sa creada ca munceste pentru a fi iubit, inseamna a falsifica datele situatiei. Natural nu trebuie sa se inteleaga ca e interzis a te bucura de rezultatele bune pe care adultul le considera cam cu usurinta de la sine intelese! Dar este esential ca si copilul sa perceapa ca munceste pentru el insusi, nu pentru placerea familiei; sa invete a privi sarcinile scolare ca pe niste sarcini obiective pe care este in stare sa le infrunte bizuindu-se pe propriile forte.
Pagina 1 din 47
Multi parinti savarsesc greseala de a prelungi in viata de familie caracteristicile vietii scolare si de a face oarecum cauza comuna cu scoala, uitand ca tocmai atunci cand munca scolara merge rau si apar dificultati, tocmai atunci copilul are mai multa nevoie de a se simti iubit si sprijinit. Se intampla, insa si dimpotriva, ca parintii sa intervina tot timpul in realitatea scolara pentru a apara pe vlastarul lor amenintat..daca nu cumva amenintat se arata numai amorul lor propriu! Ei il impiedica astfel pe copil sa invete a face fata raspunderilor si a lua in considerare consecintele propriilor acte in cadrul vietii sale publice si profesionale.
CAPITOLUL I - MEDIUL FAMILIAL 1.1. CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE FAMILIEI 1.1.1. INTEGRARE FAMILIALA 1.1.2. MODEL FAMILIAL 1.1.3. MODEL PARENTAL 1.1.4. LIMBAJUL FAMILIEI 1.1.5. TIMPUL LIBER PETRECUT IN FAMILIE 1.2. TIPURI DE FAMILIE 1.3. FUNCTIILE FAMILIEI 1.3.1. FUNCTIA EDUCATIVA A FAMILIEI
Pagina 2 din 47
1.1. CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE FAMILIEI 1.1.1. INTEGRAREA FAMILIALA Proces complex prin care membrii unei familii se dezvolta si se adapteaza sistemului de relatii, norme si valori ale grupului familial si totodata, asimileaza modele de conduita necesare functionarii normale si echilibrate a grupului familial de apartenenta. Integrarea familiala apare ca un proces de insertie activa a membrului de familie in sistemul de tipuri si forme specifice de solicitari ale familiei. Se pot intalni grade diferite de integrare familiala, ce poate fi privita ca un continuum, avand la o extremitate starile si situatiile de neintegrare, de neadaptare la cerintele si exigentele vietii si activitatile familiei. indicatori ai integrarii familiale sunt: * gradul inalt de satisfactie resimtit de membrul familiei; * tonul hedonic crescut sau placerea resimtita ca urmare a apartenentei la grupul familial; Principalii
Pagina 3 din 47
* tendinte comportamentale predominant centripede in raport cu viata de familie; * randamentul crescut pe linia indeplinirii sarcinilor familiale; *efect inalt pozitiv asupra comportamentului extrafamilial(profesional, scolar, etc.) Integrarea poate fi reala cand si in mod obiectiv si in mod subiectiv, membrul familiei este deplin adaptat cerintelor vietii de familie si aparenta cand, desi depune eforturi de a face fata prin conduita sa cerintelor specifice grupului familial, la nivel subiectiv, interior, exista sentimente de insatisfactie si nemultumire. Procesul de integrare familiala presupune raportarea permanenta a trei categorii de factori: a) sistemul de cerinte, norme, reguli obligatorii, responsabilitati adresate conduitei membrului de familie (ce trebuie sa faca); b) ansamblul de aptitudini si capacitati instrumentale, individuale (ce poate sa faca); c) ansamblul de caracteristici de ordin motivational-afectiv al membrului de familie (ce vrea si ce-i place). Integrarea familiala optima, mai ales a copiilor si a tinerilor, constituie o conditie de baza pentru integrarea lor sociala si profesionala. Intreg ansamblul de influente educationalmodelatorii exercitate asupra copiilor si tinerilor in cadrul familiei, favorizeaza dezvoltarea la nivelul personalitatii lor a unor structuri, capacitati si insusiri psihocomportamentale cu mari valente integrative, cum ar fi: flexibilitate si adaptabilitate relationala, atitudini si motivatii superioare, pozitive in raport cu viata si activitatea sociala si profesionala, convingeri si valori moral-spirituale. 1.1.2. MODEL FAMILIAL Ansamblul de trasaturi si comportamente legate de viata de familie impuse ca exemplu, ca ideal de catre o societate intr-o anumita perioada de timp. El vizeaza: * modul de relationare interpersonala, interfamiliala; * repartizarea sarcinilor in cadrul familiei; * relatia dintre familia nucleara si familia de origine; * tipul de relatie conjugala; * ansamblul de norme si valori acceptate si promovate de familie; * autoritatea parentala si relatia parinti-copii; * sistemul educational familial; * sarcinile familiale in raport cu societatea.
Pagina 4 din 47
Model familial inseamna ansamblul de trasaturi si caracteristici ale vietii unei anumite familii ce sunt oferite copiilor in perioada cresterii si maturizarii acestora. Modelul familial poate fi pozitiv sau negativ. 1.1.3. MODEL PARENTAL Ansamblul de cerinte si prescriptii asociate rolului de parinte impus de catre societate; la un moment dat, ca exemplu, ca ideal. Vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educationale ce trebuie utilizate, metodele si mijloacele folosite in cresterea si educarea copiilor, raspunderile sociale ce revin parintilor pe linia formarii si dezvoltarii personalitatii copiilor. Modelul parental se caracterizeaza prin: * inalt nivel de organizare si coeziune; * echilibru; * unitate de actiune intermateriala; * nivel inalt de adaptare si integrare; * cadru relational optim; * afectiune, sprijin, cooperare, colaborare. Modelul parental reprezinta tipul concret de relationare a parintilor cu copiii intr-o anumita familie.
1.1.4. LIMBAJUL FAMILIEI Ansamblul de modificari verbale si nonverbale, purtatoare si transmitatoare de informatii in procesul de comunicare specific unei familii.Pe langa functia de comunicare, limbajul familiei indeplineste si alte functii importante: * functia cognitiva; * functia reglatorie; * functia imperativ-persuasiva; * functia ludica. Desi, in general, in cadrul fiecarei familii regasim aceste functii, ponderea pe care o ocupa fiecare este diferita de la o familie la alta, datorita mai multor factori: * varsta si nivelul de experienta conjugal-familiala; * nivelul de functionalitate a cuplului conjugal si a grupului familial;
Pagina 5 din 47
* atmosfera psihosociala existenta la nivelul familiei; * conceptia de ansamblu asupra organizarii si a desfasurarii vietii de familie, acceptata si promovata de grupul familial; In cadrul grupurilor familiale, sunt in mai mare masura prezente, urmatoarele efecte ale limbajului verbal in cadrul interactiunii sociale a membrilor familiei: incurajare, incredere, sprijin, lauda, flatare, compasiune, etc. Una dintre cele mai importante functii ale limbajului familiei, o constituie cea educativinformativa. Modul de raportare, de comunicare cu mediul extrafamilial este influentat in mare masura de limbajul familiei. 1.1.5.TIMPUL LIBER PETRECUT IN FAMILIE In general, timpul liber, in definitia operationala formulata de J.Dumazedier, este timpul ramas dupa ce s-a raspuns obligatiilor scolare sau profesionale, familiale, sociale, timp in care se desfasoara un ansamblu de ocupatii alese de individ din proprie vointa, fie pentru a se relaxa sau delecta, fie pentru a participa voluntar la viata sociala. Pentru copii, timpul liber petrecut in familie, este acea parte a timpului ramas in afara pregatirii temelor, lectiilor, precum si a sarcinilor si indatoririlor casnico-gospodaresti, pe care si-l petrec in cadrul familiei, iar pentru parinti este acea parte a timpului liber ramas in afara indeplinirii obligatiilor si sarcinilor casnico-menajere si casnico-gospodaresti. Organizarea timpului liber petrecut in familie, a copiilor, apare ca una din sarcinile importante ale parintilor, deoarece ei trebuie sa le asigure diverse activitati cu un predominant continut educativ, adaptate desigur, particularitatilor de varsta, dar orientate in directia formarii si dezvoltarii intereselor si aptitudinilor, a refacerii potentialului lor fizic si psihic. 1.2. TIPURI DE FAMILIE Din punct de vedere socio-istoric se individualizeaza doua tipuri familiale: * familia extinsa, patriarhala (de tip traditional); * familia nucleara, conjugala (de tip modern) FAMILIA EXTINSA este (dupa Burgess) o structura de tip autoritar sau autocratic, condusa de un sef-pater, incluzand mai multe generatii care convietuiesc laolalta intr-o precisa diviziune si stratificare a rolurilor.In acest tip de familie alegerea partenerului este facuta de
Pagina 6 din 47
parinti pe baza statutului economic si social, iar subordonarea obligatiilor si urmarea traditiilor sunt asteptari majore. In familia extinsa, sistemul valorilor etico-religioase si chiar culturale au un grad de inertie si transmisibilitate mai mare. Patternurile educationale sunt, in consecinta, mai rigide, iar asteptarile intregii familii fata de fiecare membru al sau, mai uniforme, mai previzibile. Acest tip de organizare familiala pare a trai dupa regula circularitatii (istoria se repeta), ceea ce confera membrilor sai un sentiment de apartenenta si securitate, relativ crescut. Familia extinsa, desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale, ridica adesea bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor centrifuge ale acestora. Avand drept scop de baza reproducerea grupului social, familia traditionala actioneaza dincolo de indivizi, ca o modalitate institutionala ce se bizuie pe solidaritate mutuala elementara. Ele isi asuma la un moment dat, trecutul colectiv si garanteaza viitorul, devenind spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor lor riscul si sansa existentei. (L.Roussel,1989). Dupa Murdok sunt mai multe variante de familii largite, extinse, in functie de dimensiunea lor si de modul lor de alcatuire. Aceste tipuri sunt: * familia extinsa propriu-zisa; * familia lineara (linear family); * familia tulpina (stem family).
Putem aprecia avantajele familiei largi, extinse, ca fiind urmatoarele: * capacitatea mai mare de a furniza servicii sociale membrilor ei, fata de familia nucleara (posibilitatea de a ingriji copii, batrani, etc.); * posibilitatea de a acumula resursele materiale; * durabilitatea ei ca sistem social, puternic vizibila; * influenta mai mare pe care o pot exercita asupra comunitatii locale (mai ales in mediul rural) ; In ceea ce priveste dezavantajele familiilor largi ele s-ar putea centra spre: * dificultatea de a conduce un sistem complex de familie; * satisfacerea limitata sau (nesatisfacerea) cerintelor tinerilor (ca urmare a dimensiunilor familiei). * posibilitatea marita a conflictelor intre membrii familiei.
Pagina 7 din 47
FAMILIA NUCLEARA SAU CONJUGALA (redusa numeric la soti si copiii lor necasatoritiproprii sau adoptati) este (in variantele ei armonioase, sanatoase) o structura democratica bazata pe egalitate, consens si participare crescanda a copiilor. Alegerea partenerului in cadrul acestui tip de familie se face be baza de afectiune si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea mutuala a indivizilor. Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii, avand drept criteriu esential iubirea si exercitandu-si dreptul la autodezvoltare in cazul in care uniunea conjugala isi pierde ratiunea de a fi prin disparitia iubirii. In conditiile vietii moderne, in special in marile aglomerari urbane, familia nucleara isi construieste un nou stil de viata, caracterizat prin concentrarea afectiva, comunicationala si actionala, separarea treptata si uneori rapida de intreaga ramificatie de rudenie, ceea ce ii ofera o independenta proprie, cu posibilitatea de autoconducere si autodezvoltare. Desprinderea familiei conjugale din familia extinsa implica o noua structura de raporturi a acesteia cu exteriorul si, in primul rand cu familia de origine (de orientare sau consanguina). FAMILIA DE ORIENTARE, in care relatiile primare sunt de la parinti la copii (R.Bell), se afla intr-un raport de succesiune repetitiva cu familia de procreare , in care rolurile sunt de sot si sotie, relatiile primare fiind de la soti la copii (M. Aronsberg). Esentiala pentru ambele forme de familie este transmiterea la nesfarsit a experientei culturale si sociale, a modelelor comportamentale de rol-sex, a atitudinilor si expectantelor mutuale ale sexelor, pe de o parte, si ale parintilor fata de copii, precum si ale copiilor fata de patinti, pe de alta parte. Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului emotional, de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si apartenenta a fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si crestere a personalitatii. Crescand in intimitate, relatiile interpersonale sunt mai complicate si presupun un grad de competenta relationala, bazat pe flexibilitate si creativitate, care sa le permita sotilor sa se interadapteze optim, iar copiilor sa evolueze sanatos din punct de vedere psihic si social. Esential pentru toate formele de familie este transmiterea la nesfarsit a experientei culturale si sociale. In analiza conceptului de familie trebuie sa luam in considerare si aspectele normalitatii vietii familiale. Potrivit acestui criteriu, familiile pot fi normale si nenormale. In general se accepta ca normalitatea se refera la indeplinirea tuturor functiilor pe care familia si le-a asumat si prin opozitie, nenormala este familia in care una sau mai multe functii nu sunt indeplinite. Pentru acest tip de familie se mai folosesc conceptele de familie deficitara, carentata sau dezorganizata, familie ce isi pierde integritatea ca urmare a supararii parintilor
Pagina 8 din 47
datorita unor motive precum desfacerea casatoriei prin divort, decesul unuia din parinti, abandon, etc. W.J.Goode, 1961, realizeaza urmatoarea clasificare a familiei dezorganizate: 1) familie incomplet unita sau nelegitima; 2) familie dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a anularii, separarii, divortului si parasirii; 3) familie tip camin gol, in cadrul careia partenerii traiesc impreuna, insa interrelationarea si intercomunicarea sunt realizate minimal, fara sa constituie, unul pentru celalalt un suport emotional; 4) familia in criza, datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta a unuia dintre soti: deces, inchisoare, somaj, catastrofe. 5) existenta in cadrul familiei a unor situatii care determina fundamental esecurile comportamentului de rol marital: retardarea mentala severa a copilului, psihoza copilului sau a sotului, ori conditiile fizice cronic incurabile; Ca urmare a dezechilibrului produs, familia dezorganizata nu mai poate oferi un climat afectiv si educational intotdeauna cu efecte benefice asupra personalitatii copiilor. Adesea copiii si tinerii ce provin din familii dezorganizate ridica probleme de ordin educativ (dificultati de adaptare, labilitate emotionala, fragilitate morala, etc); Sociologul francez Frederic Le Play a delimitat patru tipuri familiale: * familia patriarhala - in cadrul acestui tip de familie, individul este anihilat si complet absorbit de comunitate. Caracteristicile acestui tip sunt in principal, trei: * autoritatea patriarhului; * dependenta completa a copiilor de comunitatea familiei; * instructia este familiala si nu personala. * familia tulpina - reprezinta o reproducere in cadre diminuate, a tipului patriarhal. Diferenta esentiala rezida insa din faptul ca acest sistem familial incurajeaza autonomia si dezvoltarea unor menaje noi, oferind-in acest scop- suportul material si social.Familia tulpina ingaduie roirea familiilor tinere, pastrand o relativa interdependenta intre ele, gratie provenientei din aceeasi matca familiala. * familia particularista - in acest tip de familie individul prevaleaza asupra comunitatii, viata privata asupra celei publice, profesiunile utile asupra celor liberale si administrative (Demolins, apud. Badescu, 1992). Individul nu se bazeaza in actiunile lui pe familie, ci pe capacitatile si initiativa lui proprie. Familia particularista, formeaza caractere independente la tineri, capabili de initiative si putere organizatorica, pregatiti sa conduca
Pagina 9 din 47
afaceri si activitati comerciale in mod independent. Acest tip de familie, cel putin din punct de vedere istoric, sta la baza familiei instabile. * familia instabila- trasaturile familiei instabile sunt cel mai bine sintetizate de R. Pinot. Acesta considera ca, spre deosebire de familia patriarhala, familia instabila isi creste copiii fara a le comunica respectul autoritatii si al traditiilor si, in acelasi timp, nu-I pregateste pentru a fi originali, cum face tipul particularist de familie. In familia instabila, calitatea subordonarii si cea a initiativei sunt deopotriva absente iar individul- care, in realitate, nu a primit nici o educatie sau instructie si nu e capabil de nimic- devine prada statelor si guvernelor. Din multele clasificari elaborate de-a lungul timpului,mai retinem urmatoarea: 1) familii reprimatoare versus familii liberale - primele inabusa spiritul de independenta al copilului, celelalte dezvolta instinctele acestuia; 2) familii active versus familii pasive - primele incurajeaza formarea la membrii tineri ai familiei a dinamismului , increderii in sine, celelalte sunt indiferente, generand sentimente de descurajare, neincredere; 3) familii stabile versus familii instabile - familiile stabile se bazeaza pe o anumita constanta a vietii de familie, pe respectarea ferma a unor principii si valori familiale, celelalte sunt caracterizate prin schimbari permanente ale modului de viata. O tipologie interesanta o ofera J.Kellerhals (1987) care adopta o metoda diferita, cerand familiilor sa se defineasca ele insele, facand astfel apel la subiectivitatea familiala. Familiile au folosit trei dimensiuni in a se autodefini: 1. coeziunea, ce vizeaza: a) cupluri care valorizeaza o veritabila fuziune intre soti; b) cupluri care valorizeaza autonomia; 2. reglarea, ce cuprinde: a) familii care decid dupa reguli; b) familii care decid dupa negociere; 3. integrarea, ce cuprinde: a) cupluri deschise catre mediu; b) cupluri autorepliate; Plecand de la aceste dimensiuni, Kellerhals a identificat trei tipuri familiale: a) familia bastion, caracterizata prin coeziune de tip fuzional, reglare normativa si, sub aspectul integrarii, autorepliere; b) familia camaraderie, caracterizata prin coeziune de tip fuzional, reglare comunicationala (negociabila) si deschidere catre mediu;
Pagina 10 din 47
c) familia negociere caracterizata prin autonomie, reglare comunicationala si deschidere catre mediu. Nici tipologia lui Kellerhals nu este completa, ea neacoperind toate posibilitatile combinatorii generate de cele trei dimensiuni.Dar ea are meritul de a realiza o corespondenta intre metodele obiectiviste si cele subiectiviste. O alta tipologie este cea a lui L. Roussel (1989): 1) familia fuzionala, in care sotii considera ca uniunea lor este autentica doar atata timp cat au capacitatea de a se sustine unul pe celalalt prin empatie si anticipare emotionala. Are risc crescut de ruptura. 2) familia club in care sotii sunt mai realisti deoarece isi respecta independenta si isi fondeaza uniunea pe ratiune, care capata forma unei compatibilitati bazata pe teoria cost/ beneficiu. Isi recunosc autonomia si puterea, inclusiv cea de a rupe relatia. 3) familia istorie caracterizata prin solidaritatea fondata pe amintirea mereu vie a unui trecut fericit si a unui viitor mai bun. Fidelitatea si increderea dau sens acestui tip de familie, in care sotii raman impreuna deschisi si lucizi, increzatori si solidari. 1.3.FUNCTIILE FAMILIEI Ca orice institutie si institutia familiala isi are functiile ei. Desigur, de-a lungul timpului, acestea s-au manifestat in mod diferit, avand nuante proprii si intensitati distincte. Din aceasta perspectiva, exista doua categorii de factori care au puterea de a modifica sau de a favoriza modificarea functionalitatii unei familii: a) factori externiacestia sunt factorii exteriori familiei dar actioneaza puternic asupra ei. Dintre cei mai importanti ar putea fi enumerati urmatorii: * caracterul totalitar sau democratic al societatii, cu implicatii majore asupra solidaritatii familiale si a socializarii descendentilor; * nivelul de dezvoltare economica a societatii ce are repercursiuni in principal asupra functiei economice si a celei reproductive; * nivelul general de instructie si educatie, cu rol in realizarea functiilor de socializare si de reproducere; b) factori interniacesti factori sunt interiori familiei si pot fi incriminati mai usor atunci cand se pune problema disfunctiilor ce pot aparea. Printre cei mai importanti, ar putea fi enumerati:
Pagina 11 din 47
* dimensiunea familiei cu implicatii in realizarea socializarii si solidaritatii; structura familiei cu impact asupra functiei economice si reproductive;
* *
diviziunea rolurilor si autoritatii, cu repercursiuni in principal asupra functiei de solidaritate. Exista in literatura de specialitate o multitudine de incercari de stabilire si clasificare a functiilor familiei, incercari intr-o anumita masura, convergente. G. P. Murdok, pornind de la afirmarea caracterului universal al familiei nucleare, aprecia ce aceasta indeplineste, in esenta, patru functii: 1. functia sexuala ( de asigurare a necesitatilor sexuale); 2. functia de reproducere; 3. functia economica; 4. functia educationala sau de socializare.
W. F. Oghurn apreciaza ca in societatile traditionale, familia indeplineste urmatoarele functii: 1. functia de reproducere; 2. functia economica; 3. functia educationala; 4. functia religioasa; 5. functia socialpsihologica; T. Parsons si R. F. Bales considera ca functiile de baza ale familiei, strict specifice acesteia, neputand fi indeplinite de nici o alta institutie sociala, sunt: 1. functia de socializare primara a copilului in vederea integrarii corespunzatoare a acestuia in societate; 2. functia de asigurare a securitatii emotionale a personalitatilor adulte intr-o societate data. Dupa opinia lui Jaques Sabran, functiile familiei pot fi imprimate in: a. functii fizice-functia de reproducere: -functia economica; -functia de protectie. b. functii culturale, afective, sociale( vizand formarea individului sub aspectul instructiei, socializarii);
Pagina 12 din 47
1.3.1. FUNCTIA EDUCATIVA A FAMILIEI Poate cea mai importanta din ansamblul functiilor familiei este functia educativa a familiei si aceasta pentru simplul motiv ca societatea are nevoie de un numar satisfacator de mare de indivizi care sa asigure un ritm adecvat de crestere demografica si o structura armonioasa, pe varste a populatiei cat si de o calitate corespunzatoare a acesteia. Este nevoie, deci, de oameni cu o personalitate bine conturata, cu un nivel de pregatire, calitati morale, de caracter, sentimente, convingeri, atitudini de o asemenea natura incat sa-I faca in stare sa-si indeplineasca in conditii de maxima eficienta sarcinile ce revin in complexul, dificilul proces de dezvoltare economico-sociala generala a societatii. Parintii exercita influente asupra copiilor lor, prin doua modalitati: 1. In mod direct, prin actiuni mai mult sau mai putin organizate sau dirijate, utilizand o serie de metode si tehnici educative; 2. indirect, prin modele de conduita oferite, precum si prin climatul psihosocial existent in grupul familial.Influentele exercitate se traduc intr-o serie de efecte asupra componentelor personalitatii copiilor, fie componente atitudinal-relationale, fie componente motivationalafective. In cadrul functiei educative pot fi identificate urmatoarele subfunctii: a. instructionalformativa , mai ales in fazele de inceput ale ontogenezei, copiii primesc raspuns la intrebarea de ce, fiind recunoscuta curiozitatea vie si setea lor de cunoastere, in special din partea parintilor. Tot in cadrul familiei, copiii primesc o ampla informare in legatura cu utilizarea unor obiecte, formandu-si o serie de deprinderi, priceperi si chiar aptitudini. Modalitatile de comunicare, precum si posibilitatile intelectuale sunt determinate in mare masura, de influentele externe exercitate de parinti; b. psihomorala, ce consta in formarea unor trasaturi, atitudini morale pozitive. Pentru indeplinirea eficienta a acestei subfunctii, o mare importanta o prezinta modelele de conduita oferite de parinti-pe care copiii le preiau prin imitatie si invatare- precum si climatul educativ in care se exercita influentele educationale. Parintii intre care exista frecvent momente conflictuale sau care manifesta atitudini egoiste, oricat vor incerca sa contureze la copiii lor modele comportamentale pozitive, nu vor putea sa obtina rezultatele scontate. c. socialintegrativa, nivelul de integrare si adaptare in raport cu sistemul cerintelor vietii si activitatii sociale, este dependent in mare masura de achizitiile realizate in cadrul grupului familial de apartenenta. Astfel, modul de abordare interpersonala, modul de raportare la diferite norme si valori sociale, modul de implicare in viata si activitatea grupurilor si exercitarea autonomiei pot fi mult influentate de modelele educationale;
Pagina 13 din 47
d. culturalformativa, ce consta in formarea si cultivarea apetitului cultural, spiritual, a atitudinilor si sentimentelor estetice, a spiritului critic in recepterea unor produse artistice, in dezvoltarea unor capacitati creatoare, etc. In familie se realizeaza ceea ce se numeste obisnuit , socializarea primara a indivizilor, se pun bazele formarii personalitati, se transmit primele modele de comportament, primele norme si valori culturale, primele reguli de conduita in societae. Functia educativa are un caracter esential, intentional. Ea isi propune sa dezvolta personalitatea copilului in vederea unei optime integrari sociale a acestuia. Ea se exercita asupra trebuintelor de socializare si individualizare a copilului, trebuinte pe care le perfectioneaza prin justa lor incorporare in sistemul de norme morale;ea tinde sa dezvolte in copil atitudini si comportamente adecvate acestor norme; ea tinde in aceeasi masura la dezvoltarea componentelor intelectuale si afective ale personalitatii copilului. Caracterul intentional al functiei educative, implica folosirea unor tehnici si metode stabilite pe baza datelor pe care le ofera antropologia, sociologia, psihologia, etc. Uneori strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti pot chiar sa se soldeze cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii unor componente de personalitate ale copiilor. Cateva exemple ar fi urmatoarele: 1. severitatea excesivacu multe rigiditati, cu multe interdictii nu lipsite de brutalitate, cu comenzi rigide, pline de amenintari, cu privatiuni de tot felul, cu cerinte si pretentii exagerate, impunand un regim de munca ce depaseste limitele de toleranta psihologica si psihofiziologica, isi lasa puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului, instalarea fenomenului de oboseala cronica, teama de esec, de insucces si de pedeapsa, apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ceea ce priveste relationarea cu cei din jur, atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente exercitate asupra sa; 2. parintii ce manifesta o atitudine superprotectoare, depun mari eforturi de a proteja copilul, de a-l menaja intr-o maniera exagerata, grija si afectivitatea lor constituind o sfera protectoare cu pereti multipli prin care el nu mai poate singur sa iasa catre lume, pentru a-si incerca fortele proprii. Pentru asemenea parinti, copiii lor au insusiri cu totul aparte in raport cu altii ( prind foarte repede, stiu totul, sunt extraordinari), de aceea, ei trebuie menajati, feriti de uzura travaliului curent solicitat de familie, scoala, alte grupuri de apartenenta, pentru a da totul mult mai tarziu. Drept consecinte ale atitudinii superprotectoare a parintilor se pot contura:detasarea intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor, inganfarea, exacerbarea eului, supraevaluarea propriilor posibilitati;
Pagina 14 din 47
3. limitarea excesiva a libertatii si independentei de actiune a copiilor, a initiativei in ceea ce priveste conturarea unui anumit regim de munca si de odihna, a confruntarii propriului program cu a altor copii, poate duce la: maternodependenta, tocirea accentuata a spiritului de initiativa, instalarea unor temeri nejustificate de actiune si de consecintele ei, izolarea in sine, subevaluarea propriilor posibilitati; 4. formarea libera a propriilor copii, influenta si controlul educativ limitandu-se maximal, uneori pana la neglijarea totala a acestora, poate determina indepartarea si instrainarea treptata a copiilor de proprii lor parinti. Realizarea optima a functiei educative a familiei, implica urmatoarele elemente: * actiunea constienta, consecventa si de substanta a tuturor membrilor grupului familial; *adecvarea actiunilor educationale la specificul personalitatii in formare a copilului; * racordarea obiectivelor actiunii educative la necesitatile sociale, la normele si valorile acceptate. Pentru a-si putea indeplini cu succes rolul de educatori la nivelul cerintelor, parintii trebuie sa indeplineasca cel putin patru conditii: 1. sa aiba constiinta, chiar daca nu foarte clar conturata, a necesitatii actiunii educative si a rolului acesteia in formarea personalitatii copilului, in pregatirea acestuia pentru viata; 2. sa aiba dorinta desfasurarii unei activitati educative constiente, dorinta concretizata in actiuni sistematice, in preocuparea continua pentru educarea complexa a copilului; 3. sa aiba o imagine cat mai clara posibil a ceea ce urmareste sa realizeze, a finalitatii actiunilor educative; 4. sa aiba capacitatea de a desfasura aceasta activitate, sa dispuna de timpul si de mijloacele adecvate pentru realizarea cu succes a unei asemenea activitati. Aceste conditii sunt cu atat mai necesare cu cat societatea moderna, datorita complexitatii ei crescande, solicita din partea tinerilor, pentru o integrare mai rapida, asemenea cunostinte, aptitudini, nivel de pregatire la realizarea carora familia nu mai poate contribui satisfacator prin mijloace si in forme traditionale. Mai mult, schimbarea rapida, uneori radicala a sistemului de norme si valori a sistemului de cerinte ale societatii face posibila aparitia unor neconcordante daca nu chiar incompatibilitati, intre educatia in familie si nevoile societatii. S-a produs o puternica restructurare, reajustare a functiei educative a familiei pe masura ce o parte din ce in ce mai insemnata a formarii tinerei generatii a fost preluata de catre societate. Asta nu inseamna o diminuare a importantei functiei educative a familiei, dupa cum sublinia si Stanciu Stoian: functia formativ- educativa a familiei creste si se cere sa fie cat mai
Pagina 15 din 47
organizata si integrata rational in functia educativa a intregii societati (S. Stoian Educatie si societate , P. 234). Esential este ca aceasta functie educativa a familiei sa fie corect exercitata, sa fie in consonanta cu cerintele fundamentale ale societatii si cu actiunile realizate si obiectivele urmarite de alte institutii sau organizatii educationale. Functia educativa a familiei, rolul sau in formarea personalitatii copiilor, in pregatirea acestora pentru integrarea in viata sociala, se exercita in mod specific in raport cu varsta copilului. Pe masura inaintarii in varsta, sarcinile educationale ale familiei se amplifica si cresc in comlpexitate, este tot mai greu sa se realizeze o deplina convergenta (si uneori deplina compatibilitate) a actiunilor educative desfasurate de catre familie (sub aspectul continutului acestora) si a celor desfasurate de factori educationali extrafamiliali. In principal, familiei ii revin urmatoarele sarcini in realizarea functiei sale educative: a) realizarea socializarii primare a copiilorformarea trasaturilor de baza ale personalitatii acestora, transmiterea normelor si valorilor fundamentale si insusirea regulilor de baza ale convietuirii sociale, formarea deprinderilor de munca, de viata ordonata si disciplinata, cultivarea respectului pentru munca, a respectului fata de altii si fata de sine, cultivarea sentimentului de responsabilitate, a altruismului, a cinstei, etc. b) pregatirea pentru munca si viata a tinerilorasigurarea unei orientari scolare si profesionale a copiilor in functie atat de aptitudini cat si de cerintele sociale, de posibilitatile societatii de a le satisface, la un moment dat, aspiratiile profesionale ale tinerilor. Asemenea sarcini educative nu revin exclusiv familiei; unele chiar revin cu prioritate altor factori educationali si in primul rand scolii. Familia insa, pe langa actiunea sa educativa proprie, poate, pe de o parte, sa creeze conditii pentru ca actiunea de educatie a altor factori educationali sa aiba eficienta maxima si, pe de alta parte, poate si trebuie sa conlucreze activ cu acesti factori in actiunea generala de educatie. Este vorba nu numai de evitarea aparitiei unor neconcordante sau a unor incompatibilitati intre natura si continutul educatiei in familie si natura si continutul educatiei in scoala, a unor contradictii intre valorile promovate de familie si cele promovate de societate. Este vorba despre coordonarea eforturilor educationale, de sprijinirea reciproca a actiunilor educative desfasurate in familie, scoala sau in alte institutii educationale. Intrebarea care se poate pune este:poate familia sa desfasoare o activitate educativa la nivelul cerintelor impuse de societatea contemporana? Raspunsul nu poate fi decat afirmativ in conditiile in care se respecta urmatoarele conditii:
Pagina 16 din 47
a. climatul psiho-afectiv din familie, relatiile interpersonale dintre parinti, dintre parinti si copii sunt de asa natura incat sa contribuie la formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului. Un rol important il au aici: sistemul de sanctiuni si recompense, natura autoritatii paterne si modul cum se exercita aceasta, nivelul increderii si comunicarii intre parinti si copii; b. familia actioneaza constient si sistematic pentru pregatirea, formarea personalitatii copilului; se preocupa de pregatirea sa profesionala, de pregatirea sa culturala generala, de organizarea petrecerii timpului liber, de supravegherea si controlarea discreta a anturajului copilului, la formarea calitatilor morale si de caracter a acestuia, etc. c. familia actioneaza in vederea educarii, formarii copilului in conformitate cu normele si valorile fundamentale ale societatii si cu cerintele si nevoile de baza ale acestora. Incercand o clasificare a familiile dupa potentele si mai ales performantelor lor educationale, Leon Topa stabilea trei tipuri de familie: 1. familii educogene, inaintatecare sprijina educatia omnilaterala a tinerilor si contribuie la pregatirea profesionala si culturala a acestora; asigura un timp liber inteligent si placut folosit; il pregateste pentru viata de familie prin climatul ei afectiv, prin imaginea morala a grupului familial; foloseste metode moderne de educatie; colaboreaza strans cu scoala, etc. 2. familii satisfacatoare sub aspectul conditiilor obiective si subiective de educatie familiala - sunt preocupate de reusita in viata a copiilor, asigurandu-le conditii social-materiale, de igiena si educandu-I pentru un regim de viata organizat, aceasta familie asigura o crestere obisnuita a copiilor, veghind sa fie sanatosi, cuminti, sa urmeze cu succes scoala; actiunile educative nu au insa un caracter sistematic si organizat; 3. familii nesatisfacatoare ca mediu educational - se caracterizeaza prin contradictiile ce apar intre dezvoltarea biopsihica si cea morala a copiilor, prin stari conflictuale continue intre parinti, intre parinti si copii, prin carente in educatia copiilor care de obicei cunosc insuccesul scolar. Climatul psihic al familiei este viciat prin relatii interindividuale de respingere sau indiferenta, iar lipsa de autoritate a parintilor asupra copiilor este o problema de nerezolvat. Functia educativa poate fi si este efectiv, realizata in conditii foarte diferite (mergand de la excelent pana la total nesatisfacator) de catre familiile concrete. Ce anume determina aceasta mare varietate in modul de exercitare si eficienta a functiei educative s-ar putea regasi in urmatoarele elemente: a) este dincolo de orice indoiala ca exercitarea in conditii optime a functiei de solidaritate familiala constituie o conditie de baza, indispensabila a indeplinirii corespunzatoare a functiei educative, ofera premisele solide ale unei educatii la nivelul cerintelor;
Pagina 17 din 47
b) nivelul de pregatire profesionala, culturala, isi pun amprenta, uneori decisiv, asupra naturii, cuntinutului, finalitatii actiunilor educationale; c) raporturile dintre familie si societate, gradul de integrare sociala a familiei, gradul de intelegere si acceptare a acestora ca si a cerintelor de baza ale societatii, au de asemeni un rol de cea mai mare importanta, mai ales asupra modului cum actiunile educative ale familiei sunt racordate la nevoile de baza ale societatii, sunt consonante cu actiunile altor factori educationali; d) timpul de care dispun parintii pentru educarea copiilor, interesul, preocuparea pentru aceasta, gradul de convergenta a actiunilor educative desfasurate de diferiti membri ai grupului familial, au si ele o importanta, deloc neglijabila asupra modului in care se realizeaza educarea copiilor; e) modul cum parintii au fost ei insisi pregatiti pentru a raspunde exigentelor exercitarii acestei functii educative. Se poate aprecia ca in multe cazuri actiunile educative au un caracter nesistematic, predominant empiric, insuficient orientat spre obiective clar determinate. Cel mai adesea parintii educa asa cum au fost ei insisi educati, rezolva problemele educative prin perspectiva propriei lor experiente sau a experientelor altora. Nu de putine ori, carentele muncii educative a parintilor sunt o prelungire peste ani a carentelor in munca de educare a acestora de catre familiile lor de origine. Este de asemenea de mentionat ca in multe cazuri caracterul insuficient de satisfacator al activitatii educative sau chiar esecul acestora se datoreaza intr-o importanta masura faptului ca parintii sunt insuficient pregatiti pentru viata de familie, nu stiu cum sa rezolve corespunzator complicatele probleme pe care educarea copiilor le ridica.Insa cea mai mare greseala ramane aceea a considerarii copilului o fiinta pasiva, socializabila dupa voia fiecaruia, ignorandu-se ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari; ignorarea faptului ca socializarea se manifesta pe tot parcursul vietii individului, parintii fiind ei insisi supusi influentelor socializatoare, dincolo de influentele pe care le exercita asupra copiilor lor. Functia educativa a familiei isi pastreaza o importanta deosebita. Nici o institutie nu a preluat si nu va prelua vreodata integral sarcina educarii tinerei generatii, nu va putea suplini rolul educativ al familiei.
Pagina 18 din 47
CAPITOLUL IIREUSITA SCOLARA 1.DELIMITARI TERMINOLOGICE CONCEPTUALE 1.1.NOTIUNEA DE REUSITA SCOLARA 1.2.FACTORII REUSITEI SCOLARE 1.2.1. FACTORII BIO-PSIHOLOGICI AI REUSITEI SCOLARE 1.2.2.FACTORII PEDAGOGICI AI REUSITEI SCOLARE 1.2.3. FACTORII SOCIO-CULTURALI AI REUSITEI SCOLARE 2.ADAPTAREA SCOLARA- O CONDITIE A REUSITEI SCOLARE 2.1. ASPECTE GENERALE ALE ADAPTARII SI INADAPTARII SCOLARE 3. ESECUL SCOLAR 3.1. NOTIUNEA DE ESEC SCOLAR 3.2. CAUZELE ESECULUI SCOLAR 3.3. ESECUL SCOLAR, O PROBLEMA DE PERSONALITATE? 3.4.POSIBILITATI DE PREVENIRE A ESECULUI SCOLAR.
Pagina 19 din 47
1.1.NOTIUNEA DE REUSITA SCOLARA Abordarea procesului de invatamant prin prisma eficientei sale se impune astazi cu tot mai multa insistenta. Proiectarea educationala include ca secventa intrinseca detectarea si inregistrarea rezultatelor obtinute. Acestea se obiectiveaza in comortamentul verbal si nonverbal al elevilor si imbraca forma randamentului scolar sau performantelor scolare. Performanta scolara se defineste ca fiind nivelul la care se ridica realizarile individuale sau colective intr- un domeniu de activitate, fiind exprimata in unitati de masura relative, apartinand unor scale mai mult sau mai putin standardizate, in evaluarea ei tinandu-se cont atat de aspectele cantitative ( cat a rezolvat individul din volumul sarcinilor date ), cat si calitative ( dificultatea sarcinilor, modalitatea de rezolvare, valoarea rezultatelor, etc.) . Masurarea performantelor si exprimarea lor cantitativa ofera posibilitatea evaluarii procesului de invatamant. Categoria de eficienta exprima nivelul de concordanta dintre cerintele sociale si produsul procesului de invatamant materializat in elaborarea structurii interne a personalitatii omului.In termeni sociologici, eficienta se exprima prin asa-zisul raport dintre fluxul de intrare si fluxul de iesire. Ea poate fi evaluata in interiorul sistemului de invatamant, prin analiza rezultatelor materializate in produsul unor cicluri ale acestuia si in afara sistemului de invatamant, prin analiza produsului final, respectiv a modului in care se integreaza tinerii, in viata sociala. Pe plan psihologic, eficienta consta in depasirea si rezolvarea contradictiilor interne dintre solicitarile obiective, impuse din exterior si starea de dezvoltare
Pagina 20 din 47
psihica la care a ajuns elevul. Din aceasta perspectiva, ea imbraca forma succesului sau insuccesului scolar ( a reusitei sau a nereusitei la invatatura) . Reusita scolaraetichetata prin nota aplicata randamentului scolar, cantitativ si calitativ, obtinuta in activitatea instructiv - educativa, la nivelul cerintelor programelor si finalitatilor invatamantului - este variabila, complexa care exprima adaptabilitatea elevului la sarcinile scolare. Invatarea fiind activitatea conductoare la varsta scolara, reusita/nereusita elevului se evalueaza in esenta pe baza nivelului la care el desfasoara acea activitate. Reusita in invatare asemenea reusitei in alta activitate, conditioneaza in cea mai mare masura adaptarea si integrarea socio - profesionala a copilului. Prin reusita scolara nu se au in vedere doar calificativele obtinute la invatatura, ci un intreg ansamblu de achizitii psihocomportamentale (instrumental - aptitudinale, motivational afective, atitudinal - relationale), care sa asigure o supla adaptabilitate si inalta eficienta conduitei in raport cu cerintele activitatii profesionale si ale vietii social - relationale. Reusita scolara are menirea sa exprime nivelul inteligentei, al motivatiei si atitudinii, adica sa ne informeze despre nivelurile de dezvoltare psihica ale elevului.Succesul scolar este doar un barometru al gradului de adaptare scolara a elevului, fara a fi un scop in sine, asa cum poate deveni el in unele cazuri. Elevul trebuie sa ajunga sa lucreze nu numai pentru a lua un examen, a evita o pedeapsa, a obtine nota dorita, ci inainte de toate pentru a asimila cultura si civilizatia contemporana. Nota scolarului este menita sa indice succesele realizate si esecurile posibile suferite de copil pe drumul ascendent al socializarii si umanizarii personalitatii sale, mai exact sa dezvaluie in fata profesorului starea actuala a personalitatii elevului in permanenta schimbare (dezvoltare) sub influenta continua si sistematica a cerintelor externe. Succesul scolar este rezultatul concordantei dintre cerintele programelor scolare, capacitatea de asimilare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, de catre elevi, nivelul sau de aspiratie si atitudinea fata de munca, de invatatura, dezvoltarea motivatiei dezvoltarea spiritului practic, aplicativ si experimental. Reusita scolara presupune, pe de-o parte, insusirea unui sistem de informatii fundamentale cu valoare operationala privind bazele stiintelor, a unor metode si tehnici de lucru, iar pe de alta parte, dezvoltarea aptitudinilor, a inteligentei si creativitatii elevilor, a spiritului practic, aplicativ si experimental. In cadrul scolaritatii, succesele si insuccesele obtinute se inscriu parca intr-o scara valorica: succesele ridica nivelul pretentiilor si aspiratiilor, iar esecurile, dimpotriva, coboara acest nivel de aspiratii in raport cu actiunile viitoare. Aceasta balanta a reusitelor si
Pagina 21 din 47
insucceselor, a plusurilor si a minusurilor pe o perioada indelungata da ca rezultat o anumita apreciere asupra valorii proprii.
1.2. FACTORII REUSITEI SCOLARE Succesul scolar angajeaza intreaga personalitate a elevilor adica factori psihologici si biologici, asupra carora actioneaza factori de ambianta (pedagogici, socio-culturali si stresanti) 1.2.1. FACTORII BIO-PSIHOLOGICI AI REUSITEI SCOLARE Factorii psihologici au o mare pondere in reusita scolara si se impart in: a. factori intelectuali: * aptitudinea scolara * mobilitatea proceselor intelectuale * capacitatea de concentrare a atentiei b. factori nonintelectuali, cum sunt cei: * afectiv-motivationali * volitiv-atitudinali * dinamico-energetici( temperamentali). Reusita scolara are o structura multifactoriala. Elemenele care detin un rol primordial in obtinerea rezultatelor scolare sunt structurate de P. E. Vernen in ceea ce numeste aptitudinea scolara, al carui nucleu este reprezentat de inteligenta generala, factorul verbal-educational si cei de personalitate, motivatie, interes, perseverenta si atitudine. Referitor la factorii nonintelectuali, o motivatie puternica, pozitiva, favorizeaza obtinerea unor performante ridicate, pe cind o motivatie slaba, negativa, diminueaza participarea elevului in activitatea de
Pagina 22 din 47
invatare.Acest rol nu trebuie insa exagerat. Potrivit legii Yerkes-Dodson exista un nivel optim de activare motivationala cu consecinte pozitive asupra performantei. Supramotivarea ca si submotivarea duce la obtinerea unor rezultate mai slabe. Acest nivel optim de motivare depinde de continutul si complexitatea sarcinii, precum si de conditiile interne ale subiectului. Gama factorilor motivationali este destul de extinsa. Se vorbeste in acest sens, de motive extrinseci si intrinseci, de motive primare si secundare, etc. Specifica pentru activitatea de invatare este motivatia cognitiva. Ea este de natura intrinseca, alimentandu-se din efectele nemijlocite ale activitatii intelectuale. Dintre aceste motive pot fi mentionate trebuinta de informatie, trebuinta de performanta, de autorealizare, curiozitatea perceptiva, etc. Un rol asemanator il au interesele cognitive care se manifesta prin reactii pozitive de atractie si preferinta pentru semnificatia gnoseologica a informatiilor dintr-un anumit domeniu. Aceste motive cognitive pot fi intregite cu o suita de alte motive cum ar fi: dorinta de a obtine note bune, motivatia de prestigiu, de statut, motivatia declansata de cooperare si competitie, trebuinta de succes, trbuinta de a evita esecul sau pedeapsa, etc. In ceea ce priveste factorii afectivi-atitudinali, este vorba de dimensiunea instabilitatestabilitate emotionala. Plasata pe o scala, la unul din poli se afla instabilitatea, ce imbraca formele dezechilibrului, agitatiei, excitabilitatii accentuate, etc, iar la celalalt pol, stabilitatea, caracterizata prin echilibrul intern, stapanire de sine, putere de concentrare. Vectorul stabilitateinstabilitate isi pune amprenta asupra organizarii interne a personalitatii, a capacitatii de autoreglare si adaptare la cerintele activitatii scolare. Invatarea presupune efort pentru invingerea dificultatilor interne si externe. Alegerea si fixarea scopurilor, invingerea tendintelor impulsive, depasirea conflictelor motivationale, mobilizarea resurselor energetice interne, solicita anumite trasaturi volitiv-caracteriale cum ar fi: perseverenta, constiinciozitate, ambitie, stapanire de sine, spirit de initiativa, rezistenta la efort, etc. La polul celalalt aceste trasaturi imbraca forma negativa de lene, nestapanire, apatie, dependenta, pasivitate, incapatanare, etc. Factorii biologici constitue premisele dezvoltarii psihice. Aptitudinea scolara cu nucleul ei de inteligenta generala, se dezvolta pe baza capacitatii scoartei cerebrala de a forma reflexe conditionate cu anumita rapiditate si a functiilor analitico-sintetice ale creierului. Alti factori ar mai fi: * particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor; * starea sanatatii organismului * unele tulburari fiziologice de pubertate;
Pagina 23 din 47
* echilibrul endocrin si emotional, influenteaza randamentul invatarii scolare. Analizand esecul si inadaptarea scolara, psihologii francezi Bernard Andrey si Jean le Men, remarcau printre cauze, pe langa unele deficiente generale si cateva tulburari specifice: dislexie, disortografie, discalculie. * tulburari psihomotorii: aritmie, disgrafie; * tulburari de caracter: opunere, agresivitate, minciuna, fuga; * tulburari psihosomatice: diferite boli, sincope si crize nervoase; * tulburari psihosociale: delicventa, bande; * tulburari de activitate: apatie, dezinteres, incetineala, oboseala; * tulburari de personalitate: hiperemotivitate, neliniste, infantilism, nevroze de esec. Cercetand cauzele inadaptarii scolare, cei doi psihologi ajung la concluzia ca un copil nu se naste neadaptat, ci devine asa datorita unor greseli ale parintilor sau educatorilor. Factorii stresanti sunt inclusi si ei printre factorii bio-psihologici, aceasta deoarece stresul este o agresiune exercitata asupra organismului de anumiti factori care, suprasolicitandu-l, produc modificari somatice si psihice. Intensitatea, durata sau multitudinea acestor factori reduc rezistenta fizica sau psihica a organismului, capacitatea de munca scade si apare oboseala cronica sau surmenajul, evoluand in trei faze: 1. faza de alarma stare generala de oboseala, scadere a capacitatii de concentrare, insomnii, iritabilitate, suscebilitate si tulburari de memorie. Oboseala apare mai ales dimineata, iar subiectul devine nervos, irascibil si agresiv in relatiile interpersonale. 2. faza de agitatie, de febrilitate sau hiperactivitate - apare tendinta de a face cat mai mult, de rezolvare cat mai repede a problemelor fara discernamant, intrandu-se in amanunte, subiectul este nelinistit, insomniile se accentueaza, tulburari organice. Aceste faze pot fi inlaturate prin evitarea efortului, prin alternarea muncii cu odihna activa. 3. faza de depresie sau apatie - dureri de cap, pierderea capacitatii de munca, devine obsesiv si hipocondric. Este necesara interventia medicului de specialitate, pentru refacerea sanatatii fizice si intelectuale. Factorii stresanti pot fi impartiti in: a) factori fizici - zgomotul puternic, aerul poluat, iluminatul, umiditatea; b) factori fiziologici - diferite boli organice, subnutritia, somn insuficient; c) factori psihologici - lipsa de interes si motivatie, teama de esec si de consecinte, atitudinea dura a parintilor sau a profesilor fata de esecul elevului, emotivitatea crescuta; d) factori psihosociali si de organizare a activitatii instructiv-educativa: supraincarcarea, relatiile tensionate din familie, dintre elevi sau elevi si profesori.
Pagina 24 din 47
Astenia produsa de acesti fatori, este una dintre cauzele insuccesului scolar. 1.2.2. FACTORII PEDAGOGICI AI REUSITEI SCOLARE. Impreuna cu cei de natura sociala si stresanti, factorii pedagogici reprezinta conditiile externe care actioneaza prin intermdiul celor interne, determina dezvoltarea psihica si comportamentala a elevilor.Acesti factori sunt urmatorii: * cerintele programelor scolare; * pregatirea de specialitate si psihopedagogica a profesorilor; * modul cum ei stabilesc si realizeaza la fiecare lectie obiectivele formativ - educative si cum dezvolta la elevi operatiile mintale implicate in asimilarea cunostintelor, (operatii de analiza si sinteza, de comparatie, de abstractizare si generalizare, de identificare, de organizare si clasificare, de prescurtare si reversibilitate); * metode si mijloace de invatamant, tehnici de munca intelectuala folosit de elevi; * modul de organizare a activitatii de predare - invatare; * orarul zilnic, frecventa la cursuri. Organizarea pedagogica a procesului de invatamant, include totalitatea interventiilor intreprinse in mod constient, care determina in mod direct activitatea de invatare a elevului si ar putea fi sistematizata in urmatoarele grupe: elemente de continut (informatia didactica), tehnologia procesului de invatamant, personalitatea profesorului. Informatia didactica, este rezultatul selectarii si prelucrarii informatiei stiintifice, inclusa in documentele scolare. Impactul ei asupra succesului scolar este evident. Acest fapt depinde in primul rand de modul in care este prelucrata si ordonata in documentele scolare. Calitatea prelucrarii ii confera gradul de accesibilitate. Continutul acestor documente trebuie corelat functional, atat cu necesitatile societatii cat si cu posibilitatile de asimilare ale elevilor. Contributia tehnologiei didactice la asigurarea succesului scolar, este tot mai mult solicitata. Implicatiile ei asupra succesului scolar, se evidentiaza prin crearea unor situatii de instruire care sa fie in concordanta cu ritmul de invatare. Respectarea diferentelor individuale, presupune crearea unor situatii de instruire care sa permita elevilor, inaintarea pe cai diferite, pentru atingerea acelorasi obiective. Organizarea situatiilor de instruire, trebuie sa asigure conditii favorabile a activitatii de invatare, ca proces complex de informare si formare, de asimilare a cunostintelor si dezvoltare a componentelor structurale ale personalitatii elevilor, prin angajarea efectiva a potentialului si a intregii energii spirituale de care dispun elevii.
Pagina 25 din 47
Participarea activa a elevilor, este cu atat mai intensa, cu cat gama proceselor mentale antrenate este mai extinsa. Un rol important asupra succesului scolar il au strategiile didactice de tip evaluativ stimulativ.Ele ofera posibilitatea masurarii si aprecierii rezultatelor obtinute in activitatea de invatare, prin notele acordate, elevul si societatea estimeaza calitatea muncii desfasurate. Perfectionarea tehnicilor decimologice, se inscrie pe linia asigurarii unui proces scolar neintrerupt. Ca indicator sintetic al evaluarii, nota trebuie sa fie stimulativa, declansand si intretinand o atitudine pozitiva fata de activitatea scolara, ea nu este numai diagnostica ci si prognostica. Gradul de reusita scolara, masurat in note, joaca un rol insemnat in formarea imaginii de sine. In reusita scolara se constata un anumit paralelism intre aprecierea profesorului si cea a grupului de elevi. Convergenta acestui sistem de aprecieri, contureaza pentru fiecare copil un statut scolar, concretizat in calitatea de elev foarte bun, bun, mijlociu, la limita, slab. Teoria atribuirii lui Bernard Weiner, explica cauzele pe care le invocau indivizii, in incercarea de a explica reusita sau esecul proprii sau ale altora si pot fi ordonate dupa doua dimensiuni: 1. intern ( personal) - extern (situational); 2. stabil - instabil. Un elev poate sa explice nota proasta pe care tocmai a primit-o, punand-o pe seama acestei cauze. Performantele sale viitoare, precum si confortul sau psihic, depind de atribuirea pe care o face. Este evident ca el se va simti impacat cu sine si stima de sine ii va fi menajata daca va invoca o cauza externa si stabila. Pe de alta parte, un elev este inclinat sa faca tot timpul atribuiri interne nereusitei sale din clasa si va avea o stima slaba si, in egala masura asteptari slabe cu privire la posibilitatile sale de a obtine note foarte bune. Atribuirile stabile ale reusitei sau esecului, pot marca o dimensiune foarte importanta a personalitatii sentimentul propriei eficiente (self - eficacy), care poate fi definit ca fiind aprecierea unei persoane asupra propriilor capacitati de a organiza si duce la implinire, actiuni necesare pentru atingerea unor performante, trebuie deosebit de stima de sine care se constituie ca o apreciere globala a valorii propriei personalitati. Self - eficacy, este un factor cardinal al succesului scolar. Intregul evantai al dezideratelor pedagogice legate de succesul/ insuccesul scolar, poarta pecetea personalitatii profesorului. Dintre componentele personalitatii sale, pregatirea psihopedagogica se afla intr-o corelatie ridicata cu rezultatele la invatatura, ea oferindu-i
Pagina 26 din 47
posibilitatea adaptarii procesului de instruire la particularitatile tipologice si individuale ale elevilor. Apeland la aceeasi pregatire psihopedagogica, profesorul poate diagnostica anumite dificultati intampinate de elevi, concomitent cu interventia pentru atenuarea si inlaturarea lor. Referitor la anumite trasaturi ale personalitatii, afectiunea profesorului coreleaza cu randamentul la invatatura al elevului (D. P. Ausubel, p. 537). O atitudine caracterizata prin afectiune si intelegere, conduce la crearea unui climat educativ stenic, unde buna dispozitie si increderea reciproca se vor rasfrange pozitiv asupra activitatii de invatare prin intermediul factorilor motivationali intretinuti de laudele si incurajarile care predomina aici. Dintre acesti factori, mai semnificativi sunt cei afiliati (de autoafirmare) si cognitivi. Impulsurile afiliate, tin de tendinta de identificare cu profesorul, autoafirmarea stimuleaza dorinta de a obtine performante mai ridicate, iar motivele cognitive dinamizeaza activitatea intelectuala in procesul invatarii. Se poate vorbi de o diversitate de conduita a profesorului in corelare cu mai multe variabile de competente ale acestuia: * competenta comunicativa (initierea si declansarea actului comunicarii cu elevii de catre profesor, prin combinarea diverselor cai de transmitere si decodificare a mesajului informatiilor, stapanirea unor atribute fiziologice si psihice spre a se face inteles); * competenta informationala (repertoriul de cunostinte, noutatea si consistenta lor); * competenta teleologica (capacitatea de a concepe rezultatele instruirii sub forma unei pluralitati de scopuri cu dimensiuni informationale, axiologice si pragmatice care pot si trebuie sa fie nuantate de la o disciplina la alta ca posibil pedagogic, rational gandit si operationalizat); * competenta instrumentala (de utilizare a ansamblului de metode si mijloace ale instruirii in vederea crearii unei performante comportamentale a elevilor, adecvate scopurilor urmarite); * competenta normativa(indicarea , recomandarea sau ordonarea actiunilor optimale instructive); * competenta decizionala (alegerea intre cel putin doua variante de actiune in functie de valoarea sau utilitatea mai mare care o au in a afecta comportamentul elevilor); * competenta apreciativa (masurarea corecta a rezultatelor atinse cu elevii si de catre elevi). Aceste competente sunt conditionate de aptitudinile pedagogice si nivelurile culturii profesionale ale profesorului: nivelul superior de organizare si functionare a proceselor psihice cognitive, afective si psihomotorii ale acestuia cu suportul lui axiologic, in planul crearii unor
Pagina 27 din 47
modele de predare/invatare/evaluare, in functie de situatiile educative existente si in planul relationarii/contactului cu elevii. (Mitrofan, N., 1988). Stilul de predare al profesorului influenteaza si reusita scolara a elevului. Definit prin totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza comportamentul profesorului in procesul de invatare, o anumita maniera de lucru cu elevii, in functie de personalitatea sa, de cultura, de pasiunea si de experienta acumulata, de situatiile instructiv - educative pe care le identifica si le amelioreaza, sau nu, el imprima o pecete individuala a stilului de predare. Asemenea deosebiri se manifesta prin: * nuante atitudinale; * dimensiunile stimulatoare sau inhibatoare; * repertoriul de recompense si pedepse pe care le foloseste; * constiinta si responsabilitatea cu care urmareste realizarea obiectivelor propuse; * intensitatea activizarii elevilor in procesul de invatare. Se disting mai multe forme de stil care se presupun reciproce, prin care un profesor sub impresiile si asteptarile elevilor, este bun sau controversat: * stilul cognitiv - creativ (deschis la inovatie); *stilul rutinar (inchis la inovatie); *stilul nondirectiv (favorizeaza independenta elevilor); * stilul autoritar (profesor distant fata de elevi); *stilul democratic (profesor amabil, intelegator, persuasiv, cooperant); * stilul apreciativ (maniera personala de interpretare si evaluare a situatiilor educative). Intrucat stilul de predare este o rezultanta a intregii personalitati a profesorului, pregatire, experienta, aptitudini, interese, aspiratii, temperament, cartacter, etc., perfectionarea lui presupune cu necesitate restructurari ale acestor componente. 1.2.3. FACTORII SOCIO-CULTURALI AI REUSITEI SCOLARE; Reusita scolara este determinata in mare masura de relatia profesor - elev si de relatia dintre elevii clasei sau din cadrul grupului de prieteni. Alti factori care isi pun amprenta asupra reusitei scolare, ar mai fi: * climatul cultural - educativ din familie; * nivelul de aspiratie al parintilor; * relatiile dintre parinti si copii;
Pagina 28 din 47
* atitudinea parintilor fata de rezultatele obtinute de elevi la invatatura. Demersul privind identificarea factorilor reusitei scolare si evaluarea influentei acestora s-a orientat si asupra caracteristicilor mediului familial. Au fost investigate douasprezece variabile definitorii, dintre care sapte de natura obiectiva (cele mai multe indicatori socio economici) si cinci subiective (M. Jigau, p. 78). sunt urmatoarele: 1. mediul de provenienta al parintilor (urban/rural); 2. nivelul de instruire; 3. profesia parintilor; 4. starea materiala a familiei: * ocupatia actuala a parintilor (incadrat in activitate, somer, pensionar); * venitul familiei (apreciere globala); 5. dimensiunea familiei; 6. conditiile de viata, de studiu, de odihna in familie; * conditii de locuit; * posibilitatile de lectura pe care le ofera familia; * alimentatia copilului; 7. tipul familiei ( normala, dezorganizata, reorganizata); 8. climatul afectiv din familie: * relatiile dintre parinti; * relatiile parinti - copii (comportamentul parintilor fata de acestia); 9. interesul si preocuparea parintilor pentru instruirea copiilor; * atitudinea fata de studiile copiilor (importanta acordata acestora); * preocuparea pentru pregatirea scolara curenta; * facilitarea instruirii prin meditatii particulare; * relatia familie - scoala; 10. interesul manifestat de parinti pentru formarea copilului in afara scolii; * preocuparea parintilor pentru organizarea timpului liber al copilului; * preocuparea pentru indrumarea lecturii; 11. aspiratiile parintilor cu privire la scolarizarea copiilor lor (nivelul de invatamant cu care doresc sa-si finalizeze studiile); 12. nivelul aspiratiilor privind viitoarea profesie. Succesul/insuccesul scolar este determinat de un complex de factori care pot actiona concomitent sau succesiv. Dependenta de acesti factori; precum si corelatiile dintre ei pot fi
Pagina 29 din 47
Acestea
analizate prin prisma cauzalitatii circulare, potrivit careia efectul devine la randul sau, cauza. Oricare din acesti factori participa si conditioneaza intr-o masura sau alta rezultatele la invatatura. In acest caz factorii sunt cauze iar rezultatele sunt efecte. La randul sau, un anumit nivel al reusitei/nereusitei va avea repercursiuni asupra factorilor declansatori. Prin mecanismul conexiunii inverse efectele s-au transformat in cauze. Aceeasi cauzalitate circulara functioneaza si in cadrul corelatiilor dintre factorii interni si cei externi, in interiorul uneia sau alteia din aceste categorii. Daca factorii externi actioneaza prin intermediul celor interni, acestia din urma sunt efect ai celor dintai, intarind pozitiv sau negativ, actiunea lor. 2. ADAPTAREA SCOLARA - O CONDITIE A REUSITEI 2.1. ASPECTE GENERALE ALE ADAPTARII SI INADAPTARII Adaptarea este o caracteristica proprie a oricarui sistem dotat cu mijloace de autoreglare. Acesta are mecanisme specifice de realizare, niveluri diferite de complexitate, tipuri distincte (senzoriala, nervoasa, sociala), durate variabile de stabilitate a procesului si o anumita polaritate (pozitiva, negativa). Astfel, dupa Sutter (Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Vol. 1., 1987, pag. 69), adaptarea este o modalitate de a raspunde armonios conditiilor unui mediu determinat sau unor experiente noi. Adaptarea scolara este actiunea de modificare, de transformare a copilului pentru a deveni << apt pentru >> (scoala), << capabil de >> ( a face fata cerintelor instructiv educative) si de a fi << compatibil >> (sub aspectul disponibilitatilor bio - psiho - sociale), << in acord cu >> (normele si regulile pretinse in programa scolara), pentru dobandirea cu succes a << statutului >> si a << rolului de elev >>. (A. Vasilescu si A. Coasan, pag. 10). Diversitatea de interpretari acordate adaptarii ilustreaza, pe de o parte, ca , intr-adevar, complexitatea acestui proces poate fi greu de surprins, dar , pe de alta parte, ca fiecare dintre dintre punctele de vedere ( psihologic, pedagogic, medical sau sociologic) au contribuit substantial la clarificarea sensului acesteia. In sistemul general al stiintelor, adaptarea este conceputa ca una dintre proprietatile fundamentale ale organismului de a-si modifica adecvat functiile si structurile corespunzator schimbarilor cantitative si calitative ale mediului inconjurator. Cu alte cuvinte, ea reprezinta expresia ansamblului de activitati prin care o persoana isi modifica conduita pentru a se acomoda optim mediului determinant. Ea presupune prezenta capacitatii omului de a face fata, de a raspunde favorabil solicitarilor si exigentelor anturajului, implinindu-si, in acelasi timp si
Pagina 30 din 47
exigentele individuale. Adaptarea apare ca un proces de organizare a relatiei dintre subiect si conditiile ambientale. In general, se considera ca un individ este adaptat - diferit de la o varsta la alta - cu atat mai mult cu cat are raporturi interpersonale mai frecvente si mai profunde cu ceilalti indivizi ai ambiantei sale sociale. Spectrul adaptarii cuprinde: * indivizi bine adaptati care se comporta ca atare in orice situatie; * persoane adaptate, dar la o serie ingusta de situatii, ca diversitate si extensie; * persoane general inadaptate. Mai intai mediul familial si scolar, apoi cel profesional si social, vor constitui etape de adaptari si remodelari succesive ale individului.Acest proces presupune asimilarea de noi valori (si respectarea lor), interese, cunostinte dar si renuntari la atitudini sau chiar valori personale care se dovedesc nefunctionale, pentru ca sunt considerate inacceptabile de catre societate. Pragul principal pentru testarea adaptabilitatii generale a unui individ tanar este scoala, cu sarcinile si exigentele ei intelectuale si sociale (cel mai adesea la inceputul scolaritatii, dar si la trecerea de la un nivel la altul de invatamant). Confruntarea cu mediul scolar, va proba validitatea modalitatilor de comportament in curs de constituire.Acesta este si momentul cand, adaptarea sociala in sens larg, incepe sa fie luata in considerare printr-unul din aspectele sale particulare, specifice unei categorii de varsta - adaptarea scolara. Evaluarea adaptarii scolare presupune luarea in considerare a acordului ce se realizeaza intre individ (elevul) si mediul scolar, in diferite momente, tinand cont de o serie de indicatori, dintre care cei mai importanti sunt: * aptitudinea elevului de a-si insusi informatiile transmise, inclusiv a posibilitatii de operare cu acestea, a priceperilor si deprinderilor de studiu; * capacitatea de relationare cu grupul scolar; * interiorizarea unor norme scolare si valori sociale acceptate. Prin opozitie, inadaptarea scolara se refera la dificultatile de a indeplini sarcinile scolare din care copilul face parte. Indeplinirea cu dificultate a sarcinilor scolare - inadaptarea pedagogica sau instructionala - poate fi globala (la toate disciplinele), partiala (la un anumit obiect sau grup de obiecte), pe cale de inrautatire partiala sau generala. Cauzele inadaptarii scolare pot fi de natura: * intelectuala (tulburari ale dezvoltarii cognitive generale, identificabile prin teste psihologice de inteligenta); * paraintelectuala (tulburari-permanente sau episodice-ale atentiei);
Pagina 31 din 47
* instrumentala (tulburari de perceptie, integrare cerebrala si raspuns motric ce afecteaza limbajul si psihomotricitatea); * organica (tulburari care au la origine o etiologie organica); * afectiva (tulburari prin perturbarea echilibrului). Din punct de vedere al dezvoltarii psihologice, adaptarea este atat un indicator cat si un efect al acesteia, rezultat al procesului de diferentiere/organizare prin care se realizeaza atat echilibrul intern, cat si adaptarea externa. Fiecare individ este agentul propriei sale adaptari, care va avea o dinamica relativ comuna tuturor si rezultate specifice fiecaruia. Faptul presupune in acelasi timp ca exista pentru copil perioade si conjuncturi maximal favorabile internalizarii constrangerilor externe. Un alt aspect important al adaptarii scolare este acela legat de nivelul de varsta al copilului. In fiecare etapa cronologica de dezvoltare, elevul are resurse, motivatii si mecanisme diferite de adaptare. In acelasi timp, nivelul de dezvoltare produce si face active noi procese si modalitati de adaptare, de planificare, de amanare sau evitare, intr-o corespondenta mai maretemporala si spatiala-cu realitatea, printr-o analiza prealabila al situatiilor si controlul mintal al activitatii posibile. In acest proces interactiv pot aparea si dezechilibre majore in ceea ce priveste maturizarea si integrarea conduitelor adaptate, adica internalizarea constrangerilor. Daca aceste constrangeri nu actioneaza progresiv si elastic-si uneori asa se si intampla-se ajunge la cristalizarea unei personalitati care este structurata pe interdictii, pe mecanisme de inhibitie continua, fapt care va duce la stari de aparent echilibru, la tensiuni si conflicte interne, in ultima instanta, la inadaptare. Evolutia copilului nu este continua si lineara, ci prezinta momente de stagnare si avant, dar toate acestea intr-o succesiune logica si articulara, fiecare palier fiind un nivel de organizare functionala in echilibru, dar care, progresiv, devine insuficient dezvoltarii complexe si adaptate. (Piaget, 1967). Dezvoltarea si adaptarea presupun stari de inadaptare functionala, relativa si provizorie. Starile de criza temporara sunt adesea provocate inconstient chiar de copilul in cauza (de aceea sunt si bine suportate), pentru ca acestea ii ofera prilejul si justificarea schimbarii, a descoperirii de noi conduite sau sisteme de organizare comportamentala. Copilul, adolescentul, astfel se maturizeaza. Atat timp cat starile de criza duc la remanieri pozitive ale structurii de personalitate, nu sunt motive majore de ingrijorare ale ambiantei, care, de regula ,tolereaza greu aceste etape. Cronicizarea starii de criza, prelungirea excesiva sau chiar ramanerea intr-o perpetua stare de inadaptare, vor trebui sa faca obiectul atentiei celor avizati, pentru a preveni, atenua sau rezolva aceste situatii dramatice.
Pagina 32 din 47
Imaturitatea exprima o temporara si reversibila stare de incetinire a ritmului dezvoltarii armonioase a personalitatii in plan mintal, fizic, socio-afectiv, volitiv. Prin dezvoltarea dizarmonica a diferitelor componente ale personalitatii (implicand adesea latura psihoafectiva), imaturitatea scolara este o situatie preocupanta, din fericire mai rara si care solicita interventii corective profesionalizate, de durata. Reusita scolara nu poate fi explicata numai prin nivelul inteligentei generale, dupa cum nici capacitatea generala de adaptare a unei persoane, nu presupune cu necesitate o buna adaptare a cerintelor scolii. Variabilele motivatiei pentru invatare, perseverenta in activitate, atitudinea fata de scoala, nu au acelasi continut si intensitate in diferite etape de dezvoltare psihologica, oscilatiile acestora in procesul de adaptare si asimilare a cerintelor scolii fiind in relatie cu realitatea psiho - pedagogica din scoala, cu climatul afectiv din familie si structura de personalitate a copilului si, desigur, cu gradul de dificultate al activitatii scolare. Fenomenul de supramotivare pentru scoala sau pentru anumite discipline, nu duce invariabil la reusita, ci are, uneori, consecinte perturbatoare prin cumularea de tensiuni cu efecte de dezorganizare a activitatii cognitive. Valoarea sau semnificatia personala ridicata, acordata activitatii scolare este direct si profund legata de reusita academica. Ecoul in plan intern al reusitei sau esecul elevului va fi in relatie directa cu nivelul sau de aspiratii.Un nivel de aspiratii excesiv de ridicat, il poate conduce, insa, pe elev la esec prin supraevaluarea capacitatilor personale. Adaptarea/inadaptarea copilului la realitatea scolara este potentata de experienta subiectiva a reusitei/esecului, de concordanta/discordanta intre nivelul de performanta si nivelul de aspiratii, toate acestea interstimulandu-se , pozitiv si negativ, in mod continuu. Interesul pentru adaptarea scolara, reprezinta una dintre conditiile reusitei scolare, este motivat si de intentia de a fi cat mai aproape de realitate, de practica curenta a invatamantului, ideea egalitatii in fata educatiei a tuturor copiilor, indiferent de statutul si rolul social al familiei, de sexul, religia, originea sociala, situatia economica, zona rezidenta, etc. 3. ESECUL SCOLAR 3.1. NOTIUNEA DE ESEC SCOLAR Frecventa cu care se produce esecul scolar in mediile scolare si mai ales, aspectul de fenomen cronicizat (permanentizat), pe care el poate sa-l dobandeasca adeseori ne determina sa-l privim cu toata responsabilitatea. Un esec scolar cronicizat este periculos, deoarece el determina efecte negative atat in plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului in cauza, care-si va pierde tot mai mult increderea in propriile posibilitati si va
Pagina 33 din 47
ajunge sa dezvolte o teama de esec, cat si in plan social, pentru ca un esec scolar permanentizat stigmatizeaza, induce o marginalizare sociala a elevului in cauza (respectiv o limitare a dreptului copilului la calificare profesionala autentica si la exercitarea unor roluri sociale apreciate si recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate). Dintre indicatorii pentru aprecierea existentei unei situatii stabilizate de esecul scolar, mentionam: abandonarea precoce a scolii; decalaj intre potentialul personal si rezultate; parasirea scolii fara o calificare; incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice; esecul la examenele finale (sau concurs); inadaptarea scolara, etc. Exista doua tipuri de esec: 1. un esec scolar de tip cognitiv, care se refera la nerealizarea de catre elevii in cauza a obiectivelor pedagogice. Acest tip de esec atesta niveluri scazute de competenta la elevii respectivi, provocand rezultate slabe la examene, la concursurile scolare, respectiv la corigente, repetentie, etc. Aceste niveluri scazute de competenta, se explica fie prin intarzieri in dezvoltarea intelectuala, fie printr-o serie de neajunsuri in plan motivational, volitional si operational, de genul: * un nivel foarte scazut de aspiratii si de expectante in raport cu activitatea scolara si propriul eu; * reduse disponibilitati voluntare (de vointa) necesare formularii obiectivelor de invatare si depasirii obstacolelor (dificultatilor) care apar in mod inert pe parcursul activitatii de invatare; * absenta unor deprinderi de munca sistematica si obisnuintei elevilor de a-si autoevalua rezultatele scolare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de scoala; * insuficiente la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gandirii, de tipul: - incompetenta de limbaj; - incapacitatea de a relationa informatiile; - absenta unui mod dialectic de gandire, care sa alterneze judecatile pro si contra; - slaba capacitate de concretizare a unui fenomen sau principiu invatat la ore; - incapacitatea realizarii unui demers ipotetico - deductiv, necesar formularii unor concluzii sau generalizari. 2. Un esec de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la cerintele scolare. Acest tip de esec vizeaza mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev, la exigentele de tip normativ, pe care le presupune functionarea corespunzatoare a oricarei scoli sau a oricarei colectivitati scolare.
Pagina 34 din 47
Elevul dezadaptat recurge la abandonul scolar, la parasirea precoce a scolii in favoarea unui mediu mai putin coerciv, de regula cel al strazii sau al grupurilor de copii necontrolati. Cauzele acestei dezadaptari scolare constau in determinari psiho-nervoase de natura congenitala. In evaluarea corecta a esecului scolar trebuie sa luam in considerare persistenta si amploarea cu care el se manifesta. El poate avea un caracter episodic, limitat la circumstantele unei situatii conflictuale sau generale care l-au generat, sau poate lua aspectul unui fenomen de durata, atunci cand el se grefeaza pe fondul unor handicapuri senzoriale sau intelectuale, mai mult sau mai putin severe, sau atunci cand situatiile psiho-traumatizante care l-au generat, persista. Esecul scolar poate avea grade diferite de amplitudine: o amplitudine redusa, atunci cand insuccesul se manifesta doar in raport cu anumite materii sau sarcini de invatamant, ca expresie a lipsei de interes si de inclinatii pentru respectivele materii, sau ca urmare a unui mod neinteresant in care sunt predate acele materii. Cand esecul vizeaza toate materiile de invatamant, toate aspectele activitatii scolare, se poate spune ca el dobandeste un caracter generalizat. Un astfel de elev cu insucces generalizat, prezinta lacune grave in cunostinte, absenteaza nemotivat, manifesta aversiune fata de invatatura si dispret fata de autoritatatea scolara in general, iar in clasa perturba orele prin tachinarea colegilor si realizarea unor glume de prost gust. Exista in realitatea scolara si diferite situatii false, esecuri scolare sau incercari de exagerare ori diminuare de catre elevi a nereusitei lor de moment. Aceste situatii evidentiaza faptul ca insuccesul scolar, reprezinta in mare masura, o notiune subiectiva, deoarece autoaprecierea negativa cu privire la sine si neincrederea manifestata in propriile capacitati, pot influenta formarea rapida a impresiei de incompetenta personala sau de nereusita in raport cu sarcina propusa. Aceste aspecte subiective legate de esecul scolar, demonstreaza faptul ca el are un pronuntat caracter individual, depinzand nu numai de factori obiectivi, ci si de modul particular in care elevul se percepe si isi evalueaza rezultatele. Esecul scolar trebuie privit atat ca pe un fenomen obiectiv, cat si ca unul subiectiv. El nu poate fi definit si inteles corect decat din aceasta dubla perspectiva: 1. a factorilor scolari - care apreciaza esecul scolar ca un rabat de la exigentele si normele scolare asa cum sunt ele stipulate in programele si legislatia scolara; 2. a elevului - care vine cu o anumita determinare in activitate si cu criterii individuale de apreciere a rezultatelor obtinute la invatatura.
Pagina 35 din 47
Este necesar un proces de ajustare reciproca intre cei doi factori in aprecierea esecului scolar: elevul sa fie ajutat sa cunoasca in termeni cat mai clari, ce inseamna, in fond, a ramane in urma la invatatura; sa i se prezinte cu alte cuvinte, acele incompetente intelectuale si deprinderi gresite care nu asigura o intelegere si o folosire adecvata a informatiilor iar profesorul sa faca efortul de a cunoaste lumea subiectiva a elevului, indeosebi sensul pe care il da cunoasterii si reusitei scolare; nivelul de aspiratii si de expectante in raport cu sine; interesul privind formarea lor profesionala viitoare; criteriile pe care le foloseste in aprecierea rezultatelor sale scolare.
3.2. CAUZELE ESECULUI SCOLAR In explicarea cauzelor esecului scolar exista o serie de pozitii teoretice care iau in considerare urmatoarele aspecte: 1. Individualitatea elevului a) abordarea genetica sustine ca esecul scolar este explicat de nivelul redus al inteligentei individului (determinat de mostenirea genetica si masurat prin coeficientul de inteligenta), de deficientele si tulburarile de natura intelectuala sau psihosenzoriala. Luandu-se in considerare criteriul coeficientului de inteligenta,exista, in principal, patru grade de retardare( intarziere mentala): * retardardarea mentala usoara (sau deficienta mentala de granita) este corespunzatoare unui QI cuprins intre 50-55 si 70. Acest nivel de intarziere mentala reprezinta cel mai larg segment al retardarii mentale (aproximativ 85 %) si este, in linii mari, echivalent cu ceea ce se obisnuieste a se numi din punct de vedere pedagogic, categoria educabililor; * retardarea mentala moderata (de nivel mediu) corespunde unui QI cuprins intre 40-45 si 50-55 si cuprinde aproximativ 10% din intreaga populatie cu retard mintal; * retardarea mentala severa ce cuprinde aproximativ 3 -4 % din indivizii cu retard mental, si corespunde unui QI cuprins intre 20-25 si 35-40; * retardarea mentala profunda care corespunde unui QI sub 25-30 si desemneaza aproximativ 1-2 % din totalul persoanelor deficiente mental.
Pagina 36 din 47
2. handicapul socio cultural Aproape orice investigatie a esecului scolar va gasi o relatie intre frecventa acestuia si mediul socio - economic de provenienta al copilului aflat in dificultate. Un mediu considerat defavorizant, nu poate sa asigure referintele necesare minimale pentru a valorifica eficient oferta scolara existenta. Mai mult chiar, precaritatea culturala a familiei de origine si atitudinea acesteia fata de scoala poate provoca un retard al dezvoltarii intelectuale generale in plan verbal si cognitiv, cu atat mai greu recuperabil, cu cat acest mediu este mai profund dezavantajat iar actiunea sa a fost mai de durata. Limbajul utilizat in familiile favorizate socio-cultural, este mai aproape de cel utilizat in scoala si, deci, ii creaza viitorului elev un avantaj de debut, pe care nu-l are cel provenit dintr-o familie defavorizata.Frecventarea institutiilor culturale (muzee, expozitii, librarii, cinematografe), practicile culturale intra - familiale (lectura cartilor, a ziarelor, vizionarea unui program de televiziune), sistemul de valori, sunt indicatori de baza in evaluarea conditiilor culturale ale mediului de provenienta al copilului. Starea economica buna a familiei este, de asemenea, un factor important al reusitei scolare, prin disponibilitatile materiale existente care pot sustine scolarizarea, creaza un grad de securitate economica necesara studiilor de lunga durata. In general, in familiile sarace, copiii opteaza pentru filiere scolare de scurta durata si profesii solicitate imediat pe piata fortei de munca. Aceste situatii de handicap social-cultural, au generat programe de educatie compensatorie si de remediere a situatiilor de deficit cultural al copilului sau al familiei sale. (Gilly, 1969; Litt, 1980; Esperet, 1979; Berenstein, 1975; Boudon, 1973). 3. Reproducerea raporturilor de clasa prin scoala Unii sociologi vad in scoala o institutie de reproducere sociala, pentru ca aceasta ignora valorile elevilor proveniti din familii defavorizate si promoveaza indeosebi, normele claselor favorizate. Scoala va reproduce, astfel, structura raporturilor de clasa, permanentizand si legitimand ierarhia sociala existenta. Elevul provenit din familii favorizate va beneficia chiar de la inceputul scolaritatii de un capital cultural identic sau apropiat de cultura vehiculata de scoala, care ii asigura succesul scolar si, ulterior, profesional.In schimb, copilul provenit dintrun mediu defavorizat va intra in conflict cu stilul cognitiv si normele vehiculate in scoala, pentru ca ii par straine, diferite de cele ale mediului sau si carora el si familia sa le acorda valoare, fapt care va genera atitudini de refuz scolar, proteste, esec. Chiar filierele scolare (de tip secundar /profesional /superior) reflecta, de fapt, diviziunea sociala, opozitia intre activitatea intelectuala si cea fizica si raporturile de munca si productiile capitaliste. (Bourdieu, Passeron, 1970; Althusser, 1970)
Pagina 37 din 47
4. Atitudinea fata de cunoastere a elevului pare a fi la fel de importanta in explicarea esecului scolar;sensul pe care il da copilul cunoasterii si reusitei scolare este hotarator in atingerea acesteia. Constructia acestei atitudini este insa dependenta de mediul social de origine, de istoria sa personala, de modul de reactie la intalnirea cu scoala, cu munca orientata spre un scop. (Charlot, 1990; Charlot, Bautier, Rochese, 1993) 5. Curentul inter- actionist sustine ca esecul se construieste in interiorul scolii (Chaveau, Rogovas, 1984) ,ca urmare a modului specific de interactiune eleviprofesori.Conform acestei teze, profesorii au anumite asteptari de la elevii lor, la care acestia raspund pe masura. Cercetarile dedicate ecologiei clasei in care se schimba performante contra note sau statut (Becker, Geer, Hugues, 1968) au pus in evidenta tipurile de relatii sociale care se vehiculeaza si strategiile de raspuns prin competente adecvate. Conditiile in care se desfasoara procesul de invatare si modul concret de evaluare a activitatii, vor influenta direct si profund rezultatele scolare. (Grisey, 1984; De Landsheere, 1980). Contrar traditiei investigatiilor cauzelor esecului scolar, care au in vedere, de cele mai multe ori, elevul, scoala, familia, Riviere (1991) propune doua tipuri de factori: 1. Institutionali 2. Individuali In categoria factorilor institutionali intra: * natura si nivelul exigentelor cognitive ale invatamantului exprimate cu prilejul examenelor si concursurilor scolare, la evaluarile curente; * rupturile in derularea scolaritatii (transferul voluntar sau fortat la o alta scoala, clasa, profesor, etc. ). * rigiditatea ritmurilor de invatare care presupune asimilarea anumitor continuturi in unitati temporale unice pentru toti copiii, ignorandu-se dificultatile pe care le intampina cei cu ritmuri lente. * caracterul normativ al sistemului de invatamant, care nu permite adaptari prea largi la problemele locale si la populatia scolara; * sistemul de formare prin scoala care nu ia suficient in consideratie particularitatilor elevilor, acordand prioritate disciplinelor de studiu, nu elevilor reali, cu interesele si motivatiile lor; * alti determinanti institutionali cum ar fi: - marimea clasei: unii autori au incriminat o relatie intre numarul de elevi din clasa si esecul scolar, cel putin in limitele a 20- 30 de elevi;
Pagina 38 din 47
- ritmurile scolare pot fi surse de esec in masura in care fiind prea accelerate- induc oboseala si surmenaj, suprasolicitare psiho- intelectuala; intra in aceasta categorie si organizarea timpului scolar, a semestrelor, a vacantelor, etc. ) Printre factorii individuali , cei mai importanti sunt: * factorii constitutionali, cei de natura ereditara, referitori la caracteristicile psihofizice; * factorii psiho-afectivi, trasaturile de natura aptitudinala si afectiva, care pot sa nu-i faciliteze copilului o integrare socio- familiala si culturala mai buna, cu influente asupra potentialului sau de integrare scolara; * factorii socio- economici si socio- culturali ca determinanti ai mediului de origine (ponderea si natura influentelor acestora asupra reusitei); * factorii generali de ambianta educationala- contextul social in care se face educatia, atitudinea fata de scoala, valoarea si importanta care i se acorda acestei institutii de catre societate si in ceea ce priveste integrarea, succesul profesional si social al elevilor. 3.3ESECUL SCOLAR- O PROBLEMA DE PERSONALITATE? Reusita/ nereusita obiectiva a elevului are si reversul ei subiectiv, trait de elevi sub forma succesului/ insuccesului. Performanta poate fi sau nu in acord cu ceea ce elevul asteapta de la actiunea intreprinsa, poate sau nu satisface trebuintele sau motivatia care se afla la baza conduitei. Conduita esentiala a succesului sau esecului psihologic, consta in angajarea eului in realizarea sarcinii (fixarea unui scop, intreprinderea actiunilor de realizare a obiectivelor, perceperea performantelor realizate in activitate). Nereusita intr-o sarcina poate determina scaderea nivelului de aspiratie al elevului, jucand totodata un rol de informare cognitiva in serviciul conduitelor ulterioare. Esecul mai sever si repetat pare sa favorizeze- arata J. Nuttin si B. Andrey- agresivitatea, conduitele dezorganizate, regresive, care, la randul lor, constituie factori inhibatori ai dezvoltarii proceselor intelectuale. Elevul care inregistreaza esec dupa esec, indiferent de cauzele initiale ale insuccesului, nu- si formeaza sentimentul sigurantei, al increderii in sine, indispensabil pentru a intampina o noua situatie scolara. Elevul neadaptat, cu experienta repetata si recenta a insuccesului, nu poate evita si nici refuza situatiile scolare riguros planificate prin orare, ritmuri de avansare, forme de activitate, si nu are posibilitatea de a alege. Frica sa se naste din aceasta contradictie fundamentala intre obligatia de a actiona si constiinta; anticiparea nereusitei. El evita acele sarcini la care probabilitatea reusitei/ nereusitei
Pagina 39 din 47
este medie. Succesul dozat in mod corect, in raport cu natura si dificultatea obiectiva a sarcinii, pe de-o parte si cu particularitatile individuale pe de alta parte, constituie o cale accesibila si eficienta in reabilitarea celor mai diverse forme de inadaptare sociala (scolara, familiala, profesionala). 3.4. POSIBILITATEA DE PREEVENIRE SI INLATURARE A ESECULUI SCOLAR Dintre masurile de prevenire a esecului scolar, fac parte: * sporirea rolului invatamantului prescolar; * stabilirea unor relatii stranse de parteneriat intre scoala si familie, deoarece pentru multi elevi factorii esecului scolar se situeaza in familie si nu in cadrul contextului scolar; * sprijinirea scolii care trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare unui invatamant de calitate; * profesorul reprezinta piesa de baza in actiunea de asigurare a reusitei scolare. Pentru aceasta, el trebuie sa dispuna nu numai de o buna pregatire de specialitate, dar si de o competenta psihopedagogica; * proiectarea unor actiuni de orientare scolar- profesionale adecvate. Activitatea de inlaturare a esecului scolar este mai dificila decat cea de prevenire, presupunand, in principal, elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in situatie de esec scolar.
Pagina 40 din 47
CAPITOLUL III- FORME DE COLABORARE SCOALA- FAMILIE Relatia scoala- familie, apare ca fiind prima dintre cele trei etape ale dezvoltarii, descris intr-un Raport asupra relatiilor dintre scoala si familie in tarile Comunitatii Europene intitulat Copilul intre scoala si familia sa (Macbeth, Al., colab., 1984) astfel: * etapa scolii autosuficiente- scoala este considerata o institutie inchisa care nu influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapei sunt: - contactele cu parintii sunt rare, formale; - parintii accepta ideea ca nimic din ce se intampla in scoala nu ii intereseaza; - administratia alege scoala pentru copii; - parintii nu participa la consiliile de administratie scolara; - asociatiile de parinti nu sunt incurajate; - in pregatirea profesorilor, relatia dintre scoala si familie este neglijata. * etapa de incertitudine profesionala- profesorii incep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare, dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta.Caracteristicile etapei sunt: - tendintele de a intensifica acuzele ce se aduc familiei pentru proastele rezultate; - administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara; - contactul cu parintii pastreaza caracterul formal, de rutina; - local, apar experiente privind relatia cu parintii; - se constituie consilii de gestiune scolara, in care participarea parintilor are un rol minor, nedecizional, dar e prezenta; - in formarea profesorilor se abordeaza problema relatiei familiescoala, dar are statut de problema secundara.
Pagina 41 din 47
* etapa de dezvoltare a increderii mutuale si a parteneriatului: parintii si profesorii descopera impreuna ca neincrederea este treptat inlocuita cu increderea unora fata de altii.Caracteristicile etapei sunt: - relatia cu familia este din ce in ce mai mult incurajata de scoala; - consiliul scolar include reprezentanti ai parintilor, cu rol decizional in toate problemele educationale; - organizatiile de parinti sunt acceptate si incurajate in activitatea scolara; - profesorii specializati (consilieri), trateaza problemele speciale ale colaborarii cu familia; - in formarea profesorilor se abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante. Obstacolele relatiei familiescoala poate fi de ordin comportamental, deci, subiectiv, sau de ordin material (relatia scoala- familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultatile de comunicare pot rezulta din ideile divergente, privind responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copilului: * libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea institutiei scolare; * impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; * randamentul familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; * randamentul pedagogic si datoria parentala; * participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolara; Se considera, in general ca problema este de atitudine: este dificil sa pretinzi, atat parintilor cat si profesorilor, sa recunoasca faptul de colaborare scoala- familie (nu) este doar un drept de optiune. Reprosurile care se fac parintilor privind colaborarea cu scoala, vizeaza: * apatia (nu vin la reuniuni anuntate) * lipsa de responsabilitate (asteapta initiativa profesorilor); * timiditatea (lipsa de incredere in sine); * preocupari excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele) copilului; * rolul parental rau definit (nu inteleg corect rolurile si functiile in educatia copilului); * contacte limitate cu scoala (numai in situatii exceptionale de criza in comportarea copilului). Reprosurile care se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare si privesc dificultatile de a stabili relatiile cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca pe parteneri in educatia elevului, decizand autoritar la sedintele cu parintii); definirea
Pagina 42 din 47
imprecisa a rolului de profesor (oscileaza intre autonomia traditionala si perspectivele noi ale parteneriatului) lipsa pregatirii privind relatia scoala- familie. Formele de comunicare ale scolii cu familia pot avea un caracter individual (vizite la domiciul copiilor, vizita parintilor la scoala, convorbiri, consultatii individuale) sau colectiv (adunari cu parintii, consultatii colective, participarea parintilor la unele activitati extrascolareexpozitii, serbari, intreceri, concursuri ale elevilor). Relatia familiescoala: 7 pasi in implicarea parintelui in relatia scolara. Parintii- rolurile cheie (Alvino, 1985): 1. Parintele ca learner- parintele trebuie sa se informeze asupra modului de conducere si de organizare a procesului instructiv- educativ in scoala; 2. Parintele ca ajutor- cel mai vechi simai cunoscut rol al parintelui in relatia cu scoala este acela de sprijin voluntar al profesorului in activitatea didactica; in familie si comunitate a unei atitudini pozitive fata de scoala; 3. 4. Parintele Parintele ca suporter al imaginii pozitive despre scoala- promovarea prin cai diverse, informale, ca sursa complementara de informatie pentru scoala- parintele furnizeaza informatii despre comportamentul in familie al elevului. Aceste informatii determina profesorul sa fie mai sensibil la diferentele individuale si sa individualizeze mai mult experientele de invatare; 5. Parintele ca resursa educationala- impartasind copiilor propriile lor interese cognitive, pasiuni, evenimente profesionale sau chiar experienta lor de viata, parintii pot deveni o sursa semnificativa de imbogatire a ocaziilor de invatare. Tot parintii sunt adesea mentorii proiectelor de studiu individual al copiilor; 6. Parintele ca profesor- parintii sunt primii profesori ai copiilor si au adesea, cel mai puternic impact educational asupra lor. Ei ofera cadre de referinta pentru raportarea valorica a copiilor lor, pana la maturizarea acestora si poate chiar mai tarziu. Din aceasta perspectiva, parintii ar trebui sa se considere educatori responsabili; 7. Parintele ca initiator al schimbarii in scoala- Este un rol si in acelasi timp , un drept al parintelui sa analizeze critic activitatea din scoala si sa pretinda acesteia sa se adapteze nevoilor copiilor. Pentru aceasta, parintele trebuie sa invete cui sa se adreseze, cand si cum sa intervina.
Pagina 43 din 47
CAPITOLUL IV- CONCLUZII Daca familia si scoala pot fi considerate ca retele de interdependenta structurate in forme de relatii sociale specifice, atunci esecul si reusita scolara pot fi intelese ca rezultate ale unei contradictii mai mici sau mai mari, ale unui grad mai mic sau mai mare de disonanta sau de consonata a formelor de relatii sociale ce caracterizeaza cele doua retele de interdependenta. Un mediu privilegiat, deja instruit si care pune la dispozitia copiilor de la cea mai frageda varsta o multime de cunostinte, stimuleaza atat de mult inteligenta lor, atat de mult incat un copil dintrun mediu defavorizat nu ajunge niciodata sa o compenseze. Datorita acestei bogatii de stimulente, copilul dintrun mediu elevat (prin opozitie fata de un mediu incult) sau copilul de la oras (in opozitie cu cel de la tara) pare mai vioi, mai apt pentru a invata; si el ajunge, intr-adevar sa castige 2- 3 ani avans fata de celalalt. Totusi prin experientele pe care le ofera scoala, sau ar trebui sa le ofere, aceasta diferenta ar trebui sa fie compensata. Dar scoala nu poate face totul, caci rolul mediului incepe odata cu nasterea. Dar mediul mai are si o alta functie decat cea culturala: de el depinde nivelul de aspiratii al copilului. Daca traiese intr- un mediu elevat, el considera ca pe ceva natural sa invete bine. Daca traieste intr-un mediu socialmente strivit, nici nu se gandeste s- o faca. Elevul bun face cinste familiei, creaza in interior o impresie maguluitore despre ea; elevul rau nerealizand ambitiile parintilor sai si, de asemenea, facandu- I sa se simta vinovati, inspirandu- le indoieli legate de aptitudinile lor de educatori, provoaca adesea o stare e nemultumire generala in familie. El starneste certuri si aceasta atmosfera neprielnica il marcheaza pe copil care traieste intr-o stare
Pagina 44 din 47
de tensiune deloc favorabila succesului; este un cerc vicios. Copilul poate pierde putin cate putin orice siguranta si copiii cu note proaste sjung sa aiba o parere proasta despre ei insisi pe toate planurile. Insa si tensiunile familiale il produc pe elevul rau deoarece, preocupat e neintelegerile dintre parintii sai, sau care nu se simte iubit, nu poate sa- si concentreze atentia. Cel care are grave rivalitati cu un frate, o sora , se razbuna manifestandu-si agresivitatea fata de colegi iar cel care simte nevoia sa atraga atentia, ia o atitudine provocatoare si raspunde profesorilor. S- a subliniat adesea ca rolul jucat de profesor in succesul scolar are trei aspecte: * eficacitatea mai mare sau mai mica a metodelor lui pedagogice; * dorinta copilului de a imita un model admirat; * importanta schimbului afectiv. De fapt, pentru ca anumite cunostinte sa poata fi transmise de la o persoana la alta si acceptate, trebuie ca intre ele sa existe un schimb afectiv format din incredere si dispozitie receptiva si dintr-o parte si din alta. La fel ca si climatul familial, mai mult decat perceptele enuntate de parinti, climatul din clasa joaca un rol educativ important. In functie totodata e personalitatea pedagogului, de metodele sau de regulamentele scolare sau de indivizii dominanti ai clasei, copilul poate, prin natura sa, sa completeze educatia primita in familie. A intrat in obicei ca familia sa fie discreditata si invinuita de toate relele, obicei care pacatuieste vadit, deoarece nu subliniaza limpede ca nu familia poarta vina, ci carenta familiei, incapacitatea sa psihologica, pedagogica si morala. Numai familia rea familia incapabila poarta vina atator vieti ratate si mizerii, atator nevroze, inadaptari si tulburari de tot felul. Ar fi drept sa ne amintim uneori, ca si vietile sanatoase, echilibrate si fericite au pornit dintr-o familie. Este nedrept sa punem pe seama familiei numai defectele si neimplinirile noastre si sa insinuam, astfel ca trasaturile valide si pozitive ar avea alta origine probabil sadita in noi insine. (Osterrieth, p. 39). Trebuie sa scoatem din uitare virtutile familiei, deoarece, adesea, educatorii de profesie, profesorii sunt inclinati sa le ignore; ei nu vad copilul decat in perspectiva specifica activitatii lor, in institutiile scolare unde il intalnesc. Pentru multi dintre ei, copilul este acelasi lucru cu scolarul, cu membrul grupului de care se ocupa, ba unii nu vad familia decat ca pe un rau inevitabil. Ei pierd uneori din vedere ca acest copil are sau a avut o viata de familie, ca el face parte si din alt grup ale carui influente sunt in genere mult mai profunde si mai durabile, sau dimpotriva, ca prin neparticiparea la un astfel de grup el este lipsit de un aport fundamental greu de inlocuit.
Pagina 45 din 47
Unii pretind ca nu cunoastem copilul decat atunci cand il observam in mediul lui de joaca sau de lucru, in clasa sau in grupul de copii de aceeasi varsta; ni se pare mai drept sa afirmam ca nu putem cunoaste copilul cata vreme nu l-am vazut la el acasa, in relatiile cu parintii, cu fratii. Intotdeauna, copilul familiei sale depaseste intr- un fel sau altul scolarul, pe membrul unui colectiv de copii sau de tineri, il determina si il conditioneaza. Ignorarea acestui aspect duce cu regularitate la esecuri si dificultati in aparenta de neinteles care sunt atribuite, de altfel, cu usurinta mediului familial, daca nu ereditatii. Pe de alta parte, parintii, care in general, isi dau seama de importanta, de autoritatea lor, admit cu foarte mare greutate ca atitudinile sau actele lor, au consecinte asupra copiilor; parintii prea severi se mira ca au copii apatici sau revoltati, mamele care traiesc in locul urmasului lor, se mira ca nu gasesc la acesta nici cea mai mica initiativa, parintii care isi neglijeaza copiii sunt dezamagiti atunci cand vad ca acestia se instraineaza de ei sau cauta in alta parte satisfactiile care uneori sunt greu de marturisit. Daca este adevarat ca actiunile noastre ne urmaresc sau ne supravietuiesc, situatia se confirma, mmai ales in domeniul cresterii si educarii, iar parintii care se complac sa invoce sarcinile lor pe planul material, nu au decat de castigat daca sunt preveniti. Nici o sarcina nu este de prisos atunci cand cautam sa-I facem constienti de puterea lor creatoare sau sa-I facem constienti asupra extraordinarei puteri ce sta in mainile lor. Scoala nu poate reusi sa ajunga la o cunoastere aprofundata a elevilor sai si nu poate asigura realizarea cu succes a sarcinilor activitatii instructiv-educative, fara a stabili o stransa legatura cu familiile elevilor. Indiferenta activitatii educative a scolii cu cea a familiei este determinata de faptul ca cei doi factori educativi isi exercita actiunea lor formativa asupra aceluiasi obiect: copilul.
Pagina 46 din 47
Pagina 47 din 47

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Aspecte privind mediul familial ca sursa de reusita scolara a elevilor

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-ar putea să vă placă și